Telegraful Roman, 1939 (Anul 87, nr. 1-52)

1939-01-01 / nr. 1

Nr. 1 A doua expediţie misionară a studenţilor Academiei teologice »Andre­­iane* la Spitalul militar al garnizoanei Si­biu, s’a făcut în seara zilei de 21 Dec. 1938, sub conducerea Păr. Prof. Grigorie T. Marcu, Prof. Petru Gherman şi P­r. Mihail Neagu, duhovnicul Academiei teologice. De astă dată, expediţia a luat pro­porţii mai ample, fiind împreunată cu ser­barea pomului de Crăciun pe care mai marii Spitalului militar­­ au pregătit pentru ostaşii bolnavi. In sala de conferinţe a Spitalului erau prezent! P. C. Icon.­stavr. Colonel I. Dăn­­cilă, confesorul garnizoanei Sibiu, Colonel Dr. E. Udvarnachi, directorul Spitalului, Maior Dr. Liviu Ursu, ajutorul directoru­lui, Căpitan Dr. Onoriu Tutelea cu doamna şi tot personalul medical ofiţeresc cu doam­nele, precum şi cam 200 de ostaşi bolnavi. Serbarea s’a început cu colinda ,„ ce veste minunată*, cântată de corul studen­ţilor teologi sub conducerea dlui Prof. P. Gherman. Păr. Prof. Grigorie Z. Marcu a rostit apoi, la lumina impresionantă a pomului de Crăciun, o scurtă cuvântare de deschi­dere. »Am venit în mijlocul dvoastre pen­tru a doua oară — a spus C. Sa. Drago­stea cu care ne-ati primit întâia dată şi luarea aminte cu care ne-ati ascultat, ne obligă să vă promitem că această a doua venire a noastră aici nu va fi ultima. In rândul trecut v’am adus, dragi ostaşi, o cântare mângăitoare pentru suflet şi o vorbă bună şi întremătoare pentru inimă.­­ Astăseară, darurile noastre sunt mai îm­­­­belşugate. Căci luminatul nostru Arhipăstor, I. P. Sf. Mitropolit Nicolae, care cuprinde în rugăciunile şi dragostea-i părintească nu numai pe cei sănătoşi şi avuţi, ci mai cu seamă pe cei bolnavi şi lipsiţi, a bine­voit să trimită 80 de cărticele de zidire sufletească pe seama acestui spital, cu do­rinţa de a fi aşezate parte din ele în bi­blioteca spitalului, iar restul să fie dăruite bolnavilor*. In încheiere, C. Sa a spus­ ,Se naşte Hristos. Să L primim cu inimi înălţate şi bucuroase oricând de oaspe ceresc*. După o altă colindă, Păr. duhovnic Mihail Neagu a rostit o predică mişcătoare, ascultată cu multă luare aminte de asistenţă. C. Sa s’a acomodat desăvârşit nevoilor du­hovniceşti ale bolnavilor, înălţându-le cu­getul la Cel ce nu-i părăseşte niciodată. »Mergeţi şi spuneţi şi celor ce n'au putut veni aici să se bucure cu noi, că există acolo ’n cer un Prieten al tuturor celor ce sunt în suferinţe şi’n nevoi, care-i caută pe toţi şi Ie poartă de grije, care le şterge lacrimile, le alină durerile şi Ie dă nădej­dea unei grabnice, tămăduiri*. Intre colinde, o fetiţă îmbrăcată în lu­minos veşmânt îngeresc şi un băeţel tra­vestit într’un .Moş­ Crăciun*, nins de zăpezi şi de sfătoşenie, au declamat câte-o poe­zie ocazională, iar la sfârşit micuţii au în­­mânat fiecărui bolnav săculeţul cu daruri. Dl Colonel Dr. E. Udvarnochi, adre­­sându-se Păr. Prof. Marcu,­­ a rugat să transmită I. P. Sf. Mitropolit Nicolae toată recunoştinţa personalului medical şi a bol­navilor, pentru preţiosul dar ce li­­-a trimis trimis, iar studenţilor şi conducătorilor lor li-a exprimat calde mulţumiri. Am plecat de acolo cu mângâierea celor ce au experimentat pe teren ce însem­­nează să mângăi pe alţii. unul alcătuia şcoala muncii, şi altul şcoala educaţiei morale individuale şi sociale, pentru că la români individul şi societatea erau deopotrivă de importante unul pentru altul, aşa cum îl învăţase biserica orto­doxă. Şcoala muncii se numia şezătoare, care mai de mult era ferită cu grije de abuzurile din vremea mai nouă. Aici unii şi unele învăţau să lucreze, alţii şi altele lucrau, şi alăturea de muncă se făcea edu­carea celor mici prin basme şi cântări, totodată făceau şi distracţia celor mari. Era împărţită după vârstă şi sexe. Celă­lalt ciclu era pentru educarea tineretului spre a şti să se conducă şi să conducă şi spre a învăţa respectul celor bune în mij­locul societăţii. Şi aici aparţine colindatul şi organizarea ce o reclamă. Las deoparte micile deosebiri de la ţinut la ţinut sau chiar de la set la sat şi prezint numai ceea ce era comun întregului popor din Ardeal. Toţii tineri unui sat erau organizaţi. Temeiul şi regulamentul, pe baza căruia funcţiona această organizaţie, erau acele pravili grele : »Moştenite din bătrâni, »Din bătrâni, din oameni buni*. In această organizaţie intrau tinerii — după obiceiul locului — când împli­neau 16, 17 sau 18 ani şi până mergeau la armată, sau în unele locuri chiar şi după armată, până la însurătoare. Cu toate că fiecare tinăr sta mai mulţi ani în societate, constituirea, cum i-am zice noi azi, se fă­cea în fiecare an în ziua cea dintâi din postul Crăciunului, când încetă jocul şi expira mandatul vechilor conducători. In 15 Noemvrie seara, după cină, toţi feciorii, cari aveau vârsta cerută, ţineau un sfat pentru alegerea gazdei. Gazda era patronul lor până la 15 Noemvrie viitor. El le punea la dispoziţie casa pentru adu­nările şi distracţiile lor şi oferea comunei garanţia respectării tradiţiei şi a moralităţii. Găsită şi aleasa gazda, sub supra­vegherea lui şi în casa lui se făcea noua constituire, îşi alegeau un vătaf mare sau jude mare, preşedintele cum i-am zice noi azi, şi un locţiitor: vătaful sau judele mic. Ei reprezentau tinerimea în cadrele şi afară de organizaţie. Erau autoritatea supremă şi toţi li se supuneau de bună voie şi ne­condiţionat. Pentru diferite servicii: cămă­­raş sau crăşmar mare şi mic şi călătorit sau ironic, caii, cari avea să facă servicii mai de rând pentru cei dintâi şi pentru toată societatea. Oricare dintre aceste funcţii, prin încrederea acordată, încărca de onoare şi obligamente morale şi le mărea vaza până şi în faţa celor din alte sate, unde erau obiectul unor atenţii deosebite. Ba şi părinţii tinerilor aleşi se bucurau de trecere mai mare în sat. Cei corecţi şi cin­stiţi erau realeşi, de multe ori până la în­corporare sau până la căsătorie. Ceilalţi delăturaţi la proxima alegere, ceea ce adu­cea mare ruşine care încă se răsfrângea şi asupra părinţilor. (Urmează( Profetism babilonian (4) de prof. Dr. N. Neagu De pildă, se opreşte un câine înaintea cuiva, un impediment îi va eşi în cale; se di­­solvă uleiul când torni apă peste el, casa respectivului se va disolva; arde lampa întunecos, bolnavul va muri în decurs de 3 zile; naşte o femee un prunc cu un cap de leu, un rege puternic îşi va face apa­riţia în ţară ş. a. m. d. Aceasta ar fi în linii mari conţinutul, fiinţa şi scopul artei de a ghici. Rămâne să încercăm o mică caracterizare a ei. Luând în considerare motivele din cari se credea în prevestiri şi principiile după cari se interpreta, nu putem refuza babilonenilor o oarecare apreciere. Man­­dica este o isbitoare dovadă pentru adânca religiositate, prin care se disting aproape toate popoarele semite, şi care nu poate fi tăgăduită nici locuitorilor de pe malu­rile Tigrului şi Eufratului. Cu toate că un curent materialist pronunţat caracterizează viaţa lor practică, nu aflăm în literatura cuneiformă, nici măcar un document din care s'ar putea constata indiferentism re­ligios sau ireligiositate. Chiar arta lor de a ghici arată că gândul unei dependenţe de puteri supramundane îi stăpânea peste tot. La fel trebue să apreciem preocu­parea metodologică de materialul pentru ghicit. Prin empirie şi speculaţie se bi­zuiau a prinde pe cât posibil toate amina, a le ordona, a le împărţi, a le com­bina în mod sistematic şi complet, şi a căuta apoi să deducă, din singurele fapte, legi generale. Această lăture formală a artei de-a ghici viitorul, trădează fără în­doială o predispoziţie ştiinţifică a babi­lonienilor. Apreciem favorabil în sfârşit pe ghi­citori, şi anume conştiinţiozitatea lor, lo­ialitatea cu cari dădeau tâlcuirile. Ei le enunţau deschis şi sincer, fie că erau fa­vorabile, fie că nu. Dovadă multele anun­ţuri cari priveau pe regi, încrederea în ghicitori s’a menţinut în decursul întregei istorii a imperiului. La ei nu se potrivea zicala: „un haruspice râde când vede pe un altul“, căci arta lor na degenerat în fraudă ca la augurii greci şi romani. Dacă ne gândim însă la conţinutul „ghicirei“, la marea zăpăceală a oracolu­lui, atunci aprecierea noastră de mai nainte scade. Căci conţinutul prezintă un non­sens de aşa ridiculă naivitate, încât nu poate fi preţuit. Aceasta e, se întreabă cel care pentru întâia dată face cunoştinţă cu ea, mult renumita înţelepciune babilo­niană? Da, durere aceasta e. In Babel cea mai mare prostie avea valoarea celei mai de frunte înţelepciuni, şi anume nu într'un mod trecător, într'un cerc restrâns de oameni uşuratici, ci ghicirea forma parte esenţială din religia dominantă şi a TREILEGAFUL ROMAN Instalarea Prea Sf. Episcop al Maramurășului Joi, 29 Decemvrie 1938, a avut loc în Sighet instalarea P. S­ episcop Dr. Vasile Stan. Actul instalării a fost să­vârșit de P. S. episcop Dr. Nicolae Po­­poviciu, ca delegat al I. P. S Visarion, mitropolitul Bucovinei. Din partea gu­vernului a participat P. S. episcop Nicolae Colan şi rezidentul regal al Ţinutului Someş, dl general I. Amsu. Dela Sibiu P. S. Dr. Vasile Stan a plecat Mărfi în 27 Decemvrie însoţit de PP. CD, consi­lieri Trandafir Scorobeţ şi Virgil Nistor,­­ după ce Luni într’un cadru duios, în pre­zenţa preoţimii din centrul arhiepiscopiei P. S. Dr. Vasile Stan şi-a luat rămas bun de la I. P. S. nostru Mitropolit, despăr­­ţin­du se de vechile sale atribuţiuni. Asupra instalării P. S. Sale vom reveni cu un reportaj în numărul viitor al ziarului.__________________________ Abonaţi organul naţional-bisericesc „ Telegraful Român“ Invităm iubiţii noştri cetitori şi abo­naţi ca, în cercul cunoscuţilor şi priete­nilor, să stăruiască spre răspândirea ve­chiului nostru ziar, întemeiat în 1853 de Şaguna. Telegraful Român, sprijinit de con­­dee încercate şi viguroase, va contribui şi mai departe, cu articole, informaţii, note, de interes general, la desăvârşirea muncii necurmate ce o poartă pentru neam şi biserică. Abonamentele se fac prin mandat poştal adresat către: Administraţia Telegraful Român, Sibiu. Rugăm a se scrie legibil: numele abonatului şi locuinţa sa. Redacţia şi Administraţia Telegrafului Român Sărbătorile Naşterii Domnului s’au ţinut în Sibiu cu obişnuita solemnitate. In ziua primă a Crăciunului a slujit, în ca­tedrala mitropolitană, I. P. Sf. mitropolit Nicolae, înconjurat de un sobor de preoţi. După sf. liturghie, înaltul prelat a rostit o predică lămurind numeroşilor asistenţi în­ţelesul profund al praznicului atât pentru vremea de astăzi, cât şi pentru toate vre­murile. In ziua a doua a săvârşit slujba dumnezeească P. S. episcop Vasile al Ma­ramureşului, iar predica a spus o p­r. Gh. Secaş. A cântat corul catedralei condus de prof. Gh. Şoima. Nr. 12.968 -1938. Comunicare Se aduce la cunoştinţă, că preotul Gh. Măglaşiu de la parohia Brădăţel, jud. Hunedoara, în baza §-ului 5 din Regula­mentului fondului de ajutorare preoţesc, a ridicat de la Cassa Arhidiecezană din Sibiu, în numerar fără nici o reţinere, ajutorul de înmormântare de Lei 15.000 (Lei cincispre­­zecemii) după soţia sa Elena, decedată la 1 Noemvrie 1938. Sibiu, din şedinţa secţiei economice a Consiliului Arhiepiscopesc dela 22 De­cemvrie 1938. Consiliul Arhieps­copesc 3 INFORMAŢIUNI Dorim, tuturor cetitorilor şi sprijini­torilor ziarului nostru naţional-bisericesc, să petreacă anul 1939 cu multă mulţu­mire sufletească şi în perfectă sănătate! Dar regal. De sfintele sărbători ale Naşterii Domnului, M. Sa Regele a dăruit o mie de pluguri la o mie de să­teni din tot cuprinsul ţării. Darul Suve­ranului să fie îndemn la muncă cinstită şi pilduitoare pentru binele şi înălţarea ţării. „Flacăra“ se întitulează noua gazetă ce apare ca publicaţie săptămânală a Cer­cului cultural naţional „Octavian Goga“, de sub preşedinţia dlui inginer I. P. Gigurtu. Directori ai publicaţiei semnează dnii Stan Ghiţescu şi Arh. I. D. Enescu. (Birourile: Bucureşti, Calea Victoriei 63, Abonamen­tul 100 lei anual). In primul număr, între alte articole de interes, găsim şi o scurtă in­cursiune în francmasonerie. Ce este acea­stă societate ocultă? O vizită la masoni. Sfinţire de biserică. Duminecă, în 18 Decemvrie 1938, s’a sfinţit de cătră P. C. Sa­păr, protopop Dr. D. Borcea, ca de­legat al I. P. Sf. Mitropolit Nicolae, bise­rica din parohia Galeş, jud. Sibiu, biserică renovată în toamna anului 1938. Părintele protopop a săvârşit actul sfinţirii, precum şi sfânta liturghie, împreună cu preotul loan Iosif din Tilişca şi Nicolae Răchiţan, preotul locului.­­ Biserica a fost zidită la 1700 de preotul ortodox loan Găvojdea (Popovici de la Galeş), din peatră şi cără­midă ; acest preot a suferit temniţă 44 de ani în garnizoana militară din Kufstein (Austria) pentru lupta de apărare în con­tra papistaşilor. Repararea a costat 150 mii lei. — Pr. N. R. înscriere de membri. Spre a uşura înscrierea cetăţenilor în „Frontul Re­naşterii Naţionale“, primăria munici­piului Sibiu a deschis un birou special în localul său propriu. Înscrieri se fac zilnic, mulţime de suflete alese aderând la noua organizaţie politică.­­ Dr. Victor Bojor, canonic lector, fost predirector al Academiei de teologie gr.-cat. în Cluj, a răposat la 21 Decemvrie 1938, în anul 61 al etăţii. Rămăşiţele sale pământeşti s’au aşezat spre odihnă în ci­mitirul central din Cluj în 23 Decemvrie. Slujba prohodului a săvârşit-o P. S. epi­scop Iuliu Hossu, înconjurat de preoţi. In veci amintirea lui I Darnici credincioşi. In urma iniţia­tivei şi îndemnului neobositului nostru preot Miron Maier, ca administrator parohial în comuna Micăsasa, prot. Mediaşului, cre­dincioşii evlavioşi din acestă comună, în deosebi femeile, s’au hotărât să aducă ge­neroase contribuţii, pentru înzestrarea şi împodobirea cu cele trebuincioase a sfân­tului locaş de închinare a ortodocşilor din partea locului. Au oferit obolul lor: Rafila Cosma 175 lei, Anuţa Stoia 162 lei, Maria Piştea (1. epitropii) 113 lei, Otilia Begu 98 Iei, Maria Bacia (I. Ghi) 78 lei, Anica Mihu 57 lei, Anuţa Şolea 57 Iei, Dionizie Sasu 50 lei, Maria Piştea (1. Cetău) 46 lei, Sofia Petru 46, Măriuţa Moldovan 46 lei, Maria Piştea (I. Ilie) 45 lei, Maria Barbu 40 lei, Maria Ida­n. Piştea 38 lei, Sofica Margi­­neanu 38 lei, Anica Lupeanu 38 lei, Para­­schiva Gligor 37 lei, Fira Armenean 36 lei, Ileana Bacia 35 lei (şi lucru), Maria Moga (I. Ianoş) 35 lei, Anica Bacia (I. Ion) 34 lei, Maria Armenean 34 lei, Anica Pănăzan 34 lei, Veta Streja 33 lei, Veronica Streja 30 lei, Maria Coman (I. Mihailä) 30 lei, Maria Birou 30 lei, Susana Piştea 30 lei, Oana Goga 30 lei.­­­ Au mai dăruit sume sub 30 Iei: Ioan Albu, Maria Piştea (I. Ion), Sofia Coman, Veronica Piştea, Maria Pi­ştea (I. Niţă), Maria Moga (I. Nicolae), Maria Coman (I. Vasile), şi alţi 54 credin­cioşi, iar Nistor Bacia şi soţia sa Ileana au donat un sf. liturghier. Suma întreagă a contribuirilor este: 2312 lei.­­ Oficiul parohial exprimă tuturor vrednicilor săi enoriaşi cele mai calde mulţămiri. — Cor.

Next