Telegraful Român, 1953 (Anul 101, nr. 1-44)
1953-01-01 / nr. 1-2
2 TELEGRAFUL ROMAN La centenarul „Telegrafului Român“ Un organ de presă, care nu şi-a întrerupt apariţia timp de o sută de ani, este o raritate. Iar când un asemenea organ este bisericesc, el reprezintă un caz deadreptul unic. E cazul „Telegrafului Român" de la Sibiu, care împlineşte un veac de existenţă. Să duci cetitorilor tăi preoţi (şi prin ei poporului), săptămânal, sau lunar, învăţătură din Scripturile Sfinte şi îndemnuri bune pentru viaţa de obşte timp de o sută de ani, iată o lucrare echivalând cu un apostolat dintre cele mai impresionante. Celor ce şi-au luat partea de jertfă din această lucrare, mutându-se la Domnul, le împodobim amintirea cu nevestejita cunună a recunoştinţei. Iar celor ce astăzi — sub înţeleaptă îndrumare a înalt Prea Sfinţitului Miropolit Nicolae — ostenesc întru alcătuirea „Telegrafului Român", le urăm mulţi ani de pace, de sănătate şi de muncă rodnică. Episcopul NICOLAE [Urmare din pag. 1] lupte acum o sută de ani, au fost cucerite de popor, împlinindu-şi această misiune de făclie a dreptei credinţe. „Telegraful Român" are datoria de a rămâne totuşi consecvent legământului făcut la naşterea sa, de a urma şi el acelaşi drum cu poporul nostru, spre pace, spre lumină, spre viitorul fericit pe care şi-l clădeşte acum Patria noastră, alături de celelalte state libere din lumea întreagă. Este urarea pe care i-o facem la sărbătoarea de azi şi pentru care îi împărtăşim patriarhicească binecuvântare. 1 JUSTINIAN, Patriarhul României rizaţia de apariţie — „nu este decât de a răspândi în poporul — a cărui înapoiere în cultură e a se datori vitregiei vremilor trecute — idei moderne... a-l lumina în mod cuviincios asupra adevăratelor sale trebuinţe sufleteşti şi materiale...". De aceea, paginile sale găzduiau — alăturea de problemele de viaţă bisericească şi de articole pentru orientarea clerului — cele mai variate contribuţiuni de ordin economic, agrar, industrial, meşteşugăresc, comercial şi cultural-literar. Misiunea acestei gazete, în formularea întâiului ei redactor responsabil, Aaron Florian, constă în a „convinge" poporul din Ardeal „că numai prin îmbunătăţirea stării sale materiale şi morale poate ajunge la cultură şi fericire". Drept aceea „Telegraful Român" nu ostenea „a deştepta simţul şi a aţâţa gustul poporului român pentru arte şi măestrie, a atrage luarea aminte a lui asupra acelor ramuri de industrie şi asupra acelor meserii, cu care ar putea şi ar trebui să se ocupe şi dânsul spre îmbunătăţirea stării sale materiale şi morale", îmbrăţişarea meseriilor de către români, sutele de şcoli confesionale înfiinţate de Biserica ortodoxă ardeleană, mai târziu şcoala comercială de la Braşov, în epoca absolutismului monarhic austro-ungar, au avut în această foaie cel mai aprig apărător al lor, împotriva tendinţelor destructive ale cancelariilor guberniale străine de năzuinţele fireşti ale înaintaşilor noştri. Lupta lui pentru apărarea şcolilor elementare şi secundare ale Bisericii noastre, singurele şcoli româneşti din Ardeal pe vremea aceea, ca şi contribuţiunea substanţială pe care a adus-o în acţiunea de aşezare a vieţii noastre bisericeşti pe temelie trainică a „Statutului organic", merită toată recunoştinţa generaţiilor de mai târziu. în îndeplinirea misiunii sale, s'a ciocnit nu odată de împotrivirea stăpânirii reacţionare habsburgice. Ciocnirile acestea s’au soldat cu jertfe. Unii din redactorii lui, ca memorandistul Nicolae Costea (1863—1883), au plătit cu prigoniri, amenzi şi temniţă curajul pe care l-au arătat în scrisul lor. După sfărâmarea monarhiei habsburgice „ Telegraful Român" şi-a dedicat coloanele sale apărării autonomiei bisericeşti luptei împotriva amestecului Vaticanului în afacerile noastre interne şi acţiunii de reîntregire a Bisericii ortodoxe române din Ardeal. în cei peste treizeci de ani de când se află sub oblăduirea noastră, „Telegraful Român" a militat statornic pentru în Cântarea dela Betleem Privesc în rugă paiele sărace Din ieslea sfântă dela Betleem și-mi vin pe buze, chiar de nu le chem, Cuvintele cântării despre pace... ...în ochii Macii, râu de fericire, Sclipeau mărgăritare; Iisus Zâmbea şi asculta un cânt, de sus : — „în lume pace, bună învoire!“... ...în noapte s’a oprit, peste cetate, O stea de diamant, pe bolta ’naltă, Păstori şi magi şi îngeri, laolaltă, Cântau cu darea păcii mult uitate. ...Doar colo, în palit, Irod se-ascunde Cuprins de spaima morţii. Şi’n neştire, drumarea cât mai corespunzătoare a derulat din cuprinsul Mitropoliei ortodoxe a Ardealului. Dealungul celor o sută de ani de existenţă „Telegraful Român“ a putut să aibă, vremelnic şi oarecari scăderi, niciodată însă nu s-a abătut de la linia superioară a promovării intereselor Bisericii şi ale poporului nostru dreptcredincios. Marele Eminescu l-a numit la 1876, „foaia cea mai modernă de peste Carpaţi... E un calificativ pe care-l merita pe deplin. Veteranul de azi s’a ţinut la pas cu vremea în toată existenţa sa, păzind dreapta credinţă ortodoxă răsăriteană şi făcăndu-se ecoul năzuinţelor clerului şi credincioşilor noştri. Astăzi „Telegraful Român" îşi continuă calea tradiţională de orientare religioasă bisericească, pentru prosperarea morală şi materială a poporului dreptcredincios şi pentru apărarea poii. Cinstind după cuviinţă ostenelile-i trecute, implorăm binecuvântarea lui Dumnezeu asupra tuturor celor ce se străduesc ă ţină slova lui la înălţimea vremilor nom. f NICOLAE, Arhiepiscop ţi Mitropolit Setos de aur, sânge şi mărire,___ Se sbate: — „ Unde-i Pruncul ? Spuneţi! Unde ?" Mai gem şi azi Irozi, setoşi de sânge; Ucid şi-ar mai ucide iar copii, Nu paisprezece mii, ci mii de mii, Doar-doar cântarea păcii o vor frânge, în spaima lor, nehuie şi nebună, Irozii nu aud cuvântul sfânt: — „Acei ce semăna-vor astăzi vânt, Culege-vor năpraznică furtună/“ Nu, pruncii omenirii nu se tem! Păstori şi truditori şi magi, popoare, Ascultă, răsunând, biruitoare, Cântarea păcii de la Betleem... Pr. CONSTANTIN OLARU, Ciriilu-Oradea Nr. 1—2