Telegraful Roman, 1948 (Anul 96, nr. 1-52)

1948-01-18 / nr. 1-2

Nr. 1 -2 TELEGRAFUL ROMAN 3 De ce se efectuiază Recensământul — Câteva lămuriri necesare — Recensământul sau numerotarea popu­lației, a clădirilor și proprietăților agricole s’a făcut în toate timpurile și în toate țările. Recensămintele se fac la anumite pe­rioade fixe, de obicei din 10 în 10 ani, so­­cotindu­se că în această perioadă situația se schimbă și deci numărătoarea trebue refăcută. La noi în țară ultimul recensământ a fost făcut în Aprilie 1941. In mod normal următorul trebuia să aibă loc în anul 1950-1951. Insă războiul a provocat distrugeri mari. Au fost secerate sute de mii de vieți pe front și în interiorul țării. Bombardamen­tele aeriene și retragerea pustiitoare a hit­­leriștilor au avut drept rezultat, distrugerea a nenumărate locuințe, instituții publice, școli, spitale așezăminte cultu­rale, poduri, șosele, căi ferate linii telefonice, etc. Gospodăriile țărănești în nenumărate regiuni și în special în Moldova și Ardealul nești, prin organizarea din partea ei a pri­melor începuturi de școală și de învățământ , pentru poporul întreg și pentru toate clasele sociale, fără de nici o deosebire. Numai obișnuința, care ne face nepăsători, aduce cu sine că trecem pe lângă această minu­nată înfăptuire de interes obștesc a Bise­ricii creștine vechi fără să o băgăm în seamă și să o prețuim cum se cuvine. (Din Pastorala­­. P. Sfințitului Mitropolit VA­SILE, al Banatului).* Prin Evanghelia Lui, vestită de sfinții Apostoli și de urmașii lor, slujitorii altarelor creștinești, au învățat oamenii să-și prețu­­iască cel mai mare și mai scump bun al lor: sufletul — și să-i gătească in această viață drum neted și slobod către pajiștile cele neveștejite ale împărăției de dincolo. Prin Evanghelia Lui s’a surpat încetul cu­­ acelui tirania stăpâniturilor de noroade și mulțimile obidite au ajuns stăpâne pe soarta lor. Prin Evanghelia Lui a ajuns omul să cinstească și să iubească pe semenul său ca pe un frate. Credința în El și în Evanghelia Lui a durat lăcașurile sfinte, în cari ne luminăm, ne mângăiem și ne rugăm; ea a zidit spi­talele în care ne potolim suferințele trupești; ea a ridicat școalele în care odraslele noa­stre dragi își dobândesc știința și buna cre­ștere pentru viață; ea a zămislit cele mai frumoase icoane zugrăvite de mâna ome­­nescă și cele mai înălțătoare cânt­­iri cari au răsunat vreodată din pieptul muritorilor. Învățătura lui Hristos este obârșia întregii lumini adevărate cu­ care se mândrește vea­cul nostru. (Din Pastorala Prea Sfințitului Episcop NI­­COLAE, al Clujului). (Va urma) de Nord, au fost lăsate fără unelte și vite de muncă, de hitleriștii în retragere. Seceta care a bântuit timp de 2 ani în țara noastră, a mărit și mai mult pier­derile provocate de războiu. Lipsa de nu­treț a determinat tăierea a nenumărate vite de prăsilă și de muncă, lipsind astfel gos­podăriile de una din principalele lor avuții. In urma luptelor de eliberare duse de Armata Roșie și Armata Română demo­crată, teritoriul țării s’a mărit prin alipirea Ardealului de Nord. In urma acestor evenimente și față de schimbările pricinuite de ele, datele recen­sământului din 1941 nu mai corespund realității. De aceea gu­ernul țării, pentru a pu­tea duce mai departe opera de reconstrucție, a socotit că trebue să înceapă de îndată, un recensământ al populației, clădirilor și proprietăților agricole. Acest recensământ are drept scop să pună la dispoziția conducerii de Stat, date precise, pentru ca măsurile ce se vor lua să fie cât mai corespunzătoare nevoilor, întrucât numai iarna e timpul cel mai potrivit pentru efectuarea recensământului — în tot restul anului stânjenind muncile agricole — guvernul a fixat data numărării la 25 ianuarie 1948. * Prin efectuarea recensământului popu­lației, prin cunoașterea exactă a numărului locuitorilor țârii și modul lor de așezare la orașe și sate, guvernul va putea veni în ajutorul populației prin înființarea de așeză­minte de asistență socială, spitale, dispen­sare farmacii, etc. potrivit nevoilor și nu­mărului locuito­ilor. Ele vor putea fi astfel așezate încât să fie de folos la cât mai mulți oameni. Judecători­le cari erau așezate la mari depărtări, silindu-i pe țărani a se deplasa la mari distanțe, vor putea fi înmulpte ca fie­care să poată dobândi dreptatea fără pier­dere de bani și de timp. De asemeni cunoscând exact numărul populației satelor, se va putea face o dreaptă împărțire a produselor industriale prin co­­perative. Cunoscând desimea populației în di­verse regiuni, guvernul va putea lua mă­suri pentru a asigura tuturora posibilități de muncă și mijloace de existență. La noi în țară avem un număr mare de neștiutori de carte, moștenire tristă a regimurilor trecute. Prin acest recensământ se va cunoaște exact numărul neștiutorilor de carte, putându-se astfel păși la lichida­rea analfabetismului. Totodată învățământul se va putea desvolta, numărul școlilor va putea crește cuprinzând un mare număr de învățători și personal didactic. In urma războiului pustiitor care a tre­cut și peste țara noastră, au fost distruse și avariate multe din orașele țării precum și întinse regiuni rurale. Nici până astăzi nu cunoaștem exact pagubele suferite prin di­strugerea clădirilor, care foloseau, fie drept adăpost instituțiilor publice. Se impune grabnic, refacerea tuturor acestora. Prin re­censământ se va putea cunoaște exact si­tuația clădirilor de la orașe și a satelor care au avut de suferit de pe urma distrugerilor de războiu și astfel guvernul va putea în­tocmi un plan de refacere. Se vor clădi nouă locuințe acolo unde datele recensământului, vor indica o lipsă a lor. Prin cunoașterea stării locuințelor, a condițiilor de higienă în care locuește po­pulația, se vor putea lua măsuri de îmbu­nătățire. In urma reformei agrare înfăptuită de guvernul Groza, au fost împroprietăriți un număr de țărani săraci sau cu pământ puțin. S’au împărțit titlurile de proprietate care au consfințit dreptul țăranului asupra pămân­tului primit. Proprietatea pământului este altfel împărțită azi decât în 1941. Dacă la aceasta mai adăugăm și schimbările inter­venite în ceea ce privește gospodăriile ță­rănești, parte distruse de război, p­arte lo­vite în urma secetei, dacă mai adaugăm împuținarea parcului de vite, pierderea și uzarea uneltelor, care nu au putut fi înlo­cuite până în prezent, datele vechiului re­censământ sunt departe de a corespunde realității. De aceea guvernul, în dorința de a veni în ajutorul țărănimii, prin refacerea gos­podăriilor țărănești, prin refacerea parcului de vite, prin înzestrarea țărănimii cu unelte și vite, nu poate îndeplini toate acestea, decât în urma unei cunoașteri exacte a si­­­­tuației, prin recensământ. Se va putea veni astfel în ajutorul satelor aflate în lipsă — datorită pozițiilor geografice — prin desvoltarea unor ramuri de producție potrivită locului; de exemplu, se vor putea înființa fabrici de marmeladă, acolo unde sunt fructe, fabrici de cherestea, acolo unde e pădure ș. a. m. d. Cunoscându-se regiuniile pustiite, tere­nurile inundabile, mlaștinile, etc., lăsate azi în părăsire sau în neput­nță de folosit, se vor putea lua măsuri grabnice de a le pune în folosință. Numai cunoscând exact supra­fața acestor terenuri și posibilitățile lor de exploatare, se va putea întocmi un plan de însănătoșire. Recensământul populației, clădirilor și al proprietăților agricole, care va avea loc la 25 Ianuarie, prin datele exacte ce le va furniza, va sta la temelia reconstrucției țării noastre. Este deci în interesul întregii populații a țării, din orașe și sate, din uzine și de pe ogoare, din școli și biserici, să contribue laolaltă, pentru înfăptuirea acestui recensă­mânt, prin declararea întocmai a tuturor da­telor prevăzute în chestionare. Moș Crăciun la orfelinat Scumpii copilași orfani, ocrotiți la Sibiu în casa Bisericii din str. Dealului Nr. 9, se întorc d­emulțămită spre toți binefăcătorii și sprijinitorii lor. Ei sunt cu toată recunoștința către toți aceia cari nu-i uită și prin darurile drago­stei, le fac existența ușoară și fericită De sfintele sărbători ale Crăciu­nului, orfanii din casa Bisericii au avut bucurii deosebite. Dumineca dinaintea praznicului a avut loc la orfelinat o mișcătoare serbare de Crăciun, cinstită cu prezența chiar a I. P. S. Sale Mi­tropolitului Nicolae. Instruiți de d-șoara înv. Vecerdea de la Școala de aplicație, orfanii noștri ne-au desfătat timp de 50 minute cu o piesă reușită, cu declamări și colinde frumoase. Doi pomi de Crăciun împodobeau sala și sub pomi, bogăție de daruri pentru orfani, bomboane de la Brașov- Cetate, pungi cu prăjituri de la Reuniu­nea femeilor ortodoxe din Sibiu, cio­rapi confecționați de elevele Școalei normale de fete din Sibiu, apoi din partea IPS. Sale: încălțăminte, sve­teze, pânză pentru albituri și alte da­ruri de folos. Copilașii noștri erau în culmea fericirii. Fețele tuturora stră­luceau de bucurie și bucuroși erau toți cei de față pentru fericirea „acestor frățiori mai mici“ ai noștri. De bucuria orfanilor din casa Bi­sericii s-a bucurat și un oaspete neaștep­tat. Pe când se întorcea spre Reședință, I. P. S. Sa a întâlnit un copilaș ca de 5 ani, pe jumătate înghețat, care plângea, înaltul ierarh l-a oprit, l-a întrebat cum îl cheamă, dar totul fu în zadar; copi­lașul slab îmbrăcat plângea mereu și tremura de Mg. „Să-l ducem la orfanii noștri, a spus I. P. S. Sa, să se încăl­zească și să i dăm de mâncare“. S’a întors cu el chiar I. p. S. Sa, l-a dus sub pomii de Crăciun ai orfanilor no­ștri ospătându-i cu de toate, ba dân­­du-i și îmbrăcăminte și apoi trimițân­­du-i acasă ca însoțitor. In felul acesta s’au bucurat orfanii noștri de Moș Crăciun, care și de astă dată a fost darnic și bun. De încheiere folosim prilejul pen­tru a mai arăta în acest loc o seamă de rezultate ale colectei pentru orfe­linat. Așteptăm ca aceste rezultate să fie tot mai bune și mai cuprinzătoare și mai ales să nu se uite că aș­eptăm în mod deosebit colectă de grâu. Anul acesta orfelinatul este foarte slab apro­vizionat cu grâu. De aceea apelăm la toți ca acolo unde se mai poate, dacă vor strânge numai câte 5 kg. dintr’o parohie, să se facă acest lucru, ca să putem asigura pânea orfanilor. In privința aceasta menționăm cu laudă protopopiatul Sighișoara de unde Săliște spre veșnica pomenire a tot neamul.­­ La leatul 1828 Octomvrie 29, Georgie Zu- I­grav"... Pentru Mănăstirea Stănișoara (jud. Argeș) pe unde va fi trecut D. Herția ade­seori cu turmele sale, a făcut de repetate ori daruri însemnate, după cum arată această notiță dela 1840 : „Badea Dumitru Herția din Săliște a ajutat mult sf. Schit" (Grig. Urâțescu, Mănăstirea Stănișoara, București, 1943, p. 124. In Biserica Mare din Săliște cele mai artistice două strane de la mijloc, re­zervate de obiceiu pe seama celor mai di­stinși reprezentanți ai autorităților, au fost dăruite tot de țăranul D. Herția. De aceea se pot vedea până în timpul de față iniția­lele chirilice A X și cifrele 1864, însemnate pe frontispiciul lor. In aceste două strane au stat în ziua de 1 Iunie 1919 Regele Fer­dinand și Regina Maria, ascultând rugă­ciunea de mulțămită, înălțată din altarul Bisericii săliștene spre Tronul milostivirii, de la care purcede tot darul cel desăvârșit..­­S’o fi gândit vreodată bunul creștin, că darul lui cel de bună voie va fi sortit să îmbie prilej de închinare desrobitorilor Transil­vaniei, cu 55 de ani mai târziu, în clipa izbăvirii? Nu numai pentru trebuințele așeză­mintelor de folos obștesc, pentru biserică și școală, avea D. Herția baerile pungii ade­seori desfăcute, ci și pentru ajutoare la fe­lurite prilejuri, pe seama consătenilor în suferință. Ca om cu bunăstare materială, strângând multe bucate din vama ce primea după zilele de moară, avea obiceiul să tri­mită saci întregi spre a se distribui ca pomană săracilor văduvelor și orfanilor, comuna Săliște avea în trecut 7 mori, în­tocmite toate pe temeiul tovărășiilor (coo­perative) țărănești, părțile de fondare pur­tând numirea: zile de moară, iar unitățile mai mici, capuri. Aceste mori săliștenești erau pe cursul Râului, începând de sus în jos următoarele: Moara de piatră, Moara din Sălci, Moara Onceștilor, Moara Greavului, Moara Podului, Moara Herții și Moara Luncii. ¥ * ¥ Pilde vrednice de urmat erau actele de dărnicie ale bunului creștin Dumitru Herția, care înțelegea să mulțumească astfel Părintelui Ceresc pentru tot darul de sus, revărsat asupra familiei și asupra turmelor sale, cari sporeau din an în an, fiind pă­zite de ciobani credincioși, obișnuiți să țină la stăpânul lor cu toată încrederea, ca la un părinte înțelept, ascultându-i cuvântul și urmându-i sfatul în toate împrejurările. Soția lui D. Herția, Maria, fiica lui Stan Borcea, fiind singura fată la părinți i,a putut spori averea familiară cu zestre însemnată, împodobindu-i căminul cu 5 copii: 1 fecior (Stan Herția) și 4 fete (Maria mă­ritată Tâmpănariu; Ana măritată Beju ; Paraschiva măritată Șteflea și Marina mă­ritată Nicolae Popa). ¥ * ¥ Grija lui părintească nu se revărsa numai asupra copiilor săi, ci și asupra în­tregului tineret din comuna Săliște. De aceea i-a fost încredințată, pe lângă cârmui­rea politică-administrativă a comunei, și epitropia școalei săliștene. Aceasta e una din cele mai vechi școli românești din tot cuprinsul Țării noastre întregite. Vechimea ei își întinde rădăcinile până în veacul al XVI-lea. De pe la începutul veacului al XVII- lea e cunoscut numele dascălului (grămă­ticului) Dumitru Popa, care lumina tineretul săliștean în școala aceasta, spre mulțumire obștească. Drept aceea judele satului, îm­preună cu toată obștea, nu stătu la îndo­ială să-i sprijinească, la anul 1616, cererea de a fi scutit de dări și de cărăușie (I. I Lupaș, Istoria bisericească a Românilor ar­deleni Sibiu 1918 p. 160). Fără îndoială, acest grămătic Dumitru trebue să fi avut înaintași în slujbă, care s'au bucurat și ei la timpul lor, de asemenea scutințe. Este deci ușor de înțeles, că vechimea școalei săliștene își întinde rădăcinile până în veacul al XVI-lea. Ca semn de mulțumire pentru felul, cum își îndeplinise Dumitru Popa datoria de a lumina tineretul, poate fi so­cotită înaintarea lui la treapta de protopop, în care slujbă e amintit cu 12 ani mai târziu, la 1628, când „protopop Dumitru ot Să­liște" iscălise la Săcel o scrisoare, alături de Bucur Beu și de Dan Lascu. Această scrisoare poate sluji ca dovadă, ce rezul­tate a fost în stare să producă școala să­­lișteană, în privința slovelor chirilice, până la anul 1628 (vezi scrisoarea în fotocopie la I. Lupaș, Documente istorice transilvane, Cluj vol. I, 1940, p. 173). Pentru dragostea de carte și pentru jertfelnicia luminatului țăran Dumitru Herția, precum și pentru uimitoarea lui râvnă de a nu lăsa îngropată în uitare vrednicia îna­intașilor, în luptele pentru izbânda dreptății, s'a păstrat un impunător manuscris de 265 pagini cu slove chirilice, având acest titlu: „Judecățile Scaunului Săliștii cu Șapte

Next