Telegraful Român, 1960 (Anul 108, nr. 1-48)

1960-01-01 / nr. 1-2

Nr. 12 TELEGRAFUL ROMÍN Academician Profesor Dr. Constantin I. Parh­on a împlinit vîrsta de 85 de ani La 27 octombrie a. c. Dl Acad. Prof. Dr. Constantin I. Parhon a împlinit fru­moasa și respectabila vîrstă de 85 de ani. Din acel prilej, a fost felicitat prin ocîr­­muitorii tarii. Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice i-a acordat înalta dis­tincţie a Ordinului „Lenin”, ca semn de deosebită preţuire a îndelungatei şi rod­nicei lui activităţi în tărîmul întăririi prie­­­­teniei şi colaborării culturale romîno-so­­vietice. Există oameni al căror nume îl pome­neşti nu numai cu respect desăvîrşit, dar şi cu drag. Profesorul Parhon face parte dintre aceste podoabe ale spiţei noastre omeneşti. Pentru noi, este o glorie şi o avu­ţie naţională. Dar nu numai atît: lumea întreagă îl cunoaşte şi îl cinsteşte ca pe unul din cei mai mari învăţaţi ai vremii noastre. S-a născut în Cîmpulung-Muscel, la 27 octombrie 1874. Prin tatăl său, care era institutor, se trage dintr-o familie de ţărani sănătoşi la suflet şi la trup, de pe Tîrnave, din Cetatea de Baltă. La şcoală a fost mereu în fruntea co­legilor săi. Ca student în medicină s-a le­gat sufleteşte de marele profesor şi aca­demician Dr. Gheorghe Marinescu, vestit în lumea întreagă pentru priceperea sa în boli de nervi (neurologie) şi unul dintre întemeietorii şcoalei medicale romîneşti. La vîrsta de 23 de ani tînărul Con­stantin I. Parhon era intrat deja în corpul didactic din învăţămîntul superior, conlu­­crînd îndeaproape cu profesorul Mari­nescu. S-a adeverit şi de astă dată zicala înţeleaptă din popor: „Ziua bună se cu­noaşte de dimineaţă”. In 1912 a ajuns profesor universitar la Facultatea de Me­dicină din Iaşi, iar în 1934 s-a transferat la Bucureşti, în aceeaşi calitate. Numele profesorului C. I. Parhon era acum cunoscut în lumea întreagă, deoarece este unul din creatorii Endocrinologiei, ştiinţă medicală care se ocupă cu studie­rea glandelor cu secreţie internă. In 1909, latura, artele şi sprijinesc talentele din popor prin coruri, echipe de teatru, cena­cluri literare, etc. Arta populară, sub toate manifestările ei, este preţuită şi în plină înflorire. Ştiinţa, literatura, muzica, pic­tura, sculptura, cinematografia ş. a. cu­nosc o dezvoltare foarte rapidă. Ori­unde priveşti ţi se umple sufletul de bucurie că peste tot vezi avîntul mun­cii creatoare, peste tot vezi un popor care merge înainte cu entuziasm, care constru­ieşte, făureşte o ţară a culturii şi civiliza­ţiei celei mai înaintate. De aceea noi sîntem luptători pentru pace. Nu vrem ca munca noastră să fie pustiită de război, ci vrem ca împreună cu toate popoarele să muncim pentru ca viaţa să fie mai fericită pe pămînt. Alături de Uniunea Sovietică — cu ajutorul căreia am realizat aceste mari progrese — şi de ţările lagărului socialist, de toţi luptătorii pentru pace, sprijinim lupta popoarelor pentru dezarmare totală şi generală, pen­tru pace trainică. Celei de a 11-a aniversări a R. P. R. poporul muncitor îi închină realizările a­­cestor ani şi hotărîrea de a munci cu mai mult spor ca patria noastră scumpă să fie tot mai bogată şi mai înfloritoare. T. R. împreună cu doctorul M. Goldstein, a pu­blicat primul manual de Endocrinologie din lume. Activitatea sa ştiinţifică a trecut de o mie de studii, articole şi lucrări de specialitate. Această activitate ne-a cîşti­­gat, ca popor, o faimă cu care ne mîndrim pe bună dreptate. Pînă la 23 August 1944 Dl Prof. Dr. C. I. Parhon a lucrat la dezvoltarea ştiin­ţelor medicale în condiţii neprielnice. De multe ori şi-a cheltuit salariul propriu ca să-şi poată înjgheba şi înzestra un labo­rator, în care lucra cu distinsa şi învăţata sa soţie (decedată înainte cu cîţiva ani). Regimurile politice din trecut l-au asuprit şi nedreptăţit deoarece Dl Prof. Parhon s-a apropiat încă din tinereţe de clasa muncitoare, căreia i-a rămas credincios pînă astăzi. In 1940, regimul dictatorial antonescian l-a pensionat înainte de vreme, ca să-l scoată din mijlocul vieţii univer­sitare, din pricina convingerilor sale de­mocratice clare şi statornice. In iarna anu­lui 1944—45, regimul de democraţie popu­lară al ţării noastre l-a reaşezat în drep­turile sale, proclamîndu-1 profesor univer­sitar pe viaţă şi făcîndu-i toate înlesnirile cuvenite spre a-şi putea desfăşura cerce­tările ştiinţifice în condiţiile cele mai bune. Astăzi, în cadrele Institutului de En­docrinologie al Academiei Republicii Popu­lare Române, care-i poartă numele — ca şi Universitatea din Capitala Patriei noas­tre — Dl Prof. Parhon lucrează neobosit pentru propăşirea ştiinţelor medicale, des­coperind şi perfecţionînd metode noi de aparare şi conservare a sănătăţii oameni­lor muncii şi de luptă cu succes împotriva bolilor şi a îmbătrînirii. DSa a arătat şi a dovedit cu date ştiinţifice că condiţiile de viaţă ale oamenilor — adică traiul pe care-l duc acasă, la locul de muncă sau in alte părţi — înrîuresc asupra sănătăţii lor, asupra puterii lor de muncă. „Noi, oa­menii de ştiinţă, urmărim să cunoaştem şi să putem influenţa natura” — spune DSa. Cei mai de seamă reprezentanţi ai ştiinţelor medicale din ţara noastră dato­­resc mult­ului Prof. Parhon. Elevii săi sunt numeroşi şi de valoare. In fruntea lor se află distinsul profesor universitar al Acad. Dr. Ştefan Milcu, directorul Institutului de Endocrinologie „Prof. Dr. C. I. Par­hon” şi secretar prim al Academiei R. P. Române. Blind şi bun cu toată lumea, Dl Acad. Prof. Dr. C. I. Parhon este cinstit de toată suflarea din ţara noastră ca un exemplu luminos de savant legat de popor, aflat în slujba poporului. Poporul nostru, recunoscător pentru tot binele pe care ni-l face, l-a ridicat la demnitatea de cel dintîi preşedinte al Pre­zidiului Marii Adunări Naţionale a Repu­blicii Populare Române, după înlăturarea monarhiei (1947), iar acum cinci ani, cînd împlinea vîrsta de 80 de ani, l-a dis­tins cu înaltul titlu de Erou al Muncii So­cialiste. Dl Acad. Prof. Dr. C. I. Parhon este om de ştiinţă de rang universal, dar şi slu­jitor credincios al năzuinţelor populare care transformă de cincisprezece ani încoace Patria noastră într-o ţară prosperă cum n-a fost niciodată în trecut. Redacţia 3 Roadă bogată Normal, în patria noastră, cele patru ano­timpuri se prezintă astfel: primăvara frumoasă, vară călduroasă, toamnă bogată şi iarnă geroasă. Pe cele trei dintîi din anul acesta le-am văzut cum au fost, iar al patrulea urmează să-l vedem. Semănatul din primăvară s-a făcut la timp şi semănăturile s-au dezvoltat, ploile fiind abun­dente şi aducîndu-ne bogată recoltă în toate pro­dusele pămîntului nostru. Grîul, secara, orzul, ovăzul şi altele au dat bogată recoltă, acoperind necesităţile anuale la sate şi oraşe, asigurînd rezerve şi pentru anul viitor. Furajele pentru animale fiind favorizate de ploi, la fel sunt bogate, depăşind necesităţile. Re­coltarea roadelor a arăta din nou că sectorul so­cialist adună roade mult mai bogate decît gospo­dăriile individuale. Am avut posibilitatea să constat şi să com­par — în comuna mea natală Gurghiu, situată la poalele munţilor cu acelaşi nume — recolta la ha din sectorul socialist cu cea individuală pe ultimii şapte ani la grîu şi la porumb. E voma de întovărăşirea agricolă înfiinţată în 1952 cu 70 membri. Dacă în 1953 întovărăşirea a recoltat 1200 kg griu la ha faţă de 1020 kg în sectorul indivi­dual, şi 2400 kg porumb la ha faţă de 1900, în 1958 raportul a fost la grîu 1527 faţă de 752 şi la porumb 2800 faţă de 1200. Convinşi de aceste rezultate, toţi locuitorii s-au înscris acum în întovărăşire pe care vor s-o transforme în gospodărie agricolă colectivă. Munca în comun e mai rodnică. Bogăţia recoltei se vede şi la oraş, unde cererea este mare dar oferta şi mai mare şi acceptată de oamenii mun­cii, fiind făcută la preţuri convenabile şi celor mai modeste pungi. Comerţul socialist aprovizionează cu tot fe­lul de alimente pe oamenii muncii de la oraşe la preţuri mici, ceea ce duce la ridicarea nivelului de trai al poporului muncitor. Dar nu numai pe teren gospodăresc şi ali­mentar avem toamnă bogată, ci şi pe teren po­litic. Propunerea de dezarmare generală şi totală făcută de Nichita Hruşciov, preşedintele Consi­liului de Miniştri al U.R.S.S. este salutată zilnic prin mii de articole de presă, din care se vede clar că lumea e sătulă de războiul rece şi că do­reşte pacea, acea pace a toată lumea, pentru care ne rugăm zilnic, acea pace pe care o cer mamele care nu voiesc ca fiii lor să moară fără rost pe cîmpul de luptă, unde nu se rezolvă litigiile din­tre state, pacea pe care o cerem cei care ştim ce este războiul din distrugerile războaielor anteri­oare, pacea ce o vreau văduvele, orfanii şi inva­lizii de război, care nu doresc să ajungem prin un nou război în situaţia lor, pacea pentru care luptă toate popoarele, toţi oamenii cinstiţi din lume. La O.N.U. au decurs serioase dezbateri, ple­dînd toţi oratorii pentru dezarmarea totală şi ge­nerală, ajungîndu-se la o înţelegere, o rezoluţie unanimă. Să sperăm că începutul făcut la O.N.U. prin discursul premierului sovietic N. Hruşciov, prin discuţiile suscitate, prin rezoluţia adoptată şi prin lupta popoarelor va duce la dezarmare şi is­toria va înregistra dezarmarea generală şi totală ca roada cea mai bogată a a toamnei din 1959. N. LATEŞ

Next