Telegraful Român, 1968 (Anul 116, nr. 1-48)

1968-01-01 / nr. 1-2

Pag. 4 rioară, lasitul la o parte tot ce a fost rău în trecut. „Învechite sint: ura, dezbinările, neînţe­legerile şi certurile între fraţi, care nu ne-au adus niciodată folos ci numai pagube, slăbin­­du-ne fiinţa“ ... „Să privim înainte cu sufletul deschis“ a a­­dăugat I. P. S. Sa. Intrîndu-se în ordinea de zi, a fost prezentat mai întîi Raportul general al secţiunilor unite (întocmit de P. C. vicar Tr. Belaşcu, raportor­ul prof. I. Ivan), care a arătat, succint, fidel şi documentat, evenimentele mai însemnate petre­cute în 1967 în cuprinsul Arhiepiscopiei în ceea ce priveşte viaţa religioasă, administrativă, cul­­tural-socială şi economică. Raportul a exprimat bucuria preoţimii şi cre­dincioşilor pentru aşezarea I. P. S. Dr. Nicolae Mladin în scaunul Mitropoliei Ardealului, ca om atît de bine cunoscut, iubit şi preţuit pentru activitatea sa bogată pe teren teologic, cultural şi social, pentru blîndeţea şi iubirea cu care se dăruieşte semenilor săi, pentru personalitatea sa multilaterală. S-a subliniat climatul de liber­tate în care se desfăşoară viaţa religioasă în ţara noastră, apoi participarea activă a unor de­legaţi ai Bisericii la conferinţe intercreştine peste hotarele ţării, vizitele unor personalităţi proemi­nente din străinătate, colaborarea în spirit ecu­menist cu celelalte culte religioase din Transil­vania şi sprijinul acordat Arhiepiscopiei noastre de ocîrmuirea de stat, prin Departamentul Cul­telor. Raportul Secţiei administrative­ bisericeşti (în­tocmit de P. C. cons. D. Călugăr, raportor, P. C. prof. Dr. V. Coman) a reliefat contribuţia preo­­ţimii şi credincioşilor la aşezarea vieţii pe teme­liile păcii şi dreptăţii sociale, necesitatea unei pastorali potrivite vieţii celei noi din patria noastră şi din lume, patriotismul luminos mani­festat de­­preoţi şi credincioşi etc. Raportul a menţionat evenimentele mai în­semnate petrecute în Arhiepiscopie, a subliniat activitatea în protopopiate şi parohii, colabora­rea cu autorităţile locale de stat, activitatea harismatică-liturgică a preoţimii, raporturile fră­ţeşti cu alte culte, sfinţiri de preoţi şi biserici, rezultatul colectei pentru F.C.M. (251.446,65 lei) etc. Raportul Secţiei culturale (întocmit de P. C. cons. I. Vlad, raportor­ul Paul Constantinescu) a scos în evidenţă grija pentru îndrumarea preo­­ţimu­i şi credincioşilor în noile condiţii de viaţă. La aceasta au contribuit publicaţiile Centrului arhiepiscopesc. Preoţii au luat îndrumări din con­ferinţele de orientare, din cursurile ce se ţin la Curtea de Argeş, din bibliotecile parohiale etc. A remarcat şi activitatea Institutului Teologic din Sibiu, a Seminarului Teologic de la Cluj, precum şi lucrările întreprinse pentru organiza­rea Muzeului bisericesc de la Alba Iulia. Raportul Secţiei economice (întocmit de P. C. cons. I. Nicoară, raportor­ul Dr. I. Georgescu), a arătat situaţia economică-financiară a Centru­lui Arhiepiscopesc, situaţia Fondului de asigu­rare, a atelierului de luminări, parcului de ma­şini, librăriei şi tipografiei, aceea a gospodăriilor anexe, a materialelor de construcţii şi reparaţii, asistenţa socială, casa de pensii etc. Apoi: ame­najarea Căminului preoţesc de la Sibiu, situaţia caselor de odihnă de la Păltiniş şi Bazna, bi­roul tehnic, reparaţii la imobile, contribuţia be­nevolă a credincioşilor, construcţii, reparaţii şi pictări de biserici etc. La discuţiile asupra rapoartelor a luat cuvîn­­tul, aducînd contribuţii: P. C. prot. V. Coman, dl E. Furnică, P. C. prot. P. Boeriu, dl P. Deji, P. C. prot. N. Belea, dl prof. I. Ivan, P. C. prot. N. Cantor, P. C. rector S. Vlad, C. pr. I. Şarlea, P. C. prof. V. Negrea etc. Ordinea de zi s-a încheiat prin prezentarea şi aprobarea mai m­ultor rapoarte speciale cu ca­racter economic-financiar, după care P. C. vicar Tr. Belaşcu, în numele Adunării Eparhiale a exprimat mulţumiri pentru felul în care au fost întocmite şi prezentate rapoartele Consiliului Ar­hiepiscopesc, bucuria tuturor pentru venirea I. P. S. Mitropolit Dr. Nicolae Mladin la cîrma Bisericii ardelene şi asigurarea de sinceră cola­borare a clerului şi credincioşilor din Arhie­piscopie, a ostenitorilor de la Centrul Arhiepis­copesc şi de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, pentru o activitate vie şi rodnică. Dl Dr. I Georgescu, a exprimat aceleaşi sim­ţăminte, reliefînd şi însemnătatea colaborării strinse dintre cler şi mireni, colaborare ce se va menţine permanent. In cuvîntul de încheiere, I. P. S. Mitropolit Dr. Nicolae Mladin a scos în evidenţă încrederea reciprocă existentă între cler şi credincioşi, care „constituie temelia realizărilor noastre din dife- Praznicile creştineşti de la sfîrşit şi început de an la Cen­­trul Arhiepiscopesc Sibiu Marile praznice creştineşti de la sfîrşit şi în­ceput de an, ale Naşterii Domnului, Anului Nou şi Bobotezii s-au desfăşurat la Centrul nostru Arhiepiscopesc din Sibiu, în atmosfera de pace pe care aceste sărbători le imprimă sufletelor noastre, dublate în acest an de bucuria venirii în scaunul mitropolitan a noului nostru Arhi­­păstor, I. P. S. Sa Dr. Nicolae Mladin, începutul praznicelor l-a făcut tradiţionalul concert de colinde, care au avut loc în prezenţa I. P. S. Mitropolit Nicolae şi a unui mare nu­măr de credincioşi, în Catedrala mitropolitană,­­în cadrul vecerniei de Duminică, 24 decembrie 1967. Executate cu multă simţire, colindele au lăsat, prin frumuseţea lor, o puternică impresie. Ele au fost executate de corul mixt al Catedra­lei, condus de P. C. prof. Gh. Şoima, iar un scurt cuvînt de învăţătură a rostit cu acest prilej P. C. cons. I. Vlad. Luni, 25 decembrie 1967, în prima zi de Cră­ciun, I. P. S. Mitropolit Nicolae, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvîrşit Sf. Li­turghie arhierească. Răspunsurile au fost date de corul Catedralei. La Priceasnă a fost citită Pastorala de Crăciun a I. P. S. nostru Mitro­polit Nicolae, din care am învăţat cu deosebire se însemnează bucuria creştinească a sărbători­lor şi cum ea ne leagă de bucuria strămoşilor, am învăţat cum să ne iubim Patria, poporul, pe om şi omenirea în general, cum să fim făcători şi iubitori ai păcii pe pămînt. La sfîrşitul Sf. Liturghii, I. P. S. Sa a rostit o caldă rugăciune de mulţumire lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra noas­tră. In acelaşi duh ne-am­ rugat şi marţi, a doua zi de Crăciun, în cadrul Liturghiei săvîrşită de un sobor de preoţi şi diaconi, predicînd cu acest prilej P. C. prof. C. Sîrbu, despre întruparea şi misiunea Fiului lui Dumnezeu pe pămînt. A treia zi de Crăciun, Sf. Liturghie a fost să­vîrşită în acelaşi duh de simţire creştinească, de faţă fiind şi I. P. S. Mitropolit Nicolae. Predică despre slujirea lui Dumnezeu şi oamenilor în lumina exemplului dat de Sf. mucenic Ştefan a ţinut C. pr. V. H. Bunea. Duminică, 31 decembrie, sfîrşit de an, în­treaga ţară se află sub impresia aniversării a două decenii de existenţă a Republicii noastre socialiste. Evenimentul se subliniază şi în Cate­drala plină de credincioşi, unde, după Sf. Litur­ghie, se înalţă polihroane pentru conducătorii noştri bisericeşti şi de stat. De pe podiumul din mijlocul Catedralei, înaltul nostru ierarh vor­beşte credincioşilor despre însemnătatea actului istoric de acum 20 de ani, cuvînt pe care îl re­producem în întregime în paginile gazetei noas­tre. 1 ianuarie 1968, prăznuirea Tăierii împrejur şi a Sf. Vasile. Sf. Liurghie a fost săvîrşită de un sobor de preoţi şi diaconi, avînd în frunte pe P. C. vicar arhiepiscopesc Tr. Belaşcu. Erau de faţă numeroşi credincioşi precum şi I. P. S. Mi­tropolit Nicolae. La sfîrşit, P. C. vicar a vorbit credincioşilor despre Tăierea împrejur a prun­cului Iisus, viaţa pilduitoare a Sf. Vasile cel Mare şi trecerea de la un an ce se sfîrşeşte la altul care începe. De Anul nou 1968, spune printre altele P. C. Sa, trebuie să ne punem fiecare o problemă de conştiinţă: aceea de a fi la înălţimea chemării noastre atît în spiritul îndrumărilor pe care ni le dă Sf. noastră Biserică, cît şi în spiritul în­ţeleptelor măsuri luate de înalta noastră ocîr­­muire de stat pentru întărirea familiei, pentru ritele sectoare ale Bisericii“. Această încredere este întru totul trebuitoare pentru bunul mers al vieţii bisericeşti şi religioase. In numele Adunării Eparhiale, I. P. S. S. a exprimat recunoştinţă Departamentului Cultelor pentru sprijinul acordat. „Aceasta ne obligă să ne dăruim toată fiinţa noastră pentru propăşirea poporului, .. . prin munca noastră să contribuim, la propăşirea şi dezvoltarea Patriei noastre scumpe“. După îndemnuri asemenea celor de mai sus, I. P. S. Mitropolit Dr. Nicolae Mladin a mulţu­mit tuturor pentru participarea activă la lucrări şi a declarat închisă sesiunea Adunării Epar­hiale din anul 1967. D. Călugăr propăşirea şi înflorirea necontenită a Patriei noastre. După termiinarea Sf. Liturghii, urmează un Te-Deum, săvîrşit de către I. P. S. Mitropolit Nicolae, la sfîrşitul căruia s-au înălţat polihroane pentru Căpeteniile bisericeşti şi de Stat şi pen­tru credincioşii prezenţi. In continuare, la Reşedinţa mitropolitană a avut loc o recepţie în cadrul căreia a vorbit P. C. vicar Tr. Belaşcu, care, în numele cola­boratorilor din Arhiepiscopie, aduce înaltului nostru Arhipăstor urări calde de sănătate şi în­tru toate bună sporire cu prilejul Anului nou, zăbovind asupra folosirii cît mai drepte a fiecărei clipe, a marelui dar pe care-l avem: viaţa, şi do­rind noi succese pentru anul 1968. La urare a răspuns I. P. S. Mitropolit Nicolae, care arată printre altele că: „anii nu trec, ci se sedimentează în sufletul nostru şi devin germeni de viaţă nouă, de energii, un zăcămînt viu, ca pe baza lui să privim cu încredere anii care vin. Trecutul trăieşte în noi, un popor, ca o ener­gie de viaţă nouă şi ne îndrumează, astfel, că­tre viitor“. De aceea, la sfîrşit de an şi la în­ceputul unui an nou, nu simţim melancolie, ci bucuria împlinirilor. Simţind acest lucru, pri­vim înainte cu optimism şi tindem să amplifi­căm viaţa şi s-o ridicăm pe culmi. Căci din di­namismul sădit de Dumnezeu în viaţa noastră, izvorăşte năzuinţa spre o desăvîrşire ce nu se termină niciodată. „Tocmai în aceasta constă şi fericirea noas­tră: tendinţa necontenită spre progres, spre tot mai binele vieţii noastre, spre autodepăşire con­tinuă“. 1. P. S. Mitropolit Nicolae a amintit apoi ac­tivitatea Bisericii noastre pe plan intern şi ex­tern, colaborarea frăţească cu celelalte culte re­ligioase de la noi din ţară etc., în încheiere în­­demnînd pe colaboratorii I. P. S. Sale la muncă susţinută, animaţi de duhul înfrăţirii şi dra­gostei, pentru binele Bisericii şi propăşirea Pa­triei noastre dragi. Sîmbătă, 6 ianuarie 1968, Botezul Domnului, cînd de asemenea, în Catedrala mitropolitană, se slujeşte Sf. Liturghie arhierească de către I. P. S. Mitropolit Nicolae, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. După Sf. Liturghie, I. P. S. S. rosteşte un înălţător cuvînt de învăţătură, tălmăcind, prin­tre altele, sensul „Epifaniei“ sau „Arătării“, cum mai este numit Botezul Domnului, cu care prilej „s-a descoperit cine este Iisus Hristos, ce daruri şi ce puteri are“. De aceea, „pentru noi, credincioşii creştini,­cest moment din viaţa lui Iisus Hristos este un moment de bucurie, de tresăltare a sufletului, pentru că El vine să ne mîntuiască“. In conti­nuare, I. P. S. S. arată că şi în viaţa noastră există acest moment de răscruce, care ni s-a arătat în viaţa Mîntuitorului la Botezul din Ior­dan. Orice nou născut „se dezvoltă trupeşte şi sufleteşte pînă cînd ajunge la vîrsta de răscruce, în care — după ce a primit tot ceea ce putea primi de la familia sa, de la societate — el în­suşi îşi dă seama de chemarea sa şi păşeşte in societate ca să-şi împlinească această misiune. De aceea, se cade ca — precum la Botezul Domnului, cînd Dumnezeu-Tatăl a arătat tutu­ror cine este Iisus Hristos — şi noi, cînd sîntem la momentul de răscruce al vieţii, să ne rugăm ca bunul Dumnezeu să ne descopere ce chemare avem şi să ne călăuzească paşii spre chemarea ce ne-a dat-o. Pentru că adevărata mulţumire, adevărata fericire în viaţă stă în a păşi în fă­gaşul vocaţiei, întrucît numai aşa înfloreşte, se desăvîrşeşte personalitatea omului , slujind obştei, binelui comun“. Nu trebuie să uităm însă că „există o che­mare de bază, care pătrunde toate celelalte che­mări. Aceasta este chemarea de a sluji, care ni s-a descoperit în Iisus Hristos, care a venit — cum însuşi spune — ca să slujească omenirii, să slujească pînă la jertfa de sine. Indiferent unde slujim şi ce lucrare avem, la baza tuturor chemărilor omeneşti stă această chemare gene­rală: a sluji pe om, poporul, omenirea, punînd în slujba lor toate capacităţile“. A urmat apoi sfinţirea apei, după care I. P. S. Sa a botezat cu apă sfinţită, din faţa Sf. Al­tar, pe toţi credincioşii prezenţi în Catedrală. La capătul acestei scurte cronici vom spune deci că Sf. sărbători ale Crăciunului, Anului Nou şi Bobotezii s-au desfăşurat la Centrul nos­tru, ca de altfel în întreaga Arhiepiscopie a Si­biului, sub semnul păcii şi dragostei frăţeşti, ele constituind totodată un nou imbold de zidire creştinească, de rîvnă sporită în muncă spre înălţarea Patriei şi pacea lumii. C. S. şi V. B. TELEGRAFUL ROMÂN Nr. 1—2 ­­44.206­1 REDACŢIA: Secţia culturală a Cons. Arhiep . Sibiu (Taxa poştală plătită In numerar) Tiparul Tipografiei Eparhiale. Sibiu

Next