Telegraful Roman, 1940 (Anul 88, nr. 1-52)

1940-01-01 / nr. 1

2 TELEGRAFUL ROMAN Nr. 1 credincioșilor ei, — întemeindu-le biserici, mănăstiri și alte multe așezăminte de seamă, — ci și dincolo de granițele țării a căutat și a știut să smulgă respect și simpatii pentru întreg neamul și poporul românesc. Biserica noastră ortodoxă s’a afirmat astfel, prin Fericitul său slujitor, ca un fac­tor de cel mai neprețuit folos, în zile bune și în zile rele, și ca un reazăm de căpe­tenie al Patriei și al Tronului, în toate în­cercările grele ale sorții. Milostivul Dum­nezeu să dăruiască sufletului celui dus dintre noi odihnă în șirurile drepților­ — Marele colegiu național, format din membrii Sfântului Sinod și din reprezen­tanți ai clerului și poporului dreptcredin­­cios, întrunindu-se în 30 iunie 1939, au chemat, prin alegere, la scaunul vacant de patriarh al României pe F. P. S. Sa Nicodim Munteanu de la Sfânta mitro­polie a Moldovei și Sucevei la înalta vred­nicie de Arhiepiscop al Bucureștilor, Mi­­tropolit al Ungro-Vlahiei, Patriarh al bi­sericii ortodoxe române, iar Suvera­nul, în ziua de 5 Iulie 1939, a întărit alegerea canonică, și a dat investitura regală, încredințându-i, "după pravilă și rânduială", toiagul de Arhipăstor și Pa­triarh al țării românești. In scrisoarea iconică, trimisă, după alegere și învestire, tuturor Bisericilor or­todoxe surori, I. P. Sf. Patriarh Nicodim declară că în deosebi dorește să slujească: pentru păstrarea sfintei credințe ortodoxe, pentru desvoltarea necurmată a legăturilor frățești între sfintele biserici pravoslavnice, pentru lămurirea stăruitoare a chestiunilor de credință și practică, de interes obștesc pentru biserici, și pentru înălțarea de ru­găciuni și luarea de măsuri în vederea în­tăririi păcii între popoare. »Pentru toate acestea — spune I. P. S. Sa — credem că avem nu datorie, ci însăși poruncă de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ca să ne iubim unii pe alții, ca într’un gând să măr­turisim și să ne ajutăm în tot ceasul spre ducerea la limanul cel mântuitor al Sfintei noastre Biserici". Cum vedem din răspunsurile date, Enistnla Ironirä a i----—i--------<•- •* <• localități­ primită cu multă bucurie și cu urări de bine pentru noul patriarh și pen­tru întreg poporul credincios din România. In postul de mare și grea răspundere, — având tot concursul celorlalți înalți chi­­riarhi, precum și sprijinul neșovăelnic al conducătorilor din fruntea țării, — I. P. S. Patriarh Nicodim va putea răspunde din plin misiunii ce i s’a încredințat. Oastea Domnului se dovedește, și în anul acesta, ca o miș­care adânc religioasă în viața bisericească a poporului și în preocupările păstorilor săi sufletești. Oastea Domnului continuă să stato­­rească o vie legătură între păstor și păstoriți. Dar, ca mijloc de misionarism, în com­­­baterea sectelor și a altor primejdii și nea­junsuri din viața satelor, se poate afirmă că acest organism, tânăr și viguros, săvâr­șește adevărate minuni. Forul cel mai înalt al bisericii, Sf. Si­nod, a recunoscut societatea misionară „Oastea Domnului“. Dacă mai adăugăm, că în fruntea mișcării religioase vedem pe însuși Ierarhul mitropoliei Ardealului, sus­ținut de o seamă din cele mai distinse personalități preoțești și mirenești, deștep­tarea duhovnicească, la o viețuire întru Hristos, se întrupează tot mai întins și tot mai profund în inimile creștinilor. Statul și sectele Ministerul cultelor și artelor, răspun­zător de supravegherea vieții religioase în stat, a luat hotărâri și în 1939 privitoare la asociațiile religioase din țară. Hotărârile luate nu au în vedere asu­prirea cuiva, — cum afirmă unii sectari, — și nici restrângerea libertății de conștiință religioasă a cetățenilor, — cum spun alții, — ci, pur și simplu, urmăresc păstrarea și întărirea ordinei și liniștei în stat. Decisiunea ministerială din 1939 (Nr. 31.999) precisează două categorii de aso­ciații sau secte: în categoria întâi se în­șiră următoarele secte: penticostaliștii, tre­murătorii, biserica lui Dumnezeu aposto­lică, pocăiții, nazarinenii, adventiștii refor­miști, secerătorii, hliștii, inochentiștii, sti­­liștii și asociațiile mileniste; — toate ace­stea se declară de nerecunoscute in stat. A doua categorie cuprinde pe cele recunoscute, care sânt: baptiștii, adven­tiștii de ziua a șaptea, și creștinii după Evanghelie. Cei ce au prilej să cunoască de aproape activitatea sectară, periculoasă fără deose­bire, cred că era cu mult mai nimerit dacă și sectele arătate în categoria a doua ar fi fost trecute la­­ categoria cea dintâi. Și unii, și alții, dintre sectari, se so­cotesc între sine frați și se ocrotesc îm­prumutat, într’o formă sau alta. La ce săi despărțim ? Pe uscat, în aer, și pe mări... Răsboiul între Anglia-Franța și Ger­mania s’a declarat în ziua de 3 Septemvrie. Activitatea răsboinică pe uscat n'a înregistrat, până acum, din fericire, lupte formidabile pe întinsul front de la vest. Soldații, prinși în dansul macabru, desvoaltă totuși, ziua și noaptea, acte de eroism, pe vreme de frig și ploaie, vânt și ninsoare. Invierșunat și sângeros curge răsboiul pe mări. Minele și submarinele sporesc zilnic marele număr al vaselor scufundate. Dar în văzduh sboară bombele cu foc cum­plit, în care cad, prea adese, și jertfe ne­vinovate de acest foc al distrugerii în­dârjite... Pe frontul de la nord s’a deslânțuit răsboiul între irlandezi și ruși; cei dintâi opun o rezistență învierșunată. Soldați ai țării noastre românești, la chemarea Suveranului străinesc, cu lăpă­­dare de sine, de-a lungul frontierelor pa­triei. Jertfele lor, când stau departe de cei de acasă și de rosturile gospodărești, nu pot fi trecută sub tăcere; — ele, dim­potrivă, ne impun îndatorirea de a sprijini, în deosebi cu fapta, familiile lor ca să nu sufere frig și lipsuri. Din înalta grijă a M. Sale Regelui s’a orânduit o largă acțiune de ajutorare. In urmare, mitropolia noastră a dat preoților, — pe lângă îndrumările ceruți uc jui piciuicu n­e excepțonare, — și unele povățuiri în chestiunea organizării de aju­toare pe seama tuturor familiilor strâmto­­rate ale concentraților, revărsând neîntâr­ziat asupra lor faptele grăitoare ale îndu­rării creștinești... Dacă totuși gândurile noastre se în­torc spre hora morților, care s’ar putea întinde în proporții neînchipuite, sfânta bi­serică ne sfătuește să ne apropiem mereu smeriți de altarul ei, rugându-ne cu toată căldura inimii, ca Dumnezeu cel mare și bun să lumineze, așa cum trebue, mintea tuturor aleșilor chemați să lucreze pentru pacea și fericirea popoarelor ce stăpânesc. t Armand Călinescu (1893—1939) Biserica noastră și întreaga suflare românească, iubitoare de neam și țară, au luat cunoștință, cu toată durerea și indig­narea de omorârea fostului prim-ministru Armand Călinescu, răpus, în 21 Septem­vrie, de o ceată de ucigași cu mintea rătăcită. Cu acest prea jalnic prilej înalții no­ștri păstori sufletești s’au adresat întregului cler ortodox român, cerând preoțimi să lumineze pe credincioși despre datoriile de împlinit față de legile țării, trezind în su­fletele lor »sentimentele de pace, de lim­pezire morală și de iubire unii față de alții". Activitatea aceasta a clerului, și nu mai puțin colaborarea factorilor din frun­tea țării, să ne ferească pe viitor de ase­menea fărădelegii Târnosiri Sărbători mângăetoare de suflete, prin sfințiri de biserici, s’au desfășurat în nu­meroase părți ale mitropoliei noastre. Increstăm, la acest loc, misiunea ar­hierească, în Zarandul de odinioară, înde­plinită de I. P. S. Nicolae al Ardealului, în zilele de 13—16 Octomvrie, când a sfințit bisericile din Brad, Ruda și Bucu­rești (satul zărăndean vestit, odată, pentru fructele sale mult căutate). Ținutul din Munții Apuseni ardele­nești, "care a știut să scrie cele mai multe și mai dureroase pagini de istorie națio­nală", a salutat pe înaltul chiriarh cu toată însuflețirea și recunoștința pentru părin­teasca îndrumare și binecuvântare de care s’a împărtășit. Păr. consilier arhiepiscopesc, 7r. Sco­­robeț, de față fiind la această misiune arhierească, și-a exprimat (Tel. Rom. Nr. 44) în cuvinte avântate, și foarte adevă­rate, impresiile din "regiunea destinelor istorice". Poporul acestei regiuni, amenin­țat de calamități sociale, economice, mo­rale, este vrednic — spune P. C. Sa — de o foarte mai bună pentru suferințele ce Ie-a îndurat cu eroism și pentru viitorul țării și al neamului. Problema românilor de acolo este de cea mai urgentă actualitate. Statul națio­nal. Biserica și toți oamenii de bine, ră­spunzători pentru soartea poporului băști­naș, sânt chemați să o rezolve, călcând pe urmele înaintașilor noștri iubitori de lege și neam. Semnalul dat, la această ocazie, de cel ce a căutat să pătrundă mai adânc în sufletele zărăndenilor, merită negreșit toată luarea aminte și bunăvoința facto­rilor cărora li s’a adresat. Publicațiile de la Sibiu în "Seria teologică", — dar și în afară de aceasta, — se urmează, insistent și fără zgomot, activitatea, care onorează pe ini­țiatorul ei și pe harnicii purtători de­­ con­­­­dei. Intre cele de curând apărute,­­critica­­ ziarelor scoate la iveală în deosebi lucra­­­­rea purtând titlul de Mirenii în Biserică, publicație datorită păr. Dr. Liviu Stan, prof. la Academia teologică »Andreiană*. Car­tea conține expuneri obiective și docu­mentate, care merită deplin să fie citite de clerici și,j,mireni doritori să se lămu­rească asupra canonicității și utilității orga­nizației de astăzi a bisericii ort. române. Aceleași bune păreri s’au rostit și la apariția cărții (din Seria amintită):«Hristos și mântuirea sufletească a orășenilor» de păr. Dr. Spiridon Cândea, consilier arhi­episcopesc. O carte neapărat de trAuință, in deosebi pentru preoți în myinca pr de ____________x:­ r.------------ - * «Ortodoxie și Românism», cartea de doc­trină ortodoxă și românească a Păr. Rector Dr. D. Stăniloae. Serviciul Social Straja Țârii Două instituții care, conduse cu râvnă și înțelepciune, vor da puternic concurs bisericii și școalei românești. Deocamdată legea Serviciului Social (publicată în Oct. 1938) este suspendată, iar activitatea Serviciului va fi reluată sub altă formă. Biserica, de alt­fel, a săvârșit tot­deauna ,serviciu social", prin îndrumările sale morale, prin ocrotirea bolnavilor, prin purtarea de grijă a orfanilor, prin sprijini­rea săracilor, și altă activitate pastorală.­­ Straja Țării se bucură de un program, în care creșterea religioasă este o îndato­rire pentru toată tinerimea școlară. Preo­tul, ca profesor de religie în școalele pri­mare și secundare, primește un larg cerc de lucrare catehetică. Programul străjeresc cere: rugăciuni cântate în comun, învățături evanghelice tălmăcite pe scurt, vizitări de sf. locașuri și locuri istorice din trecutul nostru reli­gios, spovedirea și cuminecarea străjerimii la Crăciun și Paști... Eata drumul ce duce la întărirea vieții creștine în tineret. Preotul catihet, mai ales dacă a ur­mat cursul de pregătire specială pentru conducători străjeri, va avea negreșit de­stoinicia trebuitoare de a sădi cu succes toate aceste semințe în sufletele primitoare străjerești. Episcopia Timișoarei Noua episcopie bănățiană a luat ființă prin Decretul-lege din­­ Noemvrie 1939. Formată din 9 protopopiate, care aparținuseră episcopiilor de la Arad și Ca­ransebeș, episcopia Timișoarei are peste 200 de mii suflete. P. S. episcop Andrei al Aradului, conform mandatului primit de la I. P. S. mi­tropolit Nicolae al Ardeaului, a luat pri­mele măsuri în vederea organizării noului așezământ bisericesc. Consiliul eparhial, numim mod provizoriu, a împărțit epar­hia tre circumscripții electorale, stabilind data legerilor pentru adunarea eparhială pe în­­ele luni ale anului 1940. Așa, că alegea de episcop se va putea face în Mart acelaș an. Se bucură bănățenii din toată inima, și cei împreună se bucură toți bunii or­­todoci din întreaga noastră țară mărită. Să mulțumim cucernici bunului Dum­­nezu și prea înțeleptului nostru Rege, petru că ni s’a dat să vedem reînviată o ce­te bănățeană a ortodoxiei. Ședință solemnă a vnut, la 25 Noemvrie 1939, Senatul, când patru întâia oară Măria Sa Marele Voe­­wd Mihai de Alba-Iulia, moștenitorul tro­­nului, a luat parte, ca senator de drept, ]t ședințele maturului Corp. In istorica ședință, — la care sânt prezenți: consilierii regali, membrii guver­­nului, înalții chiriarhi, membrii camerei de­putaților ș. a., — Marele Voevod după de­punerea jurământului, a rostit prima Sa cuvântare în Senat, zicând: Azi îmi dau mai bine seamă ca ori­când de îndatori­rile ce le am de împlinit ca Principe moștenitor de tron și ca român. Vă asi­gur că voi urmări cu tot interesul și cu toată atențiunea lucrările Maturului Corp. Doresc ca prin aceasta să dau încă o dovadă despre hotărârea mea de a face tot ce-Mi stă în putință pentru a ră­spunde așteptărilor țării și a răsplăti străduințele de fiecare clipă pe care iu­bitul Meu Părinte le face pentru a mă apropia cât mai mult de vrednicia ilu­ștrilor Mei străbuni. Senatul întâmpină cu lungi ovații cu­vintele Marelui Voevod. Pomenire In toate eparhiile Mitropoliei noastre se continuă, cu recunoscătoare evlavie, an de an, comemorarea strălucitei figuri a ne­uitatului mare ierarh Andrei Șaguna, cti­torul acestei Mitropolii. In ziua de pomenire a Sf. Andrei, apostolul Domnului, 30 Noemvrie 1938, s’au săvârșit pioase manifestări în centrele manuniiÎ AÎ îmro HprAndii­tu».­­a aceste ocazii, părți din Uriașa lucrare, izvor de lumină, a nemuritorului arhiereu. Pomenirea binecuvântată s’a desfă­șurat în parastasele din parohii, precum și în cadrul festivităților, organizate la Aca­demiile noastre teologice, licee și școale normale confesionale, în prezența unui mare număr de intelectuali înțelegători ai vredniciei neîntrecutului îndrumător și creator. In ziua de frăție și libertate Sărbătorirea aniversării celui de al 21-lea an dela proclamarea unității națio­­nale la Alba-Iulia, — în al doilea an de nou regim, — s’a prezentat ca o deplină solidaritate și înțelegere intre fiii aceluiaș neam, începând — cum grăește poporul — »de la vlădică până la opincă". Grija iubitului nostru Suveran a che­mat la colaborare, sănătoasă și rodnică, toate energiile neamului, spre a desăvârși astfel munca de înoire și întărire a țării, pe care vrem să o păstrăm liberă și ne­­atârnătoare față de orce încălcare dușmană. La 1 Decemvrie, în cetatea lui Mihai Viteazul, poporul român, conștient de li­bertatea sa scump plătită, s’a înfățișat așa cum cere simbolul de unitate al istoricei cetăți, cu toții sub acelaș steag. Tot după un an a trecut, în Decemvrie, anul de la întemeerea Frontului Renașterii Naționale, care a luat ființă un scop de reorganizare a statului în cadrul constituției din Februar 1938. Țara a răspuns cu generală însufle­țire la chemarea ce i s’a făcut, ear rezul­tatele dobândite îndreptățesc deplin încre­derea în acest organism de muncă patrio­tică in consolidarea internă a statului. Preocuparea Frontului, în actualele împrejurări, este întărirea solidarității na­ționale în jurul Suveranului. Acțiunea de prevenire spirituală se continuă,­­ alături de pregătirile înarmate ale lumii. Membrii din F. R. N. au dreptul și datoria să grăiască și să arate la forurile

Next