Telegraful Român, 1978 (Anul 126, nr. 1-48)
1978-01-01 / nr. 1-4
rag. * TELEGRAFUL ROMÂN telegraful Român la 125 ani de la apariţie (Urmare din pag. 1) iar viitorul, în care „numai în armonie şi unitate vom fi tari şi vom conduce singuri destinele patriei comune“, era privit cu încredere. lată ce idei sănătoase răspîndea Telegraful Român în rîndul cititorilor săi. lată ce tribună de luptă aveau românii transilvăneni acum 100 de ani! Dar nu numai evenimentele politice erau privite cu viu interes de Telegraful Român, ci şi procesul Arboroasei era pe larg dezbătut în paginile lui. Nu lipseau nici şedinţele de la Academia Română, premiile acordate, precum şi şedinţele asociaţiei ASTRA împreunate cu serbările ei şi alte manifestări culturale legate de activitatea acesteia. Urmărind şirul evenimentelor, constatăm cu cît entuziasm şi elan patriotic era urmărit procesul Memorandiştilor, care erau socotiţi martiri ai neamului. Întreg procesul a fost prezentat amănunţit în paginile bătrînului periodic. Astfel, fiii neamului românesc erau la curent cu tot ce se petrecea pe toate teritoriile locuite de români. Cu cît ne apropiem de anul 1900 lupta pentru libertate este oglindită cu mai mult curaj, manifestările din cadrul ASTREI se ţineau lanţ, ajungînd aproape de realizarea scopului propus. Aşa se face că în anul 1911 lupta pentru libertate se dădea făţiş în paginile bătrînului periodic. In numărul 18 al Telegrafului Român din 1911 apărea articolul „Femeia română“ prin care se răspundea la articolul apărut în „Budapesti Hírlap“ în care se punea problema scăderii numărului românilor, care cu timpul vor ajunge în minoritate şi atunci degeaba vor avea drepturi egale, că nu vor avea ce face cu ele. Femeia română va avea grijă ca să se înmulţească neamul românesc: „Iar unde a pus odată piciorul agricultorul român şi industriaşul mic român, apare ca o necesitate naturală şi literatul român. Şi nu trebuie să fie româneşti şcoalele în care îşi face educaţia. Sentimentul naţional român el l-a supt deodată cu laptele mamei.“ O asemenea conştiinţă a unităţii naţionale, a continuităţii pe aceste meleaguri, a descendenţei din falnicii romani şi aprigii daci era vie şi avea rădăcini adînc înfipte în inima poporului român în ajunul primului război mondial. Aceasta era zestrea moştenită şi păstrată cu sfinţenie pe parcursul atîtor ani de suferinţă, ani care n-au reuşit să subjuge sufleteşte poporul român. Am arătat mai sus care era situaţia românilor aşa cum reiese din paginile Telegrafului Român. Dar anul 1911 este un an jubiliar pentru ASTRA, căci acum ea sărbătoreşte 50 ani de activitate. Acum se pot constata pe viu realizările prestigioasei asociaţii. La data de 15/28 august s-au deschis lucrările ASTREI, eveniment consemnat pe larg în paginile Telegrafului Român. In cuvîntul de deschidere Andrei Bîrseanu a trecut în revistă întreg trecutul de luptă al poporului român, trasînd sarcinile pentru viitor. Biserica n-a lipsit de la această prestigioasă manifestare. Răsunetul semicentenarului ASTREI, prin serbările jubiliare organizate la Blaj, a fost consemnat și în presa maghiară a vremii. Evenimentul a fost considerat ca cel mai important din ultimii ani: puntea de legătură dintre revoluţionarul an 1848 şi 1 Decembrie 1918. Şi fiindcă ne apropiem de sfîrşitul perioadei de asuprire exercitată de imperiul habsburgic asupra românilor de pe aceste meleaguri, vom sublinia rolul important pe care bătrînul nostru periodic l-a avut pentru neamul românesc. Prin larga lui răspîndire în toate colţurile locuite de români a contribuit la unitatea limbii, la răspîndirea culturii, la informarea tuturor românilor asupra evenimentelor de pe ambele versante ale Carpaţilor, întreaga viaţă bisericească, situaţia învăţămîntului în limba română, într-un cuvînt tot ce se lega de viaţa poporului român, era oglindit cu grijă în paginile Telegrafului Român. Putem spune cu mândrie că Telegraful Român ca şi celelalte periodice ale vremii au adus o însemnată contribuţie la realizarea visului de aur al poporului român, întruchipat la 1600 de Mihai Viteazul şi desăvîrşit la 1 Decembrie 1918, Unitatea de stat. Încă din luna octombrie a anului 1918, Telegraful Român face apel la cetăţeni arătîndu-le că „interesele naţiunii române le poate reprezenta numai adunarea naţională ori oamenii anume aleşi de aceasta“. Cu cît zilele treceau şi măreţul eveniment se apropia, paginile ziarului nostru oglindeau fidel situaţia, căutînd să liniştească poporul. La data de 7/20 noiembrie 1918 apare Ediţia Specială care convoacă pe toţi românii „în falnica cetate a viteazului mucenic al unităţii noastre naţionale, în capitala de vecinică glorie românească a lui Mihai Viteazul“. După desăvîrşirea unităţii naţionale a poporului român, bătrînul nostru periodic se rezumă, numai la probleme de ordin religios, în perioada dintre cele două războaie mondiale, Telegraful Român am putea spune că a îmbrăcat o altă formă de luptă: consolidarea unităţii noastre naţionale prin unitatea credinţei noastre strămoşeşti. Asupra României s-au abătut din nou norii negri ai celui de-al doilea război mondial. Biserica Ortodoxă Română, totdeauna alături de popor, şi-a reluat misiunea de a ajuta cu cuvîntul şi cu fapta pe cei aflaţi în suferinţă. Paginile Telegrafului Român oglindesc acest lucru. Dar cum de cînd e lumea, după noi vine soarele cu strălucirea lui de aur, aşa şi după război au venit zilele însorite ale lui August 1944 care ne-au adus pacea mult dorită. Şi cum pacea nu putea fi deplină dacă fraţii de un sînge şi de o lege erau despărţiţi, Telegraful Român şi-a luat nobila misiune de a se transforma în tribună de luptă pentru reîntregirea religioasă, reîntregire care să contribuie la consolidarea unităţii noastre naţionale. Astfel, în zorii vieţii celei noi ce se făurea în ţara noastră, a început opera de unificare bisericească, de reîntregire religioasă, pe care poporul, conducerea înţeleaptă a Patriei noastre şi a Bisericii noastre, a realizat-o în anul 1948. Actul reîntregirii odată realizat, avea nevoie în continuare de consolidare. Cu aceasta s-a ocupat din plin Telegraful Român, atît în perioada imediat următoare anului 1948, cît şi în prezent. Astăzi, la cea de-a 125-a aniversare bătrînul Telegraf păşeşte mereu tînăr, întinerit de entuziasmul colaboratorilor şi cititorilor săi, întinerit de epoca cea nouă ce se făureşte azi în ţara noastră. Foloasele pe care Telegraful Român le-a adus neamului românesc de pe meleagurile Transilvaniei reies din succinta prezentare pe care i-am făcut-o. Dar Telegraful Român se bucura de aprecierea celor mai buni fii ai neamului românesc din secolul trecut. Mihail Kogălniceanu îl numeşte „cea mai bună foaie românească“ din Transilvania, una dintre cele mai bine redactate gazete/ Mihail Eminescu face în paginile Convorbirilor Literare o prezentare a Telegrafului Român, exprimîndu-şi bucuria cu privire la Foișoara Telegrafului Român care se ocupă cu „studii de o netăgăduită utilitate“. Aprecierile sale culminează cu un superlativ: „O foaie din Transilvania, organ oficial al I. P. S. Sale Mitropolitului din Sibiu, cea mai modernă de peste Carpaţi.“ La împlinirea celor 125 de ani de existenţă, Telegraful Român — al cărui redactor şef am fost mulţi ani — se pleacă în faţa tuturor luptătorilor pentru libertate ai poporului român, în faţa celor mai buni fii ai neamului românesc, cei ce au luptat şi s-au jertfit pentru realizarea măreţelor idealuri de dreptate, pace şi înfrăţire între popoare. Se pleacă în faţa marelui număr de redactori, colaboratori şi cititori care şi-au pus tot ce au avut mai bun în coloanele lui, au sorbit lumină şi învăţături ziditoare de suflet din paginile lui, s-au întristat în zilele de restrişte şi s-au bucurat în zile de izbîndă. Se pleacă în faţa celor ce i-au cules litera ca şi celor ce i-au condus administraţia, ierarhilor, profesorilor, consilierilor şi preoţilor, studenţilor teologi şi credincioşilor, aducînd tuturor omagiul său de recunoştinţă. Slova lui este răspîndită în Ţara noastră şi în toate parohiile ortodoxe române de peste hotare. Fie ca această slovă să dăinuiască peste veacuri spre binele Bisericii noastre, spre propăşirea Patriei noastre scumpe şi spre propovăduirea păcii, colaborării şi înfrăţirii dintre oameni şi popoare. † NICOLAE Mitropolitul Ardealului La împlinirea a 125 de ani de apariţie neîntreruptă (Urmare din pag. a 2-a) personalităţi ale Sfintei noastre Biserici şi fapte lăudabile din vieţile sfinţilor Bisericii noastre şi să le explice, pe înţelesul tuturor, învăţăturilor Sfintei Scripturi şi ale Sfintei Tradiţii, consolidîndu-i astfel în credinţa ortodoxă. Dar totodată, „Telegraful Român“ a fost şi o puternică tribună naţională, în care s-au subliniat — sub o formă discretă de multe ori, din cauza cenzurii habsburgice — vechimea noastră şi drepturile noastre pe pămîntul transilvănean, precum şi tot ceea ce putea să susţină ideea naţională şi de apartenenţă la un singur neam cu fraţii de dincolo de Carpaţi. în perioada 1853—1858 „Telegraful Român“ apare de două ori pe săptămînă; în unele perioade, după aceasta, apare odată pe săptămînă, de trei ori pe săptămînă, sau chiar zilnic. La început apare în slovă chirilică; de la 1859, articolele sunt amestecate în ce priveşte litera, pentru ca în 1863 să apară numai în litere latine. Pînă în 1918—1920 îşi păstrează caracterul iniţial de foaie politică, industrială, comercială, pentru ca, după data aceasta să devină ceea ce este şi astăzi, o foaie bisericească a Arhiepiscopiei Sibiului, a Mitropoliei Transilvaniei. Astfel, „Telegraful Român“ urmărea să înfăţişeze în special viaţa bisericească din Transilvania, cu problemele şi realizările ei şi de atunci să apară regulat, ca şi astăzi, de două ori pe lună. „Telegraful Român“ înfăţişează în coloanele sale, într-un chip succint, dar admirabil, toate evenimentele mari din viaţa Bisericii şi a poporului român. El a salutat cu înflăcărare, la 24 XII 1864, vestea reînfiinţării Mitropoliei Ortodoxe Române din Transilvania, a avut fericirea de a exprima în slove entuziaste împlinirea visului de veacuri al românilor de pretutindeni. Unirea Transilvaniei cu Patria Mamă, la XII 1918, a subliniat cu vie satisfacţie actul de la 21 octombrie 1948 al Reîntregirii bisericeşti din Transilvania prin revenirea fraţilor greco-catolici, după 250 de ani, la sînul Bisericii Ortodoxe Mame şi a acordat o deosebită importanţă actului de reparare istorică, săvîrşit în toamna anului 1975, prin reînfiinţarea Episcopiei de Alba Iulia, străvechi centru bisericesc şi alegerea primului ei chiriarh în persoana smereniei noastre, intronizat la 25 ianuarie 1975. Dar, credincios menirii lui iniţiale de a se găsi în slujba poporului şi de a lupta pentru mai binele, libertatea, demnitatea şi fericirea lui, „Telegraful Român“ şi-a exprimat, după 23 August 1944, întreaga sa adeziune pentru preluarea puterii de către clasa muncitoare de la noi din ţară şi a desfăşurat o foarte susţinută activitate de lămurire a credincioşilor ortodocşi din Transilvania, a cititorilor pentru popularizarea ideilor înnoitoare de la noi, printre care, în primul rînd, ideile de pace, de bună înţelegere între popoare, de cooperare interstatală şi de încetare pentru totdeauna a colonialismului şi a semicolonialismului, au fost pe larg comentate în coloanele „Telegrafului Român“, ca ecou al strădaniilor de politică externă ale statului nostru socialist. Credincioşii ortodocşi români din localităţile în care se găsesc şi alte naţionalităţi sunt foarte bucuroşi de primirea regulată a „Telegrafului Român“, în care găsesc nu numai îndrumări alese pentru viaţa lor duhovnicească, ci, în acelaşi timp, şi îndrumări statornice pentru viaţa lor naţională şi socială şi sunt ţinuţi în curent cu marile şi istoricele realizări ale statului nostru socialist şi cu succesele lui de tot felul pe arena internaţională. Iar credincioşii ortodocşi români de peste graniţă, care primesc această foaie bilunară bisericească şi naţională, sunt nespus de bucuroşi de conţinutul ei, pentru că au posibilitatea să ia cunoştinţă de măreţele înfăptuiri din ţara în care s-au născut. Ei sunt mîndri de realizările ei şi se simt mai mult legaţi de patria lor, de munca şi lupta cinstită care se desfăşoară pe toate meleagurile patriei şi care aureolează prestigiul de demnitate al poporului român, în cadrul celorlalte ţări şi popoare. La împlinirea a 125 de ani de apariţie regulată a „Telegrafului Român“ aducem un pios omagiu memoriei tuturor redactorilor şi condeierilor, care, de-a lungul timpului, au pus suflet din sufletul lor, pentru ca publicaţia aceasta să-şi îndeplinească rostul ei în mijlocul poporului nostru. In acelaşi timp aducem mulţumirile noastre călduroase redactorilor „Telegrafului Român“, între care înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Nicolae, care s-a străduit ca „Telegraful Român“ să rămînă pe linia lui iniţială în slujba Bisericii şi a poporului, precum şi tuturor mînuitorilor de condei care au colaborat. Rugăm pe Bunul Dumnezeu să dea, în continuare, viaţă îndelungată acestei minunate publicaţii, pentru ca ea să-şi poată îndeplini şi în viitor, cu aceeaşi rîvnă ca şi în trecut, misiunea ei în mijlocul credincioşilor noştri ortodocşi şi spre cinstirea întregului nostru neam românesc. EMILIAN Episcop de Alba Iulia Nr. 1—4