Telegraful Român, 1953 (Anul 101, nr. 1-44)

1953-01-01 / nr. 1-2

2 TELEGRAFUL ROMAN La centenarul „Telegrafului Român“ Un organ de presă, care nu şi-a în­trerupt apariţia timp de o sută de ani, este o raritate. Iar când un asemenea organ este bisericesc, el reprezintă un caz dea­­dreptul unic. E cazul „Telegrafului Ro­mân" de la Sibiu, care împlineşte un veac de existenţă. Să duci cetitorilor tăi preoţi (şi prin ei poporului), săptămânal, sau lunar, în­văţătură din Scripturile Sfinte şi îndem­nuri bune pentru viaţa de obşte timp de o sută de ani, iată o lucrare echivalând cu un apostolat dintre cele mai impre­sionante. Celor ce şi-au luat partea de jertfă din această lucrare, mutându-se la Dom­nul, le împodobim amintirea cu nevestejita cunună a recunoştinţei. Iar celor ce astăzi — sub înţeleaptă îndrumare a înalt Prea Sfinţitului M­iropolit Nicolae — ostenesc întru alcătuirea „Telegrafului Român", le urăm mulţi ani de pace, de sănătate şi de muncă rodnică. Episcopul NICOLAE [Urmare din pag. 1] lupte acum o sută de ani, au fost cuce­rite de popor, împlinindu-şi această misiune de făclie a dreptei credinţe. „Telegraful Român" are datoria de a rămâne totuşi consecvent legă­mântului făcut la naşterea sa, de a urma şi el acelaşi drum cu poporul nostru, spre pace, spre lumină, spre viitor­ul fericit pe care şi-l clădeşte acum Patria noastră, alături de celelalte state libere din lumea întreagă.­­ Este urarea pe care i-o facem la săr­bătoarea de azi şi pentru care îi împăr­tăşim patriarhicească binecuvântare. 1 JUSTINIAN, Patriarhul României rizaţia de apariţie — „nu este decât de a răspândi în poporul — a cărui înapoiere în cultură e a se datori vitregiei vremilor trecute — idei moderne... a-l lumina în mod cuviincios asupra adevăratelor sale trebuinţe sufleteşti şi materiale...". De aceea, paginile sale găzduiau — alăturea de pro­blemele de viaţă bisericească şi de arti­cole pentru orientarea clerului — cele mai variate contribuţiuni de ordin economic, agrar, industrial, meşteşugăresc, comercial şi cultural-liter­ar. Misiunea acestei gazete, în formularea întâiului ei redactor respon­sabil, Aaron Florian, constă în a „con­vinge" poporul din Ardeal „că numai prin îmbunătăţirea stării sale materiale şi mo­rale poate ajunge la cultură şi fericire". Drept aceea „Telegraful Român" nu oste­nea „a deştepta simţul şi a aţâţa gustul poporului român pentru arte şi măestrie, a atrage luarea aminte a lui asupra ace­lor ramuri de industrie şi asupra acelor meserii, cu care ar putea şi ar trebui să se ocupe şi dânsul spre îmbunătăţirea stării sale materiale şi morale", îmbrăţişarea meseriilor de către ro­mâni, sutele de şcoli confesionale înfiin­ţate de Biserica ortodoxă ardeleană, mai târziu şcoala comercială de la Braşov, în epoca absolutismului monarhic austro-un­­gar, au avut în această foaie cel mai aprig apărător al lor, împotriva tendinţelor destructive ale cancelariilor guberniale stră­ine de năzuinţele fireşti ale înaintaşilor noştri. Lupta lui pentru apărarea şcolilor elementare şi secundare ale Bisericii noa­stre, singurele şcoli româneşti din Ardeal pe vremea aceea, ca şi contribuţiunea sub­stanţială pe care a adus-o în acţiunea de aşezare a vieţii noastre bisericeşti pe te­melie trainică a „Statutului organic", me­rită toată recunoştinţa generaţiilor de mai târziu. în îndeplinirea misiunii sale, s'a cioc­nit nu odată de împotrivirea stăpânirii reacţionare habsburgice. Ciocnirile acestea s’au soldat cu jertfe. Unii din redactorii lui, ca memorandistul Nicolae Costea (1863—1883), au plătit cu prigoniri, a­­menzi şi temniţă curajul pe care l-au ară­tat în scrisul lor. După sfărâmarea monarhiei habsbur­­gice „ Telegraful Român" şi-a dedicat co­loanele sale apărării autonomiei bisericeşti luptei împotriva amestecului Vaticanului în afacerile noastre interne şi acţiunii de reîntregire a Bisericii ortodoxe române din Ardeal. în cei peste treizeci de ani de când se află sub oblăduirea noastră, „Telegra­ful Român" a militat statornic pentru în­ Cântarea dela Betleem Privesc în rugă paiele sărace Din ieslea sfântă dela Betleem și-m­i vin pe buze, chiar de nu le chem, Cuvintele cântării despre pace... ...în ochii Ma­cii, râu de fericire, Sclipeau mărgăritare; Iisus Zâmbea şi asculta un cânt, de sus : — „în lume pace, bună învoire!“... ...în noapte s’a oprit, peste cetate, O stea de diamant, pe bolta ’naltă, Păstori şi magi şi îngeri, laolaltă, Cântau cu darea păcii mult uitate. ...Doar colo, în palit, Irod se-ascunde Cuprins de spaima morţii. Şi’n neştire, drumarea cât mai corespunzătoare a de­rulat din cuprinsul Mitropoliei ortodoxe a Ardealului. Dealungul celor o sută de ani de exi­stenţă „Telegraful Român“ a putut să aibă, vremelnic şi oarecari scăderi, nicio­dată însă nu s-a abătut de la linia supe­rioară a promovării intereselor Bisericii şi ale poporului nostru dreptcredincios. Marele Eminescu l-a numit la 1876, „foaia cea mai modernă de peste Carpaţi... E un calificativ pe care-l merita pe deplin. Veteranul de azi s’a ţinut la pas cu vremea în toată existenţa sa, păzind dreapta credinţă ortodoxă răsăriteană şi făcăndu-se ecoul năzuinţelor clerului şi credincioşilor noştri. Astăzi „Telegraful Român" îşi con­tinuă calea tradiţională de orientare reli­gioasă bisericească, pentru prosperarea morală şi materială a poporului dreptcre­dincios şi pentru apărarea p­oii. Cinstind după cuviinţă ostenelile-i tre­cute, implorăm binecuvântarea lui Dum­nezeu asupra tuturor celor ce se străduesc ă ţină slova lui la înălţimea vremilor nom. f NICOLAE, Arhiepiscop ţi Mitropolit Setos de aur, sânge şi mărire,___ Se sbate: — „ Unde-i Pruncul ? Spuneţi! Unde ?" Mai gem şi azi Irozi, setoşi de sânge; Ucid şi-ar mai ucide iar copii, Nu paisprezece mii, ci mii de mii, Doar-doar cântarea păcii o vor frânge, în spaima lor, nehuie şi nebună, Irozii nu aud cuvântul sfânt: — „Acei ce semăna-vor astăzi vânt, Culege-vor năpraznică furtună/“ Nu, pruncii omenirii nu se tem! Păstori şi truditori şi magi, popoare, Ascultă, răsunând, biruitoare, Cântarea păcii de la Betleem­­... Pr. CONSTANTIN OLARU, Ciriilu-Oradea Nr. 1—2

Next