Telegraful Român, 2000 (Anul 148, nr. 1-48)
2000-01-01 / nr. 1-4
Pag. 2 (Urmare din pag. 1)rul Divin. (Manual de I.B.U. Vol. I., Buc., 1975, pag. 309). Această scriere întărea dreapta credinţă şi ruşina eresul iconomahilor, cu puputerea cuvintelor sale şi cu înţelepte dovezi din Sfintele Scripturi, întărit fiind de Dumnezeu, care prin gura lui David zice: „Domnul va da cuvânt, celor ce vestesc cu putere multă" (Ps. 67 V. 12). Scrierile erau adresate şi trimise drept credincioşilor, prin oameni de încredere, în diferite zone geografice, în special Bizanţ. Informat fiind împăratul bizantin de influenţa scrierilor neînfricatului apărător al Sfintelor Icoane, prin vicleşug pune mâna pe una din ele. Caută apoi un copist priceput care să-i imite scrisul şi aflându-l îl pune să scrie către califul din Damasc, cu intenţie provocatoare, ca şi cum ar fi scrisă de Sfântul Ioan Damaschin. Califul îl cheamă şi plin de mânie, nu aşteaptă să se explice cel acuzat pe nedrept şi porunceşte să i se taie mâna dreaptă, pe care o atârnă în piaţă. Retrăgându-se la casa lui, seara Sfântul Ioan trimite un slujitor la reşedinţa califului şi îi cere mâna tăiată, spre mângâierea sa şi să o îngroape. Primind învoirea califului, slujitorul aducându-i mâna dreaptă, Sfântul Ioan intră în camera sa de rugăciune, dezleagă prosopul cu care şi-a bandajat braţul, lipeşte mâna la locul ei şi se roagă cu lacrimi fierbinţi la icoana Maicii Domnului pe care o avea, să-i vindece braţul, ca să poată continua lupta cu scrisul şi prin cuvânt contra iconoclaştilor. Minunea s-a făcut. Mâna s-a vindecat şi a rămas ca semn un cerc roşu, spre adeverirea minunei. Auzind aceasta califul şi-a cerut iertare, întărindu-l în dregătoria sa. Dar el a refuzat, cerând să fie eliberat, spre a se face monah. Venind la casa sa, a împărţit averea la săraci, pe robi i-a eliberat, a luat Icoana Maicii Domnului, care i-a vindecat dreapta, pe fratele său adoptiv Cosma şi s-a dus la renumita Lavră a Sfântului Sava de lângă Ierusalim. Aici egumenul l-a dat pe seama unui bătrân mare şi înţelept în cele duhovniceşti. De la el a învăţat fericita ascultare, povăţuindu-l să păzească tăcerea. Să nu cânte niciodată, oricât de puţină cântare, după meşteşugul muzicii pe care îl cunoştea, precum şi alte învăţături ascetice, care îi vor putea înlesni urcuşul anevoios spre desăvârşire. Ucenicul a păzit învăţătura bătrânului mulţi ani, tăindu-şi voia sa. Acestea au căzut ca sămânţa în pământ bun şi odrăslind a dat rod, (Luca VIII, 8) încât după povaţa bătrânului său, ştia să-şi potolească în sine gândurile tinereţii şi a stinge năvălirile patimilor (Galateni V, 24). El sporea pe zi ce trece în cele duhovniceşti, zicându-şi: „Ce folos îi este ascultătorului, care are în mâini lucrul iar în gură cârtirea. Unul ca acesta în deşert se osteneşte“. Vrând bătrânul să-i încerce statornicia în ascultare fără cârtire l-a trimis în Damasc, să vândă nişte coşuri, la un preţ exagerat. Nu s-a împotrivit, ci s-a dus în Damasc, unde altădată a trăit în mare slavă. Lumea aici îl cunoştea şi văzându-l în ce stare a ajuns, unii îl căinau, alţii îl mustrau şi chiar îl ocărau pentru preţul ridicat. El însă s-a smerit prin ascultare şi tăcere, biruind mândria şi slava deşartă. Dumnezeu, care cunoaşte „inima şi rărunchii fiecăruia" (Ps. VII, 9), l-a ajutat de le-a vândut uşor la preţul fixat de bătrânul său. In acea mănăstire era un monah, căruia i-a murit fratele lui după trup, fiind în mare întristare, a insistat mult cu lacrimi, cerând Sfântului Ioan să-l mângâie cu nişte cântări de umilinţă. După multă stăruinţă s-a înduplecat şi a alcătuit câteva tropare, ce se cântă şi astăzi la înmormântări: „Deşertăciuni sunt toate cele pământeşti“ ... „Unde este desfătarea cea lumească"... „Care desfătare lumească este lipsită de întristare"... Auzind bătrânul său, l-a izgonit din chilia sa şi nu l-a primit decât la intervenţia Sfântul Ioan Damaschin cssk» ss«m P.S. dr. Nifon Mihăiţă — noul titular al Arhiepiscopiei Târgoviştei (Urmare din pag. 1). Reînfiinţată după revoluţia din decembrie 1989, Arhiepiscopia Târgoviştei se înscrie în rândul eparhiilor de frunte ale ţării. Arhiepiscopul Vasile a depus aici eforturi considerabile, care acum trebuie continuate. Se impun desigur, şi noi lucrări de restaurare şi consolidare, începând cu reşedinţa episcopală şi cu alte bisericii din eparhie. Referindu-se şi la unele neorânduieli de pe raza acelei eparhii, Prea Fericirea Sa a spus: „Acolo unde prisoseşte darul se ivesc desigur şi încercări. Pe lângă multe cele bune, avem în Arhiepiscopia Târgoviştei şi o rană a vieţii noastre bisericeşti: prezenţa pe teritoriul ei a aşa-zisei mănăstiri „Ierusalimul cel de sus“. Deşi s-au depus eforturi pentru îndreptarea lucrurilor, totuşi dizidenţa lucrează în continuare acolo. Refuzându-se dialogul de către cei care s-au grupat înacel loc, reîncorporarea lor în organismul viu al Bisericii n-a fost nici până astăzi posibilă. Această problemă va fi una dintre marile îndatoriri, care îl vor întâmpina pe noul ierarh al Târgoviştei.“. Trebuie să chibzuim bine, a spus în continuare Prea Fericirea Sa, pentru ca prin decizia Colegiului electoral bisericesc să se aducă slavă lui Dumnezeu şi să se întărească pacea în sufletele bunilor preoţi şi credincioşi de pe plaiurile dâmboviţene. Pentru orientarea membrilor Colegiului electoral bisericesc, Prea Fericirea Sa a arătat că membrii Sfântului Sinod, cugetând împreună la importanţa momentului, când se va adopta o hotărâre decisivă pentru Arhiepiscopia Târgoviştei, au ajuns la un punct de vedere comun, în sensul de a face trei recomandări, care să se afle în atenţia Colegiului electoral. Este vorba de trei dintre ierarhii tineri dar şi cu experienţă, precum P. S. Nifon al Sloboziei şi Călăraşului, P. S. episcop Teodosie Snagoveanul, vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi P. S. Damaschin Severineanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei. Desigur că rămâne la latitudinea onoraţilor membri să se gândească şi la alte nume şi să procedeze în consecinţă. După o pauză de o jumătate de oră şi după completarea biroului Colegiului electoral i s-a procedat la votarea propriu-zisă. S-a constatat că din 168 de membri înscrişi pe listele de vot, au fost prezenţi 151. în final, după numerotarea voturilor, rezultatele s-au conturat aStful * Prea Sfinţitul Nifon Mihăiţă, al Sloboziei şi Călăraşului a întrunit 97 de voturi; Prea Sfinţitul Teodosie Snagoveanul a întrunit 24 de voturi; Prea Sfinţitul Damaschin Severineanul a întrunit 19 voturi. S-au mai acordat: Prea Sfinţitului Galaiotion al Alexandriei şi Teleormanului, 5 voturi; Prea Sfinţitului Vincenţiu Ploieşteanul, 4 voturi şi Cuvioşilor ieromonahi Mihail Ciolan şi Sebastian Pascariu, câte un vot. Aducând la cunoştinţă rezultatul voturilor, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist s-a adresat noului ales, P. S. Nifon Mihăiţă spunând: „Voia lui Dumnezeu şi lucrarea Duhului Sfânt au făcut ca să fiţi chemat la cârma acestei tinere eparhii a Târgoviştei, dar care are o încărcătură istorică şi duhovnicească de mare valoare. Târgoviştea ca şi Curtea de Argeş deţin o mare demnitate în viaţa şi istoria bisericească. Aşa cum am mai spus, aici la Târgovişte a păstorit un patriarh de Constantinopol. El şi urmaşii săi au duratacolo frumuseţi şi valori inestimabile, care dăinuiesc până azi, unele dintre ele fiind marcate de timp şi de nevrednicia oamenilor... Vă aşteaptă acolo lucrări importante şi urgente“. Prea Fericirea Sa şi-a exprimat însă încrederea că îndelungata experienţă a noului ales ca secretar la Cancelaria Sf. Sinod, consilier patriarhal, apoi episcop-vicar patriarhal şi în ultima vreme episcop al Sloboziei şi Călăraşului îi va ajuta Prea Sfinţiei Sale să se achite şi de noile îndatoriri. „Am văzut şi ne-am convins — a spus Prea Fericirea Sa — de profunda simţire lăuntrică şi devotamentul cu care aţi slujit Biserica“. Realizările din scurta păstorire de la Slobozia sunt cu adevărat remarcabile. Mănăstirea înălţată acolo de Matei Basarab, singura de altfel în acea întinsă câmpie română părea uitată şi părăsită. Acum s-a deşteptat la o nouă viaţă. După revoluţie, la rugămintea imul credincios, s-a pus la Slobozia piatra de temelie la o catedrală. De la această catedrală s-a ajuns la un centru eparhial, în sfârşit, două judeţe de câmpie, presărate cu nenumărate sute de ţărani au ajuns să aibă şi ele păstori sufleteşti. Când s-a ales locul pentru catedrală, Prea Fericitul a fost însoţit de poetul Ioan Alexandru, cel care s-a întristat atât de mult şi a împărţit cărămizi când a fost demolată biserica Sf. Vineri din Bucureşti. Acum catedrala este în faza de finalizare iar mănăstirea a fost restaurată şi redeschisă. Prea Sfinţitul Nifon lasă la Slobozia o eparhie bine conturată şi bine organizată. Cele împlinite acolo reprezintă chemări spre noi eforturi în Arhiepiscopia Târgoviştei. în final, Prea Fericitul Părinte i-a adresat felicitări noului ales. Vădit emoţionat, a luat cuvântul Prea Sfinţitul Nifon, aducând mulţumiri lui Dumnezeu pentru milostivirea Sa. P. S. Sa a interpretat actul alegerii ca pe un dar al lui Dumnezeu, oferit prin voinţa membrilor Colegiului electoral. „Darul de la Dumnezeu, a spus P. S. Sa, ca de altfel orice dar, trebuie onorat prin străduinţă şi loialitate faţă de Biserică. Aceasta înseamnă continuarea lucrărilor începute de înaintaşi şi iniţierea de proiecte noi P. S. Sa este conştient de faptul că cinstea ce ţi se acordă aduce cu sine şi o mare răspundere. De aceea se va lăsa călăuzit de cuvântul paulin care îl îndeamnă pe episcop „să nu lase să se stingă harul Duhului Sfânt, care i s-a dat prin punerea mâinilor preoţimii. De asemenea se va strădui să împlinească şi un alt îndemn provenind de la acelaşi mărit apostol, anume de a păstori turma duhovnicească, cu dragoste. într-adevăr, meleagurile Târgoviştei spre care urmează să se îndrepte reprezintă, aşa cum s-a spus, un colţ de ţară binecuvântat de Dumnezeu cu frumuseţi naturale dar şi cu o moştenire istorică şi artistică lăsată de voievozi şi păstrată de suflete dreptmăritoare. Noua eparhie numi este necunoscută P. S. Sale. Pe când era vicar patriarhal a sfinţit acolo biserici şi a hirotonit preoţi, încât a reuşit, încă de pe atunci să se apropie sufleteşte de cei pe care îi va reîntâlni acum în calitate de pastor duhovnicesc. Se simte profund emoţionat ştiind că la Târgovişte sunt urmele Sf. patriarh Nifon şi că la Dealu se află capul măritului voievod Mihai Viteazu, simbolul luptei pentru unitate. P. S. Sa i-a încredinţat pe toţi care i-au acordat încredere, de dragostea sa şi de voinţa dea se dărui trup şi suflet slujirii lui Dumnezeu şi oamenilor. Cuvintele cu care a încheiat au fost acestea: „Aşa să-mi ajute Dumnezeu“, în încheiere, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a adresat, de această dată tuturor celor prezenţi, arhierei şi preoţi, cler şi credincioşi, îndemnul de a sluji şi a asculta doririle celor care ne aşteaptă. Fiecare clipă să o închinăm îndatoririlor noastre de a îi ajuta pe cei năpăstuiţi din penitenciare, din azile şi din spitale. Să-i căutăm şi să-i ocrotim pe copiii străzii şi pe hadicapaţi. Această latură a misiunii clerului trebuie accentuată şi intensificată. Problema tineretului să ne fie de asemenea la inimă ... Secerişul este mult dar se întâmplă să fie şi neghină, adică păcate care macină organismul social şi individual. Remarcând prezenţa decanilor facultăţilor de teologie din ţară, şi a directorilor seminariilor teologice, Prea Fericirea Sa a evidenţiat caracterul viu şi dinamical Bisericii. Şi în această direcţie a pregătirii viitorilor preoţi, dascăli de religie şi activişti în domeniul social trebuie să se manifeste aceeaşi responsabilitate. Prea Fericirea Sa a adresat apoi cuvinte de pioasă amintire şi recunoştinţă pentru eroii revoluţiei, de la momentul jertfirii cărora tocmai se împlineşte un deceniu. De asemenea, s-a rugat pentru ţara noastră şi pentru poporul care încă se află copleşit de multe lipsuri şi multă suferinţă. * A doua zi după alegeri, Sfântul Sinod a procedat la cercetarea canonicităţii lucrărilor Colegiului electoral bisericesc şi a validat alegerea P. S. Nifon în scaunul de arhiepiscop al Arhiepiscopiei Târgoviştei. Prezentăm în continuare o schiţă biobibliografică a noului ales. P.S. NIFON (din botez Nicolae) Mihăiţă s-a născut la 5 ianuarie 1944, în Creţeşti-Vidra, jud. Giurgiu. Studii la Seminarul teologic Bucureşti (1959—1964) şi la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1964- 1969), cursuri de doctorat pentru Vechiul Testament şi Limba ebraică la acelaşi Institut (1969-1971), continuând cu studii de specializare la Londra, Oxford şi Ierusalim (1971-1974), obţinând titlul de „master of Theology“ la Londra; mai târziu a studiat la Universitatea din Geneva (1977-1978). Profesor la Seminarul teologic din Bucureşti, documentarist principal, şef de serviciu, apoi secretar al sectorului Relaţii externe bisericeşti din cadrul Administraţiei Patriarhale (1975- 1980). Tuns în monahism la Cernica şi hirotonit ieromonah pentru mănăstirea „Antim“ din Bucureşti (1980), tot atunci hirotesit arhimandrit, trimis într-o misiune bisericească în Canada (1980-1982); consilier patriarhal pentru sectorul Relaţii externe bisericeşti (1982- 1985). La 24 noiembrie 1985 hirotonit episcop-vicar patriarhal, încredinţat cu sectorul Relaţii externe. La 11 ianuarie 1994 ales episcop al noii eparhii a Sloboziei şi Călăraşilor (instalat la 6 februarie 1994). Participant la diferite Congrese şi întruniri ecumenice peste hotare: Adunarea generală a Conferinţei Bisericilor Europene de la Engelberg - Elveţia (1974), Adunările Generale Europene ale Federaţiei Mondiale ,a studenţilor creştini de la Dublin - Irlanda (1970), Addis Abeba - Ethiopia (1973), Sri-Lanka (1972), Texas (1976) şi la întrunirile Comitetuluii executiv al acesteia, în calitate de membru; membru în Comisia de dialog ortodox-anglican, cu participări la diferite întruniri ale acesteia. A făcut parte din delegaţiile Bisericii Ortodoxe Române care au vizitat alte Biserici. A publicat mai multe studii de Vechiul Testament, reportaje asupra misiunilor sale externe în revistele „Biserica Ortodoxă Română“, „Glasul Bisericii“, „Mitropolia Olteniei“, articole în periodicul „Altarul“ al comunităţii ortodoxe române din Londra, cartea Orthodox Youth and the Ecumenical Movement, Geneva, 1978. * în noiembrie 1998 ia obţinut titlul de doctor în Teologie, la specializarea Studiul Vechiului Testament, cu teza: „Cartea profetului Mihea. Introducere, traducere, comentariu. Teologia cărţii“, iar în decembrie acelaşi an, la Adunarea generală a Comisiuldului Ecumenic al Bisericilor de la Horare, a fost ales membru în Comitetul Central şi în Comitetul Executiv alacestui important fort intercreştin. Instalarea în scaunul de arhiepiscopi ai Arhiepiscopiei Târgoviştei a avut loc în datade 26 decembrie 1999, eveniment la care a participat Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST şi alţi membri ai Sf. Sinod. Au fost prezenţi de asemenea reprezentanţi ai Preşedinţiei României, ai Parlamentului şi guvernului. TELEGRAFUL ROMÂN soborului, cu condiţia să întreţină curăţenia la grupurile sanitare, pe care ascultare a primit-o cu bucurie şi fără cârtire. Şi ucenicul a început ascultarea, fără să se ruşineze, spălând şi curăţind totul cu mâna vindecată prin minune de Maica Domnului. După un timp văzând bătrânul atâta smerenie la ucenicul său, s-a umilit şi l-a dus din nou în chilia lui. într-o noapte Maica Domnului se arată bătrânului şi îi zice: „să-l dezlege pe ucenic de ascultările date, pentru a scrie dogmele dreptei credinţe şi să mustre răsvrătirile eresurilor“. Dimineaţa a chemat ucenicul şi i-a dat voie să scrie cărţi şi să slăvească pe Dumnezeu, prin cuvinte pe care „Duhul Sfânt Ie-a scris în inima lui", cerându-şi iertare că, „din simplitate şi din neştiinţă, am fost piedică ţie". Ajungând la desăvârşita cuvioşie şi sfinţenie cu ostenelile sale, prin care a bineplăcut lui Dumnezeu, a trecut în lumea drepţilor la 4 decembrie 749, în vârstă de 108 ani. Mormântul său se află în incinta Lavrei Sfântul Sava, chiar în chilia în care s-a nevoit şi şi-a făurit opera sa de mare teolog, pe cât de bogată pe atât de substanţială şi variată. Ea include scrieri dogmatice, exegetice, polemice, morale, omiletice, ascetice şi imnografice. Din cărţile sale se desprinde preciziunea termenilor, distincţii şi argumentare, comparaţii simple din care să se înţeleagă doctrinele cele mai înalte. Ca un distins sistematizator al teologiei venerării Sfintelor Icoane şi al hristologiei ne-a lăsat trilogia „Izvorul Cunoştinţei“, în partea a IlI-a expune Credinţa Ortodoxă sau Dogmatica. Cele trei tratate descriu doctrina venerării icoanelor. Viaţa Sfinţilor mari cuvioşi indieni „Varlaam şi Ioasaf", tradusă în româneşte de marele cărturar Udrişte Năsturel (1648), al doilea logofăt al lui Matei Basarab (1632—1654), carte de mare circulaţie în ţara noastră. Compune şi sistematizează „octoihul, catavasiile Bunei-Vestiri, Canoanele Sfintelor Paşti, Crăciun, Bobotează şi înălţarea Domnului“, Axionul: „De Tine se bucură", text şi imn, în cinstea Prea Sfintei Fecioarei Maria. (Poezia imnografică de Pr. Petre Vintilescu, Buc. 1937, pag. 147— 148 şi 240). în fine, precizăm că icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, de la care s-a vindecat dreapta neînfricatului luptător contra ereziei iconoclaştilor, astăzi se află la Mănăstirea Hilandariu din Muntele Athos, Grecia, ctitoria despotului sârb Simeon Nemania (1166 —1196), călugărit aici sub numele de Ştefan şi a fiului său Sava, devenit mai târziu arhiepiscopul Serbiei, cinstiţi ca sfinţii naţionali. Această icoană este cunoscută sub numele de „Trihierussa" (trei mâini) deoarece printre alte obiecte (daruri), atârnate de icoană se află şi o mână, simbolizând mâna vindecată a Sf. Ioan Damaschin. Icoana este aşezată în strana egumenească pentru faptul că dusă în Sfântul Altar, a fost găsită în strană, lucru ce s-a petrecut de trei ori. Iar vieţuitorii acestei mânăstiri o consideră „Adevărata Stareţă“. (I Platitera Ion Uranon, de Monahul Atanasios Panaghiotu, Atena, 1955, pag. 161 şi 164). Opera sa vastă cuprinde multe lucrări, cu o deosebită valoare teologică, spaţiul însă nu ne permite enumerarea lor, dar ca un prinos de evlavie şi reivrare adusă marelui părinte bisericesc, la împlinirea celor 1250 ani de la trecerea sa în ceata aleşilor lui Dumnezeu, am încercat cu multă sfială o slabă atingere de măreţia nevoinţelor călugăreşti, a lucrărilor teologice şi a vieţii sale sfinte. Astăzi, când noi ne folosim din plin de virtuţile şi opera sa, ne îndreptăm gândul şi inima cu profundă pioşenie, lăudând pe Dumnezeu, mulţumindu-I, căci El l-a inspirat, l-a întărit și ni l-a dat nouă, spre pildă de urmat. (Evrei XIII, 7). Nr. 194/2000 2000 — An al Marelui Jubileu (Urmare din pag. 1) Darul acesta se primeşte o singură dată pentru fiecare dintre noi şi prin urmare avem obligaţia sacră de a-l folosi la maxim în scopul nobil al înfăptuirii binelui, adevărului şi al frumosului, întrebuinţându-i ca nişte „înţelepţi“, cum ne îndeamnă Apostolul Pavel, „căci zilele rele sunt“ (Efes. V, 16). Ziua de Anul Nou este o zi prielnică pentru un examen al conştiinţei noastre dar şi pentru o hotărâre de îndreptare şi de mergere pe calea bineplăcută lui Dumnezeu şi oamenilor pentru fiecare dintre noi. Avem toate mijloacele la îndemână în vederea realizării acestui imperativ al „răscumpărării vremii“, depinde doar de noi dacă vom auzi glasul Părintelui Ceresc care ne cheamă la o neîncetată desăvârşire şi dacă vom conlucra cu harul Sf. Duh în vederea realizării şi împlinirii noastre pe plan material şi mai ales spiritual. Suntem chemaţi încă din prima zi a Noului An să umblăm „întru înnoirea vieţii“ (Romani VI, 4), adică să ne dezbrăcăm de omul cel vechi şi să ne îmbrăcăm în făptura cea nouă în Hristos, potrivindu-ne viaţa după voia şi poruncile lui Dumnezeu. Să ne străduim să punem „început bun“ vieţii noastre încă de azi, dacă n-am făcut-o cumva până acum, să ne sârguim să lucrăm „cu timp şi fără timp“, la mântuirea noastră sufletească. Să ne silim să devenim „făptură nouă“, străbătând „calea vieţii“ împreună cu Hristos şi în Hristos, ascultând de Biserică şi de păstorii ei şi să dobândim fericirea cea veşnică. Să-L rugăm pe Dumnezeu, în stăpânirea Căruia sunt „vremurile şi anii“ (Fapte I, 6), să binecuvinteze Noul An Jubiliar 2000 în care am intrat, cu pace în suflete şi cu pace în lume, cu bună înţelegere între noi şi între popoare, cu belşug de roadă pământului, cu bună linişte văzduhului şi cu toate bunătăţile cele spre folos sufletesc şi trupesc. Tuturor ciiorilor şi tuturor binecredincioşilor creştini din Arhiepiscopia Sibiului o sinceră urare de An Nou fericit cu bogate roade duhovniceşti în ogorul Patriei şi al Sfintei noastre Biserici strămoşeşti. La mulţi ani!.