Timpul, aprilie 1876 (nr. 11-22)

1876-04-22 / nr. 20

Anul I.­­ No. 20 Abonamente: In România pe an 40 Im « pe 6 luni 20 * « pe 3 luni 10 » n străinătate plus portul pe an 20 lei Anunciurile : linia 20 bani Reclamele : « 50 » Un minier 10 Tbariî ROMANIA Bucuresci. ”. „" Pucine cuvinte mai avem de a jis în privința celor ce petrec la Senat. Pu­cine, pentru că sunt fapte asupra că­ror nu ne place să țintim mult atenția și de la cari întorcem ochii cu des­­gust sau întristare. Unul din aceste fapte, este și uneltirea nereală a opo­­siției de a esclude de la votarea birou­lui definitiv pe acei senatori cari nu erau din tabăra ei, numai și numai pentru a reduce partida adversă în minorita­te. O victorie însă, câștigată cu ase­menea mijjloce, va costa pe o poziție mai mult de­cât ori­ce învingere. A<oi mințile sunt aprinse de bucuria suc­cesului, se încântă de iluziile aurite ale viitorului, și vocea rațiunei nu mai are nici un efect asupra lor. Nu vor trece însă nici trei luni și în cele d’ântei momente după răcirea entusi­­asmului­, când dreia de copoi se va încăiera pe victima sângerândă, când târziile regrete ale societăței indolente vor începe să se îngîne cu larma ace­lei dreie, atunci procedarea de au­r a Senatului se va arăta în totă hidosa ei goliciune. Cât pentru fiarele oposiție, cari trâmbițezi­ moralitatea unei asemenea procedări, le îndemnăm să-și întorcă că vederile spre trecut și vor vedea toți acei cari au aruncat o sămân­ță rea în țară, mai curând sau mai târ­­iu, au fost pedepsiți prin rudele semănăturei lor. Grupa d-lor Brătianu și Rosetti a introdus pentru ânteia oră în lup­tele electorale influența morală a rele­­vei lor, n’a trecut mult timp și grupa d-lui Manolachi Costachi, amicul d-lor de au­r, ’i-a răspuns tot în alegeri c’o influnnță și mai mare, aceea a bâtelor. Grupa d-lor Brătianu și Rosetti a lovit în prestigiul representanților țâ­rei, prin insultarea unor senatori cad­­nni Cogâlnicenu, M. Gostach­i, N. Cre­­țulescu, N. Ionescu și alții; n’a trecut mult și autorii acestei neomenii au fost pedepsiți prin o neomenie și mai mare, aceea de la Bacău, a cărei a­­mintire nu s’a șters încă din creerii d-lui Brătianu cu totă dragostea ce ’l arată d-nii Leca, Ionescu, Epurenu și cei alți. Și câte altele asemenea 1 Aiii oposiția coalisaților a alungat din sînul parlamentului ori­ce simți­­ment de lealitate și justiție. Să ia se­ma însă că, cum s’a respuns la reze­vere cu bâte, s’ar putea respunde și la acestă procedare cu alta mult mai cumplită. Să nu se intre în cap că partea cea mai alesă a poporului pate să remână fără voce, căci atunci pro­­beză că nu suntem încă copți pentru sistemul representativ, că suntem in­capabili de a concilia interesele parti­culare făcându- le să concorde cu in­teresul Statului, și atunci cine scie ce urmări ar aduce logica neînduplecată a lucrurilor! In ședința de a­ fi a senatului, d. Dim. Sturzea, — autorul pamfletului de la Praga în care lăuda pe reputa­tul financiar și economist Dim. Stur­zea, — a crezut că, pe cât timp au o majoritate pre­care, discuția nu -și mai are locul și insultele pot înlocui argumentele. Tristă cădere din partea unui băr­bat care, după numele ce portă, ar fi trebuit să țină puțin la demnitatea lui! Dar ca să fim drepți, nu­mai pu­cin s’a înjosit și biroul prin vedita’i complicitate! Trebue să mărturisim că, pe când d. Dim. Sturzea insulta, biroul tăcea­ iar generalul Florescu sufi­dea cu des­preț, mulți din închinătorii corifeilor de la Mazar Pașa se uitau­ cu mirare la primul ministru. Era ce­va în fi­gura lor care semăna o remușcare. Remușcare pentru ce? Pate pentru că aplaudase c’o dhi mai ’nainte p’acei pe cari acum îl des­prețuia. Acum nu seim, corifeii oposiției din Senat înfluențeză pe Românul, Tele­graful, etc., sau ei sunt influențați de aceste foi, pentru că și într’o parte și intr’alta aflăm aceeași apă. Românul și Alegetorul, vorbind des­pre atitudinea demnă a d-lui L. Ca­targi în fața oposițieî senatoriale, în­­trebuințeză nisce cuvinte cari se ne­­meresc ca scuipatul p’o iconă sântă. Acestor «fiare, votul Camerei de luni le stă ca o petră pe sîn și nu­mai, scia cu ce figuri istorice să’i împrici­neze însemnătatea. Liberalismul lor este așa de sincer, în­cât nu le intră în cap cum pot alții să aibă opinii o­puse d’ale lor! 4 Joi 22 Aprilie, 1876.. Abonamentele Se fac în Strada Lipscani Tip. Dorothea A. Mănescu. Ese: Duminica, Marti, Joi și Sâmbăta. Articole nepublicați se ard. SOIRI TELGRAFICE Viena, 2 Main. — Corespondința Politică spune că miniștrii austriaci și unguri, ar fî în­­tr’un consiliu în comun, sub presidenția împe­­ratorului, au obținut un deplin acord în tote punctele care privesc raporturile dintre Austria și Ungaria, cuprinz­ând și cestia quotului presta­țiilor pentru afacerile comune. Proiecte de legi relative se vor supune corpurilor legiuitore din Pesta și Viena. Amendaoe guvernele s’au obli­gat solidaricesce a susține și esecuta aceste pro­iecte. Constantinopole, 2 Maiü. — Se comunică oficial că Mudtar-Pașa a reintrat la Gasko, după ce a îndestulat cetatea Nicșicî și a bătut com­plect în totă calea pe numeroși­ insurgenți . Acestea după Mudtar-Pașa, sunt nisce strălucite victorii. SENATUL Ședința de Marți 20 Aprilie, 1876 Ședința se deschide la ora 2, sub pre­­ședința P. S. S. Mitropolitul Primat, președintele La apelul nominal réspund 58 d-ni senatori presenți. Sumarul ședinței precedente se aprobă, Constituirea Senatului și alegerea biu­­roului fiind la ordinea zilei, se procede la votare. La despuiarea scrutinului se constată următorul resultat : D. M. C. Epureanu a întrunit 34 vot. D. C. Vernescu. D ” 33 * D. C. Bosianu » » 25 ] D. Casimir Panait » ” 22 ] Em. S. Președintele proclamă pe d-nii M. C. Epureanu și G. Vernescu de vice­președinți. D. Epureanu urcându-se la tribună mulțumesce Senatului pentru onorea ce i s’a făcut, și declară că acest Senat este venit ca să lupte pentru redobândirea drepturilor garantate de Constituțiune. Terminând, d-sa face apel la unirea tu­turor pentru a se putea dobândi sincera aplicare a Constituțiunei. După aceea se urcă la tribună și d-na G. Vernescu spre a mulțumi și d-sa Se­natului, picând că crede de prisos a face vre­un progam, de­ore­ce țera cunosce programul partidei liberale naționale și promite că va aplica cu imparțialitate regulamentul, mai cu semn pentru mino­ritate. Ședința se suspende. La redeschidere, se procede la alege­rea a patru secretari. Despuindu-se scrutinul, se constată că au întrunit : D. D. Cămărășescu 38 voturi D. Col. D. Leca 35 „ D. Doctor Rășcanu 55 „ D. T. Atanasiu 59 „ Chestori s’au ales d-nii : Tache Moscu cu 39 voturi. Colonel Iamandi 50 ” D. Vernescu comunică guvernului, con­form art. 13 din Regulament, că biurou­­este constituit. FOIȚA „TIMPULUI XANTIPA P óte ore soțul iritat arunca în fața frumo­sei sale soții cuvinte m­e desprețuitore de cât­ificându’î : «Ești o Xantipă? „Nu se servesce el are din ușurință de acest nume care pentru el­ însemn­eză Furia? Și cine au fost acele trei Fu­rii sau Eumenide , feciorele Tisifone, Alecto și Megera ? Maica lor era noptea cea negră, tatăl lor Aheron, fluviul Iadului, care portă pe fata lui spinare tote chinurile blestemaților. Acele trei feciore aveu pe cap în loc de per fals, un ghem de șerpi șucrători și veninoși; misia lor era de a persecuta și prigoni necontenit, în viață și dupe marte, pe criminal și păcătos. Se vede că venerabilii preoți greci erau înainte cu trei mii de ani tot așa de inventași ca pioșii lor suc­cesori din Roma ! D­ar tote acestea nu autoriseră întru ni­mic a pune pe biata Xantipă, soția erudi­tului Socrat, pe o treptă cu Furiile. — Dacă este o afacere de onore pentru un renumit ju­rist de a face alb înaintea tribunalului pe un a­­rap, — tot așa este o misie de onore a apăra pe buna femee Xantipa, a o scăpa de răua reputa­ție ce ’i s’a atribuit cu nedrept și a demonstra că ea a fost model d'o atentivă, grațiosă, compă­­timitare și modestă soție ! P­entru că pate voia fi silit să învinovățesc puțin pe bunul bătrân Socrat cu demonstrarea mea, vrea să luminez ma,î ânteia marele și înaltele lui merite. S­ocrat s-a născut în Athena la anul 470 îna­intea lui Christ, — sunt acum dar 2346 ani In acel timp Xerxe, rege­l Persianilor, venise de doue ori cu o armată uriașă pentru a sub­juga Grecia. De doue ori Persianiî fură bătuți de bravura atenianilor și a confederaților lor- Așa Grecia a preservat Europa de inundarea barbariei mult mai ’nainte de invasia hordelor Asiatice. Pământul Greciei îngrășat cu sângele eroilor a produs în cursul de două secole fruc­tele cele mai nobile ale culturei europene, atât în artă cât și în sciințe. C­e norocire pentru Socrat­e se nasce și crește în asemenea epocă! Ce n’a învățat el când în orașul nascerei sale sciințele și artele ajunsese pe atunci în gradul cel mai mare ! T­atăl seu Sofronieu, era sculptor și făcător de mobile, fiind­că falnicul cuvânt fabricant, care astă­ ijî ofnătă intrarea fie­cărei pivnițe, în care­­o citesce un cărpaciu sau­ pantofar, nu se inven­tase încă. Tînerul Socrat învăță cu cea mai mare diligență meseria tatălui seu, și, precum se sei­e, cu mare succes, pentru că cele trei grații cari se a­­flaîl pe mari Ateneului în dosul statuei Minerveî — Polias Athenae, — au­ fost, precum se asi­gură, opera lui, și într’un timp când trăia un Fidia, un Zenxe, un Myrou. O lucrare mediocră o producție neînsemnata, nu ar fi avut un loc așa de important. D­upă mortea tatălui său, până în etatea de trei-<zece ani, el tot se mai ocupa cu sculptura, însă fără o deosebită aplicare, ci numai de ne­voie. Criton, un notabil atenian, cunoscându’l și observându’î marele talent, înțelese că acest mare om prin meditarea lui pare să fie mult m­ai folositor omenire­ de­cât prin meseria de care se ocupa. S­ocrat lăsă scala artei și fu dus de Criton la înțelepții acelui timp, pentru a medita și imita frumuseți mult mai superiore. Dacă arta ne învață a da viață lucrurilor neînsuflețite, a imita omul în petră. înțelepciunea caută a imita infi­nitul în finit, a ridica sufletul omului la acea suprema frum­sețe și perfecție către care tinde acestă viață. S­ocrat s’a folosit de instrucția celor mai ce­lebri în diferite științe și arte, ca Arkelau, Ana­­­ xaogra, i’rodicu, Evenu, Isimahu, Teodoru și alții. Ce a devenit Socrat, șeie tată lumea Socrat fu primul, — (Ilie Cicero, — care a chramat fi­­losofia din cer, a stabilit-o în urbe, a introdus-o în locuința omenilor, și a silit pe acești din urmă a cugeta și studia totă conținerea și va­­lorea ei. D­ar nu numai ca învățător și educator ju­nimea Socrat merită lauda și respectul nostru, ci și modul cu care a combătut el pe adversarii săi ,î-a câștigat omagiul și iubirea nostră. Difi-

Next