Telegraful Român, 1975 (Anul 123, nr. 1-48)

1975-01-01 / nr. 1-2

Pag. 4 TELEGRAFUL ROMÂN Conferinţa interteologică de la Sibiu în ziua de 5 noiembrie 1974 a avut loc, în Aula Institutului Teologic din Sibiu, cea de-a douăzecea Conferinţă interteologică, la care au participat Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, şi anume: I. P. S. Mitropolit Nicolae al Ardealului, I. P. S. Arhiepiscop Teofil al Vadului, Feleacului şi Cluju­lui, P. S. Episcop Vasile al Oradiei, P. S. Episcop­­vicar patriarhal Antonie Ploieşteanul, P. S. Epis­­cop-vicar Emilian Răşinăreanul, P. S. Episcop-vicar Nestor Severineanul, P. S. Episcop-vicar Iustinian Maramureşanul, P. S. arhiereu-vicar Gherasim Con­­stanţeanul, rectorii Institutelor Teologice din Bucureşti, Sibiu, Cluj-Napoca , Sibiu (Protestant) şi Alba Iulia (Romano-Catolic), însoţiţi de pro­fesori de la Institutele respective, directori şi pro­fesori de la seminariile teologice, invitaţi locali. Referatul principal: „Iisus Hristos liberează şi uneşte“ a fost prezentat de către P. C. Pr. Prof. Isidor Todoran, Rectorul Institutului Teologic din Sibiu. P. C. Sa a arătat semnificaţia creştină a răstignirii lui Iisus Hristos, care înseamnă slobo­zenie de orice opresiune a păcatului; libertate morală înseamnă posibilitate de încadrare con­ştientă şi voită în necesitatea binelui obştesc. Evan­ghelia lui Hristos este mesaj de eliberare de păcat, de rău, care nu se găseşte numai în domeniul vieţii particulare. Unitatea existenţei umane, cu toate aspectele ei fireşti, se vede prin credinţa în persoana lui Iisus Hristos, izvorul şi al eliberării sufleteşti şi al unirii creştinilor întreolaltă. Unitatea omenirii nu este afectată de manifestările felurite de limbă şi cul­tură întrucît „e acelaşi Dumnezeu care lucrează toate în toţi“ (I Cor. 12, 6). Eliberarea în şi prin Hristos nu sunt două lucruri separate ci sunt aspecte ale aceleiaşi opere mîntuitoare, în referatul intituat „Temeiurile teologice ale drepturilor omului“. Domnul Profesor Ştefan Juhász de la Institutul Teologic Unic Protestant din Cluj-Napoca a evidenţiat faptul că apostolatul social izvorăşte din identificarea Bisericii cu inte­resele poporului din care face parte avînd la bază identificarea lui Iisus Hristos cu Trupul Său. Drep­tul omului la viaţă liberă, sub toate aspectele ei, decurge, potrivit concepţiei creştine, din legătura acestuia cu Dumnezeu. Domnia Sa a pus în lumină legătura dintre libertate şi dragoste, dragostea fiind simbolul şi factorul solidarităţii, al luptei pentru eliberare. Cel de-al treilea referat, „Ecumenism şi proze­litism", prezentat de P. C. S. Pr. Prof. Dumitru Fecioru de la Institutul Teologic din Bucureşti, precizează deosebirea dintre cele două atitudini Prezidiul conferinţei din cadrul lumii creştine, Ecumenismul fiind o mişcare a Bisericilor însufleţită de respectul reci­proc şi de voinţa de a se apropia, în timp ce pro­zelitismul este o acţiune de negare a tuturor Biseri­cilor cu excepţia Bisericii proprii. Din această pri­cină primele documente ecumeniste, cum a fost Enciclica Patriarhiei Ecumenice din anul 1920, precum şi alte documente ale unor întruniri ecu­menice mai recente, s-au pronunţat împotriva pro­zelitismului. Ecumenismul trebuie să contribuie la înlăturarea definitivă a prozelitismului şi la instau­rarea unui spirit pancreştin încît fiecare Biserică să aibă independenţa de a cultiva dragostea faţă de altă Biserică. Discuţiile pe marginea referatelor au fost des­chise prin cuvîntul î. P. S. Mitropolit Nicolae. î. P. S. Sa a insistat asupra felului în care Bisericile Temeiuri biblice şi patristice ale Învăţăturii noastre creştine ortodoxe 1. Atît Vechiul cit şi Noul Testament cu­prind cuvîntul lui Dumnezeu, necesar pentru mîntuirea noastră. — „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre în­dreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, pen­tru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit, bine pregătit pentru tot lucrul bun“ (II Tim. 3, 16). — „Toate cîte s-au scris mai înainte, s-au scris spre învăţătura noastră, ca prin răbdarea şi mîn­­gîîerea care vin din Scripturi să avem nădejde“ (Rom. 15, 4). — „Dumnezeu a făgăduit vestirea Evangheliei mai înainte prin prorocii Săi, în Sfintele Scripturi“ (Rom. 1, 21). — „Aşa zice Domnul-Dumnezeul lui Israil: scrieţi într-o carte toate cuvintele pe care ţi le-am grăit Eu“ (Ieremia 30, 2). — „Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau prorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc“ (Matei 5, 17). — „Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi, fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în proroci şi în psalmi“ (Luca 24, 44). — „Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sînt care mărturisesc despre Mine“ (Ioan 5, 39). — „Desfiinţăm noi Legea prin credinţă? Să nu fie­­ dimpotrivă, întărim Legea“ (Rom. 3, 31). — „în multe rînduri şi în multe chipuri a grăit Dumnezeu odinioară părinţilor noştri prin proroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul“ (Evr. 1, 1—2). — „Niciodată prorocia nu s-a făcut prin voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind prin Duhul Sfînt“ (II Petru 1, 21). — „Vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; pentru că nici n-am luat-o, nici n-am învăţat-o de la oameni, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos" (Gal. 1, 11—12). — „Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit şi la inima omului nu s-a suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El. Iar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă Duhul toate le cercetează, chiar şi adîncu­­rile lui Dumnezeu“ (I Cor. 2, 9—10). — „Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a pro­­rocilor piatra din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos“ (Ef. 2, 10). — „Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi lucrător şi mai ascuţit decît orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde pînă la despărţitura sufletului şi duhului dintre încheieturi şi măduvă şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii“ (Evr. 4, 12). — „Iar ei au primit cuvîntul cu toată osîrdia, în toate zilele, cercetînd scripturile dacă ele sînt aşa“ (F. Ap. 17, 11). — „De mic copil cunoşti Sfintele Scripturi care pot să te înţelepţească spre mîntuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus“ (II Tim. 3, 15). — „Fericiţi sînt cei ce ascultă cuvîntul lui Dum­nezeu şi-l păzesc" (Luca 11, 28). — „Noul Testament în cel Vechi se ascunde. Vechiul în cel nou se descoperă“ (Fer. Augustin). — „Profeţii care istorisesc facerea lumii n-au fost de faţă atunci, dar era de faţă înţelepciunea lui Dumnezeu, cea care era în El şi cuvîntul cel Sfînt al Său, care e veşnic ca El. Acest cuvînt fiind Duhul lui Dumnezeu, începutul, înţelepciunea şi Puterea celui Prea înalt, a coborît asupra Pro­feţilor şi, prin ei, a vorbit despre facerea lumii şi despre toate celelalte. Cuvîntul lui Dumnezeu s-a folosit de Moise ca de un organ" (Sf. Teofil al Antiohiei). — „Te rog spune-mi ce e mai sfînt ca acest cuvînt al lui Dumnezeu? Ce e mai plăcut ca această plăcere? Ce mîncări, ce feluri de miere sînt mai dulci decît cunoaşterea înţelepciunii lui Dumnezeu, decît pătrunderea în locurile Sale ascunse, decît privirea la ideea Ziditorului şi la cuvintele Stăpâ­nului Tău, decît ca aceste cuvinte ale Stăpînului, pline de înţelepciune duhovnicească, să înveţi pe oameni ! Aibă ceilalţi averile lor, bere din cupe împodobite cu pietre preţioase, strălucească în stofe de mătase, fie neputincioşi în a-şi răpune bogăţiile prin felurite plăceri. Desfătarea noastră să stea în a medita legea Domnului, ziua şi noaptea a bate la uşa care ni-i deschisă, a primi pîinile Sfintei Treimi şi a merge pe valurile vieţii, avînd pe Domnul călăuză“ (Fer. Ieronim). Diac. conf. Dr. loan I. Ica REDACŢIA: Secţia culturală a Consiliului arhiepiscopesc — Sibiu (Taxa poștală plătită în numerar) Ortodoxe naţionale au realizat simbioza dintre Evanghelia lui Hristos şi popoarele care au pri­mit-o, aceasta constituind un specific al Ortodoxiei. Exemplul cel mai tipic şi mai cunoscut este oferit de Biserica Ortodoxă Română care a fost perma­nent legată de popor şi de năzuinţele sale iar poporul român şi-a însuşit şi trăit Ortodoxia după specificul său naţional. Aceeaşi deschidere faţă de viaţa poporului nostru o manifestă Biserica Orto­doxă Română şi astăzi cînd Biserica noastră merge împreună cu poporul şi conducătorii lui care au ctitorit o viaţă nouă, o viaţă de progres. în această lumină trebuie văzute şi relaţiile noi, în S­irit ecumenist, care s-au statornicit între cultele­­ Patria noastră prin grija P. F. Patriarh Justinian. Dintre Ierarhii prezenţi au mai luat cuvîntul: P. S. Episcop Vasile al Oradiei, P. S. Episcop-vicar Nestor Severineanul şi P. S. Episcop-vicar patriar­hal Antonie Ploieşteanul. Conferinţa interteologică de la Sibiu a marcat un pas înainte pe calea apropierii şi cooperării pe tărâm teologic între cultele din Patria noastră. 1. Popescu şi A. Jivi Informaţii (Urmare dici pag. 3) • Duminică, 3 noiembrie 1974, î. P. S. Mitro­polit Nicolae al Banatului a vizitat parohia Gra­­baţi, protopopiatul Timişoara, în frunte cu preotul lor, Traian Dragomir. Aici a făcut tîrnosirea cape­lei, înnoită şi pictată într-un chip vrednic de multă laudă. Serviciul religios îndătinat, în cadrul căruia la momentul potrivit toţi credincioşii au avut prilejul să se închine în faţa prestolului unde s-au aşezat sfintele moaşte, a fost urmat de dum­nezeiasca liturghie. • Duminică, 10 noiembrie 1974, înalt Prea Sfinţia Sa a săvîrşit tîrnosirea bisericii din Bucoş­­niţa, protopopiatul Caransebeş, înnoită prin rîvna credincioşilor de aici şi a tînărului lor preot, Nistor Suru, în cadrul Sfintei Liturghii ce a urmat, mai mulţi credincioşi, pregătiţi prin Taina Mărturisirii, au primit Sfînta Cuminecătură.­­ Duminică, 17 noiembrie, apoi Duminică, 1 decembrie 1974, î. P. S. Mitropolit Nicolae al Banatului a poposit în mijlocul credincioşilor din parohia Timişoara V Mehala, întîi într-o vizită canonică, iar după aceea pentru săvîrşirea în sobor a Sfintei Liturghii cu preoţii Gheorghe Lupşa şi Nicolae Popescu. • Cu prilejul conferinţei de orientare de la centrul protopopesc Baia Mare, ţinută în 19 noiem­brie 1974, conferinţă pe care a şi prezidat-o, I. P. S. Arhiepiscop Teofil al Vadului, Feleacului şi Clu­jului, a rostit, în catedrala din Baia Mare, unde s-a săvîrşit Sf. Liturghie, un înălţător cuvînt, stăruind asupra necesităţii rugăciunii în viaţa preotului. Printre altele, î. P. S. Sa a spus: „Prin definiţie sîntem oamenii rugăciunii în primul rînd. Deci să nu neglijăm rugăciunea şi să nu pierdem din vedere rolul pe care îl are ea în viaţa preoţească şi creştinească.“ în continuare — folosind texte din Sf. Scrip­tură — î. P. S. Sa a vorbit despre o bună şi rod­nică pastoraţie, stăruind asupra grijii pe care tre­buie să o aibă preotul în lupta cu patimile. A arătat că, pentru o înviorare a vieţii duhovniceşti, şi preotul trebuie să se mărturisească cu regulari­tate. A încheiat cu îndemnul Mîntuitorului din Matei 26, 41: „Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită. Căci duhul este osîrduitor, dar trupul neputincios.“ • Duminică, 24 noiembrie 1974, P. S. Episcop­­vicar Emilian Răşinăreanul a săvîrşit binecuvân­tarea bisericii din Miceşti, prot. Alba Iulia, în cadrul Sf. Liturghii C. diac. P. Curşeu a fost hiro­tonit preot pentru parohia Lunca Mureşului, prot. Aiud, iar tînărul teolog V. Sumedrea a fost hiro­tonit diacon. La priceasnă a predicat P. C. prof. N. Cantor (Alba Iulia), iar C. paroh local, Ovidiu Popescu, a făcut o dare de seamă asupra bisericii şi parohiei. în cuvîntul de învăţătură pe care l-a rostit, P. S. Episcop-vicar Emilian a zăbovit cu deosebire asu­pra obligaţiilor de a ne îngriji de viaţa noastră sufletească, îndemnînd la cîntarea în comun şi la unitatea în credinţă. • Sîmbătă, 30 noiembrie 1974, la praznicul Sf. Apostol Andrei, în catedrala mitropolitană din Sibiu s-a săvîrşit de către î. P. S. Mitropolit Nicolae al Ardealului, P. S. Episcop-vicar Emilian, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi, un parastas în amintirea marelui mitropolit Andreiu Şaguna. La­­sfîrşit, studentul teolog din anul IV, M. Muntean, a evocat personalitatea mitropolitului Şaguna, enumerînd cîteva din realizările pentru binele obştei româneşti din Transilvania. Tiparul Tipografiei Eparhiale, Sibiu Nr. 1—2 I 44.206 I

Next