Telegraful Român, 1961 (Anul 109, nr. 1-48)

1961-01-01 / nr. 1-2

ANUL 109 Sibiu, 1 ianuarie 1961 FOAIE RELIGIOASA EDITATĂ DE ARHIEPISCOPIA ORTODOXA ROMINA DE ALBA IULIA ŞI SIBIU CREŢUL INSERŢIUNILOR: Ut. i:m* bO Dani pentru odata; dacă, se publica de mai multe ori se dă rabat corespunzător. Inserţiunile se adresează ADMINISTRAŢIEI Telegrafului Roman. Sibiu, strada 1 Mai nr. 35 ARTICOLELE ŞI CORESPONDENŢA mi adresează REDACŢIEI Telegrafului Romin, Sibiu, fax. 1 Mai 35. — Articolele nepublicate nu înapoiază. — Scrisorile nefrancat­e se refuză. ABONAMENTUL: Pe un an : 24 lei p­e 1 luni: 12 lei Pe 3 luni: 6 lei 30 Decembrie La 30 Decembrie sărbătorim 13 ani de la proclamarea Republicii Populare Ro­mâne, eveniment de seamă în viaţa popo­rului nostru. Republica Populară este sta­tul oamenilor muncii, poporul muncitor fiind stăpîn pe soarta sa şi făurindu-şi prin muncă o viaţă îmbelşugată şi luminată. Privind peste marile progrese realizate în aceşti ani de stăpînire populară, oamenii muncii sînt mîndri de avîntul poporului şi ţării noastre, şi însufleţiţi de perspecti­vele măreţe ale sesenatului şi ale planului de perspectivă de 15 ani, ei muncesc cu mai mult spor şi entuziasm, că muncesc pentru fericirea lor şi a copiilor lor. Industria naţională a crescut într-un ritm accelerat. Producţia ei depăşeşte de cinci ori volumul producţiei industriale de dinainte de război, iar în anul 1965 pro­ducţia industriei noastre va fi de peste două ori mai mare ca în 1959, de circa zece ori mai mare ca în 1938. Au luat o mare dezvoltare industria siderurgică, in­dustria constructoare de maşini, industria energetică, chimică şi a petrolului. Pro­ducem maşini-unelte felurite, tractoare, combine şi alte maşini agricole, mijloace de transport, utilaj electric, etc. Produsele noastre sînt apreciate şi pe piaţa interna­ţională, fiind căutate în toate ţările lumii. Agricultura, care s-a dezvoltat pe ca­lea socialismului, a fost înzestrată cu peste 60.000 tractoare, iar pînă la sfîrşi­­tul anului 1965 ea va fi complet mecani­zată, dispunînd de circa 150.000 tractoare, precum şi de toate celelalte maşini nece­sare agriculturii moderne. Munca în co­mun pe tarlale întinse, cu mijloace meca­nizate şi după metode agrotehnice avan­sate a adus schimbări mari în viaţa sate­lor şi a ţăranilor muncitori. Nivelul de trai, material şi cultural, s-a ridicat con­tinuu şi satele devin orăşele. Ca urmare a dezvoltării economiei, venitul naţional este de 2,7 ori mai mare ca în 1938; pînă în anul 1965 va creşte de aproximativ patru ori şi jumătate în com­paraţie cu 1938. Puterea de cumpărare a populaţiei s-a dublat, iar consumul a cres­cut de 2—3 ori faţă de anul 1938. S-a dez­voltat învăţămîntul elementar, mediu şi superior. Gratuitatea învăţămîntului (din anul acesta toţi elevii din cl. I—VII au primit toate cărţile gratuit), dezvoltarea reţelei şcolare, fac învăţămîntul de toate gradele accesibil tuturor copiilor şi tine­rilor. Nivelul cultural al întregului popor s-a ridicat mereu. Cartea, arta, cinemato­gr­af­ul.. .cultura pătrunde în toate colţurile ţării. A crescut prestigiul ţării noastre pe plan internaţional. Guvernul nostru, ex­­primînd voinţa de pace a poporului, duce o politică de pace, de colaborare cu cele­lalte ţări. La a 15-a sesiune a O.N.U., glasul poporului român a răsunat cu pu­tere prin cuvîntul d. Gh. Gheorghiu-Dej, conducătorul iubit al poporului, susţinînd — alături de Uniunea Sovietică, de ţările socialiste şi de alte ţări iubitoare de pace — dezarmarea generală şi completă şi li­chidarea ruşinosului regim colonial. La a 13-a aniversare a Republicii noastre, poporul nostru, cu ajutorul fră­ţesc şi multilateral al Uniunii Sovietice, în solidaritate cu toate popoarele socia­liste, păşeşte înainte spre viitorul de pace, belşug şi fericire. Biserica noastră este alături de popor în munca lui pentru viaţa cea nouă şi în lupta lui pentru pace. Sluji­torii Bisericii şi credincioşii îşi aduc con­tribuţia lor la viitorul luminos al popo­rului. T. r. 2M­ A Lev Nicolaevici - 1828 L­igio - Tolstoi, încă în viaţă,Land, a fost recunoscut ca scriitor de importanţă mondială. La 7 noiembrie 1910 murea, în mica şi înde­părtata gară Astapovo, Lev Nicolaevici Tolstoi, unul din cei mai mari scriitori ruşi, acela care a scris Război şi Pace, Ana Karenina, Cazacii, etc. Aceasta este vestea care, cu iuţeala fulgerului, s-a răspîndit în toate părţile globului pămîntesc. Renumele lui a crescut măreţ şi după moarte. Opera marelui scriitor rus Lev N. Tolstoi este cunoscuta şi iubită de întreaga omenire iubitoare de arta şi frumos. Impresia pe care a produs-o in epoca sa, precum şi răsunetul de care s-a bucurat opera lui, l-au situat încă din timpul vie­ţii pe cele mai înalte culmi ale literaturii mon­diale. Gorki scria: „El ne-a povestit despre viaţa r­usească aproape tot atît cu­ întreaga noastră li­teratură de pînă la el”. La vreo 200 km Sud de Moscova, în apro­pierea orașului Tuia se află un vechi conac boie­resc nu prea mare, al cărui nume e cunoscut de oamenii de cultură din toată lumea. Este conacul din Iasnaia Poliana, unde s-a născut, a trăit și a creat unul dintre marile genii ale omenirii — Lev N. Tolstoi. Tolstoi s-a născut la 28 august 1828. El se trage dintr-o familie de nobili de viță veche. Tatăl său, contele Nicolai Ilici Tolstoi care luase parte la războiul din 1812 s-a căsătorit în anul 1822 cu prințesa Maria Nicolaevna Volconscaia, o femeie bogată. Printre domeniile aduse de Vol­conscaia ca zestre soţului ei, se numără şi Iasnaia Poliana. Conacul de pe moşie fusese construit încă la sfîrşitul veacului al XVlII-lea de bunicul dinspre mamă al scriitorului prinţul Nicolai V­olconschi. Moşia avea o poziţie frumoasă, mărginindu-se cu o pădure deasă. Aici a fost ridicat şi conacul într-o poiană în pantă uşoară care în zilele în­sorite se desprindea ca o pată luminoasă pe ver­dele întunecat al codrului (de aici şi denumirea: Iasnaia Poliana, în traducere: poiana luminoasă). Cele două turnuri albe de piatră aşezate la in­trarea proprietăţii, aleile şi tufişurile dese ale bătrinului parc, serele, eleşteele şi casa mare boierească, cu două aripi — iată aspectul gene­ral al acestui „cuib de nobilit’ pe vremea citul s-a născut Tolstoi. Dincolo de poarta parcului, drept în faţa conacului, începea satul cu izbele ţărăneşti, acoperite cu paie, apoi ogoare, crîn­­guri şi din nou alte sate. Era Rusia ţărănească de atunci, revărsîndu-se pe nemăsuratele ei în­tinderi. Lev Nicolaevici a fost cel de-al patrulea fiu al familiei Tolstoi. Mama lui Lev era o femeie talentată, avea un dezvoltat gust artistic şi cunoştea patru limbi străine. A murit cînd fiul ei, Lev, împlinise abia un an şi jumătate. In urmă educaţia copiilor a trecut în sarcina unei rude a familiei Tolstoi, T. A. Ergolscaia, o femeie simţitoare şi blîndă, şi o admirabilă educatoare. Lev era convins că T. A. Ergolscaia a fost aceea care l-a învăţat să simtă „desfătarea spirituală a iubirii“ şi care, cu în­treaga ei fiinţă i-a sădit în suflet dragostea de oameni. Tolstoi a căpătat în copilărie educaţia tipică a familiilor de nobili bogaţi — educaţie din care erau nelipsiţi dascălii străini. Dar, micuţ Hova şi cei trei fraţi ai săi­­petreceau mult timp în mijlo­cul naturii, în pădurea şi parcul din jurul cona­cului, aceşti părtaşi muţi ai jocurilor lor pasionate şi martori ai mîhnirilor şi bucuriilor lor copilă­reşti. In zilele acestei copilării senine şi gingaşe, pline de poezie, de dragoste şi mister, frăţiorii hoinăreau prin aleile umbroase ale parcului, în căutarea făcătorului de minuni „beţişor verde”, care trebuia să dezvăluie taina fericirii tuturor oamenilor. C­rescind într-o atît de strînsă legă­tură cu natura, Tolstoi s-a obişnuit de copil să desluşească cu multă sensibilitate toate culorile ei şi schimbările la care era supusă, a învăţat să înţeleagă graiul frunzelor şi să simtă iarba în­colţind. El a îndrăgit profund natura rusă şi sim­­ţămîntul acesta nu l-a părăsit tot restul vieţii. Traiul la ţară i-a dat lui Lev Nicolaevici pri­lejul sa cunoască îndeaproape şi ţărănimea. In mintea copilului, înzestrat cu un viu spirit de om­­(Continuare în pag. 2) Nr. 1—2

Next