Telegraful Român, 1973 (Anul 121, nr. 1-48)
1973-01-01 / nr. 1-2
ANUL 121 Sibiu, 1 ianuarie 1973 Nr. 1—2 S I B I5 IBIBOCIK*^ a stra, Telegraful Român FOAIE RELIGIOASĂ EDITATĂ DE ARHIEPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DE ALBA-IULIA ŞI SIBIU PREŢUL INSERŢIUNILOR: Un cm100 bani pentru odată, dacă se publică de mai multe ori se dă rabat corespunzător. ARTICOLELE ŞI CORESPONDENŢA se adresează REDACŢIEI Telegrafului Român, Sibiu, str. 1 Mai nr. 35. — Articolele nepublicate nu se înapoiază. ABONAMENTUL: Pe un an: 24 Iei Pe 6 luni: 12 Iei Cont nr. 49.8.01 260- 120 de ani de apariţie neîntreruptă La aniversarea „Telegrafului Român” Prăznuim cu sfială şi respect pe veteranul tipăriturilor religioase româneşti, „Telegraful Român“, la împlinirea a 120 ani de neîntreruptă apariţie şi de slujire a intereselor superioare ale Bisericii şi ale poporului pe meleagurile Transilaviniei. Aceasta pentru că legătura sufletească cu „Telegraful Român“ nu numai a redactorilor şi colaboratorilor, ci şi a cititorilor a fost şi este o realitate vie de la 1853 pînă astăzi, cînd vin la redacţie multe sugestii, colaborări, aprecieri şi îndemnuri, care ne bucură şi ne încredinţează că felul cum apare răspunde cerinţelor actuale ale abonaţilor noştri. E adevărat. O sută douăzeci de ani e o întreagă epocă din viaţa Bisericii noastre şi a credincioşilor ei, pe care „Telegraful Român " a oglindit-o în paginile sale, şi nu numai a oglindit-o ci a adus şi o contribuţie însemnată la realizarea cerinţelor vieţii bisericeşti şi vieţii credincioşilor ortodocşi români. „Telegraful Român“ nu s-a mărginit să înregistreze evenimentele şi împlinirile, ci a fost totodată îndrumător, sfătuitor, însufleţitor la acţiune pentru propăşirea Bisericii şi a poporului. El a luptat sub stăpînirea habsburgică pentru interesele poporului român din Transilvania, pentru înfrăţirea între cultele şi naţionalităţile din această parte de ţară, pentru desfăşurarea vieţii bisericeşti în conformitate cu rînduielile Bisericii Ortodoxe Române, pentru promovarea economiei, culturii, literaturii române şi pentru realizarea marelui ideal al unităţii tuturor românilor într-un singur stat, România. El a avut bucuria negrăită de a exprima în slove entuziaste împlinirea visului de veacuri: Unirea Transilvaniei cu Patria Mamă ( XII 1918), făurirea României. El a oglindit în paginile sale marile transformări ale Patriei noastre, de la marea cotitură din 23 August 1944 pînă astăzi, fiind cronicar entuziast al dezvoltării într-un ritm istoric fără precedent a ţării noastre pe calea construirii şi desăvîrşirii vieţii celei noi, cînd poporul e stăpîn pe soarta sa şi transformă necontenit în realitate vie „viitorul de aur“, pe care l-au visat poeţii şi înaintaşii noştri. Dacă ,,Telegraful Român“ a salutat în 24 XII 1864 vestea reînfiinţării Mitropoliei Ortodoxe Române din Transilvania (mitropolit fiind Andrei Şaguna) cu aceste cuvinte: „In fine cauza cea dreaptă şi sfîntă a românilor ... de religiune grecoorientală, mult dorita noastră Mitropolie a ajuns rezolvarea dorită“ şi „oftarea lor seculară a fost... împlinită“, încît ei nu-şi pot „exprima în cuvinte demne bucuria, mulţumită, speranţele în viitor“, tot „Telegraful Român“ a salutat cu entuziasm marele act al Reîntregirii bisericeşti din Transilvania din 21 octombrie 1948, cînd clerul şi credincioşii români din această parte a ţării, despărţiţi vreme de 250 de ani în două strane de stăpîniri străine de sufletul poporului român, s-au înfrăţit iarăşi — în epoca descătuşării forţelor creatoare ale poporului liber şi stăpîn pe viaţa sa, pe ţara sa — într-o singură Mitropolie, aşa cum a fost înainte de 1700 şi cum s-a cerut la marea Adunare populară de la Blaj din 3/15 mai 1848. De astă dată însă unitatea străveche s-a realizat în cadrul întregii Biserici Ortodoxe Române (a Patriarhiei Ortodoxe Române), Biserică autocefală, Biserică legată de popor şi de năzuinţele lui. Aceste mari evenimente: 1. Pe plan patriotic: Desăvîrşirea unirii Transilvaniei cu România (1918) şi m3H^ biruinţi ale Republicii, înălţarea României socialiste în ritm accelerat pe noi trepte de cultură şi civilizaţie; 2. Pe plan bisericesc, Reînfiinţarea Mitropoliei Ardealului (1864) şi Reîntregirea bisericească din Transilvania în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, au fost prezentate şi promovate de „Telegraful Român“ clerului şi credincioşilor noştri nu numai expozitiv, ci cu însufleţirea ce o declanşează în sufletul tuturor marile evenimente istorice. Astăzi „Telegraful Român“ aruncă sămânţa dreptei credinţe şi patriotismului în sufletele preoţilor şi credincioşilor din Eparhiile Mitropoliei Ardealului şi Mitropoliei Banatului, continuînd lucrarea sa din trecut pe un plan superior, corespunzător cu propăşirea Patriei noastre şi cu cerinţele de azi ale preoţimii şi credincioşilor noştri. In acest sens este el un educator, un îndrumător întru înnoirea vieţii bisericeşti, întru promovarea ecumenismului şi întru slujirea Patriei, a păcii şi cooperării între popoare. El oglindeşte şi realizările Bisericii noastre, ale parohiilor, prin unitatea dintre ierarhie, cler şi credincioşi. Deşi venerabil prin vîrsta sa, „Telegraful Român“ soarbe energii noi de însufleţire, nu numai din trecutul lui istoric, ci mai ales din avîntul fără precedent al Patriei noastre şi din dragostea cu care îl înconjoară cititorii săi. Binecuvîntînd pe toţi cei ce au contribuit şi pe toţi cei ce contribuie astăzi la redactarea şi publicarea lui, ca şi pe cei ce colaborează şi îl citesc, urez „Telegrafului Român“ ca numele lui să fie scris în „cartea vieţii“, a vieţii Bisericii noastre, vieţii poporului nostru, căci viaţa i-a dat puterea de rodire şi vieţii în necontenit progres i-a slujit şi îi slujeşte. ** NICOLAE Mitropolitul Ardealului ]n slujba zidirii creştineşti şi patriotice a preoţilor şi credincioşilor Încă în 1850 mitropolitul Andrei Şaguna, de la a cărui moarte vom comemora anul acesta împlinirea a 100 de ani, îşi exprima regretul din cauza lipsei unei publicaţii româneşti, cînd scria în Memoriile sale: „Dureros a fost pentru veri cine (oricine) dintre noi, că în astfel de timp n-am avut nici un organ public“, care să ajute românilor transilvăneni în frămîntările şi doleanţele lor de după revoluţia din 1848. Acest fapt a întărit şi pai mult convingerea lui Şaguna că, mai întîi, „avem neapărată necesitate pentru o tipografie — după cum tot el scrie — de unde poporul, preoţimea şi tinerimea şcolară să poată trage cărţile necesare“, ceea ce a şi realizat chiar în toamna lui 1850. Tot în Memoriile sale din anul 1852, mitropolitul Şaguna notează şi aceste gînduri: „După ce bărbaţii noştri de litere s-au convins că tipografia tînără a clerului nostru dezvoltă o vitalitate mult promiţătoare pe terenul literaturii bisericeşti şi şcolare, au făcut şi acel prospect că tipografia aceasta naţională (românească) ar fi chemată a înainta şi interesele naţionale pe terenul jurnalisticii, de care naţiunea noastră are mare trebuinţă.“ Mitropolitul Andrei Şaguna concretizează imediat sugestiile colaboratorilor săi, astfel că una din ctitoriile sau operele sale cele mai de seamă este înfiinţarea gazetei „Telegraful Român“, care în 3 ianuarie 1853 ieşea de sub teasc cu primul său număr şi de atunci a continuat să apară permanent, încît în aceste zile foaia noastră împlineşte venerabila vîrstă de 120 de ani de neîntreruptă apariţie. Este desigur şi aceasta o calitate, ba chiar o mare calitate, că a reuşit să supravieţuiască învolburatelor vremi de altădată, cînd Biserica şi obştea noastră românească erau apăsate de oprimări pe care,desigur istoria nu le-a putut încresta în întregime. Ceea ce socotim însă că-i dă o aureolă, o valoare specială „Telegrafului Român“ este aceea că de la primele numere el şi-a pus coloanele sale în slujba ridicării obştei celei mari a credincioşilor români din Transilvania, a luminării şi afirmării drepturilor care li se cuveneau ca populaţie majoritară pe aceste meleaguri. Acest lucru rezultă edificator şi din cererea prin care se solicita autorizaţia de apariţie, în care se arăta că gazeta urmăreşte „de a răspîndi în poporul — a cărui înapoiere în cultură e a se datori vitregiei vremurilor trecute — idei moderne... a-l lumina în mod cuviincios asupra adevăratelor sale trebuinţe sufleteşti şi materiale“. De asemenea, în „Prenumeraţiunea“, care, după obiceiul vremii, anunţa în decembrie 1852 apariţia gazetei, se sublinia că „folosul ce se revarsă asupra culturii popoarelor din citirea gazetelor este atît de mare şi de înfelurit încît foile acestea periodice s-au privit cu toată dreptatea ca nesce izvoară nescurse de învăţătură, luminare şi binecuvîntare". Ele „împodobesc mintea, îmbunătăţesc inima, îndereptează spiritul, prefac năravurile, formează caracterul şi perfecţionează atît viaţa privată cît şi cea publică a unui popor“. Astfel că „românul — care a fost ţinut atîta vreme în întuneric — a ajuns astăzi în stare de a cunoaşte că gazeta şi pentru dînsul este o lipsă de (Continuare în pag. 2)