Telegraful Român, 1965 (Anul 113, nr. 1-48)

1965-01-01 / nr. 1-2

ANUL 113 Sibiu, 1 ianuarie 19 FOAIE RELIGIOASA EDITATA DE ARHIEPISCOPIA ORTODOXA ROMINA DE ALBA IULIA ŞI SIBIU PREŢUL INSERŢIUNILOR: Un cm5 60 bani pentru odată; dacă se publică de mai multe ori se dă rabat corespunzător,­­aserţiunile se adresează ADMINISTRAŢIEI Telegrafului Român, Sibiu, strada 1 Mai nr. 35. ARTICOLELE ŞI CORESPONDENŢA se adresează REDACŢIEI Telegrafului Român, Sibiu, str. 1 Mai 35. — Articolele nepublicate nu se înapoiază. — Scrisorile nefrancate se refuză. ABONAMENTUL : Pe un an : 24 lei Pe 6 luni: 12 lei Pe 3 luni: 6 lei 30 Decembrie Praznicul Mitropoliei noastre In sărbătorile Crăciunului din anul a­­cesta se împlineşte un veac (1864—1961) de cînd Mitropolia Ortodoxă a Ardealu­lui a fost rechemată la viaţă, după ce „trădania” lui Atanasie Anghel, la 1700, a provocat dispariţia ei. Istoria Mitropoliei noastre e strîns le­gată de istoria poporului român din Ar­deal. Ivită înainte cu mai bine de patru sute de ani, ea a împărtăşit tot timpul soarta poporului dreptcredincios, care purta obida unei îndoite înrobiri, socială şi naţională. Dreapta noastră credinţă era atunci doar tolerată şi, uneori, chiar prigonită. Această stare de lucruri explică în bună parte faptul că Mitropolia Orto­doxă a Ardealului identificat cu nă­zuinţele şi luptele poporului român din a­­ceste părţi ale ţării noastre, purtate pen­tru libertate şi pentru o viaţă mai bună. Apărînd „legea strămoşească” împotriva uneltirilor stăpînirii străine — care ur­mărea cînd calvinizarea, cînd catoliciza­rea romînilor — înaintaşii noştri apărau totodată fiinţa neamului nostru, dosădit şi asuprit. Luptînd pentru drepturile lui fireşti la viaţă, poporul român din Ardeal lupta totodată şi pentru dreptul de­ a se închina după rînduielile şi pravilele Orto­doxiei răsăritene. Acest lucru este adeverit de toată is­toria poporului român din Ardeal. Astfel, răscoala Cuviosului Mărturisitor Sofronie de la Cioara, din veacul XVIII, ur­mărea recunoaşterea existenţei Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania şi în­zestrarea ei cu vlădică ordodox român, dar, pe de altă parte, ea urmărea şi elibe­rarea iobagilor. La rîndul ei, răscoala condusă de Horia, Cloşca şi Crişan cerea desfiinţarea iobăgiei, dar şi dreptul la viaţă pentru Biserica Ortodoxă Romînă din Ardeal. Pe de altă parte, revoluţio­narii de la 1848, pe Cîmpia Libertăţii de la Blaj, au cerut restabilirea Mitropoliei ardelene şi a Sinodului bisericesc format din membri clerici şi mireni. Ei îşi dă­deau seama cît de păgubitoare era împăr­ţirea în două biserici româneşti — cu vlă­dici deosebiţi la Sibiu şi Blaj. Năzuinţa obştească de la 1848 s-a îm­plinit deplin abia în anul 1948. Eliberîn­­du-se de sub stăpînirile nedrepte dinafară şi dinăuntru şi devenind stăpîn pe soarta sa, poporul nostru a creat condiţiile de libertate pentru cler şi credincioşi care au permis şi înlesnit şi dezrobirea lor biseri­cească. Astfel, prin revenirea fraţilor din cealaltă „strană” la Biserica strămo­şească, toţi românii drept credincioşi din Transilvania au fost iarăşi cuprinşi în­tr-o singură Mitropolie, mădular al Pa­triarhiei Ortodoxe Române Autocefale. Preţuind lupta poporului român pentru libertate, pentru unitate naţională şi pen­tru o viaţă mai bună, ca şi pe cei ce au luptat pentru reînfiinţarea Mitropoliei Or­todoxe ardelene şi — mai aproape de noi — pentru refacerea unităţii ei bisericeşti, ne bucurăm că prăznuim astăzi centena­rul reînfiinţării Mitropoliei noastre, una fiind în mărturisirea aceleiaşi credinţe strămoşeşti. Cinstind pe cei de altă credinţă şi de alt neam, noi cinstim mai vîrtos credinţa noastră ortodoxă răsăriteană, iar iubirea noastră o dăruim întreagă Patriei noas­tre dragi, Republica Populară Romînă, poporului nostru harnic şi vrednic. Toţi împreună, în frăţească conlucrare, năzuim întru cuvînt şi faptă spre temelui­­rea „vremilor cu pace” trainică şi nu con­tenim a osteni pentru fericirea poporului nostru. Dumnezeu să facă parte de odihna cea fericită pururea pomenitului Mitropolit Andrei Şaguna şi tuturor celor ce au avut părtăşie cu el, acum o sută de ani, la cti­torirea din nou a Mitropoliei noastre. Sibiu, decembrie 1964. 1 N I C O L A E arhiepiscop şi mitropolit Au trecut 17 ani de cînd poporul muncitor a proclamat Republica Populară Pomină, patria tuturor oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Sînt ani de mari realizări, ani în care poporul a făurit o patrie liberă, înfloritoare, bogată şi puternică. Niciodată, în decursul istoriei, po­porul nostru n-a păşit pe calea progresului eco­nomic şi cultural într-un ritm aşa de accelerat şi cu atîta vigoare şi înţelepciune. Farţa patriei noastre s-a schimbat radical. Poporul, stăpîn peste bogăţiile şi frumuseţile ţării, călăuzit de conducători înţelepţi, a gospodărit toate resur­sele materiale şi umane cu pricepere şi chibzu­inţă, transformînd Romînia dintr-o ţară agrară înapoiată, într-o ţară industrial-agrară avan­sată. In centru s-a pus industrializarea socia­listă­, (cu pilonul ei — industria grea, construc­toare de maşini) condiţie fundamentală a des­­voltării economice şi a ridicării nivelului de trai, material şi cultural a poporului. Rezultatul desvoltării industriei este că producţia indus­trială e astăzi de peste 8 ori mai mare decât în 1938. Ţara noastră are ramuri industriale noi, combinate, fabrici şi uzine moderne, centrale electrice puternice, etc. Industria noastră — in plin avînt — satisface nevoile interne crescînde şi trimite în diferite ţări produse la nivelul teh­nicii mondiale. Este o mîndrie şi o bucurie de­osebită pentru toţi oamenii muncii să vadă pre­tutindeni înălţîndu-se construcţiile măreţe ale industriei noastre. In agricultură a biruit socialismul. — Pe tar­lalele întinse ale gospodăriilor de stat şi ale gospodăriilor agricole colective, lucrate cu me­tode agrotehnice avansate, au dat rod îmbelşu­gat holdele de grîu, porumb, ş. a. Cu toate con­diţiile climatice nefavorabile, în anii 1959— 1963 s-a obţinut în medie pe an o producţie to­tală de cereale de peste 10 milioane tone, cu peste 2 milioane tone mai mult decît media ani­lor 1934—1938. Astfel agricultura socialistă a­­copere nevoile crescînde alimentare ale popu­laţiei şi de materii prime ale industriei, dînd şi produse pentru export. Aceste progrese economice au dus la ridicarea venitului naţional şi a nivelului de trai al po­porului. Venitul naţional este de 3,5 ori mai mare decît în 1938. Salarul real este de 2 ori mai mare decît în 1950. Volumul de mărfuri vîndute a crescut an de an. Sute de mii de case s-au construit la oraşe şi sate. Reţeaua sanitară, bine dotată, cuprinde toate satele şi comunele., Şcolile şi universităţile sînt deschise tinerilor­ doritori de învăţătură. Ştiinţa şi arta înfloresc şi se desvoltă mereu. Cultura romînă stă cu­ cinste alături de cultura altor popoare. Ţară a construcţiei paşnice, Republica Popu­lară Romînă este un factor activ în lupta po­poarelor pentru pace şi progres. Datorită mari­lor realizări economic-culturale şi luptei consec­vente pentru pace, a crescut prestigiul ţării noastre în lume. Privind cu mîndrie peste cei 17 ani de pro­grese neîncetate, poporul nostru se îndreaptă cu încredere spre viitorul tot mai luminos, anga­­jîndu-şi toate forţele creatoare pentru înflorirea patriei noastre scumpe. Republica Populară Romînă. Clerul şi credincioşii Bisiaricii noastre, însu­fleţiţi de un cald patriotism, sprijinesc munca poporului pentru viaţa cea nouă, îmbelşugată şi fericită şi urează patriei noastre noi biruinţe pe calea progresului multilateral şi păcii. T. R. Nr. 1—2

Next