Telegraful Român, 1977 (Anul 125, nr. 1-48)

1977-01-01 / nr. 1-2

n­tr­u­r Festivitate aniversară la Centrul arhiepiscopesc Sibiu Joi, 30 decembrie 1976, ora 12, în una din sălile Institutului Teologic Universitar din Sibiu a avut loc o festivitate consacrată aniversării a 29 ani de la proclamarea Republicii. Festivitatea a fost prezidată de I. P. S. Mitro­polit Nicolae al Ardealului, fiind prezenţi: P. C. vicar, P. C. consilieri şi alţi angajaţi de la Centrul arhiepiscopesc Sibiu, P. C. rector, P. C. profesori şi alţi angajaţi de la Institutul Teologic, P. C. pro­topop şi preoţi din Sibiu. După cuvîntul de deschidere al î. P. S. Mitro­polit Nicolae, P. C. prorector C. Voicu a susţinut o documentată conferinţă, în care a scos în lumină premisele care au dus la ziua de 30 Decembrie 1947, cînd a fost proclamată Republica Populară Română, în 21 august 1965 devenind Republica Socialistă România, precum şi realizările mai de seamă din anii Republicii. Conferenţiarul a subliniat, între altele, rezol­varea justă, de către actuala noastră orînduire, a problemei naţionale, veniturile mereu crescînde ale populaţiei, omogenizarea societăţii noastre, realiză­rile mai de seamă din jud. Sibiu etc.­S-a evidenţiat de asemenea aportul de muncă şi sprijinul adus de fiii Bisericii noastre, cler şi cre­dincioşi, la progresul Patriei, specificîndu-se, în acest sens, cele peste 6500 zile muncă prestate de studenţii teologi la strîngerea recoltei în toamna anului 1976. Au luat cuvîntul: P. C. rector Gr. Marcu, P. C. cons. Gh. Papuc şi P. C. vicar Tr. Belaşcu, care au reliefat alte aspecte legate de înfăptuirile poporului român în anii Republicii şi de bunul nume dobîndit de România socialistă în lumea internaţională contemporană. Din telegrama trimisă cu acest prilej Domnului Nicolae Ceauşescu, Preşedintele Republicii Socia­liste România, încrestăm următorul pasaj: „Cu acest prilej sărbătoresc, Ierarhul, preoţii şi credincioşii din Arhiepiscopia Sibiului exprimă Domniei voastre, Domnule Preşedinte al Republicii Socialiste România, simţămintele lor de înaltă stimă şi devotament deplin pentru totala dăruire, înţelepciunea şi clarviziunea cu care conduceţi destinele actuale ale Patriei şi poporului nostru spre noi culmi de lumină şi progres, în deplină suveranitate şi independenţă naţională, pentru mesajul binecuvîntat al păcii pe care îl afirmaţi cu înalt prestigiu în Lunea contemporană, pentru ca principiile de echitate, frăţietate şi întrajutorare să se instaureze în relaţiile dintre state, spre binele tuturor popoarelor.“ Telegramă omagială a fost trimisă de asemenea Domnului Gheorghe Nenciu, conducătorul Depar­tamentului Cultelor. Subliniind faptul că epoca noastră este cea mai măreaţă din urcuşul istoric al poporului nostru, I. P. S. Mitropolit Nicolae a îndrumat în încheiere să ne identificăm cu munca ziditoare de valori multilaterale în care este angajat poporul nostru, „căci numai prin muncă creatoare şi jertfelnică se realizează bunurile materiale şi spirituale, prin muncă se realizează personalităţile, toate lucrurile mari din această viaţă“. ANUL 125­1B13L10TFCA Vg SIBIU SIBm, 1 ianuarie 1377 Nr. 1—2 Telegraful Rom FOAIE RELIGIOASA EDITATA DE ARHIEPISCOPIA ORTODOXA ROMANA A SIBIULUI ABONAMENTUL, ARTICOLELE SI CORESPONDENTA Cititorii din străinătate se pot abona prin ILEXIM Pe un an: 25 lei se adresează REDACŢIEI Telegrafului Român, — serviciul export-import presă — Calea Griviței Cont nr. 45.10.4.09.2 Sibiu, str. 1 Mai nr. 35. — Articolele nepublicate nu se înapoiază. nr. 64—66, P.O.B. 2001 telex 011226 — Bucur­epi. ­ Pîine pentru suflet Gînduri de Crăciun şi Bobotează An de an sărbătorim Naşterea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Aşteptăm această sărbătoare cu negrăită bucurie, fiindcă ea ne pune din nou în legătură cu Mîntuitorul, trezeşte în noi dorul de a fi cu El, de a trăi împreună cu El şi de a ne împărtăşi de darurile aduse de El. Doar de aceea Crăciunul e numit în popor „sărbătoare a darurilor“. Crăciunul ne arată că nu sîntem singuri, că Dumnezeu este aproape de noi, în „maximă apropiere“ şi că noi putem fi cu El, avem capacitatea de a cunoaşte slava Lui „pe cît se poate“ şi mai ales, ni s-a arătat nemărginita, infinita iubire a lui Dumnezeu faţă de oameni. Tocmai de aceea Crăciunul ne invită să cugetăm la demnitatea de fii ai lui Dumnezeu, la rostul şi la chemarea noastră în lume. Dacă întruparea Fiului lui Dumnezeu a surpat zidul despărţitor dintre credincios şi Dumnezeu, ea este pentru creştini o invitaţie la surparea zidurilor despărţi­toare dintre oameni, o chemare de apropiere, res­pect şi de iubire între toţi oamenii. Cînd Ioan Botezătorul era în închisoare şi auzise de faptele lui Iisus, a trimis pe doi dintre ucenicii săi să-l întrebe: „Tu eşti cel ce vine sau să aştep­tăm pe altul? şi Iisus răspunzînd, le-a zis: „Mer­geţi şi spuneţi lui loan cele ce auziţi şi vedeţi. Orbii îşi capătă vederea şi şchiopii umblă; leproşii se curăţesc şi surzii aud; morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte. Şi fericit este cel ce nu se va sminti întru Mine" (Matei 11, 2—6). La prima citire a acestui text biblic se pare că Ioan a trimis pe cei doi ucenici la Iisus fiindcă se îndoia în mesianitatea Lui. Poate era în durere, închis şi ar fi voit o eliberare din această situaţie. Dacă însă comparăm acest text cu tot ceea ce a spus lisus despre loan Botezătorul, înainte de acest moment şi după această convorbire, ne dăm seama că aici este vorba cu totul de altceva. Pe de o parte loan Botezătorul voia să-şi convingă direct ucenicii despre mesianitatea lui lisus, pe de altă parte el ni se înfăţişează ca un simbol al datoriei preotului de a vesti şi de a mărturisi mereu pe lisus Hristos şi nu pe sine. Ucenicii lui loan îl aveau pe acesta într-o ase­menea mare cinstire încît uitaseră ceea ce loan le-a spus despre lisus la început. loan Botezătorul cunoştea pe lisus şi mărturisise de mai multe ori dumnezeirea Lui. El a fost înaintemergătorul şi pregătitorul căii de primire a lui lisus (Luca 3). Cînd a venit lisus la Iordan să se boteze, loan a exclamat: „Iată Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii" (loan 1, 29). Mulţimilor care îl urmau şi îl aclamau, loan le spunea: „Cel ce vine după mine, care este înainte de mine şi căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei" (loan 1, 27). Celor ce ziceau că el este Hristosul, le-a răspuns: „Eu­­unul vă botez cu apă, dar vine Cel ce este (­Continuare în pag. 2) „Iată vă binevestesc bucurie mare“ *) (Luca 2, 10) Naşterea Pruncului Iisus este sărbătoarea cea mai luminată, cea mai plină de bucurie, pace şi înălţare sufletească a dreptcredincioşilor creştini, fiii Bisericii noastre. îngerul a vestit păstorilor bucurie mare prin cuvintele: „Vi s-a născut astăzi Mîntuitor, care este Hristos-Domnul, în cetatea lui David, şi acesta va fi semnul: Veţi găsi prunc înfăşat, culcat în iesle“ (Luca 2, 11—12). Şi îndată a apărut mulţime de cete îngereşti, care lăudau pe Dumnezeu în cîntări de preamărire, zicînd: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămînt pace, între oameni bunăvoire“ (Luca 2, 14). Cu sufletele pline de bucurie, după ce au ascul­tat cîntările îngerilor, păstorii au pornit în cău­tarea Pruncului precum le spusese îngerul şi, gră­­bindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle. Ei văzîndu-l au vestit cuvîntul grăit lor despre acest copil (Luca 2, 16—'17). întorcîndu-se la turmele lor, păstorii au vestit tuturor cele văzute în ieslea din Betleem şi cele auzite de la înger. Primii închinători la ieslea din Betleem au fost îngerii şi păstorii, prin care Tatăl a preamărit pe Fiul Său cel Unul Născut. Şi pentru ca Fiul Său cel mirit să fie cinstit , am se­­­avin­ie, odată cu naşterea Sa apare pe cer steaua, care îi călăuzeşte pe „magii de la Răsărit“ la load unde s-a născut Iisus. Pina la sosirea magilor, dreptul Iosif şi Fe­cioara Maria cu Pruncul Iisus au fost găzduiţi în casă, semn al preţuirii de care se bucura familia la iudei. L. După so­sire­a în Ierusalim, maga au întrebat: „Unde este regele iudeilor, Cel ce s-a născut? Căci am văzut la răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind regele Irod s-a tul­burat şi tot Ierusalimul împreună cu el“ (Matei 2, 2—3). Plecînd de la Irod, magii, conduşi de stea, au găsit pruncul şi i s-au închinat cu mare bucurie, aducindu-i daruri: aur, tămâie şi smirnă. 11 cinstesc ca pe un împărat, dăruindu-i aur; II preamăresc ca pe un Dumnezeu, dăruindu-i tămâie, şi îi pre­vestesc patimile, dăruindu-i smirnă. Cerul cerurilor şi pămîntul se luminează, căci Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat din Dumne­zeu adevărat, care s-a pogorît de la Tatăl ca să ne mântuiască din robia păcatului. De ce această bucurie nemărginită? Pentru că ne-a ridicat la starea de fii ai lui Dumnezeu după har. Pentru că prin El şi în El toate se îndreaptă spre ţinta desăvîrşirii divine. Pentru că El aduce pace şi bunăvoire pe pămînt. Mare este taina rînduielii lui Dumnezeu! Minu­nată este şi negrăită înţelepciunea Lui! Căci prin Fecioara Maria, lisus — Fiul lui Dumnezeu a venit in lume ca lumea viaţă să aibă şi cît mai multă viaţă. lisus Hristos s-a întrupat din dragoste nemărginită pentru oameni. A venit în lume, s-a făcut asemenea nouă, afară de păcat, pentru a ne învăţa cum să slujim unul altuia cu dragoste. Sfîntul Apostol Pavel zice în Epistola către Efe­­seni: „Fiţi dar următorii lui Dumnezeu ca nişte copii iubiţi şi­­umblaţi întru dragoste, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi, s-a dat pe sine pen­tru noi“ (Efeseni 5, 1—2). Deci scopul venirii Mîntuitorului în lume este pentru a ne învăţa cum să trăim în pace, bunăînţelegere, ca să ajungem la ţinta desăvîrşirii noastre care este Hristos. Căci toţi sîntem fii ai aceluiaşi Părinte ceresc şi pentru toţi s-a născut, a pătimit şi s-a jertfit Hristos- Domnul. Toată legea şi toţi proorocii se cuprind în aceste cuvinte, ne spune același mare Apostol: „Căci toată legea se cuprinde într-un singur cuvînt. (Continuare în pag. 2) * Din Pastorala de Crăciun 1976 a I. P. S. Mitropolit Nicolae Mladin al Ardealului.

Next