Telegraful Român, 2002 (Anul 150, nr. 1-48)
2002-09-15 / nr. 35-38
Fondator: Mitropolitul ANDREI SAGUNA 1853 Liais RebcaaTV-14 Buncescu Stre Le FOAIE EDITATA DE ARHIEPISCOPIA ORTODOXĂ ROMANA A SIBIULUI ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI „Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă învierea Ta o lăudăm şi o cinstim“ Biserica creştină prăznuieşte în fiecare an la 14 septembrie Sfânta şi de viaţă făcătoarea Cruce. înaintea ochilor se înalţă plină de dar şi de lumină această pavăză nesurpată şi acest sceptru dumnezeiesc. Crucea Domnului o sărutăm cu frică şi cu bucurie negrăită. Cu frică, din cauza păcatelor noastre, cu bucurie pentru mântuirea care ne-a venit printr-însa. Pe Cruce s-a săvârşit Cel ce, ascultând de porunca Tatălui, S-a deşertat de a Sa Dumnezeire şi a primit moartea, moartea pe Cruce. „Pe cruce s-a oficiat o slujbă şi o jertfă şi un act de reaşezare a omenirii în situaţia ei de necorupţie originară". Crucea e stropită cu sfântul sânge al Mântuitorului. Este altar şi locul sacru al suferinţei Nevinovatului. O cântare bisericească spune: „Străluceşte, Crucea Domnului, fulgerele luminate ale darului tău în inimile celor ce te cinstesc pe tine şi cu dragoste te primesc, ceea ce eşti de lume dorită. Căci prin tine mâhnirea lacrimilor s-a pierdut, din cursele morţii am scăpat şi la veselia cea nesfârşită ne-am mutat". Să tăgăduim, să uităm, să ne prefacem neştiutori? Nicidecum! A nu pomeni Crucea, a ne feri de amintirea celor petrecute pe Golgota, e acelaşi lucru cu a minimaliza, chiar anula opera lui Hristos. A considera crucea un obiect de tortură, sau chiar a-l batjocori, fie că se găseşte aşezată la răspântiile drumurilor, fie la căpătâiul celor adormiţi, este o blasfemie adusă lui Hristos. Lucru, din păcate, ce se întâmplă tot mai des în zilele noastre. Omul modern înlocuieşte valorile tradiţionale cu contrafacerile lor (non-valori), nu prin detronare, ci prin înlocuirea adevăratelor valori cu cele „moderne". Efect şi practică ce se regăseşte şi în viaţa creştină. A ne lepăda de Cruce înseamnă a nu înţelege misiunea pământească a lui Hristos, voinţa Sa de a se identifica condiţiei omului. Pe Cruce s-a unit Dumnezeirea şi Omenirea, prin coborârea lui Dumnezeu la noi şi prin îndumnezeirea făpturii. Hristos, fratele, prietenul, dar şi Dumnezeul nostru şi-a aflat sfârşitul pe lemnul blestemat, sub privirile ironice şi batjocoritoare ale duşmanilor. Cu toate acestea Crucea nu este, pentru creştini, doar un mijloc de tortură şi omorâre a Fiului lui Dumnezeu. Ci dimpotrivă, „Crucea, geometric şi simbolic (dar şi istoric n.n.) vorbind, e semnul întretăierii celor două planuri, e unirea dintre spiritual şi material, e metafora dublei noastre naturi: duhovnicească şi pământească. Ea ne rezumă, ne recapitulează, ne reprezintă grafic și cardinal, ne expune în dubla — paradoxala, perpen( Continuare în pag. a 6-a) Pr. AUREL PAVEL gas» asia süss iFSîamI esw Un dar de suflet oferit românilor: Biblia. Ediția jubiliară a Sfântului Sinod, diortosită, redactată şi adnotată de înalt Prea Sfințitul Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului Biblia, ca document sau izvor al Revelaţiei dumnezeieşti, reprezintă un bun al Bisericii universale. Totuşi, atunci când a fost tradusă în limba vreunui neam creştin de pe pământ, ea a devenit o zestre proprie acelui neam. Prin ironie dumnezeiască şi noi românii am avut şansa de a fi moştenitori ai acestui nepreţuit tezaur, care este Biblia, întâi ne-am bucurat doar de traduceri parţiale, a câte unei cărţi precum Psaltirea, iar mai apoi de integralitatea cuprinsului ei. Anul 1688 a reprezentat, aşa cum inspirat s-a spus, momentul în care întreaga Sfântă Scriptură a fost „altoită în pom românesc“. Atunci ni s-a înlesnit şi nouă, românilor, posibilitatea de a ne adăpa din izvorul întreg şi nesecat al înţelepciunii dumnezeieşti. Deşi vremurile n-au fost întotdeauna prielnice, Sfânta noastră Biserică s-a îngrijit ca şi în secolele care au urmat să pună la îndemâna fiilor ei duhovniceşti această „Carte a cărţilor“, redată într-o limbă mereu înnoită,dar şi cu păstrarea specificului ei bisericesc. Cărturari vestiţi, ierarhi cu înaltă pregătire teologică, dascăli de teologie, scriitori şi poeţi şi-au legat numele de anevoioasa misiune de tălmăcitori ai cuvântului revelat şi inspirat al Scripturii. Cu pioşenie se cuvine a fi menţionate nume ca cel al mitropolitului Simion Ştefan, ale învăţaţilor boieri munteni - fraţii Şerban şi Radu Greceanu, al Episcopului Filotei al Buzăului, al mitropolitului Andrei Şaguna, al episcopului de Huşi şi mai apoi patriarh al României Nicodon Munteanu, al scriitorului Gala Galaction şi al profesorului Vasile Radu. Ajungând în timpurile noastre, avem bucuria de a adăuga la acele nume de prestigiu şi pe cel al înalt Prea Sfinţitului Bartolomeu Anania, care ne-a oferit ca dar de suflet Biblia, diortosită şi tâlcuită pe măsura staturii personalităţii sale de venerabil ierarh şi ilustru scriitor şi poet, şi pe care Sfântul Sinod a decretat-o drept ediţie jubiliară, dat fiind faptul că a fost pregătită şi tipărită cu prilejul împlinirii a două mii de ani de istorie creştină. Lansarea oficială a acestei Biblii în şedinţa solemnă a Sfântului Sinod, din 2 iulie 2002, a reprezentat, am putea spune, odovania unei celebrări de mai bine de un deceniu. Din când în când, în acest răstimp, înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu ne-a prilejuit bucuria de a avea la îndemână şi părţi mai restrânse (câte o singură carte) sau mai extinse (Noul Testament) din ceea ce constituie acum întregul. Concret, în Editura Institutului Biblic şi în Editura „Anastasia“ au apărut, ca ediţii de probă, 54 dintre cărţile care alcătuiesc acum ediţia completă a Bibliei jubiliare. în plus, înalt Prea Sfinţia Sa ne-a introdus chiar în ambianţa atelierului biblic, oferindu-ne prin mijlocirea foii „Renaşterea“, pagini din ceea ce credem că putem numi marea operă a pilduitoarei sale vieţi. Spunem operă nu în sensul în care atribuim Scriptura lui Dumnezeu şi autorilor umani, care au fost profeţii şi evangheliştii, ci în sensul preluării şi transmiterii spre noi a mesajului revelaţional într-o nouă şi foarte atrăgătoare formă: cea a unei ediţii de excepţie a Bibliei în limba română. La un moment ca acesta putem spune că „bătrânul oştean, chemat sub drapel“, în urmă cu ani, cum însuşi s-a autocaracterizat, şi-a îndeplinit cu prisosinţă misiunea. A păstorit, şi continuă să o facă, cu înţelepciune şi fermitate cea mai de frunte orbe a Transilvaniei şi o eparhie care nu a fost scutită de probleme, dar a găsit şi timp şi resurse sufleteşti spre a se dedica şi unei sarcini atât de onorante dar şi de mare responsabilitate, cum este traducerea Bibliei. Reflectând asupra a ceea ce înseamnă a te implica într-o asemenea lucrare, înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu însuşi aprecia că este chiar o cutezanţă să te încumeţi a reînnoi într-o formă cât mai accesibilă şi mai atractivă cuvântul lui Dumnezeu, hărăzit spre mântuire tuturor oamenilor. Cu toate îndatoririle pastoral-misionare şi administrative, I. P. S. Sa n-a lăsat să se stingă hand poetic, cu care a fost dăruit de sus şi ca atare a rezultat ceea ce vedem: o ediţie a Bibliei care se ridică la valoarea şi prestigiul ediţiilor celebre în lumea creştină. (Continuare în pag a 2-a) Pr. Prof. Dr. DUMITRU ABRUDAN Anul 150 SIBIU 15 septembrie Si 1 octombrie Nr. 35—38 2002 . îndemn şi cuvânt de binecuvântare Mesajul Prea Fericitului Părinte Patriarh TEOCTIST cu prilejul începutului anului şcolar 2002—2003 începutul unui nou an şcolar ne prilejuieşte tuturor bucuria reluării şi continuării uneia dintre cele mai de seamă activităţi din viaţa noastră ce urmăreşte să realizeze luminarea minţii prin îmbogăţirea cunoştinţelor şi înălţarea spirituală printr-o aleasă viaţă duhovnicească. Toate aceste alese daruri ni le dau, an de an, Şcoala şi Biserica printr-un lăudabil efort al celor ce au obligaţii, responsabilităţi şi atribuţii în acest domeniu. La un asemenea moment ne îndreptăm gândul şi adresăm îndemn şi cuvânt de binecuvântare pentru toţi cei care de azi înainte pornesc sau reiau drumul de lumină al cărţii, culturii şi ştiinţei. Elevilor le adresăm sfatul biblic: „luaţi învăţătura mai degrabă decât argintul şi ştiinţa mai mult decât aurul cel mai curat" (Pilde 8, 10); părinţilor, care au în seamă grija de zi cu zi a copiilor, le reamintim şi de răspunderea spirituală de a-i învăţa „pe ei... şi a veghea la curăţia lor" (înţelepciunea lui Isus Sirah 7, 24—25); iar dascălilor le punem în faţă chipul potrivit pentru misiunea lor: „să fie treji, cinstiţi, întregi la minte, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare“ (Tit 2, 2). Urmând aceste precepte şi virtuţi vom înfăptui o lucrare bine plăcută lui Dumnezeu, în folosul semenilor şi al societăţii, ridicându-se astfel la înălţimea cerinţelor şi provocărilor veacului în care trăim. Cu aceste sfaturi, îndemnuri şi dorinţe, rugăm pe Bunul Dumnezeu să binecuvinteze ostenelile tuturor celor implicaţi în actul de zidire intelectuală a omului, dăruindu-le sănătate şi putere de muncă în însuşirea şi răspândirea Cuvântului Adevărului. TEOCTIST Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române OSOOfiaO^OUOEOUOOO ®030®0^0 A VII-a întâlnire a Comisiei mixte de dialog ortodox—greco-catolic Episcopia Ortodoxă Română Arad, 1 octombrie 2002 în ziua de 1 octombrie 2002, a continuat, la Episcopia Ortodoxă Română din Arad, dialogul dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Română — Unită cu Roma, Greco-Catolică. Comisia Ortodoxă a fost compusă din: 1. Î.P.S. Bartolomeu — Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului 2. Î.P.S. Andrei — Arhiepiscop al Alba Iuliei 3. P.S. Timotei — Episcop al Aradului 4. P.S. loan — Episcop al Oradiei 5. P.S. loan — Episcop al Covasnei și Harghitei 6. P.S. Visarion Răşinăreanu — Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului 7. P.S. Iustin Sigheteanul — Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Satmarului Ca delegat al Prea Fericitului Părinte Patriarh a participat Prea Sfinţitul Episcop Vincenţiu Ploieşteanu, Episcop Vicar Patriarhal şi Secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în calitate de invitaţi au luat parte la acest dialog Î.P.S. Nicolae — Mitropolit,tul Banatului şi P.S. Laurenţiu — Episcopul Caransebeşului. Comisia Greco-Catolică a fost alcătuită din: 1. Î.P.S. Mitropolit Lucian — Arhiepiscop de Alba-Iulia şi Făgăraş 2. P.S. Florentin — Episcop de Cluj-Gherla 3. P.S. Ioan — Episcop de Maramureş 4. P.S. Alexandru — Episcop de Lugoj 5. P.S. Virgil — Episcop de Oradea Din partea Vaticanului a asistat Excelenţa Sa Mons. Francesco Pio Tamburrino. Această nouă întâlnire a Comisiei mixte de dialog s-a desfăşurat în acelaşi climat de deschidere şi frăţietate, în prima parte a discuţiilor Î.P.S. Bartolomeu, în calitate de preşedinte-delegat al părţii ortodoxe, invită ierarhii celor două Biserici la stabilirea unui mod de comunicare nu numai în interiorul dialogului oficial, ci şi pe plan local, deoarece acest lucru este benefic pentru ambele părţi. Ierarhii ambelor biserici sunt de acord să facă eforturi pentru îmbunătăţirea climatului moral dintre ele, făcând apel la preoţi şi credincioşi de a se apr®pia prin soluţii practice şi acceptabile. Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică rămâne fidelă recomandărilor documentelor magisteriului Bisericii Catolice şi consideră că este necesară continuarea dialogului cu Biserica Ortodoxă Română. Ar vrea însă, ca acest dialog să fie real, deschis, sincer şi bazat pe dorinţa sinceră de înţelegere reciprocă şi de rezolvare a problemelor interconfesionale. Ierarhii greco-catolici îşi rezervă însă dreptul de a face apel la forurile legislative în situaţia în care se constată lipsa dorinţei de dialog. Se solicită mai multă bunăvoinţă din partea părţii ortodoxe pentru o colaborare reală în găsirea unor soluţii acceptabile. Partea greco-catolică cere restituirea catedralelor din Oradea şi Baia Mare, a bisericii Sfântul Vasile cel Mare din Bucureşti, precum şi a unor biserici protopopiate. De asemenea, se solicită restituirea bisericilor care nu sunt folosite sau sunt închise, iar în localităţile în care există o singură biserică, fostă greco-catolică, să se slujească alternativ. Partea ortodoxă îşi menţine în continuare părerea de a fi respectată voinţa credincioşilor majoritari, când este vorba de cedarea bisericilor de orice categorie. Slujirea alternativă nu este o soluţie în rezolvarea amiabilă a conflictelor patrimoniale. Din discuţie a reieşit că, de la ultima întâlnire, s-au rezolvat un număr de cazuri, dar este necesară o misiune pastorală mai insistentă pentru a crea condiţiile necesare soluţionării altor situaţii dificile. Partea ortodoxă îşi exprimă dorinţa ca dialogul să nu se limiteze la o reiaţi® strict juridică, ci să se găsească mijloace pentru o împreună lucrare şi în celelalte domenii ale binelui obştesc, deoarece poporul aşteaptă mai mult de la noi toţi. S-a hotărât ca următoarea întâlnire să aibă loc pe data de 23 septembrie 2003 la sediul Episcopiei Greco-Catolice din Baia Mare. Îl rugăm pe Dumnezeu să ocrotească preoţii celor două Biserici şi să le dea putere să îi conducă pe credincioşi la mântuire. Comisia Ortodoxă Română Comisia Greco-Catolică