Telegraful Român, 1968 (Anul 116, nr. 1-48)

1968-01-01 / nr. 1-2

PREŢUL INSERŢIUNILOR: Un cm2 60 bani pentru odată; dacă se publică de mai multe ori se dă rabat corespunzător. Inserţiunile se adresează ADMINISTRAŢIEI Telegrafului Român, Sibiu, strada 1 Mai nr. 35, Sibiu, 1 ianuarie 1968 ? ■ ASTM L­A SIBIU I ANUL 116 Nr. 1—2 Telegraful E FOAIE RELIGIOASĂ EDITATĂ DE ARHIEPISCOPIA ORTODOXĂ ROMâ­na DE ALBA IULIA ŞI SIBIU ARTICOLELE ŞI CORESPONDENŢA se adresează REDACŢIEI Telegrafului Român, Sibiu, str. 1 Mai 35. — Articolele nepublicate nu se înapoiază. — Scrisorile nefrancate se refuză. in steo* asX* ABONAMENTUL: Pe un an: 24 lei Pe 6 luni: 12 lei Pe 3 luni: 6 lei ea a 20-a aniversare întruparea Mîntuitorului Iisus Hristos a Republicii La 30 decembrie poporul român a sărbătorit a 20-a aniversare a Republicii noastre. La a­­ceastă sărbătoare a poporului nostru, participă şi Biserica cu ierarhii, clericii şi credincioşii ei, pentru că ei sunt fii ai acestui popor şi — alături de poporul românesc — au participat şi parti­cipă şi ei la realizarea transformărilor adinei şi înnoitoare, ce s-au împlinit — de-a lungul aces­tor 20 de ani — în viaţa poporului român. 20 de ani par să fie puţini şi in viaţa unui individ; 20 de ani sunt anii tinereţii, iar în viaţa unui popor care are o istorie îndelungată, 20 de ani par să fie şi mai puţini. Şi totuşi în aceşti 20 de ani s-au petrecut atâtea transformări pro­funde şi înnoitoare, incit ele reprezintă o în­treagă epocă nouă. Transformările acestea se văd pretutindeni în înfăţişarea cu totul nouă a Patriei noastre. Ne putem mîndri că bunul Dumnezeu ne-a binecu-Z)l. .»CIl v ia, ti ii ti vioi L vii.L(2 17‘LCii iTUcTiCn^c CCh L cli.il îJtlo~ repa. Munţii noştri, înalţi şi maiestoşi, ne aduc aminte de năzuinţele înalte ce trebuie să ne în­sufleţească viaţa; marea ne aduce aminte de frămîntările sufletului. La aceştia, se adaugă dealuri şi şesuri, cu toate bogăţiile şi frumuse­ţile ţării noastre. Aceste bogăţii şi frumuseţi au fost multiplu valorificate prin munca şi priceperea geniului creator al poporului nostru sub îndrumarea con­ducătorilor lui înţelepţi şi iubiţi. Din ele au ră­sărit fabrici, uzine, hidrocentrale, oraşe şi car­tiere noi. Peste tot se văd aceste transformări înnoitoare pe latura materială a vieţii poporului nostru. Dar aspectul acesta palpabil, pe care-l vedem toţi, pe care-l văd şi-l admiră toţi străinii care ne vizitează ţara şi prin care se asigură — prin industrie şi prin întreaga economie naţională — progresul material şi bunăstarea poporului, — nu trebuie să uităm că este numai manifestarea sufletului lăuntric, care însufleţeşte şi promo­vează aceste transformări. Căci în cei 20 de ani s-au produs schimbări profunde şi înnoitoare de ordin sufletesc, incit se poate spune cu drept cuvînt că poporul nostru şi-a dăruit toată pu­terea sa de creaţie, făurind valori spirituale cu caracter universal. Pe planul acestor adînci şi înnoitoare trans­formări spiritual-morale, al îmbogăţirii vieţii noas­tre lăuntrice, este vrednic de amintit faptul că ele sînt în legătură cu valorile din trecut. Noi mergem adînc în trecutul nostru pînă la stră­moşii noştri geto-daci, atit de frumos înzestraţi cu virtuţi sufleteşti şi trupeşti alese. Mergem adînc în trecut pînă la strămoşii noştri romani, din care — împreună cu geto-dacii — s-a­plă­­(Continuare în pag. 3) * Cuvîntarea I. P. S. Dr. Nicolae Mladin­, Mitropo­litul Ardealului, rostită cu prilejul împlinirii a două decenii de la proclamarea Republicii, Duminică 31 decembrie 1967, după Sf. Liturghie, în Catedrala mi­tropolitană din Sibiu. Deşi ne aflăm la o oarecare distanţă de Naş­terea Domnului, vibraţii calde, ecouri­­puternice, născute de acest mare praznic, continuă totuşi să stăpînească sufletele noastre creştineşti. Semnificaţiile întrupării Mîntuitorului, ale Naşterii Sale suprafireşti din pîntecele unei cu totul neprihănite fecioare, ale luării de trup o­menesc, de fiinţă asemănătoare nouă şi umblării Sale pe pămînt — sînt multiple şi sînt, mai ales, cu anevoie de tălmăcit, în toate laturile sau întinderile lor, întruparea celei de a doua Per­soane divine, a Fiului lui Dumnezeu, înainte de orice rămîne un act — cel mai mare act — de manifestare a nemărginitei iubiri a Pă­rintelui nostru ceresc faţă de creatura Sa, faţă de lucrul mîinilor Sale. Despre întruparea Sa ne vorbeşte chiar Mîn­­tuitorul Iisus Hristos, cu diverse prilejuri, şi ne vorbesc apoi Sf. Apostoli şi multe capete lumi­nate ale Bisericii noastre. Un înţeles dintre cele mai de căpătîi ale Naş­terii Domnului este bine redat şi într-un vers din Catavasiile Crăciunului, care spune: „Hristos pe pămînt, înălţaţi-vă!". Mai întîi, acest vers arată că întruparea Mîn­­tuitorului este un fapt real, este un lucru cert, sigur, petrecut aievea: „Hristos pe pămînt“. Crăciunul nostru deci ne aminteşte, ne aduce în faţă an de an o realitate istorică, un eveniment petrecut în urmă cu aproape două mii de ani, un mare adevăr, o negrăită piatră de hotar în isto­ria lumii, de la care oamenii au început să-şi numere anii erei în care ne aflăm. Despre acest eveniment ne grăieşte Sf. Evan­ghelist Luca, care — în virtutea darului primit de Sus, în virtutea personalităţii sale, a pregătirii sale intelectuale şi a calităţilor sale de adevărat istoric — a încopciat, a legat Naşterea Domnului şi ieşirea Sa la propovăduire, umblarea Sa „pe pămînt“ deci — cum zice versul menţionat — de contextul istoric al vremii, de fapte şi oa­meni, ale căror nume sînt cunoscute istoriei uni­versale. Astfel, Naşterea Domnului a avut Isc în anii regelui Irod al Iudeii, care a domnit eriad şi blestemat de norod între anii 40 î.Hr. şi 4 d.Hr. sau 750 a.a.c., şi în timpul cînd la Roma în fruntea întinsului imperiu roman era Caesar Octavianus Augustus, care împărăteşte între anii 27 î.Hr. şi 14 d.Hr. şi căruia îi urmează Tibe­rius Claudius Nero, om crud şi desfrînat, pe care, alături de încă alţi stăpînitori ai vremii, Sf. Luca de asemenea îl aminteşte. Despre Naşterea Domnului şi despre petrece­rea Sa pe pămînt ne grăiesc apoi „locurile sfinte“, cum îndeobşte ne sînt cunoscute, ne vor­besc adică acele drumuri şi acele cetăţi care şi-au legat nemurirea de paşii Celui ce le spu­nea: „Ochii voştri sînt fericiţi că văd şi urechile voastre că aud, căci mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce vedeţi voi şi să audă cele ce auziţi voi“ (Matei 13, 16—17). Ne vorbeşte Nazaretul, înmiresmat şi astăzi de parfumul li­vezilor sale de portocali, ne vorbeşte Capernau­­mul ale cărui rămăşiţe arată strălucirea sa de odinioară, ne grăiesc Ioppe sau Iafa de astăzi, Betsaida şi Magdala, Sichemul şi Ierihonul unde arheologii descoperă astăzi importante urme din trecut, ne vorbeşte Betleemul, cu o seamă de monumente legate de Naşterea Domnului, şi cu deosebire Ierusalimul, vechiul Ierusalim, plin şi el de tot felul de biserici şi alte construcţii care vorbesc peste veacuri de petrecerea Mîntuitoru­lui în această cetate. Chiar şi noi românii avemi aici o biserică, pe care o reproducem în clişeul de mai sus. In al doilea rînd, versul de Crăciun pus în fruntea acestor rînduri ne arată în mare mă­(Continuare în pag. 2) „Hristos pe pămînt, înălţaţi-vă!“ (Vers din Catavasiile Crăciunului) Biserica ortodoxă română din Ierusalim

Next