Timpul, aprilie 1876 (nr. 11-22)
1876-04-22 / nr. 20
Anul I. No. 20 Abonamente: In România pe an 40 Im « pe 6 luni 20 * « pe 3 luni 10 » n străinătate plus portul pe an 20 lei Anunciurile : linia 20 bani Reclamele : « 50 » Un minier 10 Tbariî ROMANIA Bucuresci. ”. „" Pucine cuvinte mai avem de a jis în privința celor ce petrec la Senat. Pucine, pentru că sunt fapte asupra căror nu ne place să țintim mult atenția și de la cari întorcem ochii cu desgust sau întristare. Unul din aceste fapte, este și uneltirea nereală a oposiției de a esclude de la votarea biroului definitiv pe acei senatori cari nu erau din tabăra ei, numai și numai pentru a reduce partida adversă în minoritate. O victorie însă, câștigată cu asemenea mijjloce, va costa pe o poziție mai mult decât orice învingere. A<oi mințile sunt aprinse de bucuria succesului, se încântă de iluziile aurite ale viitorului, și vocea rațiunei nu mai are nici un efect asupra lor. Nu vor trece însă nici trei luni și în cele d’ântei momente după răcirea entusiasmului, când dreia de copoi se va încăiera pe victima sângerândă, când târziile regrete ale societăței indolente vor începe să se îngîne cu larma acelei dreie, atunci procedarea de aur a Senatului se va arăta în totă hidosa ei goliciune. Cât pentru fiarele oposiție, cari trâmbițezi moralitatea unei asemenea procedări, le îndemnăm să-și întorcă că vederile spre trecut și vor vedea toți acei cari au aruncat o sămânță rea în țară, mai curând sau mai târiu, au fost pedepsiți prin rudele semănăturei lor. Grupa d-lor Brătianu și Rosetti a introdus pentru ânteia oră în luptele electorale influența morală a relevei lor, n’a trecut mult timp și grupa d-lui Manolachi Costachi, amicul d-lor de aur, ’i-a răspuns tot în alegeri c’o influnnță și mai mare, aceea a bâtelor. Grupa d-lor Brătianu și Rosetti a lovit în prestigiul representanților țârei, prin insultarea unor senatori cadnni Cogâlnicenu, M. Gostachi, N. Crețulescu, N. Ionescu și alții; n’a trecut mult și autorii acestei neomenii au fost pedepsiți prin o neomenie și mai mare, aceea de la Bacău, a cărei amintire nu s’a șters încă din creerii d-lui Brătianu cu totă dragostea ce ’l arată d-nii Leca, Ionescu, Epurenu și cei alți. Și câte altele asemenea 1 Aiii oposiția coalisaților a alungat din sînul parlamentului orice simțiment de lealitate și justiție. Să ia sema însă că, cum s’a respuns la rezevere cu bâte, s’ar putea respunde și la acestă procedare cu alta mult mai cumplită. Să nu se intre în cap că partea cea mai alesă a poporului pate să remână fără voce, căci atunci probeză că nu suntem încă copți pentru sistemul representativ, că suntem incapabili de a concilia interesele particulare făcându- le să concorde cu interesul Statului, și atunci cine scie ce urmări ar aduce logica neînduplecată a lucrurilor! In ședința de a fi a senatului, d. Dim. Sturzea, — autorul pamfletului de la Praga în care lăuda pe reputatul financiar și economist Dim. Sturzea, — a crezut că, pe cât timp au o majoritate precare, discuția nu -și mai are locul și insultele pot înlocui argumentele. Tristă cădere din partea unui bărbat care, după numele ce portă, ar fi trebuit să țină puțin la demnitatea lui! Dar ca să fim drepți, numai pucin s’a înjosit și biroul prin vedita’i complicitate! Trebue să mărturisim că, pe când d. Dim. Sturzea insulta, biroul tăcea iar generalul Florescu sufidea cu despreț, mulți din închinătorii corifeilor de la Mazar Pașa se uitau cu mirare la primul ministru. Era ceva în figura lor care semăna o remușcare. Remușcare pentru ce? Pate pentru că aplaudase c’o dhi mai ’nainte p’acei pe cari acum îl desprețuia. Acum nu seim, corifeii oposiției din Senat înfluențeză pe Românul, Telegraful, etc., sau ei sunt influențați de aceste foi, pentru că și într’o parte și intr’alta aflăm aceeași apă. Românul și Alegetorul, vorbind despre atitudinea demnă a d-lui L. Catargi în fața oposițieî senatoriale, întrebuințeză nisce cuvinte cari se nemeresc ca scuipatul p’o iconă sântă. Acestor «fiare, votul Camerei de luni le stă ca o petră pe sîn și numai, scia cu ce figuri istorice să’i împricineze însemnătatea. Liberalismul lor este așa de sincer, încât nu le intră în cap cum pot alții să aibă opinii opuse d’ale lor! 4 Joi 22 Aprilie, 1876.. Abonamentele Se fac în Strada Lipscani Tip. Dorothea A. Mănescu. Ese: Duminica, Marti, Joi și Sâmbăta. Articole nepublicați se ard. SOIRI TELGRAFICE Viena, 2 Main. — Corespondința Politică spune că miniștrii austriaci și unguri, ar fî într’un consiliu în comun, sub presidenția împeratorului, au obținut un deplin acord în tote punctele care privesc raporturile dintre Austria și Ungaria, cuprinzând și cestia quotului prestațiilor pentru afacerile comune. Proiecte de legi relative se vor supune corpurilor legiuitore din Pesta și Viena. Amendaoe guvernele s’au obligat solidaricesce a susține și esecuta aceste proiecte. Constantinopole, 2 Maiü. — Se comunică oficial că Mudtar-Pașa a reintrat la Gasko, după ce a îndestulat cetatea Nicșicî și a bătut complect în totă calea pe numeroși insurgenți . Acestea după Mudtar-Pașa, sunt nisce strălucite victorii. SENATUL Ședința de Marți 20 Aprilie, 1876 Ședința se deschide la ora 2, sub președința P. S. S. Mitropolitul Primat, președintele La apelul nominal réspund 58 d-ni senatori presenți. Sumarul ședinței precedente se aprobă, Constituirea Senatului și alegerea biuroului fiind la ordinea zilei, se procede la votare. La despuiarea scrutinului se constată următorul resultat : D. M. C. Epureanu a întrunit 34 vot. D. C. Vernescu. D ” 33 * D. C. Bosianu » » 25 ] D. Casimir Panait » ” 22 ] Em. S. Președintele proclamă pe d-nii M. C. Epureanu și G. Vernescu de vicepreședinți. D. Epureanu urcându-se la tribună mulțumesce Senatului pentru onorea ce i s’a făcut, și declară că acest Senat este venit ca să lupte pentru redobândirea drepturilor garantate de Constituțiune. Terminând, d-sa face apel la unirea tuturor pentru a se putea dobândi sincera aplicare a Constituțiunei. După aceea se urcă la tribună și d-na G. Vernescu spre a mulțumi și d-sa Senatului, picând că crede de prisos a face vreun progam, deorece țera cunosce programul partidei liberale naționale și promite că va aplica cu imparțialitate regulamentul, mai cu semn pentru minoritate. Ședința se suspende. La redeschidere, se procede la alegerea a patru secretari. Despuindu-se scrutinul, se constată că au întrunit : D. D. Cămărășescu 38 voturi D. Col. D. Leca 35 „ D. Doctor Rășcanu 55 „ D. T. Atanasiu 59 „ Chestori s’au ales d-nii : Tache Moscu cu 39 voturi. Colonel Iamandi 50 ” D. Vernescu comunică guvernului, conform art. 13 din Regulament, că biuroueste constituit. FOIȚA „TIMPULUI XANTIPA P óte ore soțul iritat arunca în fața frumosei sale soții cuvinte me desprețuitore de câtificându’î : «Ești o Xantipă? „Nu se servesce el are din ușurință de acest nume care pentru el însemneză Furia? Și cine au fost acele trei Furii sau Eumenide , feciorele Tisifone, Alecto și Megera ? Maica lor era noptea cea negră, tatăl lor Aheron, fluviul Iadului, care portă pe fata lui spinare tote chinurile blestemaților. Acele trei feciore aveu pe cap în loc de per fals, un ghem de șerpi șucrători și veninoși; misia lor era de a persecuta și prigoni necontenit, în viață și dupe marte, pe criminal și păcătos. Se vede că venerabilii preoți greci erau înainte cu trei mii de ani tot așa de inventași ca pioșii lor succesori din Roma ! Dar tote acestea nu autoriseră întru nimic a pune pe biata Xantipă, soția eruditului Socrat, pe o treptă cu Furiile. — Dacă este o afacere de onore pentru un renumit jurist de a face alb înaintea tribunalului pe un arap, — tot așa este o misie de onore a apăra pe buna femee Xantipa, a o scăpa de răua reputație ce ’i s’a atribuit cu nedrept și a demonstra că ea a fost model d'o atentivă, grațiosă, compătimitare și modestă soție ! Pentru că pate voia fi silit să învinovățesc puțin pe bunul bătrân Socrat cu demonstrarea mea, vrea să luminez ma,î ânteia marele și înaltele lui merite. Socrat s-a născut în Athena la anul 470 înaintea lui Christ, — sunt acum dar 2346 ani In acel timp Xerxe, regel Persianilor, venise de doue ori cu o armată uriașă pentru a subjuga Grecia. De doue ori Persianiî fură bătuți de bravura atenianilor și a confederaților lor- Așa Grecia a preservat Europa de inundarea barbariei mult mai ’nainte de invasia hordelor Asiatice. Pământul Greciei îngrășat cu sângele eroilor a produs în cursul de două secole fructele cele mai nobile ale culturei europene, atât în artă cât și în sciințe. Ce norocire pentru Socrate se nasce și crește în asemenea epocă! Ce n’a învățat el când în orașul nascerei sale sciințele și artele ajunsese pe atunci în gradul cel mai mare ! Tatăl seu Sofronieu, era sculptor și făcător de mobile, fiindcă falnicul cuvânt fabricant, care astă ijî ofnătă intrarea fiecărei pivnițe, în careo citesce un cărpaciu sau pantofar, nu se inventase încă. Tînerul Socrat învăță cu cea mai mare diligență meseria tatălui seu, și, precum se seie, cu mare succes, pentru că cele trei grații cari se aflaîl pe mari Ateneului în dosul statuei Minerveî — Polias Athenae, — au fost, precum se asigură, opera lui, și într’un timp când trăia un Fidia, un Zenxe, un Myrou. O lucrare mediocră o producție neînsemnata, nu ar fi avut un loc așa de important. După mortea tatălui său, până în etatea de trei-<zece ani, el tot se mai ocupa cu sculptura, însă fără o deosebită aplicare, ci numai de nevoie. Criton, un notabil atenian, cunoscându’l și observându’î marele talent, înțelese că acest mare om prin meditarea lui pare să fie mult mai folositor omenire decât prin meseria de care se ocupa. Socrat lăsă scala artei și fu dus de Criton la înțelepții acelui timp, pentru a medita și imita frumuseți mult mai superiore. Dacă arta ne învață a da viață lucrurilor neînsuflețite, a imita omul în petră. înțelepciunea caută a imita infinitul în finit, a ridica sufletul omului la acea suprema frumsețe și perfecție către care tinde acestă viață. Socrat s’a folosit de instrucția celor mai celebri în diferite științe și arte, ca Arkelau, Ana xaogra, i’rodicu, Evenu, Isimahu, Teodoru și alții. Ce a devenit Socrat, șeie tată lumea Socrat fu primul, — (Ilie Cicero, — care a chramat filosofia din cer, a stabilit-o în urbe, a introdus-o în locuința omenilor, și a silit pe acești din urmă a cugeta și studia totă conținerea și valorea ei. Dar nu numai ca învățător și educator junimea Socrat merită lauda și respectul nostru, ci și modul cu care a combătut el pe adversarii săi ,î-a câștigat omagiul și iubirea nostră. Difi-