Telegraful Roman, 1947 (Anul 95, nr. 1-52)

1947-01-12 / nr. 1-2

ANUL XCV ­^3'dlÂv^A Ó.Í.V . Orgian național-bisericesc,­­ întemeiat în 1953 de mitropolitul Andreia Șairina Abonamentul, pentru parohii cl. I Lei 150.000; cl. II Lei 120.000; cl. III Lei 100.000. Particulari Lei 100.000. Autorități și străinătate Lei 150.000. De sprijin Lei 200 000. Pentru America 10 Dolari. Articole pi corespondente se adres­ază REDACȚIEI Telegraful Român Sibiu strada Mitropoliei Nr. 45. — Articole nepublicate nu se inapuiază. — Scrisori nefrancate se refuză. Prețul inserțiunilor in cmr.2­200 Lei pentru odată, dacă se publică de mai multe ori se dă rabat corespunzător Abonamentele și înserțiunile se adresează ADMINISTRAȚIEI foii Tele­graful Român, Sibiu, strada Mitropoliei Nr. 4ă ANUL NOU LA SIBIU Evanghelia în centrul vieții In ziua de ANUL NOU 1947, s’au înfățișat la Reședința mitro­politană din Sibiu, fruntașii vieții publice, reprezentanți ai clerului și poporului dreptcredincios. Date fiind vremurile grele prin cari trecem, înalt Prea Sfințitul nostru Mitropolit și-a arătat dorința ca această recepție îndutinată să se desfășoare într’un cadru cât mai sobru în anul acesta. Lucrul așa s’a și petrecut. In numele celor de față precum și al clerului și credincioșilor Bise­ricii noastre din Sibiu, P. Sf. Sa Arhiereul TEODOR SCOROBEȚ, Vi­carul Mitropoliei noastre, a pre­zentat în câteva cuvinte urări de sănătate și încă mulți ani I. P. S. Sale, pentru ducerea la îndepli­nire, cu aceeași strălucire, a minu­natei opere de păstorire și povă­­țuire pe căile mântuirii a fiilor credincioși ai Biseric­i ardelene. Răspunzând, înalt Prea Sfin­țitul nostru Mitropolit NICOLAE în câteva cuvinte, a făcut tuturor a­­ceastă urare: „Acum, de Anul Nou, care începe în mijlocul unor îm­prejurări foarte grele, fac din adâncul inimii mele, bunilor cre­dincioși ai Bisericii noastre și tu­turor fiilor Neamului nostru ura­rea cea mai cuprinzătoare din câte aș putea face: UREZ BISE­RICII NOASTRE ȘI ÎNTREG NEAMU­­L LUI NOSTRU, CA EVANGHELIA DOM­NULUI HRISTOS SĂ CUPRINDĂ CÂT MAI MULT LOC ÎN INIMILE TUTU­ROR. Evanghelia mântuirii să fie farul de lumină și de căldură pen­tru viața Neamului nostru. Să a­­jungă Evanghelia CENTRUL VIEȚII NOASTRE, piatra din capul unghiu­lui a vieții noastre obștești. Do­resc din tot cugetul meu și rog pe Bunul Dumnezeu să facă pe toți fiii Neamului nostru să înțeleagă CĂ EVANGHELIA ESTE SINGURA CALE CARE NE POATE SALVA DIN NENUMĂRATELE GREUTĂȚI ALE ACESTUI VEAC, DAR MAI ALES, BA SINGURĂ ESTE ÎN STARE SĂ NE RI­DICE DIN ÎNTUNEREC ȘI RĂTĂCIRE, * BA ȘI DIN MOARTE, LA LUMINĂ, LA PACE ȘI LA FERICIRE. 9 Iată urarea mea de Noul An“. Cuvintele pătrunzătoare ale I. P. Sf. nostru Mitropolit, au fă­cut cea mai adâncă impresie asu­pra celor prezenți, cari au plecat pe deplin reculeși după auzirea impresionantei urări a înaltului nostru Chiriarh. MARTOR «SIBIU, 12 ianuarie 1947 AP ^ \ Mesajul de Anul Nou al Maiestății Sale Regelui Mihai / In noaptea Anului Nou la posturile noastre de Radio, M. S. Regele Mihai I a rostit următorul mesaj: Români ! In clipa în care trecem pragul Anului Nou, primul Meu gând și toată dragostea Mea se îndreaptă către voi. Anul care a trecut ne-a adus gre­le încercări. Cu toată strădania voa­stră, cu toată munca depusa, viața a devenit mai grea din cauza secetei cum­plite ce ne-a bântuit. Sunt lipsuri mari. Ne așteaptă luni în care vom avea de înfruntat mari greutăți. Dacă vom fi însă uniți, dacă ne vom ajuta unii pe alții și vom ști să dovedim vechile noastre virtuți de cum­pătare și solidaritate, sunt încredințat că vom birui. Pătrunși cu toții de împrejurările grele prin care trecem, va trebui pe vi­itor să intensificăm munca noastră pen­tru ca producția să sporească cât mai mult spre a putea umple golurile și vin­deca cu un ceas mai de­vreme rănile războiului. Sunt încredințat că anul care în­cepe ne va aduce făurirea păcii și va asigura tuturor înfăptuirea nădejdilor de mai bine. Fac apel la iubirea de țară a tu­turor și la grija ce trebue să o purtăm pentru ca prin sf­oi țări comune să putem ieși din greutățile ce ne apasă. Îndrept gândul Meu către Atotpu­ternicul și-L rog să reverse bunătatea Sa asupra poporului Meu și să-i aducă un an fericit și îmbelșugat. La mulți ani­ Nr. 1—2 AN­U . Iată, încă un an s -a isprăvit depănarea zilelor în cru­gul veacurilor fără de oprire. După ac­ea, ajuns la soroc, ca un moșneag gârbovit și răzimat în cârja ostene­lilor, el a aflat asemenea drumeagului oprit în cotul unui deal urcat pe trei sute șase zeci și cinci de trepți gre­oaie, și-a rotit privirea până la punc­tul de pornire, și-a șters fruntea ca să alunge grijile ce 1 au păscut în cale și apoi, supus dest nului neîdu­­rat, a trecut în șirul celor ce demult au coborît în sacul cu istorii și po­vețe destinate învățării noastre, îndru­mării tuturor. La săvârșirea lui, este firesc să încercăm o înduioșare. Căci am trecut și noi cu el și am ajuns în prag de pâclă. Chibzuim la ceea ce stă d­n­e­c de prag și ne ar putea aduce daruri spre folos. De anul încheiat lumea întreagă leagă amintirea mul­telor strădanii puse întru repararea stricăciun­lor rămase pe urma celei mai r­ăprasnice încăierări dintre no­roadele pământului. Astfel, ruinele dispar cu fiecare zi, așezările pentru adăpostirea și odihna celor mulți și necăjiți se ridică fără încetare, se re­fac palate și spitale, școli și case de cultură și lumină. Lumea vrea să șteargă urmele răsboiului și să-și în­toarcă fața către pace și progres. Dar mai presus de toate astea lumea e în căutarea păcii pentru su­fletele răvășite, pentru conștiințele sdrobite, pentru alungarea cutelor din fețe chinuite. Scrutează’n zarea vea­­curilor colbuite, ca să prindă o che­mare și să deslușească o cărare du­cătoare către liniște și înfrățire. O che­mare? Departe’n zări, la cotitura vea­curilor către o viață nouă, ea răsună cu putere neînfrântă: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voiu odihni pe voi“. O cărare? Tot acolo străfulgeră semnul venit 19­4­6 «spre scularea multora» și adaugă: «­Nu sunt calea, adevărul și v­ața». Voiți să dobândiți pacea sufletelor voastre? Faceți strădanii vrednice de om, dar amintiți vă că «făr’ de Mine nu puteți face nimic». Câte glasuri nu au răsunat în cursul anului abia apus, chemând urechea omenirii spre adevăratul glas al păcii!.. La noi și în alte părți!.. Pârguirea bunelor nădejdi a început să se arate, intr’adevăr, mai stăruitor ca altădată, trimișii nea­murilor mari și mici s’au întrunit la sfătuire deasă și îndelungată și au răsbătut către limanul păcii generale. Conferințele Miniștrilor de Externe ai mar lor puteri, Conferința Păcii de la Paris, strădaniile Consiliului de Secu­ritate, Adunarea g­nerală a Organi­zației Națiunilor Unite, — toate au căutat să înfrângă divergențe și să stabilească buna înțelegere între po­poare. Și au reușit. A biruit cumin­țenia. Taberele vrășmașe din vremea răsboiului vor fi chemate în curând să stea față către față, dar nu cu gând de răsbunare și nici să se în­frunte pentru oarecari greșeli voite ori silite, ci sub oblăduirea duhului de înfrățire și de pace creiatoare. Tratatele au fost cuprinse în rama lor și mai așteaptă doar semnarea, care va urma peste puține zile. După a­­ceea, pârgul de acum va trece în roadă, ca să folosească tuturor. Și la noi în țară a pornit luptă crâncenă pentru alun­garea multora din lipsurile și neca­zurile rămase pe urma nemilosului răsboi. Ostașii luptători, întorși pe la vetre, au primit pământ ca dreaptă răsplătire pentru jertfa ce-au adus în­tru înveșnicirea Patriei. Asemenea și văduvele, ca să le fie lor de ajutor întru înzdrăvenirea pruncilor rămași orfani și întru ușurarea sărăciei. Pentru ocrotirea orfanilor și pentru a lor creștere întru frica lui Dumnezeu și în iubire către Neam, s’au adăugat încă și alte fapte grăi­toare. A­ci, Biserica, maica celor în nevoi, a stat în frunte și va sta. La chemarea /. P. Sf Mitropolit Nicolae, chemare venită ca de sus încă în anul Domnului 1945, clerul și popo­rul din Arh­episcopia noastră una s’au făcut, au pus la încercare toată dragostea lor creștinească, au pus și umărul cu încrederea și voioșia din străbuni rămase și au ajutat la înze­strarea Orfelinatului Bisericii, dela Sibiu, cu ce avea el trebuință întru ocrotirea micuților rămași făr’de pă­rinți. Spre aceasta, darul celor înstă­riți nu s’a lăsat prea mult chemat, ofranda săracilor din voie s’a adău­gat, iar bănuțul, sfântul bănuț al vă­duvei, nu a lipsit. In lungul anului apus, acest ziar a încrestat cu laudă și mulțumire toate ajutoarele trimise micilor orfani. Astăzi, Orfelinatul Bisericii ocro­tește 52 copii orfani. Din fața lor răzbate numai bucurie și sănătatea le îmbujorează chipul îngeresc. Dar­, ei nu mai sunt orfani!... Sub veghea ne­întreruptă a I. P. S. Sale, ei au de toate, până și dragostea ce le-o ră­pise crâncenul răsboi. In creșterea lor spre soare și lumină stă întruchipată mulțum­rea «dătător lor de bună voie», pe care nu puțin «îi iubește Dum­nezeu». Roadele dragostei creștinești, în care Neamul nostru și-a scăldat viața sa de totdeauna, s’au arătat, anul acesta, și către năpăstuiții din Țara Voevoz­lor „cei dătători de legi și datini». Ei, Moldovenii, pustiiți de crâncenă încăerare și încercați de ne­miloasă secetă, au atras acolo sufle­tul cel bun al Neamului. De la Rege și până la trudnicul pălmaș, toți au dăruit și dăruesc cu largă inimă. Și darul venit la bună vreme călește generațiile în cucerirea unui viitor mai bun, mai milostiv. Dar lângă sufletul ospitalier al Moldovenilor a bătut, în ceasurile de încercare dureroasă, inima umanității. Din alte țări, prin Crucea Roșie, da­rurile au crescut la număr și ele vor mai scurta din lipsuri și necazuri. Iar mai târziu, când darul Domnului va rân­­dui prisos pe plaiurile moldovene, cei ajutați acum vor așeza prinos de cre­știnească mulțămire. Și monumente de credință pentru veacuri viitoare au răsărit și s’au sfințit în anul ce­ a trecut. In Ti­mișoara, măreața catedrală a fost târ­­nosită prin vlădicii Țării, fiind de față și Regele nădejdilor acestui Neam drept credincios In cuprinsul Arhie­piscopiei, I. P. S. Mitropolit Nicolae a târnos­t 12 lăcașuri de’nchinare, 12 mărturii ale credinței strămoșești, 12 monumente isvorîte din cucernicia fără de pereche a Românului. Ele vor grăi viitorimii, arătând că nici cele mai grele lipsuri și necazuri nu sunt în stare să-l deslipească pe acest neam de dragostea lui Hristos.

Next