Telegraful Român, 1965 (Anul 113, nr. 1-48)
1965-01-01 / nr. 1-2
ANUL 113 Sibiu, 1 ianuarie 19 FOAIE RELIGIOASA EDITATA DE ARHIEPISCOPIA ORTODOXA ROMINA DE ALBA IULIA ŞI SIBIU PREŢUL INSERŢIUNILOR: Un cm5 60 bani pentru odată; dacă se publică de mai multe ori se dă rabat corespunzător,aserţiunile se adresează ADMINISTRAŢIEI Telegrafului Român, Sibiu, strada 1 Mai nr. 35. ARTICOLELE ŞI CORESPONDENŢA se adresează REDACŢIEI Telegrafului Român, Sibiu, str. 1 Mai 35. — Articolele nepublicate nu se înapoiază. — Scrisorile nefrancate se refuză. ABONAMENTUL : Pe un an : 24 lei Pe 6 luni: 12 lei Pe 3 luni: 6 lei 30 Decembrie Praznicul Mitropoliei noastre In sărbătorile Crăciunului din anul acesta se împlineşte un veac (1864—1961) de cînd Mitropolia Ortodoxă a Ardealului a fost rechemată la viaţă, după ce „trădania” lui Atanasie Anghel, la 1700, a provocat dispariţia ei. Istoria Mitropoliei noastre e strîns legată de istoria poporului român din Ardeal. Ivită înainte cu mai bine de patru sute de ani, ea a împărtăşit tot timpul soarta poporului dreptcredincios, care purta obida unei îndoite înrobiri, socială şi naţională. Dreapta noastră credinţă era atunci doar tolerată şi, uneori, chiar prigonită. Această stare de lucruri explică în bună parte faptul că Mitropolia Ortodoxă a Ardealului identificat cu năzuinţele şi luptele poporului român din aceste părţi ale ţării noastre, purtate pentru libertate şi pentru o viaţă mai bună. Apărînd „legea strămoşească” împotriva uneltirilor stăpînirii străine — care urmărea cînd calvinizarea, cînd catolicizarea romînilor — înaintaşii noştri apărau totodată fiinţa neamului nostru, dosădit şi asuprit. Luptînd pentru drepturile lui fireşti la viaţă, poporul român din Ardeal lupta totodată şi pentru dreptul de a se închina după rînduielile şi pravilele Ortodoxiei răsăritene. Acest lucru este adeverit de toată istoria poporului român din Ardeal. Astfel, răscoala Cuviosului Mărturisitor Sofronie de la Cioara, din veacul XVIII, urmărea recunoaşterea existenţei Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania şi înzestrarea ei cu vlădică ordodox român, dar, pe de altă parte, ea urmărea şi eliberarea iobagilor. La rîndul ei, răscoala condusă de Horia, Cloşca şi Crişan cerea desfiinţarea iobăgiei, dar şi dreptul la viaţă pentru Biserica Ortodoxă Romînă din Ardeal. Pe de altă parte, revoluţionarii de la 1848, pe Cîmpia Libertăţii de la Blaj, au cerut restabilirea Mitropoliei ardelene şi a Sinodului bisericesc format din membri clerici şi mireni. Ei îşi dădeau seama cît de păgubitoare era împărţirea în două biserici româneşti — cu vlădici deosebiţi la Sibiu şi Blaj. Năzuinţa obştească de la 1848 s-a împlinit deplin abia în anul 1948. Eliberîndu-se de sub stăpînirile nedrepte dinafară şi dinăuntru şi devenind stăpîn pe soarta sa, poporul nostru a creat condiţiile de libertate pentru cler şi credincioşi care au permis şi înlesnit şi dezrobirea lor bisericească. Astfel, prin revenirea fraţilor din cealaltă „strană” la Biserica strămoşească, toţi românii drept credincioşi din Transilvania au fost iarăşi cuprinşi într-o singură Mitropolie, mădular al Patriarhiei Ortodoxe Române Autocefale. Preţuind lupta poporului român pentru libertate, pentru unitate naţională şi pentru o viaţă mai bună, ca şi pe cei ce au luptat pentru reînfiinţarea Mitropoliei Ortodoxe ardelene şi — mai aproape de noi — pentru refacerea unităţii ei bisericeşti, ne bucurăm că prăznuim astăzi centenarul reînfiinţării Mitropoliei noastre, una fiind în mărturisirea aceleiaşi credinţe strămoşeşti. Cinstind pe cei de altă credinţă şi de alt neam, noi cinstim mai vîrtos credinţa noastră ortodoxă răsăriteană, iar iubirea noastră o dăruim întreagă Patriei noastre dragi, Republica Populară Romînă, poporului nostru harnic şi vrednic. Toţi împreună, în frăţească conlucrare, năzuim întru cuvînt şi faptă spre temeluirea „vremilor cu pace” trainică şi nu contenim a osteni pentru fericirea poporului nostru. Dumnezeu să facă parte de odihna cea fericită pururea pomenitului Mitropolit Andrei Şaguna şi tuturor celor ce au avut părtăşie cu el, acum o sută de ani, la ctitorirea din nou a Mitropoliei noastre. Sibiu, decembrie 1964. 1 N I C O L A E arhiepiscop şi mitropolit Au trecut 17 ani de cînd poporul muncitor a proclamat Republica Populară Pomină, patria tuturor oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Sînt ani de mari realizări, ani în care poporul a făurit o patrie liberă, înfloritoare, bogată şi puternică. Niciodată, în decursul istoriei, poporul nostru n-a păşit pe calea progresului economic şi cultural într-un ritm aşa de accelerat şi cu atîta vigoare şi înţelepciune. Farţa patriei noastre s-a schimbat radical. Poporul, stăpîn peste bogăţiile şi frumuseţile ţării, călăuzit de conducători înţelepţi, a gospodărit toate resursele materiale şi umane cu pricepere şi chibzuinţă, transformînd Romînia dintr-o ţară agrară înapoiată, într-o ţară industrial-agrară avansată. In centru s-a pus industrializarea socialistă, (cu pilonul ei — industria grea, constructoare de maşini) condiţie fundamentală a desvoltării economice şi a ridicării nivelului de trai, material şi cultural a poporului. Rezultatul desvoltării industriei este că producţia industrială e astăzi de peste 8 ori mai mare decât în 1938. Ţara noastră are ramuri industriale noi, combinate, fabrici şi uzine moderne, centrale electrice puternice, etc. Industria noastră — in plin avînt — satisface nevoile interne crescînde şi trimite în diferite ţări produse la nivelul tehnicii mondiale. Este o mîndrie şi o bucurie deosebită pentru toţi oamenii muncii să vadă pretutindeni înălţîndu-se construcţiile măreţe ale industriei noastre. In agricultură a biruit socialismul. — Pe tarlalele întinse ale gospodăriilor de stat şi ale gospodăriilor agricole colective, lucrate cu metode agrotehnice avansate, au dat rod îmbelşugat holdele de grîu, porumb, ş. a. Cu toate condiţiile climatice nefavorabile, în anii 1959— 1963 s-a obţinut în medie pe an o producţie totală de cereale de peste 10 milioane tone, cu peste 2 milioane tone mai mult decît media anilor 1934—1938. Astfel agricultura socialistă acopere nevoile crescînde alimentare ale populaţiei şi de materii prime ale industriei, dînd şi produse pentru export. Aceste progrese economice au dus la ridicarea venitului naţional şi a nivelului de trai al poporului. Venitul naţional este de 3,5 ori mai mare decît în 1938. Salarul real este de 2 ori mai mare decît în 1950. Volumul de mărfuri vîndute a crescut an de an. Sute de mii de case s-au construit la oraşe şi sate. Reţeaua sanitară, bine dotată, cuprinde toate satele şi comunele., Şcolile şi universităţile sînt deschise tinerilor doritori de învăţătură. Ştiinţa şi arta înfloresc şi se desvoltă mereu. Cultura romînă stă cu cinste alături de cultura altor popoare. Ţară a construcţiei paşnice, Republica Populară Romînă este un factor activ în lupta popoarelor pentru pace şi progres. Datorită marilor realizări economic-culturale şi luptei consecvente pentru pace, a crescut prestigiul ţării noastre în lume. Privind cu mîndrie peste cei 17 ani de progrese neîncetate, poporul nostru se îndreaptă cu încredere spre viitorul tot mai luminos, angajîndu-şi toate forţele creatoare pentru înflorirea patriei noastre scumpe. Republica Populară Romînă. Clerul şi credincioşii Bisiaricii noastre, însufleţiţi de un cald patriotism, sprijinesc munca poporului pentru viaţa cea nouă, îmbelşugată şi fericită şi urează patriei noastre noi biruinţe pe calea progresului multilateral şi păcii. T. R. Nr. 1—2