Telegraful Român, 1960 (Anul 108, nr. 1-48)
1960-01-01 / nr. 1-2
Nr. 12 TELEGRAFUL ROMÍN Academician Profesor Dr. Constantin I. Parhon a împlinit vîrsta de 85 de ani La 27 octombrie a. c. Dl Acad. Prof. Dr. Constantin I. Parhon a împlinit frumoasa și respectabila vîrstă de 85 de ani. Din acel prilej, a fost felicitat prin ocîrmuitorii tarii. Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice i-a acordat înalta distincţie a Ordinului „Lenin”, ca semn de deosebită preţuire a îndelungatei şi rodnicei lui activităţi în tărîmul întăririi prieteniei şi colaborării culturale romîno-sovietice. Există oameni al căror nume îl pomeneşti nu numai cu respect desăvîrşit, dar şi cu drag. Profesorul Parhon face parte dintre aceste podoabe ale spiţei noastre omeneşti. Pentru noi, este o glorie şi o avuţie naţională. Dar nu numai atît: lumea întreagă îl cunoaşte şi îl cinsteşte ca pe unul din cei mai mari învăţaţi ai vremii noastre. S-a născut în Cîmpulung-Muscel, la 27 octombrie 1874. Prin tatăl său, care era institutor, se trage dintr-o familie de ţărani sănătoşi la suflet şi la trup, de pe Tîrnave, din Cetatea de Baltă. La şcoală a fost mereu în fruntea colegilor săi. Ca student în medicină s-a legat sufleteşte de marele profesor şi academician Dr. Gheorghe Marinescu, vestit în lumea întreagă pentru priceperea sa în boli de nervi (neurologie) şi unul dintre întemeietorii şcoalei medicale romîneşti. La vîrsta de 23 de ani tînărul Constantin I. Parhon era intrat deja în corpul didactic din învăţămîntul superior, conlucrînd îndeaproape cu profesorul Marinescu. S-a adeverit şi de astă dată zicala înţeleaptă din popor: „Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă”. In 1912 a ajuns profesor universitar la Facultatea de Medicină din Iaşi, iar în 1934 s-a transferat la Bucureşti, în aceeaşi calitate. Numele profesorului C. I. Parhon era acum cunoscut în lumea întreagă, deoarece este unul din creatorii Endocrinologiei, ştiinţă medicală care se ocupă cu studierea glandelor cu secreţie internă. In 1909, latura, artele şi sprijinesc talentele din popor prin coruri, echipe de teatru, cenacluri literare, etc. Arta populară, sub toate manifestările ei, este preţuită şi în plină înflorire. Ştiinţa, literatura, muzica, pictura, sculptura, cinematografia ş. a. cunosc o dezvoltare foarte rapidă. Oriunde priveşti ţi se umple sufletul de bucurie că peste tot vezi avîntul muncii creatoare, peste tot vezi un popor care merge înainte cu entuziasm, care construieşte, făureşte o ţară a culturii şi civilizaţiei celei mai înaintate. De aceea noi sîntem luptători pentru pace. Nu vrem ca munca noastră să fie pustiită de război, ci vrem ca împreună cu toate popoarele să muncim pentru ca viaţa să fie mai fericită pe pămînt. Alături de Uniunea Sovietică — cu ajutorul căreia am realizat aceste mari progrese — şi de ţările lagărului socialist, de toţi luptătorii pentru pace, sprijinim lupta popoarelor pentru dezarmare totală şi generală, pentru pace trainică. Celei de a 11-a aniversări a R. P. R. poporul muncitor îi închină realizările acestor ani şi hotărîrea de a munci cu mai mult spor ca patria noastră scumpă să fie tot mai bogată şi mai înfloritoare. T. R. împreună cu doctorul M. Goldstein, a publicat primul manual de Endocrinologie din lume. Activitatea sa ştiinţifică a trecut de o mie de studii, articole şi lucrări de specialitate. Această activitate ne-a cîştigat, ca popor, o faimă cu care ne mîndrim pe bună dreptate. Pînă la 23 August 1944 Dl Prof. Dr. C. I. Parhon a lucrat la dezvoltarea ştiinţelor medicale în condiţii neprielnice. De multe ori şi-a cheltuit salariul propriu ca să-şi poată înjgheba şi înzestra un laborator, în care lucra cu distinsa şi învăţata sa soţie (decedată înainte cu cîţiva ani). Regimurile politice din trecut l-au asuprit şi nedreptăţit deoarece Dl Prof. Parhon s-a apropiat încă din tinereţe de clasa muncitoare, căreia i-a rămas credincios pînă astăzi. In 1940, regimul dictatorial antonescian l-a pensionat înainte de vreme, ca să-l scoată din mijlocul vieţii universitare, din pricina convingerilor sale democratice clare şi statornice. In iarna anului 1944—45, regimul de democraţie populară al ţării noastre l-a reaşezat în drepturile sale, proclamîndu-1 profesor universitar pe viaţă şi făcîndu-i toate înlesnirile cuvenite spre a-şi putea desfăşura cercetările ştiinţifice în condiţiile cele mai bune. Astăzi, în cadrele Institutului de Endocrinologie al Academiei Republicii Populare Române, care-i poartă numele — ca şi Universitatea din Capitala Patriei noastre — Dl Prof. Parhon lucrează neobosit pentru propăşirea ştiinţelor medicale, descoperind şi perfecţionînd metode noi de aparare şi conservare a sănătăţii oamenilor muncii şi de luptă cu succes împotriva bolilor şi a îmbătrînirii. DSa a arătat şi a dovedit cu date ştiinţifice că condiţiile de viaţă ale oamenilor — adică traiul pe care-l duc acasă, la locul de muncă sau in alte părţi — înrîuresc asupra sănătăţii lor, asupra puterii lor de muncă. „Noi, oamenii de ştiinţă, urmărim să cunoaştem şi să putem influenţa natura” — spune DSa. Cei mai de seamă reprezentanţi ai ştiinţelor medicale din ţara noastră datoresc multului Prof. Parhon. Elevii săi sunt numeroşi şi de valoare. In fruntea lor se află distinsul profesor universitar al Acad. Dr. Ştefan Milcu, directorul Institutului de Endocrinologie „Prof. Dr. C. I. Parhon” şi secretar prim al Academiei R. P. Române. Blind şi bun cu toată lumea, Dl Acad. Prof. Dr. C. I. Parhon este cinstit de toată suflarea din ţara noastră ca un exemplu luminos de savant legat de popor, aflat în slujba poporului. Poporul nostru, recunoscător pentru tot binele pe care ni-l face, l-a ridicat la demnitatea de cel dintîi preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române, după înlăturarea monarhiei (1947), iar acum cinci ani, cînd împlinea vîrsta de 80 de ani, l-a distins cu înaltul titlu de Erou al Muncii Socialiste. Dl Acad. Prof. Dr. C. I. Parhon este om de ştiinţă de rang universal, dar şi slujitor credincios al năzuinţelor populare care transformă de cincisprezece ani încoace Patria noastră într-o ţară prosperă cum n-a fost niciodată în trecut. Redacţia 3 Roadă bogată Normal, în patria noastră, cele patru anotimpuri se prezintă astfel: primăvara frumoasă, vară călduroasă, toamnă bogată şi iarnă geroasă. Pe cele trei dintîi din anul acesta le-am văzut cum au fost, iar al patrulea urmează să-l vedem. Semănatul din primăvară s-a făcut la timp şi semănăturile s-au dezvoltat, ploile fiind abundente şi aducîndu-ne bogată recoltă în toate produsele pămîntului nostru. Grîul, secara, orzul, ovăzul şi altele au dat bogată recoltă, acoperind necesităţile anuale la sate şi oraşe, asigurînd rezerve şi pentru anul viitor. Furajele pentru animale fiind favorizate de ploi, la fel sunt bogate, depăşind necesităţile. Recoltarea roadelor a arăta din nou că sectorul socialist adună roade mult mai bogate decît gospodăriile individuale. Am avut posibilitatea să constat şi să compar — în comuna mea natală Gurghiu, situată la poalele munţilor cu acelaşi nume — recolta la ha din sectorul socialist cu cea individuală pe ultimii şapte ani la grîu şi la porumb. E voma de întovărăşirea agricolă înfiinţată în 1952 cu 70 membri. Dacă în 1953 întovărăşirea a recoltat 1200 kg griu la ha faţă de 1020 kg în sectorul individual, şi 2400 kg porumb la ha faţă de 1900, în 1958 raportul a fost la grîu 1527 faţă de 752 şi la porumb 2800 faţă de 1200. Convinşi de aceste rezultate, toţi locuitorii s-au înscris acum în întovărăşire pe care vor s-o transforme în gospodărie agricolă colectivă. Munca în comun e mai rodnică. Bogăţia recoltei se vede şi la oraş, unde cererea este mare dar oferta şi mai mare şi acceptată de oamenii muncii, fiind făcută la preţuri convenabile şi celor mai modeste pungi. Comerţul socialist aprovizionează cu tot felul de alimente pe oamenii muncii de la oraşe la preţuri mici, ceea ce duce la ridicarea nivelului de trai al poporului muncitor. Dar nu numai pe teren gospodăresc şi alimentar avem toamnă bogată, ci şi pe teren politic. Propunerea de dezarmare generală şi totală făcută de Nichita Hruşciov, preşedintele Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. este salutată zilnic prin mii de articole de presă, din care se vede clar că lumea e sătulă de războiul rece şi că doreşte pacea, acea pace a toată lumea, pentru care ne rugăm zilnic, acea pace pe care o cer mamele care nu voiesc ca fiii lor să moară fără rost pe cîmpul de luptă, unde nu se rezolvă litigiile dintre state, pacea pe care o cerem cei care ştim ce este războiul din distrugerile războaielor anterioare, pacea ce o vreau văduvele, orfanii şi invalizii de război, care nu doresc să ajungem prin un nou război în situaţia lor, pacea pentru care luptă toate popoarele, toţi oamenii cinstiţi din lume. La O.N.U. au decurs serioase dezbateri, pledînd toţi oratorii pentru dezarmarea totală şi generală, ajungîndu-se la o înţelegere, o rezoluţie unanimă. Să sperăm că începutul făcut la O.N.U. prin discursul premierului sovietic N. Hruşciov, prin discuţiile suscitate, prin rezoluţia adoptată şi prin lupta popoarelor va duce la dezarmare şi istoria va înregistra dezarmarea generală şi totală ca roada cea mai bogată a a toamnei din 1959. N. LATEŞ