Telegraful Român, 1956 (Anul 104, nr. 9-50)

1956-03-01 / nr. 9-10

SIBIU, 1 martie 1956 Prețul unui ex. 40 bani ORGANUL OFICIAL AL ARHIEPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE DE ALBA-IULIA ȘI SIBIU ȘI AL EPISCOPIILOR CLUJ ȘI ORADEA Abonamentul pentru parohii cl. I Lei 40; cl. II Lei 30; cl. III Lei 25. Particulari Lei 25. Autorități și străină­tate Lei 50. De sprijin Lei 75. Pentru America 10 Dolari. Articolele și corespondența se adresează REDACȚIEI Telegrafului Român, Sibiu, str. 1 Mai 35. — Articolele nepublicate nu se înapoiază. — Scrisorile nefrancate se refuză. Prețul inserțiunilor un cm.2­60 Bani pentru odată­­ dacă se publică de mai multe ori se dă rabat corespunzător. Inserțiunile se adresează ADMINISTRAȚIEI Tele­­grafului Român, Sibiu, strada 1 Mai Nr. 35. Pe calea destinderii internaționale Problema păcii este problema funda­mentală a zilelor noastre, problema care preocupă întreaga omenire. Indiferent de concepțiile sociale și credințele religioase ce se împărtășesc, toți oamenii cinstiți do­resc să trăiască în pace și prietenie. Pacea e bunul cel mai de preț al tuturor popoa­relor. De aceea masele populare au primit cu deosebită satisfacție rezultatele Confe­rinței de la Geneva a șefilor guvernelor celor patru mari puteri, conferință care a dus la atenuarea încordării internaționale și a deschis calea spre rezolvarea unor probleme internaționale deosebit de impor­tante. Aceste probleme au fost discutate — potrivit directivelor șefilor guvernelor — la Conferința miniștrilor afacerilor externe ai celor patru puteri din octombrie-noem­­brie 1955. Ele sunt: securitatea europeană și Germania, dezarmarea și desvoltarea contactelor între Est și Vest. Deși această conferință, din pricina atitudinii reprezen­tanților puterilor occidentale, n a adoptat nici o hotărîre substanțiala, totuși ea a fost utilă. Intr-adevăr ea a atras­ atenția celor mai largi cercuri ale opiniei publice asupra problemelor principale internaționale ac­tuale, a clarificat pozițiile părților și a scos în evidență nu numai obstacolele, ci și ma­rile posibilități existente pentru soluționarea acestor probleme. „Spiritul Genevei“ — spiritul colaborării pașnice și al înțelegerii reciproce între popoare — nu s­a stins, ci este o forță efectivă, bazată pe năzuința de pace și bună înțelegere a tuturor popoa­relor. Avîndu­și rădăcinile în aspirațiile popoarelor spre pace și colaborare, „spi­ritul Genevei“ se va desvolta și se va întări tot mai mult. De aceea masele populare salută și aprobă cu căldură eforturile Uniunii So­vietice, care au ca scop slăbirea încordării internaționale, menținerea și consolidarea păcii, preîntîmpinarea unui război și isbă­­virea omenirii de grozăviile lui, asigurarea muncii liniștite a popoarelor și a bucuriei unei vieți pașnice. Rezultatele tratativelor dintre Uniunea Sovietică și Canada, Fin­landa, Norvegia, Birmania, India etc. sunt tot atîtea contribuții prețioase la promo­varea destinderii internaționale, consoli­darea păcii și colaborarea între state cu orînduiri sociale și economice deosebite. Principiul coexistenței pașnice — care stă la baza politicii externe sovietice — se dovedește rodnic, ca o temelie nesdrunci­­nată a păcii și colaborării între popoare. Dar propășirea pe calea destinderii internaționale și a păcii pretinde și lupta continuă a partizanilor păcii din toate ță­rile. Mișcarea partizanilor păcii a avut succese remarcabile în lupta ei pentru pace, cum sunt încetarea operațiunilor mi­litare în Coreea și Indochina ș. a. Astăzi forțele iubitoare de pace au misiunea de a lupta pentru rezolvarea problemelor refe­ritoare la securitatea europeană, unificarea Germaniei pe baze democratice, încetarea cursei înarmărilor și interzicerea armelor atomice și cu hidrogen, lărgirea legăturilor economice și culturale între Est și Vest. Pentru soluționarea acestor probleme e nevoie de luptă activă și fără răgaz. E sigur că popoarele vor reuși să cucerească noui succese în lupta aceasta, căci lupta pentru pace e una din cele mai nobile și mai mărețe cauze ale timpurilor noastre, în slujba căreia se află sute de milioane de oameni cinstiți din toată lumea. Poporul nostru este alături de lupta popoarelor pentru destindere internațională, pentru pace. Biserica noastră sprijinește lupta poporului pentru pace, fiind un factor activ în marea mișcare a partizanilor păcii. Îndemnăm pe preoți să intensifice acțiunea lor în sînul credincioșilor, pentru a-i lămuri asupra problemelor păcii și soluțiilor celor mai potrivite și pentru a i antrena la o participare și mai activă la munca și lupta poporului pentru prietenie și pentru o viață mai bună. Lupta omenirii iubitoare de pace pentru destindere internațională, pentru colaborare între state și pentru rezolvarea tuturor problemelor prin tratative, va birui. Căci unde e voința popoarelor, acolo e și bi­ruința ! Mihail Sadoveanu — La o aniversare — In luna noiembrie 1955, poporul nostru a sărbătorit pe marele scriitor Mihail Sa­doveanu, care a împlinit 75 ani. Sărbăto­rirea aceasta a arătat din nou că Mihail Sadoveanu este scriitor al poporului, care a reflectat în opera sa toate durerile, toate năzuiețele și toate biruințele poporului nos­tru. El este totdeodată cintărețul inspirat al frumuseților patriei lui. De aceea i s-a zis: „Grigorescu al cuvîntului“. Legat de popor și de patrie, Mihail Sadoveanu e scriitorul cetățean, care luptă alături de popor pentru viața cea nouă. De aceea el se află și în primele r­înduri ale luptătorilor pentru pace și pentru prietenie între popoare. Vasta lui opera, talentul lui artistic, ca și lupta lui pentru cauza păcii, iau făcut să fie prețuit nu numai în țara noastră, ci pretutindeni. La sărbătorirea maestrului Sadoveanu a fost prezentă și Biserica noastră. Aceasta nu numai pentru că Biserica este alături de popor și de luptătorii pentru pace, dar și pentru că opera lui M. Sadoveanu cuprinde și aspecte ale vieții clerului și credincio­șilor noștri. Dacă n-ar fi decit acea minu­nată evocare a epocii lui Ștefan cel Mare (Frații Jderi), cu întreg suflul ei creștin, cînd apărarea independenței țării era îm­pletită cu apărarea creștinătății împotriva cotropitorilor turci, ar fi suficient ca M Sadoveanu să fie încununat cu cununa recunoștinței și prețuirii deosebite din partea Bisericii ortodoxe române. In 1944, într o recenzie pe care o făcea Bibliei Sinodale, tradusă de Gala Galaction și Pr. Radu, a făcut cunoscut că și el începuse să traducă Sf. Scriptură, dar auzind că lucrează mai de mult la o nouă traducere confratele său Gala Galac­tion, nu a continuat, avînd toată încre­derea că scriitorul-teolog va face o tradu­cere bună: „îmi îngădui, scria el, să vorbesc despre aceste chestiuni — traducerea Sf. Scripturi — ca unul care m-am îndelet­nicit cu Sf. Scriptură, nădăjduind să ajung a-mi pune cîndva la contribuție însușirile mele de mînuitor al limbii. Acum cîțiva ani, în tovărășia unui bun ebraist evreu, am început la Iași tălmăcirea Psalmilor, după Continuare pe pag. 3

Next