Telegraful Roman, 1944 (Anul 92, nr. 1-127)

1944-01-01 / nr. 1

Anul XC1I AbonaaientBli On Kn 600 Lei. — Șase luni 300 Lei. — Trei lnni 150 Lei. — Pentru străinătate nu an 1000 Lei. ■— Pentru America­n Dolari Abonament de sprijin 3000 Lei Amilüsh­ și corespondent« ce »dresează Sudi­lu­l Telegraful Român, Sibiu, strada Mitropoliei Nr. 43. — Scrisori nefrancate se refuzi. — Articole »«publicate nu se inapo­riză. Prețul insertiuniier r.n șir petit 10 Lei pentru odată, dacă se publică de mai multe ori »» di rabatul e«v«mi». Adernaeulele și inserțiuniile «e adresează Administrației ziarului Telegraful Susani, Sibiu, strada Mitropoliei Nr. 45 Sibiu, 1 Ianuarie 1944 2 ex. (Of.) Asociațiunea pentru literatura română și cultura poporului român Str. Șaguna . Organ național-bisericesc, întemeiat in 1953 de mitropolitul Andreiu Șagons* nmm shptimhnhl Sibiu L jzs3s^MSS&v&r*iintrasjp s Nr. 1 An nou-oameni noui E ceva nou în lumea aceasta? Iată o întrebare pe care și-o pune omul care și-a adunat o oarecare experiență de viață și de oameni și în baza ei e ispitit să creadă cu poe­tul că numai măștile sunt nouă, nu­mai programele și formele, și că în dosul acestora se perindă pe arena lumii acelaș fel de oameni, aceleași relații de la vis la vis, aceleași inte­rese urmărite cu încordare, întretăiate doar de scurte și neputinciose năzu­ințe nobile. Dar pe lângă această negație pesimistă a oricărei noutăți, ar mai fi una idealistă. Adepții acesteia afirmă că spiritul omului în intimitatea sa e mai presus de timp, neaflându-se în el opriri și porniri, ci existența lui fiind un continuum atemporal, în care nu se poate marca nici un semn al timpului. Fragmentarierea vieții are loc numai la suprafață; numai gân­dul, sentimentul, voința, gestul aple­cate spre lucrurile din afară pornesc și se opresc sau sar de la una la alta. Tim­pul e un mod exterior al existenții noastre, nu unul adânc, esențial. Ne-am putea scăpa de timp încă în viața de aici și acesta este cel mai frumos ideal. In orice caz sâmburele netemporal al ființii noastre, nu poate fi afectat de fărâmițarea temporală de la suprafață și deci o noutate pen­tru ceea ce suntem în intimitatea noa­stră nu putem aștepta deja trăirea în timp, care e umbră și vis. Ce înoire ar putea aduce spiritului nostru fră­mântarea noastră în timp? Nici una! Și totuși omul crede de când e lumea în putința unei înoiri totale, adânci, nu numai exterioare, a ființii sale. Creștinismul a dat o intensitate și un relief deosebit acestei credințe. Prin atașarea sa Hristos omul vechi, moare în chip tainic dar ade­vărat, adecă în ultimele sale adâncimi spirituale, înviind in aceeaș clipă, prin acelaș act ca om nou. Nu știm în ce raport stă spiritul cu realitatea tim­pului, dar fapt este că trăirea în timp, chiar dacă se săvârșește numai cu partea mai de suprafață a ființii noa­stre, are o influență asupra spiritului, prilejuindu i înoirea sau moartea. Dar iarăși este adevărat că spi­­ritul se­ poate înoi numai prin adă­parea lui din apele vii ale existenții veșnice și mereu izvorâtoare ale di­vinității. Numai cine bea din izvorul veșnicei tinereți și puteri, întinerește. Nici unul din izvoarele mărginite, cu apă iraporabilă, ale lumii create nu poate da înoire spiritului, care, fiind mai mult decât toate ale lumii, trebue să primescă drept leac tămăduitor o esență mai puternică decât el. Numai omul care găsește pe Dumnezeu și și-a deschis inima ha­rului Său, poate avea parte de înoire. Prin sine, sau prin puterile lumii, nu se poate înoi nici un duh omenesc. De aceea pare atât de problematică putința înoirii dând naștere acelui scepticism care scandează cu amără­ciune: iAre măști aceeași piesă­. Numai cine a făcut experiența cre­­dinții, are siguranța înoirii, cine nu a întrat în starea de credință, este în mod fatal un sceptic. Dar deși înoirea nu se poate realiza decât prin Dumnezeu și prin nimic din ceea ce-i trecător, Dumne­zeu îi agrăește pe om adeseori în cursul îndeletnicirilor sale orientate spre exterior, sau prin mijlocirea lu­crurilor și oamenilor cu cari se află în relație. Viața în timp îi este (=) La începutul noului an 1944, cre­dincioși obiceiului din anii precedenți, vom trece, Intr’o scurtă și nepretențioasă re­vistă, câteva din faptele și Întâmplările momentuoase ale vieții noastre bisericești, culturale și filantropice, petrecute în anul 1943, 70 de ani... Cucernic prinos de recunoscătoare amintire a adus clerul și poporul, din mi­tropolia noastră, memoriei neîntrecutului Ierarh Andrei Șaguna în ziua din Iunie când se împlineau 70 de ani de la trece­rea sa In veșnicie. S’a evocat figura lui Șaguna ca orga­nizator al bisericii și al școalei, ca indrep­­tăto­ri­­ cumpănitor în mersul politic na­țional, pornit de românii ardeleni și bă­nățeni. Vigurosul vlădică de la Sibiu a croit un nou și sănătos curent in mișcările spi­rituale ale păstoriților săi, — un curent care s'a afirmat și a dat orientări folosi­toare și târziu după moartea marelui Arhipăstor. — Tinerimea școalelor n’a lipsit dela serbare. Astfel studenții teologi din Sibiu au Închinat patronului Societății lor, tradi­ționala festivitate la care au asistat, pe lângă publicul românesc, și căpeteniile bisericii luterane din Sibiu și alți distinși oaspeți. La sfârșitul programului a grăit I. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae spunând tine­rilor teologi să fie conduși In misiunea lor totdeauna de credința in Dumnezeu și iubirea de popor, cum a fost și Mitropo­litul Andrei Șaguna. A amintit apoi că in anul trecut a asemănat serbarea studen­ților cu Vecernia zilei luminate ce va veni, serbarea din anul acesta o aseme­­nează cu Utrenia, după care va urma curând marea slujbă a Liturghiei de bu­curie națională-Așa să fie! La grad universitar Mareșalul României și Conducătorul statului, dl Ion Antonescu, apreciând me­nirea bisericii ortodoxe in viața poporului român, a semnat In București, la 10 se­poate prilejul principal prin care i se descopere Dumnezeu și îi face parte de înoire, dacă are urechi de auzit și ochi de văzut. Astfel fiecare zi în care ne tre­zim trebue să o primim cu nădejdea că ne va oferi prilejuri de­ a ne înoi sufletul și de a ne întări prin fapte în această stare de înoire. Cu mult mai mult însă trebue să primim în­ceputul unui nou ciclu anual, cu o asemenea nădejde și dispoziție. Anul nou să ne fie cu adevărat un an nou, un an de înoire a ființii noastre și a tuturor oamenilor, un prilej pentru înoirea adâncă și mult așteptată a lumii. D. S. hrqar 1943. Decretul Lege prin care Aca­demia teologică ortodoxă română «Andre­­iană* din Sibiu este recunoscută drept „școală superioară de grad universitar, rămânând sub jurisdicția Arhiepiscopiei ortodoxe române de Alba-Iulia și Sibiu“. Academia va elibera diplome de li­cență în teologie, cu aceleași drepturi ca și diplomele de licență ale facultăților teo­logice din țară, iar profesorii definitivi ai Academiei se asimilează cu colegii lor de la universitate. Aceste înfăptuiri, care înalță presti­giul sfintei noastre biserici ortodoxe, se datorăm in primul rând, cum am accen­tuat și de altă dată, dlui profesor Ion Petrovici,­ ministrul culturii naționale și al cultelor, care a înțeles deplin și a ținut să respecteze bunele tradiții bisericești arde­lene, — spre deosebire de alți înaintași ai săi dela departamentul cultelor. Nu uităm, firește, nici de prețioasele servicii aduse in cauza aceasta din partea dlui prof. Aurel Popa, secretarul general al cultelor și artelor. Așezământul »Andreian» de la Sibiu, profund îndatorat, a înscris cu recuno­ștință și cu mândrie, fn Cartea sa de aur, numele Conducătorului, al Ministrului de culte și al Secretarului său general. Fie binecuvântați ! Conferințe religioase Opera, de mare Însemnătate educa­tivă pentru tineret, s’a reluat. In 8 Martie, prin inaugurarea conferințelor religioase din »Ciclul Pascal* la Universitatea Cluj- Sibiu. Intr’o scurtă cuvântare, I. P. S. Mi­tropolit Nicolae al Ardealului mulțămește­nilor profesori, in numele bisericii, pentru organizarea noului șir de conferințe,­­ care începe prin interesantul subiect tratat cu confetință de dl prof. Victor Papilian. Credința in Dumnezeu și biologia. întreg șirul conferințelor universitare urmărește ținta de a chema In numele științei, sufletul tinerimii spre credința mântuitoare. In ultima din cele șase conferințe re­ligioase ale elelului, di­rector al universi­tății, Dr. Iuliu Hațeganu, adresându se stu­denților , a îndrumat, ca pe viitorii condu­cători ai neamului, să îmbine armonic în sufletele lor știința cu credința, aduce apoi respectuoasă mulțămire I. P. S. Sale Mitropolitului Nicolae atât pentru comu­niunea spirituală creiată dintre Biserică și Universitate, cât și pentru explicările de înaltă știință teologică date în legătură cu subiectele conferințelor. Asociație religioasă In scop de­ a întregi educația reli­gioasă, morală, națională, culturală și so­cială a tinerelor fete de la sat, s’a înființat, cu începutul anului, Asociația »Anastasia Șaguna« ca instituție religioasă auxiliară, aparținătoare Arhidiecezei de Alba-Iulia și Sibiu; — pentru educația băetilor s'a în­ființat mai de mult "Cercul tinerimii adulte Sf. Gheorghe". Membrele Asociației fac legământul de a urma și apăra învățătura bisericii noastre ortodoxe și poruncile neamului, după pilda patroanei societății "Anastasia Șaguna". La această mișcare duhovnicească, de a păstra cu sfințenie credința, îirobi, portul, cântecul și datinele noastre stră­bune, sânt chemați toți frații preoți și toate învățătoarele și învățătorii conștienți de datoria și de răspunderea lor. Ca mijloc de promovare și Însufle­țire a luptei sale duhovnicești, Asociația părintește îndrumată de I. P. S. Mitro­polit Nicolae, a inaugurat o bibliotecă prin retipărirea lucrării scrise de prof. I. Lupaș despre Anastasia Șaguna. Adunarea eparhială de la 2—3 Mai, din Arhiepiscopie, a luat și de astă dată cu mulțumire la cuno­ștință activitatea mereu trează a orga­nelor bisericești în cursul anului precedent. In aceste timpuri de vifor, Împreunate cu radicale prefaceri sociale, cuvântarea de deschidere a adunării, rostită de I. P. S. Sa Arhiepiscopul și Mitropolitul Nicolae, a atins, In scurte și precize cuvinte, si­­tuația prin care trecem astăzi ca români și creștini. înaltul ierarh constată ca bise­ricile sânt tot mai cercetate și inimile se deschid cu creștinească înduioșare spre cei ce sânt In suferință, timpurile viitoare vor aduce reforme sociale desființând ine­galitățile exagerate materiale. In altă or­dine de idei, vorbitorul tălmăcește ce­va să zică dreptul la libertate al unui popor, indiferent dacă e mare sau e mic ca nu­măr. »Neamul nostru este un neam tinăr care nu și-a arătat încă măsura darurilor cu care a fost Înzestrat de Dumnezeu; el... nu poate fi înlăturat de la viața istorică de nici o poftă sau combinație omenească*. .el va lupta... pentru dreptul său la o viață liberă, intr’un stat suveran al său care să cuprindă pe toți fiii săi; iar Biserica părin­ților săi ii va sta tot timpul alăturea, ca cel mai prețios ajutor, in aceasă luptă. Ierarhul In mijlocul credincioșilor I. P. S. Mitropolit Nicolae, in de­cursul anului, a coborât la deosebite pri­lejuri in mijlocul credincioșilor deia sate și orașe, sămănând pretutindeni cuvântul de mântuitoare învățătură. Anul 1943 — Repriviri —

Next