Telegraful Român, 1961 (Anul 109, nr. 1-48)

1961-01-01 / nr. 1-2

Nr. 1—2 taţi şi fără exploatatori. Prin romanul său „Mi­­trea Cocor", cel mai de seamă clasic în viaţă al literaturii noastre devine cap de coloană al crea­torilor de literatură realist-socialistă. Ajuns în contact cu literatura Partidului clasei muncitoare şi cu măreţele realizări din Uniunea Sovietică, Mitrea Cocor nu-şi mai înnăbuşe durerile de om asuprit, nu se răzvrăteşte anarhic de unul singur şi nici nu apucă calea codrului, ca atîţia din eroii literaturii lui Sadoveanu de dinainte de 23 Au­gust 1944. Conştient de faptul că asupriţii de altă dată au ajuns la capătul suferinţelor şi durerilor lor seculare prin preluarea puterii de Stat de că­tre clasa muncitoare, Mitrea Cocor păşeşte pe adevărata cale de luptă pentru înlăturarea ex­ploatării şi pentru făurirea unei vieţi tihnite, îm­belşugată şi fericită, pentru toţi cei ce muncesc. Scriitor patriot de înaltă talie, Mihail Sado­veanu este în egală măsură un mare cetăţan pa­triot. Munca de zidire nouă care se desfăşoară cu zel exemplar în Republica Populară Romînă l-a avut tot timpul în fruntea ostenitorilor celor mai devotaţi şi mai înzestraţi. La conducerea So­cietăţii Scriitorilor din R. P. Romînă, ca deputat în Marea Adunare Naţională şi vicepreşedinte al Prezidiului ei, ca preşedinte al Comitetului Naţio­nal pentru Apărarea Păcii şi pretutindeni unde era trebuinţă de priceperea şi înţelepciunea sa, maestrul Mihail Sadoveanu şi-a adus cu însufle­ţire şi competenţă unanim recunoscută aportul său de muncă. Prieten convins al Uniunii Sovie­tice şi preţuitor sincer al realizărilor ei epocale, în cadrele ARLUS-ului a desfăşurat o activitate excepţională. Deosebit de activ în tărîmul luptei pentru pace, la nivel internaţional şi patriotic totodată, rămîne de neuitat în această direcţie mai ales părtăşia sa de seamă la lucrările congreselor mon­diale pentru pace şi la sesiunile Consiliului Mon­dial al Păcii. Acum 11 ani, la primul Congres Mondial al Partizanilor Păcii — care şi-a început lucrările in 20 aprilie 1949, la Paris şi Praga, simultan — maestrul Mihail Sadoveanu, în cali­tatea sa de şef al delegaţiei române, a avut feri­cita inspiraţie de­ a lansa cunoscuta lozincă de luptă a partizanilor păcii: „Oameni ai păcii din toate ţările, uniţi-vă”! Pentru creaţia sa artistică excepţională şi pentru devotamentul pilduitor pe care l-a dovedit faţă de Patria şi poporul nostru, acum 5 ani maestrul Mi­hail Sadoveanu a fost distins cu înal­tul titlu de Erou al Muncii Socialiste. * „Bătrîneţele cinstite nu sînt cele aduse de o viaţă îndelungată, nici nu le măsori după numă­rul anilor. Înţelepciunea este la om adevărata că­­runteţă şi vîrsta bătrîneţelor însemnează o viaţă neprihănită” — spune dreptul Solomon (Înţelep­ciunea lui Solomon 4, 8—9). Cînd nu lipseşte nici una, nici alta, atunci — tot Scriptura spune — „înaintea celui cărunt să te scoli, să cinsteşti faţa bătrînului” (Levitic 19, 32). Mîndri de a-l avea printre noi pe acest uriaş în făptura căruia se întîlneşte un mare martor al trecutului şi un stîlp al prezentului făuritor de lume şi viaţă nouă, alipim cu preţuire şi respect omagiul nostru la şuvoiul de mărturii ale admi­raţiei şi recunoştinţei pe care întregul nostru popor — şi prieteni buni de peste hotare — le poartă maestrului Mihail Sadoveanu şi i le măr­turiseşte festiv­­din prilejul împlinirii venerabilei vîrste de 80 de ani. TELEGRAFUL ROMAN Scriitorul egiptean Taha Hussein şii-a pier­dut vederea la vîrsta de 3 ani. Deşii orb, el a ter­minat Universitatea la Cairo, şi-a luat doctoratul la Sorbona (Franţa) şi este doctor honoris causa a şase universităţi. Intre anii 1950—1952 a fost ministru al culturii. Azi are 71 ani şi predă litera­tura arabă la Universitatea din Cairo. A tipărit peste 40 de lucrări de literatură, istorie, filozofie, etc. E unul dintre cei mai citiţi şi mai iubiţi scrii­­troi din lumea arabă. TELEGRAFUL ROMAN Pag. 3 Deschiderea cursurilor la Institutul Teologic Universitar­ Sibiu Festivitatea deschiderii anului şcolar 1960— 1961 la Institutul Teologic a avut loc duminică, 9 octombrie 1960, în Aula Institutului. După Imnul R.P.R., cîntat de corul studen­ţilor teologi, sub conducerea pr. prof. Gh. Şoima, ia cuvîntul P. C. rector Şofron Vlad, arătînd că acest an e al 150-lea din viaţa Institutului. Acest Institut — cum a zis Mitropolitul Bălan — a pre­gătit în deosebi fii de ţărani, carte s-au întors în parohiile din sate, ca să slujească Bisericii şi po­porului, aşa cum norii, ce se ridică din apele de jos, se revarsă ca ploaie binefăcătoare peste o­­goare. Credincioşii au preţuit întotdeauna un preot, vrednic slujitor al altarului şi apropiat de dorinţele lor. Preotul adevărat nu propovăduieşte numai drepta-credinţă, ci este şi alături de popor şi sprijineşte munca lui. El arată că — după în­văţătura creştină — fiecare om are o valoare deosebită, că toţi oamenii sînt egali şi fraţi între­­olaltă, că iubirea trebuie să domnească între oa­meni, fiecare slujind semenului şi binelui obştesc, că creştinul trebuie să fie un făcător de pace, pace între oameni, pace între popoare, pace în toată lumea. In felul acesta preotul îndrumează pe credincioşi pe calea progresului social, pe ca­lea păcii. Actualii studenţi teologi să se pregătească temeinic, ca să devină preoţi vrednici de înain­taşii lor şi de aşteptările credincioşilor. Ei vor fi educaţi — după cum a declarat la O.N.U. d. Gh. Gheorghiu-Dej, conducătorul iubit al poporului nostru, — ca întreg tineretul, în spiritul păcii, respectului şi înţelegerii dintre popoare. Mulţumeşte apoi autorităţilor bisericeşti şi On. Departamentului Cultelor pentru ajutorul dat acestui Institut şi felicită pe fostul profesor de la Institutul Teologic din Sibiu, I. Lupaş, care a împlinit 80 ani de viaţă în slujba Bisericii şi poporului. Corul cîntă: „Mare este taina creştinătăţii"... Vorbeşte I. P. C. vicar arhiepiscopesc, TRA­­IAN BELAŞCU, care aduce binecuvîntarea 1. P. S. nostru Mitropolit NICOLAE. După ce laudă activitatea rectorului, a corpului profe­soral şi omagiază pe octogenarul prof. univ. în pens. 1. Lupaş, 1. P. C. Sa spune că studenţii teo­logi trebuie să meargă în pas cu veacul nostru. Pentru formarea lor intelectuală şi morală, ei pot folosi în deosebi rugăciunea, care apropie de Dumnezeu, studiul zilnic, prin care se adîn­­cesc în teologie şi în alte cunoştinţe folositoare — şi disciplina liber consimţită (autodisciplina), fără care nu se poate realiza nimic deosebit. Sîntem în luna prieteniei romîno-sovietice, în care poporul nostru dă grai recunoştinţei şi dragostei ce le poartă faţă de poporul sovietic, care ne-a eliberat de sub jugul fascist şi ne-a a­­jutat să ne făurim o viaţă nouă. Şi noi ne măr­turisim aceeaşi dragoste şi recunoştinţă. Şi noi sîntem alături de popor şi sprijinim propunerile făcute la O.N.U. de eminentul luptător pentru pace, N. S. Hruşcov, pentru dezarmare generală şi totală, pentru o lume fără arme, fără armate, fără războaie, aşa cum o doressc toate popoarele lumii şi cum a susţinut şi delegaţia ţării noastre la O.N.U., prin glasul conducătorului iubit, Gh. Gheorghiu-Dej, care a dat grai însăşi voinţii de pace a poporului român. Festivitatea se încheie cu Imnul F.M.T.D., imnul tinereţii, al prieteniei şi al păcii. T. Adevăr şi minciună Unii spun din tot sufletul adevărul, chiar pe scurt, prin cuvinte puţine şi­ judecate, iar alţia — spre ruşinea lor cea mare — spun minciuna, prin vorbe chiar îndelungate. Din această deosebire mare îl poţi cunoaşte pe fiecare în parte. Dar mărturisirea adevărului, în toate împrejurările din viaţă, e tot ce poate fi mai nobil şi mai măreţ. Uneori, ne spune cineva, aşa: „Cel ce vrea să spună adevărul, are parte de suferinţă”. Adevă­rul şi numai adevărul să-l spunem în viaţă, cu orice risc şi vom simţi în inimă o mare bucurie şi mulţumire, că ne-am făcut datoria cu priso­sinţă. Cu cît adevărul se pare la auzire mai amar şi mai greu, cu atît e mai sănătos şi mai folositor în viaţa noastră cea de toate zilele. Domnul Hris­­tos a mărturisit adevărul şi şi-a vărsat sîngele pentru el, căci Eil a zis odinioară, astfel: „M-am născut şi am venit în lume, tocmai pentru aceea, ca să mărturisesc adevărul şi chiar să sufăr pen­tru el”. Oamenii mari şi aleşi nu pot minţi, ci spun adevărul, chiar şi cu preţul vieţii. De pildă, Giordano Bruno, Galileo Galilei şi alţi mari sa­vanţi, au fost chinuiţi, omorîţi sau arşi pe rug de inchiziţia catolică, pentru că au mărturisit adevărul. Mincinosul dobîndeşte din minciună trei lu­cruri şi anume: destulă ruşine, cea mai mare ne­cinste şi chiar mare necrezămînt la toate. Astăzi, în ţara noastră, minciuna este înlă­turată şi adevărul stăpîneşte peste tot. Poporul nostru demască minciuna colonialiştilor şi arată adevărul că colonialiştii au ţinut şi ţin popoare în robie şi mizerie şi că trebuiesc eliberate toate popoarele coloniale. Viaţa noastră cea nouă se bazează pe adevărul că acum poporul e stăpîn pe soarta sa şi el se foloseşte din roadele muncii sale, muncind pentru sine şi făurindu-şi o viaţă mai bună. Fiecare cetăţean trebuie să aibă în ve­dere binele poporului şi să spună adevărul, atunci cînd vede că unul sau altul caută folosul propriu în dauna folosului obştesc. Adevărul acesta e izvor de viaţă nouă şi progres pentru toţi şi pen­tru fiecare. Iar credinciosul să păstreze adevărata cre­dinţă a Bisericii ortodoxe, să trăiască întru acest Adevăr dumnezeisc, şi să fie un adevărat cetă­ţean al patriei, condamnînd minciuna colonia­liştilor şi aţîţătorilor la război şi sprijinind munca poporului şi lupta pentru pace şi progres. Pr. V. Bassarabin t Prot. Staff. Dr. NICOLAE STINGHE Cronica bisericii „Sf. Nicolae” din Şcheii Braşovului a înscris la data de 28 septembrie 1960 încetarea din viaţă a venerabilului prot. sta­vrofor dr. Nicolae Stinghe, care a slujit la al­tarul ei aproape 40 de ani. El era urmaşul unei familii de harnici muncitori din Şchei. Şi-a făcut studiile la Braşov şi Sibiu. In 1907—1911 este profesor de religie la li­ceul din Braşov, ca din 1913 pînă la ieşirea la pensie să fie paroh al bisericii „Sf. Nicolae” şi între 1937—1949 protopop al tractului Braşov. Lui i-a venit meritul de a restaura şi împodobi cu pictură nouă şi preafrumoasă biserica în care a slujit. Ziua de 10 noiembrie 1946, cînd s-a sfin­ţit de mitropolitul Nicolae Bălan biserica pictată în fresco de cunoscutul pictor Costin Petrescu, rămîne una din zilele însemnate în istoria aces­tei biserici voivodale. Ca protopop a condus cu tact şi înţelepciune activitatea preoţimii pe plan bisericesc şi pe plan social-patriotic. A ştiut în­totdeauna să împletească lucrarea bisericească cu lucrarea de sprijinire a năzuinţelor poporului după viaţa cea nouă, după pace. Mitropolitul Nicolae Bălan, apreciind meri­tele lui, i-a acordat în 1946 înalta distincţie de iconom stavrofor. Slujba înmormîntării s-a săvîrşit în bise­rica „Sf. Nicolae” din Şchei în ziua de 30 septem­brie de un sobor de preoţi. Au cuvîntat: pr. vicar T. Belaşcu în numele I. P. S. Mitropolit Nicolae şi al Centrului Arrhiepiscopesc, pr. prof. V. Co­­man în numele preoţimii şi pr. Iuliu Işa în nu­mele parohiei, înfăţişînd viaţa şi activitatea celui adormit şi aducînd omagiul tuturor. Dumnezeu să-l aşeze în deata slujitorilor săi la altarul veşniciei! c. M.

Next