Telegraful Român, 1964 (Anul 112, nr. 1-48)

1964-01-01 / nr. 1-2

Sibiu, 1 ianuarie 1964 FOAIE RELIGIOASĂ EDITATĂ DE ARHIEPISCOPIA ORTODOXA ROMINA DE ALBA IULIA ȘI SIBIU PREȚUL INSERȚIUNILOR: Un cm2 60 bani pentru odată, dacă se publică de mai multe ori se dă rabat corespunzător. Inserțiunile se adresează ADMINISTRAȚIEI Telegrafului Român, Sibiu, strada 1 Mai nr. 35. ARTICOLELE ȘI CORESPONDENȚA se adresează REDACȚIEI Telegrafului Român, Sibiu, str. 1 Mai 35. — Articolele nepublicate nu sa înapoiază. — Scrisorile nefrancate se refuză. ABONAMENTUL. Pe un an : 24 lei Pe 6 luni : 12 lei Pe 3 luni; 6 lei Nr. 1—2 30 Decembrie La 30 decembrie sărbătorim a 16-a ani­versare a Proclamării Republicii Populare Romîne. Această aniversare ne pune in față imaginea luminoasă a patriei noas­tre, pe care poporul muncitor a făurit-o prin entuziasmul și munca sa și pe care o înalță zi de zi pe noi culmi de lumină. Intr-adevăr, privind în jurul nostru pu­tem fi mîndri de tot ceea ce s-a construit în patria noastră în cei 16 ani cîți au tre­cut de la înlăturarea monarhiei și instau­rarea Republicii Populare Romîne. Popo­rul român a ridicat prin munca sa o patrie nouă, liberă și puternică, bogată și pros­peră. E patria celor ce muncesc, în care stăpîn­ește poporul, care în deplină liber­tate folosește toate bogățiile și frumuse­țile țării spre a-și înfrumuseța și îmbună­tăți viața din ce în mai mult. Fiecare an, fiecare lună, fiecare zi, fiecare clipă aduc cu sine noi realizări și noi biruinți și patria noastră devine tot mai bogată, tot mai puternică, tot mai frumoasă. Peisajul țării s-a îmbogățit cu noi ele­mente. Peste tot se înalță spre cer­coșuri de fabrici, clădiri de uzine, diguri de hidro­centrale, turnuri de termo­centrale, liniile de înaltă tensiune parcurg cîmpii, dealuri și munți, ducînd ca niște nervuri energia necesară fabricilor și iluminării orașelor și comunelor. Ritmul de industrializare a Patriei noastre — în frunte pășind indus­tria constructoare de mașini — a depășit ritmul țărilor occidentale și a transformat țara noastră într-o țară cu industrie avan­sată, care dă produse industriale la nivelul pieții mondiale. Hunedoara, Reșița — mîine Galați — Onești, Săvinești, Brașov, Bicaz și alte centre au intrat aproape în le­gendă, renumele lor trece pînă departe peste granițele țării noastre. Satisfăcind nevoile interne, industria noastră satisface și nevoile comerțului intens și multilateral cu țările socialiste și cu alte țări din toate părțile globului pămîntesc. Progrese însemnate s-au realizat și în agricultură. Și aici peisajul țării s-a schimbat. Locul petecilor individuale de pe ogoare, s-au luat tarlalele întinse ale gospodăriile agricole colective și ale gos­podăriilor agricole de stat. Pe cîmpiile noastre mănoase se leagănă pînă la ori­zont lanurile grele de rod, pămîntul este lucrat cu tractoarele și după metode avansate. Dealurile sînt împodobite cu plantații masive de pomi și vie, care dau rod îmbelșugat. In munți apar lacuri noi, făurite de mîna omului, iar pădurea este exploatată cu chibzuială, tă­ierile fiind urmate de împăduriri masive. Toate acestea dovedesc că poporul mun­citor se pricepe să chivernisească bogă­țiile țării și să dea un permanent avînt dez­voltării economice multilaterale și propor­ționale pentru întărirea patriei și pentru ridicarea nivelului de trai, material și cul­tural al oamenilor muncii. S-a schimbat și fața satelor și orașelor. Toate se înnoiesc, pretutindeni se constru­iesc cartiere noi, case noi, blocuri, cămine culturale, școli și alte obiective necesare vieții în continuă dezvoltare. Belșugul și cultura pătrund tot mai deplin în casele tu­turor și omul muncitor se bucură de o viață luminată și civilizată. Patria aceasta a oamenilor muncii, Re­publica Populară Romînă, este prețuită în toată lumea. E prețuită pentru uimitoarele progrese ce le-a realizat. E prețuită pen­tru politica de pace și colaborare între po­poare, pe care poporul și guvernul nostru o duc cu consecvență atît în cadrul O.N.U.­­lui cît și în relațiile cu celelalte state. Toate aceste lucruri fac să crească ini­ma de mîndrie oricărui cetățean al patriei noastre, să zvîcnească în ea cu putere dra­gostea adîncă, fierbinte, față de patria pe care au făurit-o și o făuresc toți oamenii muncii cu truda minții și a brațelor lor. Ca fii ai Bisericii și fii ai Patriei noas­tre scumpe, clerul și credincioșii au mun­cit și muncesc — alături de popor — pen­tru înflorirea patriei și sprijinesc lupta pentru pace a poporului nostru. Ei sînt le­gați de patria aceasta cu tot sufletul și-și manifestă patriotismul prin muncă însu­flețită și rodnică. A 16-a aniversare a proclamării Repu­blicii Populare Române este prilej de a re­înnoi angajamentul ca și în viitor să pu­nem tot ce avem mai bun, toate forțele, toată priceperea și tot entuziasmul în sluj­ba patriei, pentru ca ea să urce pe noi culmi de belșug, lumină și fericire. Trăiască și înflorească­ scumpa noastră patrie, Republica Populară Romînă! Telegraful Romín Pentru dezarmare generală, independență și pace timp de cinci zile — între 28 noiem­brie și 2 decembrie 1963 — a avut loc la Varșovia sesiunea Consiliului Mondial al Păcii, forul de conducere al mișcării partizanilor păcii. La sesiune au partici­pat 400 delegați, observatori și invitați din 80 de țări din toate continentele, oa­meni diferiți ca orientare politică, aparte­nență socială, credințe religioase. De ase­menea au luat parte și delegați ai 19 Or­ganizații Internaționale. Sesiunea a coop­tat în componența Consiliului Mondial al Păcii 147 de membri desemnați de Comi­tetele pentru pace din 47 țări. Pentru pri­ma dată au fost aleși în C.M.P. reprezen­tanți ai 11 țări din Africa și Asia (Aden, Gambia, Congo, Kenya, Madagascar, Mo­­zambic, Nigeria, Guineea Portugheză, Ruanda, Sierra­ Leone, Volta Superioară). Au fost conferite medalii de aur eminen­tului luptător pentru pace Manolis Glezos și doamnei Demetra Lambrachis, văduva deputatului grec ucis în vara lui 1963. După dezbaterea — în 4 comisii și în subcomisii — a problemelor principale ac­tuale internaționale, Consiliul Mondial al Păcii a adoptat o chemare la acțiuni, adre­sată tuturor popoarelor lumii, și zece re­zoluții pentru lichidarea discriminării ra­siale, a colonialismului și a neocolonia­­lismului în diferite țări, ca: Vietnamul de Sud, Republica Sud-Africană, Malaezia, Coreea de Sud, ș. a. Sesiunea a adoptat și numeroase recomandări pentru desfășu­rarea în cursul anului 1964 a unor acțiuni pentru pace, dezarmare generală și totală și pentru destindere internațională, dat fiind că în anul 1964 se împlinesc 50 de ani de la izbucnirea primului război mon­dial, 25 ani de la al doilea război mondial și 15 ani de la crearea mișcării partizani­lor păcii. Aceste acțiuni de­ o amploare fără precedent, vor pregăti convocarea unui Congres mondial al păcii, recoman­dat de sesiune pentru începutul anului 1965, care va dezbate în special proble­mele luptei pentru dezarmare generală și totală, pentru rezolvarea pașnică a tutu­ror problemelor litigioase internaționale. Chemarea la acțiuni face apel la toți oa­menii să intensifice lupta pentru pace pe o scară mai vastă ca oricînd: „Trebuie să acționăm” zice Chemarea către toți cei ce cred că „trebuie ca omul să-și croiască calea spre o lume fără arme și fără răz­boaie”. Ea arată că arma nucleară de toate ti­purile trebuie să fie distrusă pentru tot­deauna. Tratatul de la Moscova asupra interzi­cerii parțiale a experiențelor constituie primul acord pe care marile puteri nu­cleare l-au încheiat în vederea limitării dezvoltării armelor nucleare. Acest tratat a fost semnat și aprobat de peste o sută de state .Dar el nu este decît un început, tre­buie mers mai departe. Consiliul Mondial al Păcii cheamă să se depună eforturi pentru a se obține in­terzicerea tuturor experiențelor nucleare, preîntîmpinarea răspîndirii armei nu­(Continuare în pag. 2)

Next