Telegraful Român, 1989 (Anul 137, nr. 1-48)

1989-01-01 / nr. 1-2

MESAJUL DE ANUL NOU adresat la posturile de radio şi televiziune de preşedintele ţării, Domnul NICOLAE CEAUŞESCU largă sinteză a realizărilor poporului nostru în toate sectoarele de activitate şi a luminoaselor perspective de viitor La cumpăna dintre ani, Domnul Preşedinte Nicolae Ceauşescu a adresat întregii noastre naţiuni îndătinatul mesaj­­ în care a înfăţişat, succesele importante obţinute în dezvoltarea econo­­m­ico-socială, în creşterea producţiei industriale, agricole, a veni­tului naţional, a avuţiei generale a patriei, în 1988. Pentru toate măreţele realizări , întîiul bărbat al ţării a adre­sat clasei muncitoare, ţărănimii şi intelectualităţii, tuturor cetă­ţenilor Republicii Socialiste România, fără deosebire de naţio­nalitate, cele mai calde felicitări şi urări de noi succese în întreaga activitate de ridicare a patriei noastre pe noi culmi de progres şi civilizaţie, de creştere a bunăstării materiale şi spi­rituale a întregului popor, de întărire continuă a independenţei şi suveranităţii României. Referindu-se la planurile şi programele de dezvoltare eco­­nomico-socială pe anul 1989, adoptate în marele forum demo­cratic de la sfîrşitul lunii noiembrie, în celelalte organisme de­mocratice şi în Marea Adunare Naţională, preşedintele ţării. Domnul Nicolae Ceauşescu le-a apreciat ca fiind judicios alcă­tuite şi în măsură să asigure dezvoltarea şi mai intensă a eco­nomiei naţionale, realizarea unei noi calităţi a vieţii şi trecerea la un nou stadiu de dezvoltare a României. „Acum hotărâtor este — a arătat Domnia Sa — să trecem cu toate forţele — din prima zi a noului an — la realizarea în viaţă a obiectivelor pentru anul viitor“. „Să facem astfel încît în 1989 — anul cînd se împlinesc 45 de ani de la victoria revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă... — să obţinem cele mai bune rezultate în industrie, cea mai mare producţie agricolă, să reali­zăm în bune condiţii investiţiile şi progresul tuturor sectoarelor de activitate, într-un spirit de profundă şi competentă analiză a vieţii poli­tice, economice şi sociale mondiale, preşedintele ţării a apreciat că, pe ansamblu, „situaţia continuă să rămînă complexă, contra­dictorie şi gravă“. Speranţele popoarelor ca, în anul 1988, să se obţină noi paşi importanţi pe calea dezarmării nucleare şi con­venţionale, pe calea destinderii şi colaborării nu au fost împli­nite. Au continuat şi continuă experienţele nucleare. N-a fost stopată militarizarea Cosmosului. Toate aceste situaţii impun ca încă la începutul noului an 1989, să fie intensificate lupta şi acţiunile hotărîte ale tuturor forţelor realiste, progresiste, antiimperialiste, ale tuturor po­poarelor pentru a determina o schimbare fundamentală în viaţa politică Internaţională, pentru încheierea unor noi acorduri şi înţelegeri în problemele dezarmării, pentru oprirea oricăror ex­perienţe nucleare, încetarea oricăror acţiuni de militarizare a Cosmosului şi eliminarea totală, în mai multe etape a armelor nucleare, pentru începerea, în anul 1989, a tratativelor privind reducerea substanţială a armelor convenţionale, realizarea unor acorduri privind eliminarea armelor chimice şi reducerea radi­cală a cheltuielilor militare. Dînd expresie considerentelor României privind destinul şi perspectivele de viitor ale continentului nostru. Domnul pre­şedinte Nicolae Ceauşescu a arătat: „Ne pronunţăm pentru o Europă a colaborării egale între toate naţiunile, pentru o Europă a ştiinţei, culturii şi progresului eco­nomic şi social, a bunăstării şi fericirii fiecărei naţiuni, o Europă unită în diversitatea orânduirilor sociale, a naţiunilor libere şi independente“. Referindu-se la agravarea şi în anul 1988 a situaţiei ţărilor în curs de dezvoltare, cauzată între altele şi de creşterea datoriei lor externe, preşedintele ţării a arătat că: „România se pronunţă pentru o soluţionare globală — în cadrul unei conferinţe inter­naţionale, sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite — a proble­melor subdezvoltării, a realizării noii ordini economice mondiale“, în numele poporului român, preşedintele ţării a adresat tutu­ror statelor şi popoarelor lumii „chemarea pentru întărirea co­laborării în vederea realizării dezarmării şi asigurării păcii, pen­tru încheierea secolului al XX-lea cu înlăturarea definitivă a multor probleme grave şi complexe care preocupă omenirea, pentru a intra în mileniul al 3-lea cu o perspectivă mai bună, fără teama dezastrului nuclear, din care să fie lichidată împăr­ţirea lumii în bogaţi şi săraci, şi care să asigure o deplină egali­tate şi colaborare între toate popoarele, în scopul progresului lor economico-social, al făuririi unei vieţi demne, civilizate, pen­tru toate naţiunile“. „România socialistă — a arătat în continuare Domnia Sa — este hotărâtă să acţioneze cu toate forţele sale pentru dezvolta­rea largă a colaborării cu ţările socialiste, cu ţările în curs de dezvoltare, cu ţările capitaliste dezvoltate, cu toate statele şi popoarele lumii, pe baza principiilor deplinei egalităţi în drep­turi, ale independenţei, suveranităţii, neamestecului în treburile interne şi respectării dreptului fiecărui popor de a-şi alege calea dezvoltării în mod liber, fără nici un amestec dinafară“. Mesajul de Anul Nou al preşedintelui ţării s-a încheiat într-o notă de optimism şi încredere deplină în forţele poporului nos­tru şi capacitatea sa creatoare, în tenacitatea cu care omenirea va căuta să facă noi paşi pe calea păcii, a colaborării, a reali­zării unei lumi mai drepte şi mai bune pentru toate naţiunile. REDACŢIA Sibiu, 1 ianuarie 1989 SIBIU I BIBLIOTECA „ASTRA,, | Anul 137 Nr. 1—2/1989 Telegraful Român FOAIE RELIGIOASĂ EDITATĂ DE ARHIEPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ A SIBIULUI mm SF. PROCLU­S La Botezul Domnului „Hristos s-a arătait lumii şi lumea neîmpodobită a înfrumuseţat-o redîndu-i strălucirea. A ridicat păcatul lumii şi pe vrăşmaşul acesteia l-a biruit. Izvoarele apelor le-a sfinţit şi a luminat sufletele credincioşilor. Minunile s-au împlinit desăvârşit în minuni şi mai mari. Căci astăzi pămîntul şi marea prin harul Mîntuitorului s-au despărţit şi întreg universul s-a umplut de veselie şi sărbătoarea de astăzi mai mare decit sărbătoarea ce a trecut, creşterea minunilor, o arată. Căci în sărbătoarea de mai înainte a Naşterii Mîntuitorului, pămîntul s-a bucurat, căci ieslea l-a purtat pe Domnul tuturor, iar în sărbă­toarea de azi a Arătării Domnului, marea s-a bu­curat foarte, s-a bucurat că prin Iordan binecu­vântarea sfinţeniei a primit. In sărbătoarea de mai înainte ni s-a arătat un copil firav, aceasta arătînd slăbiciunea noastră, iar în ziua de azi desăvîrşit (se arată) ca Cel ce izvoreşte din Cel desăvîrşit. Acolo copilul născut (Continuare In pag. a 3-a) Traducere de Drd. Dumitru Bălţat P. G. 65, col. 757, 760. CUVINTE DUHOVNICEŞTI Ziceau cei bătrâni, după îndelungi meditaţii şi experienţe personale în căutarea unei căi drepte spre mîntuire: „cine vrea să se mîntuiască, cu întrebarea să călătorească". Am mai reprodus aceste cuvinte şi altădată, şi nu le voi socoti inu­tile, chiar dacă le voi mai reproduce şi în viitor. Cel care doreşte sincer să afle o cale, şi n-o află prin el însuşi, întreabă. Şi chiar dacă o află prin el însuşi, ca să fie încredinţat că nu s-a înşelat şi atunci întreabă. Din încredinţarea şi prin jude­cata altuia, se întăreşte convingerea. Două minţi sunt mai mult decât una. De aceea Părinţii du­hovniceşti au trimis întotdeauna pe credincioşi, fie monahi, fie laici, la duhovnic. Nu numai pen­tru spovedanie. Şi pentru aceasta dar, mai ales, pentru sfătuire. Cine crede că aceste îndrumări sunt numai pentru monahi, se înşeală. Viaţa duhovnicească şi căile mîntuirii interesează pe toţi creştinii. La marii duhovnici monahi, ca şi la marii duhovnici dintre preoţii de mir, veneau în trecut şi vin şi as­tăzi, călugări şi mireni deopotrivă. Şi găsesc sfaturi pe măsura trebuinţelor fiecăruia, în oricare dintre cinuni s-ar afla. Ştiu călugări care se spovedesc la duhov­nici preoţi de mir, de la care primesc sfa­turi pe măsura lor pustnicească, şi sunt în bună aşezare călugărească. Ştiu, de asemenea, laici care se spovedesc la duhovnici monahi, şi primesc şi ei sfaturi, pe măsura lor de oameni cu neveste, cu copii, duhovnici care îi ajută să-şi trăiască viaţa corect, în ochii oamenilor ca şi în ochii lui Dum­nezeu. Libertatea alegerii duhovnicului e una din caracteristicile ortodoxiei, care se înscrie în viaţă firesc, ştiind că tot ce se face din alegere proprie, va fi urmat mai cu rîvnă și mai cu încredere, de­cit ceea ce s-ar face prin impunere dinafară. In (Continuare In pag. a 2-a) Dr. ANTONIE PLĂMĂDEALĂ Mitropolitul Ardealului ÎNTÎLNIRE CU AVVA ANTONIE Centenar Eminescu Cîteva note despre Eminescu Oamenii curioşi care nu mai ostenesc cerind operele din copilărie ale poetului Işi sporesc Investigaţiile intrind plnă In cele din urmă Intimităţi ale omului. Pe noi ar trebui să ne Intereseze numai spiritul celui ce-a fost Eminescu. De fapt, In epoca dezvoltării sale Eminescu s-a supus unei discipline atît de aspre incit, privind grăme­zile de manuscripte, ai dreptul să te întrebi dacă viaţa materială şi-a putut păstra atunci intensitatea In felul cum pretind unii să ne-o arate. In epoca exploziei sale poetul a covîrşit In chip monstruos aşi putea zice, ode materiale. Aşa, incit, orice ar fi făcut acel Eminescu intim asupra căruia se Insistă Indiscret, oricare i-ar fi fost mizeriile şi micimile, artistul rămîne nu numai covirşitor, ci exclusiv deasupra. Munca lui Înverşunată şi infernală, mărturisită de aceste manuscripte, in care un viers trece prin zeci şi zeci de topiri şi clarificări, nu ne îngăduie să atribuim materiei mai mult decit se cuvine­ Şi chiar dacă nu aşi ajunge la această concluzie logică, Imi place mai mult să mă opresc asupra spiritualităţii acestui ales al neamului. Mihail Sadoveanu JUg.comnul Ştiu: cândva la miez de noapte Ori la răsărit de soare Stinge-mi-s-or ochii mie Tot deasupra cărţii Sale. Am s-ajung atunce poate La mijlocul ei aproape. Ci să nu închideţi cartea Ca pe vecile-mi pleoape Lui Mihai Eminescu S-o lăsaţi aşa deschisă, Ca băiatul meu ori fata Să citească mai departe Ce n-a dovedit nici tata. Iar de n-au s-auză dînşii Al străvechii slove bucium, Aşezaţi-mi-o ca pernă Cu toţi codrii ei in zbucium. Grigore Vieru Cu mîne zilele-ţi adaogi­ ­» de M. Eminescu Cu mine zilele-ţi adaogi, Cu Ieri viaţa ta o scazi Şi ai cu toate astea-n faţă De-a pururi ziua cea de azi. Clnd unul trece, altul vine In astă lume a-l urma. Precum cind soarele apune El şi răsare undeva. Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-acelaşi vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleaşi frunze cad. Naintea nopţii noastre umblă Crăiasa dulcii dimineţi; Chiar moartea Însăşi e-o părere Şi un vistemic de vieţi.

Next