Telegraful Român, 1973 (Anul 121, nr. 1-48)

1973-01-01 / nr. 1-2

ANUL 121 Sibiu, 1 ianuarie 1973 Nr. 1—2 S I B I5 IBIBOCIK*^ a stra, Telegraful Român FOAIE RELIGIOASĂ EDITATĂ DE ARHIEPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DE ALBA-IULIA ŞI SIBIU PREŢUL INSERŢIUNILOR: Un cm1­00 bani pentru odată, dacă se publică de mai multe ori se dă rabat corespunzător. ARTICOLELE ŞI CORESPONDENŢA se adresează REDACŢIEI Telegrafului Român, Sibiu, str. 1 Mai nr. 35. — Articolele nepublicate nu se înapoiază.­ ­ ABONAMENTUL: Pe un an: 24 Iei Pe 6 luni: 12 Iei Cont nr. 49.8.01 260- 120 de ani de apariţie neîntreruptă La aniversarea „Telegrafului Român” Prăznuim cu sfială şi respect pe veteranul ti­păriturilor religioase româneşti, „Telegraful Ro­mân“, la împlinirea a 120 ani de neîntreruptă apa­riţie şi de slujire a intereselor superioare ale Bise­ricii şi ale poporului pe meleagurile Transilaviniei. Aceasta pentru că legătura sufletească cu „Telegra­ful Român“ nu numai a redactorilor şi colabora­torilor, ci şi a cititorilor a fost şi este o realitate vie de la 1853 pînă astăzi, cînd vin la redacţie multe sugestii, colaborări, aprecieri şi îndemnuri, care ne bucură şi ne încredinţează că felul cum a­­pare răspunde cerinţelor actuale ale abonaţilor noştri. E adevărat. O sută douăzeci de ani e o întreagă epocă din viaţa Bisericii noastre şi a credincioşilor ei, pe care „Telegraful Român " a oglindit-o în pa­ginile sale, şi nu numai a oglindit-o ci a adus şi o contribuţie însemnată la realizarea cerinţelor vie­ţii bisericeşti şi vieţii credincioşilor ortodocşi ro­mâni. „Telegraful Român“ nu s-a mărginit să în­registreze evenimentele şi împlinirile, ci a fost tot­odată îndrumător, sfătuitor, însufleţitor la acţiune pentru propăşirea Bisericii şi a poporului. El a luptat sub stăpînirea habsburgică pentru interesele poporului român din Transilvania, pentru înfră­ţirea între cultele şi naţionalităţile din această parte de ţară, pentru desfăşurarea vieţii bisericeşti în conformitate cu rînduielile Bisericii Ortodoxe Române, pentru promovarea economiei, culturii, li­teraturii române şi pentru realizarea marelui ideal al unităţii tuturor românilor într-un singur stat, România. El a avut bucuria negrăită de a exprima în slove entuziaste împlinirea visului de veacuri: Unirea Transilvaniei cu Patria Mamă (­ XII 1918), făurirea României. El a oglindit în pagi­nile sale marile transformări ale Patriei noastre, de la marea cotitură din 23 August 1944 pînă as­tăzi, fiind cronicar entuziast al dezvoltării într-un ritm istoric fără precedent a ţării noastre pe calea construirii şi desăvîrşirii vieţii celei noi, cînd po­porul e stăpîn pe soarta sa şi transformă necon­tenit în realitate vie „viitorul de aur“, pe care l-au visat poeţii şi înaintaşii noştri. Dacă ,,Telegraful Român“ a salutat în 24 XII 1864 vestea reînfiinţării Mitropoliei Ortodoxe Române din Transilvania (mitropolit fiind Andrei Şaguna) cu aceste cuvinte: „In fine cauza cea dreaptă şi sfîntă a românilor ... de religiune greco­­orientală, mult dorita noastră Mitropolie a ajuns rezolvarea dorită“ şi „oftarea lor seculară a fost... împlinită“, încît ei nu-şi pot „exprima în cuvinte demne bucuria, mulţumită, speranţele în viitor“, tot „Telegraful Român“ a salutat cu entuziasm marele act al Reîntregirii bisericeşti din Transilva­nia din 21 octombrie 1948, cînd clerul şi credin­cioşii români din această parte a ţării, despărţiţi vreme de 250 de ani în două strane de stăpîniri străine de sufletul poporului român, s-au înfrăţit iarăşi — în epoca descătuşării forţelor creatoare ale poporului liber şi stăpîn pe viaţa sa, pe ţara sa — într-o singură Mitropolie, aşa cum a fost înainte de 1700 şi cum s-a cerut la marea Adunare populară de la Blaj din 3/15 mai 1848. De astă dată însă unitatea străveche s-a realizat în cadrul întregii Biserici Ortodoxe Române (a Patriarhiei Ortodoxe Române), Biserică autocefală, Biserică legată de popor şi de năzuinţele lui. Aceste mari evenimente: 1. Pe plan patriotic: Desăvîrşirea unirii Transilvaniei cu România (1918) şi m3H^ biruinţi ale Republicii, înălţarea României socialiste în ritm accelerat pe noi trepte de cultură şi civilizaţie; 2. Pe plan bisericesc, Re­înfiinţarea Mitropoliei Ardealului (1864) şi Reîn­tregirea bisericească din Transilvania în cadrul Bi­sericii Ortodoxe Române, au fost prezentate şi promovate de „Telegraful Român“ clerului şi cre­dincioşilor noştri nu numai expozitiv, ci cu însu­fleţirea ce o declanşează în sufletul tuturor mari­le evenimente istorice. Astăzi „Telegraful Român“ aruncă sămânţa dreptei credinţe şi patriotismului în sufletele preoţilor şi credincioşilor din Eparhiile Mitro­poliei Ardealului şi Mitropoliei Banatului, con­­tinuînd lucrarea sa din trecut pe un plan superior, corespunzător cu propăşirea Patriei noastre şi cu cerinţele de azi ale preoţimii şi credincioşilor noş­tri. In acest sens este el un educator, un îndrumă­tor întru înnoirea vieţii bisericeşti, întru promo­varea ecumenismului şi întru slujirea Patriei, a păcii şi cooperării între popoare. El oglindeşte şi realizările Bisericii noastre, ale parohiilor, prin uni­tatea dintre ierarhie, cler şi credincioşi. Deşi venerabil prin vîrsta sa, „Telegraful Ro­mân“ soarbe energii noi de însufleţire, nu numai din trecutul lui istoric, ci mai ales din avîntul fără precedent al Patriei noastre şi din dragostea cu care îl înconjoară cititorii săi. Binecuvîntînd pe toţi cei ce au contribuit şi pe toţi cei ce contribuie astăzi la redactarea şi publi­carea lui, ca şi pe cei ce colaborează şi îl citesc, urez „Telegrafului Român“ ca numele lui să fie scris în „cartea vieţii“, a­ vieţii Bisericii noastre,­­ vieţii poporului nostru, căci viaţa i-a dat puterea de rodire şi vieţii în necontenit progres i-a slujit şi îi slujeşte. ** NICOLAE Mitropolitul Ardealului ]n slujba zidirii creştineşti şi patriotice a preoţilor şi credincioşilor Încă în 1850 mitropolitul Andrei Şaguna, de la a cărui moarte vom comemora anul acesta împli­nirea a 100 de ani, îşi exprima regretul din cauza lipsei unei publicaţii româneşti, cînd scria în Me­moriile sale: „Dureros a fost pentru veri cine (ori­cine) dintre noi, că în astfel de timp n-am avut nici un organ public“, care să ajute românilor transilvăneni în frămîntările şi doleanţele lor de după revoluţia din 1848. Acest fapt a întărit şi p­ai mult convingerea lui Şaguna că, mai întîi, „avem neapărată necesitate pentru o tipografie — după cum tot el scrie — de unde poporul, preo­­ţimea şi tinerimea şcolară să poată trage cărţile necesare“, ceea ce a şi realizat chiar în toamna lui 1850. Tot în Memoriile sale din anul 1852, mitro­politul Şaguna notează şi aceste gînduri: „După ce bărbaţii noştri de litere s-au convins că tipo­grafia tînără a clerului nostru dezvoltă o vitali­tate mult promiţătoare pe terenul litera­turii biseri­ceşti şi şcolare, au făcut şi acel prospect că tipo­grafia aceasta naţională (românească) ar fi che­mată a înainta şi interesele naţionale pe terenul jurnalisticii, de care naţiunea noastră are mare trebuinţă.“ Mitropolitul Andrei Şaguna concretizează ime­diat sugestiile colaboratorilor săi, astfel că una din ctitoriile sau operele sale cele mai de seamă este înfiinţarea gazetei „Telegraful Român“, care în 3 ianuarie 1853 ieşea de sub teasc cu primul său număr şi de atunci a continuat să apară perma­nent, încît în aceste zile foaia noastră împlineşte venerabila vîrstă de 120 de ani de neîntreruptă apariţie. Este desigur şi aceasta o calitate, ba chiar o mare calitate, că a reuşit să supravieţuiască învolburatelor vremi de altădată, cînd Biserica şi obştea noastră românească erau apăsate de oprimări pe care,desigur istoria nu le-a putut încresta în întregime. Ceea ce socotim însă că-i dă o aureolă, o valoare spe­cială „Telegrafului Român“ este aceea că de la primele numere el şi-a pus coloanele sale în slujba ridicării obştei celei mari a credincioşilor români din Transilvania, a luminării şi afirmării drepturi­lor care li se cuveneau ca populaţie majoritară pe aceste meleaguri. Acest lucru rezultă edificator şi din cererea prin care se solicita autorizaţia de apa­riţie, în care se arăta că gazeta urmăreşte „de a răspîndi în poporul — a cărui înapoiere în cul­tură e a se datori vitregiei vremurilor trecute — idei moderne... a-l lumina în mod cuviincios a­­supra adevăratelor sale trebuinţe sufleteşti şi ma­teriale“. De asemenea, în „Prenumeraţiunea“, care, după obiceiul vremii, anunţa în decembrie 1852 apariţia gazetei, se sublinia că „folosul ce se re­varsă asupra culturii popoarelor din citirea gaze­telor este atît de mare şi de înfelurit încît foile acestea periodice s-au privit cu toată dreptatea ca nesce izvoară nescurse de învăţătură, luminare şi binecuvîn­tare". Ele „împodobesc mintea, îmbună­tăţesc inima, îndereptează spiritul, prefac năravu­rile, formează caracterul şi perfecţionează atît viaţa privată cît şi cea publică a unui popor“. Astfel că „românul — care a fost ţinut atîta vre­me în întuneric — a ajuns astăzi în stare de a cunoaşte că gazeta şi pentru dînsul este o lipsă de (Continuare în pag. 2)

Next