Telegraful Român, 1978 (Anul 126, nr. 1-48)

1978-01-01 / nr. 1-4

r­ag. * TELEGRAFUL ROMÂN telegraful Român la 125 ani de la apariţie (Urmare din pag. 1) iar viitorul, în care „numai în armonie şi unitate vom fi tari şi vom conduce singuri destinele pa­triei comune“, era privit cu încredere. lată ce idei sănătoase răspîndea Telegraful Ro­mân în rîndul cititorilor săi. lată ce tribună de luptă aveau românii transilvăneni acum 100 de ani! Dar nu numai evenimentele politice erau privite cu viu interes de Telegraful Român, ci şi procesul Arboroasei era pe larg dezbătut în paginile lui. Nu lipseau nici şedinţele de la Academia Română, premiile acordate, precum şi şedinţele asociaţiei ASTRA împreunate cu serbările ei şi alte mani­festări culturale legate de activitatea acesteia. Urmărind şirul evenimentelor, constatăm cu cît entuziasm şi elan patriotic era urmărit proce­sul Memorandiştilor, care erau socotiţi martiri ai neamului. Întreg procesul a fost prezentat amă­nunţit în paginile bătrînului periodic. Astfel, fiii neamului românesc erau la curent cu tot ce se petrecea pe toate teritoriile locuite de români. Cu cît ne apropiem de anul 1900 lupta pentru libertate este oglindită cu mai mult curaj, manifestările din cadrul ASTREI se ţineau lanţ, ajungînd aproape de realizarea scopului propus. Aşa se face că în anul 1911 lupta pentru libertate se dădea făţiş în paginile bătrînului periodic. In numărul 18 al Telegrafului Român din 1911 apărea articolul „Femeia româ­nă“ prin care se răspundea la articolul apărut în „Budapesti Hírlap“ în care se punea problema scăderii numărului românilor, care cu timpul vor ajunge în minoritate şi atunci degeaba vor avea drepturi egale, că nu vor avea ce face cu ele. Femeia română va avea grijă ca să se înmulţească neamul românesc: „Iar unde a pus odată piciorul agricultorul român şi industriaşul mic român, apa­re ca o necesitate naturală şi literatul român. Şi nu trebuie să fie româneşti şcoalele în care îşi face educaţia. Sentimentul naţional român el l-a supt deodată cu laptele mamei.“ O asemenea con­ştiinţă a unităţii naţionale, a continuităţii pe aceste meleaguri, a descendenţei din falnicii ro­mani şi aprigii daci era vie şi avea rădăcini adînc înfipte în inima poporului român în ajunul pri­mului război mondial. Aceasta era zestrea moşte­nită şi păstrată cu sfinţenie pe parcursul atîtor ani de suferinţă, ani care n-au reuşit să subjuge sufle­teşte poporul român. Am arătat mai sus care era situaţia români­lor aşa cum reiese din paginile Telegrafului Ro­mân. Dar anul 1911 este un an jubiliar pentru ASTRA, căci acum ea sărbătoreşte 50 ani de ac­tivitate. Acum se pot constata pe viu realizările prestigioasei asociaţii. La data de 15/28 august s-au deschis lucrările AST­RE­I, eveniment consemnat pe larg în paginile Telegrafului Român. In cuvîntul de deschidere Andrei Bîrseanu a trecut în revistă întreg trecutul de luptă al poporului român, trasînd sarcinile pentru viitor. Biserica n-a lipsit de la această pres­tigioasă manifestare. Răsunetul semicentenarului ASTREI, prin serbările jubiliare organizate la Blaj, a fost consemnat și în presa maghiară a vre­mii. Evenimentul a fost considerat ca cel mai im­portant din ultimii ani: puntea de legătură dintre revoluţionarul an 1848 şi 1 Decembrie 1918. Şi fiindcă ne apropiem de sfîrşitul perioadei de asuprire exercitată de imperiul habsburgic asupra românilor de pe aceste meleaguri, vom sublinia rolul important pe care bătrînul nostru periodic l-a avut pentru neamul românesc. Prin larga lui răspîndire în toate colţurile locuite de români a contribuit la unitatea limbii, la răspîndirea cultu­rii, la informarea tuturor românilor asupra eve­nimentelor de pe ambele versante ale Carpaţilor, întreaga viaţă bisericească, situaţia învăţămîntului în limba română, într-un cuvînt tot ce se lega de viaţa poporului român, era oglindit cu grijă în paginile Telegrafului Român. Putem spune cu mândrie că Telegraful Român ca şi celelalte pe­riodice ale vremii au adus o însemnată contribu­ţie la realizarea visului de aur al poporului ro­mân, întruchipat la 1600 de Mihai Viteazul şi de­­săvîrşit la 1 Decembrie 1918, Unitatea de stat. Încă din luna octombrie a anului 1918, Tele­graful Român face apel la cetăţeni arătîndu-le că „interesele naţiunii române le poate reprezenta nu­mai adunarea naţională ori oamenii anume aleşi de aceasta“. Cu cît zilele treceau şi măreţul eve­niment se apropia, paginile ziarului nostru oglin­deau fidel situaţia, căutînd să liniştească poporul. La data de 7/20 noiembrie 1918 apare Ediţia Spe­cială care convoacă pe toţi românii „în falnica cetate a viteazului mucenic al unităţii noastre na­ţionale, în capitala de vecinică glorie românească a lui Mihai Viteazul“. După desăvîrşirea unităţii naţionale a poporului român, bătrînul nostru periodic se rezumă, numai la probleme de ordin religios, în perioada dintre cele două războaie mondiale, Telegraful Român am putea spune că a îmbrăcat o altă formă de luptă: consolidarea unităţii noastre naţionale prin unitatea credinţei noastre strămoşeşti. Asupra României s-au abătut din nou norii ne­gri ai celui de-al doilea război mondial. Biserica Ortodoxă Română, totdeauna alături de popor, şi-a reluat misiunea de a ajuta cu cuvîntul şi cu fapta pe cei aflaţi în suferinţă. Paginile Telegra­fului Român oglindesc acest lucru. Dar cum de cînd e lumea, după noi vine soarele cu străluci­rea lui de aur, aşa şi după război au venit zilele însorite ale lui August 1944 care ne-au adus pacea mult dorită. Şi cum pacea nu putea fi deplină da­că fraţii de un sînge şi de o lege erau despărţiţi, Telegraful Român şi-a luat nobila misiune de a se transforma în tribună de luptă pentru reîntregi­rea religioasă, reîntregire care să contribuie la con­solidarea unităţii noastre naţionale. Astfel, în zorii vieţii celei noi ce se făurea în ţara noastră, a început opera de unificare biseri­cească, de reîntregire religioasă, pe care poporul, conducerea înţeleaptă a Patriei noastre şi a Bise­ricii noastre, a realizat-o în anul 1948. Actul re­întregirii odată realizat, avea nevoie în conti­nuare de consolidare. Cu aceasta s-a ocupat din plin Telegraful Român, atît în perioada imediat următoare anului 1948, cît şi în prezent. Astăzi, la cea de-a 125-a aniversare bătrînul Telegraf pă­şeşte mereu tînăr, întinerit de entuziasmul colabo­ratorilor şi cititorilor săi, întinerit de epoca cea nouă ce se făureşte azi în ţara noastră. Foloasele pe care Telegraful Român le-a adus neamului românesc de pe meleagurile Transilvaniei reies din succinta prezentare pe care i-am făcut-o. Dar Telegraful Român se bu­cura de aprecierea celor mai buni fii ai neamu­lui românesc din secolul trecut. Mihail Kogălni­­ceanu îl numeşte „cea mai bună foaie româneas­că“ din Transilvania, una dintre cele mai bine re­dactate gazete/ Mihail Eminescu face în paginile Convorbirilor Literare o prezentare a Telegrafului Român, exprimîndu-şi bucuria cu privire la Foi­­șoara Telegrafului Român care se ocupă cu „stu­dii de o netăgăduită utilitate“. Aprecierile sale culminează cu un superlativ: „O foaie din Tran­silvania, organ oficial al I. P. S. Sale Mitropoli­tului din Sibiu, cea mai modernă de peste Car­­paţi.“ La împlinirea celor 125 de ani de existenţă, Telegraful Român — al cărui redactor şef am fost mulţi ani —­ se pleacă în faţa tuturor luptă­torilor pentru libertate ai poporului român, în faţa celor mai buni fii ai neamului românesc, cei ce au luptat şi s-au jertfit pentru realizarea mă­reţelor idealuri de dreptate, pace şi înfrăţire între popoare. Se pleacă în faţa marelui număr de re­dactori, colaboratori şi cititori care şi-au pus tot ce au avut mai bun în coloanele lui, au sorbit lumină şi învăţături ziditoare de suflet din pagi­nile lui, s-au întristat în zilele de restrişte şi s-au bucurat în zile de izbîndă. Se pleacă în faţa celor ce i-au cules litera ca şi celor ce i-au condus ad­ministraţia, ierarhilor, profesorilor, consilierilor şi preoţilor, studenţilor teologi şi credincioşilor, adu­­cînd tuturor omagiul său de recunoştinţă. Slova lui este răspîndită în Ţara noastră şi în toate parohiile ortodoxe române de peste hotare. Fie ca această slovă să dăinuiască peste veacuri spre binele Bisericii noastre, spre propăşirea Patriei noastre scumpe şi spre propovăduirea păcii, co­laborării şi înfrăţirii dintre oameni şi popoare. † NICOLAE Mitropolitul Ardealului La împlinirea a 125 de ani de apariţie neîntreruptă (Urmare din pag. a 2-a) personalităţi ale Sfintei noastre Biserici şi fapte lăudabile din vieţile sfinţilor Bisericii noastre şi să le explice, pe înţelesul tuturor, învăţăturilor Sfin­tei Scripturi şi ale Sfintei Tradiţii, consolidîndu-i astfel în credinţa ortodoxă. Dar totodată, „Telegraful Român“ a fost şi o puternică tribună naţională, în care s-au subliniat — sub o formă discretă de multe ori, din cauza cenzurii habsburgice — vechimea noastră şi drep­turile noastre pe pămîntul transilvănean, precum şi tot ceea ce putea să susţină ideea naţională şi de apartenenţă la un singur neam cu fraţii de dincolo de Carpaţi. în perioada 1853—1858 „Telegraful Român“ apare de două ori pe săptămînă; în unele pe­rioade, după aceasta, apare odată pe săptămînă, de trei ori pe săptămînă, sau chiar zilnic. La în­ceput apare în slovă chirilică; de la 1859, artico­lele sunt amestecate în ce priveşte litera, pentru ca în 1863 să apară numai în litere latine. Pînă în 1918—1920 îşi păstrează caracterul ini­ţial de foaie politică, industrială, comercială, pen­tru ca, după data aceasta să devină ceea ce este şi astăzi, o foaie bisericească a Arhiepiscopiei Si­biului, a Mitropoliei Transilvaniei. Astfel, „Tele­graful Român“ urmărea să înfăţişeze în special viaţa bisericească din Transilvania, cu problemele şi realizările ei şi de atunci să apară regulat, ca şi astăzi, de două ori pe lună. „Telegraful Român“ înfăţişează în coloanele sale, într-un chip succint, dar admirabil, toate eve­nimentele mari din viaţa Bisericii şi a poporului român. El a salutat cu înflăcărare, la 24 XII 1864, vestea reînfiinţării Mitropoliei Ortodoxe Române din Transilvania, a avut fericirea de a exprima în slove entuziaste împlinirea visului de veacuri al românilor de pretutindeni. Unirea Transilvaniei cu Patria Mamă, la­­ XII 1918, a subliniat cu vie satisfacţie actul de la 21 octombrie 1948 al Reîn­tregirii bisericeşti din Transilvania prin revenirea fraţilor greco-catolici, după 250 de ani, la sînul Bisericii Ortodoxe Mame şi a acordat o deosebită importanţă actului de reparare istorică, săvîrşit în toamna anului 1975, prin reînfiinţarea Episcopiei de Alba Iulia, străvechi centru bisericesc şi ale­gerea primului ei chiriarh în persoana smereniei noastre, intronizat la 25 ianuarie 1975. Dar, credincios menirii lui iniţiale de a se găsi în slujba poporului şi de a lupta pentru mai bi­nele, libertatea, demnitatea şi fericirea lui, „Tele­graful Român“ şi-a exprimat, după 23 August 1944, întreaga sa adeziune pentru preluarea puterii de către clasa muncitoare de la noi din ţară şi a desfăşurat o foarte susţinută activitate de lămurire a credincioşilor ortodocşi din Transilvania, a ci­titorilor pentru popularizarea ideilor înnoitoare de la noi, printre care, în primul rînd, ideile de pace, de bună înţelegere între popoare, de coo­perare interstatală şi de încetare pentru totdeauna a colonialismului şi a semicolonialismului, au fost pe larg comentate în coloanele „Telegrafului Ro­mân“, ca ecou al strădaniilor de politică externă ale statului nostru socialist. Credincioşii ortodocşi români din localităţile în care se găsesc şi alte naţionalităţi sunt foarte bucu­roşi de primirea regulată a „Telegrafului Român“, în care găsesc nu numai îndrumări alese pentru viaţa lor duhovnicească, ci, în acelaşi timp, şi în­drumări statornice pentru viaţa lor naţională şi socială şi sunt ţinuţi în curent cu marile şi isto­ricele realizări ale statului nostru socialist şi cu succesele lui de tot felul pe arena internaţională. Iar credincioşii ortodocşi români de peste graniţă, care primesc această foaie bilunară bisericească şi naţională, sunt nespus de bucuroşi de conţinutul ei, pentru că au posibilitatea să ia cunoştinţă de mă­reţele înfăptuiri din ţara în care s-au născut. Ei sunt mîndri de realizările ei şi se simt mai mult legaţi de patria lor, de munca şi lupta cinstită care se desfăşoară pe toate meleagurile patriei şi care aureolează prestigiul de demnitate al poporu­lui român, în cadrul celorlalte ţări şi popoare. La împlinirea a 125 de ani de apariţie regu­lată a „Telegrafului Român“ aducem un pios omagiu memoriei tuturor redactorilor şi condeie­rilor, care, de-a lungul timpului, au pus suflet din sufletul lor, pentru ca publicaţia aceasta să-şi în­deplinească rostul ei în mijlocul poporului nostru. In acelaşi timp aducem mulţumirile noastre căl­duroase redactorilor „Telegrafului Român“, între care înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Nicolae, care s-a străduit ca „Telegraful Român“ să rămînă pe linia lui iniţială în slujba Bisericii şi a poporu­lui, precum şi tuturor mînuitorilor de condei care au colaborat. Rugăm pe Bunul Dumnezeu să dea, în conti­nuare, viaţă îndelungată acestei minunate publi­caţii, pentru ca ea să-şi poată îndeplini şi în vii­tor, cu aceeaşi rîvnă ca şi în trecut, misiunea ei în mijlocul credincioşilor noştri ortodocşi şi spre cinstirea întregului nostru neam românesc.­ ­ EMILIAN Episcop de Alba Iulia Nr. 1—4

Next