Timpul, iunie 1876 (nr. 45-64)
1876-06-10 / nr. 49
TIMPUL cară și după ce mai intâia s’au esperimentat puindu-se chiar in serviciu in batalionele de vânători. Quantitatea lor să justifică precum urmezi : 190.000 cartușiere represintă câte două de om echipamentul a 95,000 oment din care: 14,670 infanteria de linie, 14.000 reservați, 30,890 dorobanți cu cadrele permanente, 7000 reserva acestora 30.000 milițieni, deși numărul aces 96.560 tora este mult mai mare și că legea obligă pe Stat a le da echipamentul, și în timpii de răsboiu chiar și înbrăcămintea. Scădendu-se 95,000 perechi aprovizionate rezultă o lipsă de 1.560 perechi. Departe dar de a fi angajat viitorul, nu am putut complecta totă cantitatea necesară și care lipsă devine și mai însemnătore astăzi când tote efectivele sunt sporite. Știu bine că mi se va obiecta că am găsit în deposite la venirea mea la Minister iu 30.000 cartușiere aprovisîonate de la 1869, dar culpa mea este dacă aceste cartușiere sunt cu desăvârșire de neîntrebuințat, după găsirea cu cale a omenilor competințî și care se póte constata și astăzi, căci ele există în deposite după chiar declarațiunea d-lui ministru? Pentru ce nu adaogă atunci d-sa și pe cele vechi ale foștilor grăniceri, căci eu le am păstrat și pe acelea pentru cuvântul că este tot deauna mijloc a profita de asemenea material, probă despre acesta, dispozițiunea ce am luat de a se transforma prin omeni din compania uvmerilor de administrație, după un nou model, din care un număr de 500 cartușiere le am și dat în serviciu, spre a fi cercate, batalionului 1 de vânători. Am înființat de urgență gentele ofițerești pentru că mă aflam în apropiere de concentrările din anul 1S72 și pentru ca osebit de ofițeri, ele urmau a fi distribuite sergenților-majori și sergenților-adjutanți. In cât pentru considerantul din referatul d-lui ministru de Rasboin că efectele de echipament militar sunt susceptibile de a fi perfecționate, acesta o recunosc și eü, căci progresului nu i se pute impune margini; dar dacă aprovizionarea efectelor de ori ce categorie ar fi subordonată învențiunilor ce se pot face dintr’o și într’alta, armatele și reservele lor n’ar putea fi murmurând: „Bietul copil!” Apoi a strecurat în coșul meu aceste trei monede de aur, și ceea ce este mai precios, cred, a rupt un petic din cingetarea lui și ’mi ’l-a dat jicendu’mi să merg mâne la palatul Sultanului și să arăt acest petic oficiărului de gardă, care ’mi va spune ceea ce e de făcut... — La palatul Sultanului!—strigă tatăl lui Mehmet,—straniu!... A doua de dimineță la ora indicată copilul se prezintă la porta palatului, îndată ce arătă peticul cingeturei, fu introdus în apartamentele interiore și apoi într’un splendid kioșic unde vede întins pe permi de mătase pe salvatorul său. Printr’o mișcare încântătore, care aparține numai copiilor, Mehmet alergă la el, îi apucă mâinile și le sărută. Doă umere negre era să se arunce, vedend mișcarea lui Mehmet, dar la un semn al stăpânului remaseră iar nemișcate, niciodată echipate la un moment dat. In ceea ce privește contractarea și plata întrebuințate pentru dobândirea obiectelor de echipament neapărate spre a servi armatei și reservelor ei la trebuință, nu vom răspunde nimic. Sunt înprejurări cari justifică măsuri extraordinare și cari dau responsabilității ministeriale o latitudine de care cred că orice ministru va ușa de densa și pe care chiar legea contabilități generale a Statului le admite și este mai puțin severă decât jurnalul consiliului de miniștri.—Care este țara care alerta ministrului său de Rosboiü neputința de a putea, într’un moment óre care, concentra armata cu rezerva ei din cauză de lipsă de echipament ? După ce am făcut aceste întâmpinări la referatul d-lui Ministru de Răsboiu, m’am întrebat: care póte fi scopul jurnalului consiliului de miniștrii încheiat în urma acelui referat? Acela de a lovi în mine ? Dar eu priimesc răspunderea faptelor mele, și dacă regret ceva este numai că n’am putut face mai mult pentru o instituțiune pe care am credut’o totd’auna din cele mai folositore țării mele și căreia am consacrat tóte silințele și dezvotamentul meu. Dacă guvernul actual are alte idei economice relative la armată și crede că póte preîntîmpina nevoile ei, întrun moment dat, fără a avea în depositele sale tote efectele necesarii, pote lua asupră’i respunderea unei inovațiuni necunoscută încă in țările unde există armate, precum a luat pe aceea d’a da publicităței situațiunea actuală a depositelor nóstre cari, chiar dacă ar fi fost,din cele mai paticid.ante IHf,el se cuvinea a fi cunoscută. Ion Em. Herescu. Alegatorul liber continuă campania ce a început în contra Municipalității Bucurescilor. Când a publicat răspunsul onor. Colonel Manu la primele calomnii aruncate Consiliului, și care au ridicat atâta indignațiune între toți omeni onești, încât a fost silit chiar Alegătorul da o palmodia, a promis că va reveni asupra cestinnei. După trei săptămâni de cercetări să vedem ce a găsit în dosarele comunei,—încât » aibă cutesanța să susție că sistemul nu sa schKmbat; că ce lipsește în administrarea afacerilor comunale este simțul de legalitate și de integritate (!!!). Daca vom demonstra cu țifre în mână, că tote cele arătate. . . nu va rămâne a demonstrat că Alegătorul a calomniat cu precugetare și cu bună sclință pe nisce omeni onorabili ? Publicul capitalei va judeca fapta și scopul ei. Șeful credincioșilor puse pe capi să ședă lângă dânsul și vorbi cu el citva timp; apoi încântat de gentileța jmeiul Mehmet, chiamă pe șeful sculelor, îl dete instrucții și trimise copilul acasă încărcat de daruri, fugăduindu’i că se v»a ocupa de el. Lucru estraordinar! Sultanul și ținu parola și nu uită pe copil. Câteva zile în urmă Mehmet intră în principala scala din Constantinopol, și grație inteligenței și energiei sale, deveni în curând unul din școlarii cei mai străluciți. Din când în când Sultanul chiamă pe protegiatul său, ca să constate progresul și desvoltarea acestei inteligențe pe care o considera ca opera sa, și de care se mândrea. Acesta prosperitate nu făcuse pe Mehmet să -și uite de tata-său; grabă generosităței ilustrului protector, bătrânul nu mai simțea lipsa, și nu era cea mai mică atenție prin care fiul său să n’i arate afecția. Mehmet iubia pe tatăl său cu o iubire Vom lua d’a rendul tote acusațiunile Alegătorului. I. Contractul pentru pavarea stradei Târgoviște. Alegătorul susține că s’a dat pavarea acestei strade fără licitație,în contra legii comptabilității, că pavarea costă aprópe un milion, că astfel s’a adus o pagubă intereselor comunei. Atâtea afirmațiuni, atâtea neadevăruri. 1. Nu este exact că darea pavării stradei a fost făcută în contra legii de contabilitate. — Al. IV. din Art. .46 a legei prevede anume că se pote contracta prin bună învoire : pentru obiecte ce nu se pot găsi decât la o singură persona ; și bunul simț areta că nici nu pote fi altminterea, căci daca e unicil proprietarul lucrului vândut cum să se facă concurs? Cine să concureze? Ei bine, piatra de porphyr cu care se paveză strada Tîrgoviște este proprietatea exclusivă a unei societăți belgiane, societatea de Guenast și nu mai există în Europa altă carieră de acestă piatră : prin urmare ori trebuia Consiliul să nu paveze strada cu acea piatră de porphyr , ori să facă contractul cum l'a făcut cu bună învoilă și pe temeiul art. 46 din legea contabilități care prevede anume un asemenea cas. — Dar nu există altă piatră care să potă servi la pavare ? Respunsul e simplu, există multe feluri de piatră: bolovani grefă, granit, etc.— Insă cea mai tare, cea mai economică prin urmare este acea piatră de porphyr , care e aprópe irusabilă , căci pe când granitul (cea mai bună piatră după porphyr) în 12 ani se așeză, (probă starea stradei Mogoșoi), porphyrul are o durată ilimitată. Experiența s’a făcut la Paris, unde mai tote stradele importante s’au pavat cu acest porphyr, la Berlin, unde Muncipalitatea a cumpărat în acești ani 80 milione bucăți de acestă piatră pentru pavarea stradelor. Eră dar motivul forte simplu care a determinat pe consilii a lua acestă piatră pentru str. Tîrgoviște, stradă care duce la gară și prin urmare are trebuință de cel mai solid pavagiu. Numai lipsa de fonduri n’a permis a se pava și podul Mogoșei cu acea piatră , sperăm că în viitor se va face și acesta. — Prin urmare darea pavări stradei Târgovitbcx este în cumfox îxibarbo v»u. logo ai ooixbabilrfcttțx • 2. Nu este exact că strada Tiigov. costă 1 milion 1. n. Cu un consiliu patriot ar fi costat póte acestă sumă, cu reacționarii și făcătorii de abuzuri de a fi costă numai 412,350 f. n. strada și 105.000 f. n. trotarele. —ată prețurile: s’a contractat 12,500 metri pătrați paragin a 31 1. n. 50/ioo metru care fac 393,750 f. n. plus 30.000 . n. pentru pavarea înaintea porților caselor care bordeză strada, total 412,350 f. n. De aci la 1 milion e departe. 3. Nu este exact că cu prețul acesta s’a adus o pagubă casei comunale ; din contră el a fost cel mai avantagios din tote câte s’a contractat până atiî ; o simplă comparațiune de prețuri va stabili acesta . Prețul metrului pătrat de piatră porfiră cu costul așezării, (cu urreri aduși înadins din Belgia) și cu întreținere de 3 ani este după contractul d-lui Gobart 31p. și 50 b. Prețul metrului pătrat de pavagiu de granit (piatră de o calitate inferioră, dim am rjis) după contractul încheiat în 1870 a fost de 33 fr. 48 b. și după cel din 871 de 30 1. și 24 b. fără așezare, și fără întreținere, fără mărgini, aprope exagerată, cum scia să iubescă musulmanii cari ajung să nu mai discute faptele bune sau rele ale personal iubite, și le suferă supărările, capriciile, — aruncând tot pe socotela fatalităței. Bătrânul Au să fi comis chiar crime, iubirea fiului său nu s’ar fi schimbat. . . * * îți < Copilul devenise bărbat, și cu protecția atotputernică a șefului credincioșilor, mersese răpede înainte. Nu mérat între cei mai instruiți ulemale, câștigase o reputație de om al solinței, luase locul de al doilea secretar al Sultanului, și tóte îl facea să spere că succesele lui nu se vor opri aci, când o sorie se răspândi în palat. Se descoperise o conspirație contra Sultanului, al căreia scop era să strângă de gât pe suveranul actual și să pună pe unchiul său în locul i. Din fericire însă conspirația se descoperise. Fără să -și dea sema de presimțirile ce Costul așezări pavagiului pe un metru pătrat este în genere de 21. și 25 b. — întreținerea pe 3 ani calculată a 40 bani pe an reprezintă 11. și 20 b. — Prin urmare costul metrului pătrat de granit după contractul din 1870 era de 361. 93 b. și după cel din 1871 de 33 1. și 69 b. — adică cu 2 l. 19 și cu 5 l. 43 b, mai mult decât costul metrului pătrat după contractul d-lui Gobart, și cu totă diferința de calitate ce există între granit și porphyr. Diferința între prețurile de ap Jî și cele din 70 și 71 este pentru totă strada, în comparație cu prețul din 1871 de 29,375 1. n. și cu cel din 1870, de 67,875 1. n. — Etă clar că strada se paveză cu piatra cea mai bună din Europa și costă 69.895 f. n. mai puțin decât după prețurile contractelor anteriore. Unde e paguba ? Unde e abusul ? Dea Domnul ca tot astfel de păgubi să se aducă casei comunale de către viitorele consilii preconisate de Alegătorul! Dar să comparăm acum acest preț de 311. 50 l. cu prețul pavagiului de granit din Scoția contractat la 1868 de către consiliul comunal patriot, și cu care s’a pavat strada Lipscanilor și Strada Mogoșei. Prețul metrului pătrat a fost atunci, socotindu-se așezarea și întreținerea pe 3 ani, de 351. și 95 b. dacă vom lua prețul cel mai scăzut, și de 38 l. și 45 b. dacă vom lua pe cel mai mare. • Diferința în minus 41. și 45 și 61. și 95 b, în favorea contractului actual. Ceea ce,pentru totă strada Tîrgoviște împreună cu pavagiul din naintea porților, face o diferință de 59,9754. n. (!!!) intr’un cas și de 93,825 1. (.!.!!) în cel-l-alt. Adică pavagiul stradei Tîrgoviște cu porphyr costă 59,975 1. și 93,825 1. mai puțin decât ar fi costat dacă se da cu prețurile admise de consiliul din 1868 ! ! Judece publicul unde e buna credință, unde e buna îngrijire a intereselor comunei, venend așa enorme diferințe la pavarea unei singure strade ! Să notăm că contractul pentru piatra din Scoția a fost dat de consiliu patriot, prin d. Grant fără licitație, în contra legii contabilității, căci din momentul ce alesese granitul care se găseste în tote părțile Europei, licitația era imperios cerută de lege. (V. Deliberația consiliului d din 28 iunie 1868 care a decis a se da fără licitație, și contractul din 9 iuliu 1868, pentru predarea a 600.000 bucăți piatră din Scoția). II. Nu e adevărat că contractele d-lui Serghiad pentru strada Moșilor și trotoarele din strada Mogoșei s’au dat fără licitație : I. S’au făcut licitație la 24 Maiu 1875 și s’a adjudecat asupra d-lui Serghiad 6000 metri pătrați pavagiu de granit din Italia a 27 1. și 50 bani muzeu fără așezare și fără întreținere. — Cu așezarea (care la licitație a eșit la 1. n. 2 și b. 7 metru pătrat), și cu întreținerea pe 3 ani calculată a 40 bani pe an și pe metru, patrat prețul metrului revine la suma totală de 301. n. 77 bani, adică cu 0,73 bani maieftin decât metru după strada Târgoviște, diferință minimă în comparație cu superioritatea porphyrului asupra granitului, ceea ce dovedește că contractul cu Gobart a fost cel mai avantagios pentru comună. Dar să comparăm acest preț de 30 1. și 75 b. cu prețurile din 70 (adica 361. 93 b.) și 71 (adică 33 1. și 69 b.) pentru aceașî piatră adusă avu, auzind acesta scrie Mehmet avu însă un fior misterios. A doua zi ’I se explică aceste presimțiri. Grație posiției sale, lista conjuraților trebuia să treca prin vederea lui. Când o citi, între numele acelor cari proiectase mortea bine-facătorului său, véiu și numele tatălui său. In același moment Sultanul îl chiamă. — Ye<i după fața ta, <]ise șeful credincioșilor, — că ai auzit o rea scrie. Nu te îngriji de tine. Acesta nu schimbă întru nimic afecția ce am pentru tine, și fiind-că soiam iubirea ce ai pentru tatăl teu, am voit sa ne evităm nișce scene penibile. Nu’mi cere nici o grație pentru el; am jurat că justiția își va urma calea, și voia fi neînduplecat chiar pentru tine. Ténorul ulema înțelesese că nu putea să schimbe hotărârea stăpânului, și se depărtă cu desperarea în suflet. * * * * Mehmet-Ali se unise cu câțiva con-