Telegraful Român, 1958 (Anul 106, nr. 1-48)

1958-01-01 / nr. 1-2

ANUL 106 . SIBIU SIBIU 4-ianuarie 1Nr. 1-2 FOAIE RELIGIOASĂ EDITATĂ DE ARHIEPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DE ALBA IULIA ŞI SIBIU Abonamentul Pe un an: 24 lei Pe 6 luni: 12 lei Pe 3 luni 1 6 lei Articolele şi corespondenţa se adresează REDACŢIEI Telegrafului Român, Sibiu, str. 1 Mai 35. — Articolele nepublicate nu se înapoiază. — Scrisorile nefrancate se refuză. ln Preţul inserţiunilor an cm.2 60 Bani pentru odată; dacă se publică de mai multe ori se dă rabat corespunzător. Inserţiunile se adresează ADMINISTRAŢIEI Tele­grafului Român, Sibiu, strada 1 Mai Nr. 35. Zece ani de mari realizări 10 ani de viaţă bisericească La 30 decembrie s-a sărbătorit împli­nirea a zece ani de la înlăturarea monar­hiei şi proclamarea Republicii Populare Române, stat al oamenilor muncii de la sate şi oraşe. In cei 10 ani s-au realizat mari progrese pe­ calea construirii socialis­mului, a ridicării nivelului de trai şi cul­tural al poporului muncitor. Astfel, industria socialistă a luat un mare avînt. Astăzi producem la noi în ţară cea mai mare parte a maşinilor necesare economiei naţionale şi exportăm în alte ţari numeroase maşini, fabricate în uzi­nele noastre. Producţia industriei a depă­şit cu mult cea mai înaltă producţie din timpul capitalismului. Faţă de anul 1938 producţia socotită pe cap de locuitor a crescut în 1956 la fontă de la 8,5 la peste 33 kg; la oţel de la cca 18 la 44 kg; la ener­gie electrică de la 72,4 la 280,4 kwh; la gaz metan de la 19 la 248 m.c.; la ciment de la 32,7 la 124,3 kg. Industria chimică faţă de 1938 a crescut de 7,3 ori în 1956. însemnate creşteri s-au realizat şi la pro­dusele industriale de larg consum, produse textile, încălţăminte, produse alimentare. In agricultură s-au obţinut de aseme­­nea realizări însemnate atît în ce priveşte producţia agricolă, cît şi în ce priveşte transformarea socialistă a agriculturii. Sectorul socialist cuprinde aproape 45% din totalul suprafeţelor agricole ale ţării. Avem 18 raioane complet cooperativizate. Succesele în socializarea agriculturii arată că ţăranii muncitori îşi dau seama tot mai mult că singura cale a unei vieţi mai bune este calea socialistă. Mărirea producţiei agricole şi înlo­cuirea sistemului de cote prin vînzări li­bere, achiziţii şi contractări a dus la des­­voltarea schimbului dintre oraş şi sat, la întărirea alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. In anul 1956 vîn­­zarea de mărfuri alimentare populaţiei, prin comerţul de stat şi cooperatist, a crescut faţă de 1950 de 2,2 ori, iar la tex­tile şi încălţăminte de 2,3 ori. Aplicarea sistemului îmbunătăţit de salarizare şi normare a muncii îşi arată roadele în sporirea cîştigului muncitorilor şi în creşterea rentabilităţii întreprinde­rilor. Realizările economice sînt însoţite de tot atît de însemnate realizări culturale. In toate părţile a pătruns lumina învăţă­turii, prin cursurile de alfabetizare, prin mărirea numărului şcolilor, prin cămine culturale, cinematografe, teatre, opere de stat, tipărituri de ziare, reviste şi cărţi, etc. Numărul elevilor din învăţămîntul de cul-­ tură generală de la 119.110 în 1938 a cres­cut la 418.249 în 1956. Arta, cultura, şti­inţa s-au dezvoltat foarte mult şi realiză­rile artei­ şi ştiinţei române sunt preţuite peste hotare. Arta populară a luat un deo­sebit avînt, prin echipele de amatori, prin coruri, prin cooperative de costume naţio­nale şi de alte produse artistice, etc. Toate aceste realizări economice şi culturale, care au ca urmare ridicarea ni­velului de trai şi cultural al oamenilor muncii, arată că poporul nostru îşi închină toate forţele sale construcţiei paşnice. Re­publica Populară Romînă — bazîndu-se pe prietenia şi alianţa frăţească cu Uniunea Sovietică şi cu celelalte ţări socialiste — aduce o contribuţie activă în lupta forţe­lor păcii şi democraţiei pentru destindere în relaţiile internaţionale, pentru legături de pace şi prietenie între popoare. Ţara noastră are relaţii comerciale şi culturale cu o mulţime de ţări, socotind că prin a­­ceste relaţii popoarele se pot cunoaşte mai bine şi se întăreşte prietenia şi colaborarea dintre state, indiferent de regimul lor po­litic sau social. De asemenea ţara noastră sprijineşte propunerile Uniunii Sovietice pentru încetarea experienţelor cu arme a­­tomice, pentru interzicerea folosirii arme­lor atomice, pentru dezarmare şi rezolva­rea tuturor problemelor prin tratative paş­nice. Conştiente că pacea sau războiul a­­tîrnă de lupta lor şi că un război atomic ar aduce uriaşe suferinţe, popoarele nu se mai lasă amăgite, ci luptă cu hotărîre pen­tru pace. N-a existat niciodată în istorie o mişcare aşa de puternică pentru pace, ca aceea care cuprinde azi nu numai po­poarele socialiste, ci şi popoarele din colo­nii, ce luptă pentru independenţă şi cele ce şi-au dobîndit independenţa (în Asia şi Africa), ca şi masse uriaşe din ţările capitaliste. Această mişcare pentru pace este o forţă internaţională care pune sta­vilă aţîţătorilor la război şi îndrumează rezolvarea tuturor problemelor pe cale paşnică. (Continuare în pag. 4) La 30 decembrie 1957, se împlinesc l­uni, de cînd poporul nostru şi-a. deschis o eră nouă de libertate şi lumină în istoria sa, alungind din fruntea Statului ultima rămăşiţă a înrobitorilor care ani de-a rîndul i-au supt vlaga, — procla­­mîndu-se o nouă orînduire de Stat, în care cuce­ririle democratice ale poporului erau consfinţite şi garantate, iar drumul său spre bunăstare şi progres era deplin asigurat. Cu însufleţire şi cu dragoste pornise atunci poporul nostru la muncă, pentru a-şi făuri un viitor fericit, pentru înflo­rirea patriei şi pentru înlăturarea urmelor grele lăsate de trecutul negru de asuprire şi de ne­­dreptate. In faţa Bisericii noastre Ortodoxe Române­­■•­ puneau atunci o serie de probleme,­­care-şi aştep­tau o grabnică şi înţeleaptă rezolvare. Biserica însăşi suferise influenţe şi constrîngeri dureroase în trecut. Ea avea datoria sfîntă de a scutura aceste poveri, de a folosi larga libertate, care se instaurase în ţara noastră. Mulţi dintre preoţii şi credincioşii ortodocşi —■ dornici să par­ticipe la noua muncă liberă şi creatoare a popo­rului nostru, de care se simţeau puternic legaţi — aşteptau un cuvînt de părintească povăţuire din partea conducerii bisericeşti. Unele rînduieli, stări de lucruri şi aşezăminte — impuse de tre­cutele regimuri şi dovedite cu totul streine de duhul învăţăturii şi tradiţiilor ortodoxe — stînje­­neau in cea mai mare măsură lucrarea Bisericii Ortodoxe Române. Toate acestea trebuiau grabnic înlăturate, pentru ca să poată străluci în lumină Comoara nepieritoare a înţelepciunii dumnezeeşti, — izvorul cel nesecat al strădaniilor şi înfăptui­rilor Bisericii lui Hristos. „ Ce aştepta Biserica, ce aşteptau preoţii şi cre­dincioşii, de la conducerea Bisericii Ortodoxe Române? A fost arătat limpede în cuvîntările ce s-au rostit la 24 mai 1948, în ziua alegerii înalt Prea Sfinţiei Sale ca Patriarh al Bisericii Orto­doxe Române. ..Poporul nostru şi-a dat acum, după veacuri de suferinţă, o aşezare proprie. Ţara noastră este astăzi o Republică populară, patrie bună a celor ce muncesc. Patriarhul cel nou trebuie să fie al Bisericii. Prin Biserică tre­buie să ajute poporul lui, să ajute la desvoltarea democraţiei populare şi a libertăţilor populare, să ţie sprijin Patriei noastre scumpe, pentru asi­gurarea independenţei şi suveranităţii Republicii Populare Române, să fie un hotărît luptător pen­tru pace şi pentru consolidarea democraţiei în lume“. (Continuare în pag 2­

Next