Timpul, mai 1890 (nr. 136-160)
1890-05-04 / nr. 139
VINERI 4 MANU ABONAMENTELE a toată țara, pe an . .„ „ pe 6 luni . „ pe 3 luni . Pentru streinătate pe an. 40 lei 20 „ 10 „ 60 „ Abonamentele se priimesc la Administrație UN EXEMPLAR 10 BANI MANUSCRIPTELE NEPUBLICATE SE ARD EDIȚIA A DOUA ANUL XI No. 139 AMCINTI SI INSERTI DIN Linia 30 litere petit pag. IV . 1.40 Reclame pag. III.........................1.50 >. j. R.....................2.50 ANUNCIURILE SI INSERȚIILE sunt exclusiv primite la administrația ziarului, Calea Victoriei, No. 45. IN PARIS la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse SCRISORILE NEFRANCATE NU SE PRIMESC * (Muchiul Bice Nationale 1 ) I Lectorii au luat cunoștință din numărul trecut al Timpului de pretențiile administratorilor Băncei— pe larg desvoltate in procesul lor verbal din 10 Martie anul curent,— și sunt pe deplin edificați. Acum la rândul nostru se cuvine să analizăm legea organică a Băncei din 11 Aprilie 18s0 și să vedem cari sunt drepturile Statului. Și, mai ánteia trebue să limpezim desăvârșit aceste trei intrebări predomnitoare de principiu, și anume: 1. Daca Banca aceasta privilegiază, s’a înființat pentru folosul exclusiv al Statului român? 2. Daca regularea, intr’un fel sau intr’altul, al sistemului monetar al țârii a fost prejudecat prin monopolul Băncei ? 3. Daca administratorii și societatea acționarilor acestei instituții se pot opune la transformarea stocului metalic al Băncei—din exclusiv de argint cum este, nu exclusiv de aur—cum trebuie să fie ? Și daca din analiza legei ar resulta că aceste principii sunt resolvate in favoarea opiniunei d-lor Garada și Giie, atunci—din punctul de vedere al ideei de Stat—chestiunea se poate socoti controversabilă , iar daca, cu legea in mână, se va dovedi contrariul, atunci opunerea ce fac țarii d-lor, la esecutarea legei monetare, este un act culpabil de insurgență. Să analizăm clar legea din 11 Aprilie 1880. Legea organică a Băncei se compune din treizeci articole peste tot. In primul articol se zice: că se insume o Bancă de scumpt și de circulating sub numele de Banca Națională a României etc. Credem că prin insuși acest titlu, se afirmă caracterul positiv de instituțiune de Stat al Băncei și menirea ei ca atare să servească — cu precădere peste orice interese private—interesele publice financiare și economice ale Regatului României. Căci aoi cuvintele puse in chiar titlul Băncei—Nationale a României— au joc un rol de fantasie, ci au avut un scop determinat și precis in mintea legiuitorului care le-a alipit după cuvîntul abstract și impersonal de „Banca“. Negreșit că legiuitorul intrebuințându-se așa cum a făcut, n’a gândit să creeze o bancă a Rinei sau a Madagascarului, ci hotărât o Bancă a națiunei românesce, precum n’a gândit să facă nici o Bancă privată, spre pildă, a d-lui «Carada, sau a D-lui «Stătescu» în specie—și nici asemenea o Bancă a unei asociații private Carada-Stătescu - Bibescu - Ștefănescu - Costinescu etc. Aceasta e positiv. Deci clar, aceste ipoteze de fapt se exclud din raționament, prin precisiunea espresiunilor din titlul Băncei, și prin urmare nu putem ajunge la altă concluzie decât că aci e vorba de o instituțiune financiară de Stat, căci aceasta se spune positiv și prin expunerea de motive a legei organice când ea s’a presentat înaintea Parlamentului. Dar apoi, atât este de adevărată această deducere—că Banca este exclusiv o instituție de Stat, și că interesele personale ale acționarilor asociați nu sunt privite decât ca lucru cu totul secundar și minor,incât guvernul numește pe cei mai principali membrii ai administrațiunea ei. El numește pe guvernor (art. 21) pe termen de cinci ani; el numește trei censori și două directori (art. 22). Iată șase inalți funcționari ai Statului—din care unul, guvernorul, este cu puteri preponderente —care administrează instituția și * ■ toate operațiunile sale. Și intreb : se poate oare admite ca Statul să administreze o societate financiară privată prin funcționarii sai direcți ? — Și ce ar insemna o asemenea tutelă daca n’ar fi in joc aci grija unică a „interesului public“? Dar este ceva mai mult, in art. 25. Statul numește un comisar al guvernului cu îndatorirea de a se amesteca in „toate“ operațiile bancei, și cu ce drepturi? — Art. 27 le definește așa , cu dreptul de a suspenda executarea tuturor măsurilor băncei cari ar fi, contrarie legei, statutelor SAU intereselor Statului. A «suspenda» este deja mult, dar totuși nu e incă o hotărâre definitivă și suverană; și este foarte interesant a se sti care e instanța supremă care dă sancțiunea definitivă actului provisoriu al comisarului guvernului. Art. 98 din statute, desvoltător, art. 27 din legea organică, in ultimul său paragraf, ne-o spune. Această instanță nu este nici tribunalul, nici curtea de Apel, nici inalta curtea de Casație, nici inalta curte de pompturi; in fine, nici o instanță «judecătorească»*). Această supremă instanță este numai Guvernul!! Comisarul guvernului dupe ce suspendă actele Băncei, referează guvernului care, zic statutele, hotărăște in mod definitiv ! Mai poate fi dubiu și interpretare posibilă, asupra caracterului exclusiv de Stat al Băncei aceștia ? și mai poate-se pare susține, de oameni cu judecata nealterată, că in această instituție se pot pune paralel, sau pe o treaptă de egalitate interesele private și personale, cu acele ale Statului ? Se poate admite in fine, cu bună-credință, că ori de câte ori «interesul public» este in joc, acționarii ar putea opune interesele lor personale spre a-1 precumpăni sau a-1 majoriza... Unde este aici contractul sinalagmatic — după cum susține cu atâta naivitate legistul Stătescu, — prin care Statul ar fi renunțat la drepturile lui inalienabile in favoarea unei asociații de traficanți de bani * • spre a-i înarma pe ei cu enorme privilegii ? Mi se va răspunde poate : dar interesele acționarilor nu au nici o considerație, nici un drept și nici o protecție ? Au negreșit, dar interesele lor sunt de ordine inferioară, cantități neglijabile, și nu pentru ele s’au creat .) Să mă scuze lectorii de multele sublinieri ce întrebuințez, dar sunt necesarii pentru ca să fiu înțeles de juriștii Bancei Naționale. Din monopol pentru ca să se folosească din traficul banilor cu orice preț, nu pentru îmbogățirea unor neguțători s’a creat o instituție privilegiată, ci pentru a se realiza un scop mai inalt, o utilitate mai generală, care singură este precumpănitoare in Banca Națională a României. Și acest scop și utilitate generală, trebue să fie îndeplinită in sensul cum îl ințeleg organele politice care represinta legalmente Statul dupe Constituția firei. Acesta e înțelesul imperativ al art. 27 din legea organică desvoltat prin alineatul ultim al art. 98 din statutele Băncei. Interesele acționarilor se resolv firește și implicit in părțile lor oneste si avitabile — ca o consecință * * logică—a realisărei desăvîrșite a interesului public. De aceia acționarii au și ei o parte in administrația Băncei prin represintanții aleși; de aceia ei au dreptul de întrunire generală, de verificare de compturi și scripturi, și primesc repartiții de dividende. Dar ei nu pot schimba statutele (art. 29 a legei) fără aprobarea guvernului, și nu pot face nimic contra interesului Statului (idem art. 27) ori cât de mari câștiguri personale ar putea să aibe ei in perspectivă... Pare mi-se că cheziunea ănteia este pe deplin resolvită, și nu mai am trebuință să amintesc, ca ultim argument, și art. 5 al legei organice prin care Statul pune zece milioane din treizeci, la capitalul de fondațiune al Băncei; și deci inciuoială nu mai poate fi de acum inainte că Banca Națională a României, este o instituție exclusiv de Stat. A. D. Hulban. TELEGRAME Serviciul Agenției Române AUSTRO-UNGARIA Viena, si Maiu.—Exposiția agricolă s’a deschis intr’un mod solemn in timpul dimineței de către împărat in fața arhiducilor, a miniștrilor, a corpului diplomatic și a represintanților Parlamentului austriac și celui ungar. Răspunzând la discursul prințului de Colloredo, președintele Exposiției împăratul, a zis că e sigur că Exposiția va dovedi progrese mari realizate in Monarchie. M. S. a fost foarte mult aclamat la sosire și la plecare. 14 Mafii.— «Politische Correspondenz» află din sorginte sigură că nu e exact că delegații bulgari la conferința telegrafică din Paris a fost insărcinațî și cu negociarea unui împrumut pentru Bulgaria. Principatul n’are de loc trebuință in acest moment de a se împrumuta. Budapesta, 14 Mafii. — Camera deputaților. — Camera a trimes unei comisiuni o moțiune a extremei stânge cerând modificarea legii asupra naturalizării. Contele Szapary a declarat că nu voiește să fie bănuit că împiedică discuția, deci nu se opune la aceea ca Camera să se ocupe de moțiunea extremei stânge, deoarece o discuțiiune in Cameră nu implică negreșit adoptarea sau respingerea legii. BULGARIA Sofia, 14 Mafii. — Procesul Panuza incepe mâine, dar e probabil că după ședința de deschidere, Curtea se va amâna pe luni, spre a da avocaților timpul de a-șî pregăti apărarea. Toți acuzații au câte un avocat. Panița va avea după. — D. Stambuloff, care suferea de inflamație a ochiului, e aproape pe deplin insănătoșit. Această indisposiție provenea dintr’o bucățică de cărbune ce ii intrase in ochiul primului ministru la întoarcerea sa de la Filipopol. FRANȚA Baris, 14 Mai.—D. Constans pregătește un proiect de lege, ținând a asigura lucrătorilor o pensiune de retragere după un oarecare număr de ani sau un cas de accident. Această pensiune s-ar produce prin versăminte ce lucrătorii le-ar face unor societăți de ajutor mutual subvenționate de Stat. 14 Mai.—Apărătorul lui Joubert a cerut achitarea clientului seu. El a încercat să demonstre necompetința clientului in materie de afaceri. El a amintit serviciile politice aduse de Joubert in 1870, 76 și 1882. Le Courrier du soir află că d. Carnot va semna înainte de 21 Mai grațiarea ducelui d’Orléans. OPOSITIA PROECTUL DEJAMOVIBILITATE Ieri a inceput in Cameră discuțiunea proiectului de reorganizare judecătorească. Cu această ocazie diferite grupuri ale opozițiunei au dat o nouă dovadă de neputința lor de a colabora la opera de reorganizare a Statului. D. Panu, cel d’anteia a cerut amânarea discuțiunii. Din partea î lucrul era intrucâtva firesc: d. Panu fiind adversarul principiului inamovibilităței, se pricepe ca d-sa să se împotrivească din toate mijloacele la indeplinirea unei reforme care e in contradicție cu ideile d-sale. După d. Panu insă s’a sculat d. Nicolae Ionescu, membru in comitetul dirigent al partidului liberalnațional. In această calitate, d-sa a cerut amânarea discutiunei sub cuvînt că reforma e prematură, că nu e îndestul studiată, etc. Și aceasta o spune fruntașul unui partid care, până in ziua de azi, a depus două proecte de lege pentru stabilirea inamovibilităței magistraturei. Propunerea de amânare, fiind pusă la vot, a dobândit și sufragiile grupului liberal-conservator care are inscris in programul sau inamovibilitatea magistraturei. Privind lucrurile dintr’un punct de vedere egoist de partid, inconsecințele oposițiunei nu ne pot displace, căci ele nu pot decât să dea mai mult credit unui guvern ce s’arată gelos d’a realisa făgăduelile sale, și ele nu pot decât să mărească autoritatea guvernului care va avea onoarea exclusivă de a fi dat magistraturei independența și prestigiul ce i lipsesc. Noi ne mirăm cum șefii oposițiunei nu pricep că asemenea șicane și tertipuri sunt incă explicabile când reușesc; când insă nu isbutesc, ele pe lângă că discreditează pe autorii lor, nu le aduc cel puțin vr un folos. Camera reclamând discuțiunea imediată, a dejucat manopera oposițiunei, și a dovedit că este aptă a realisa reformele pe cari țara le așteaptă. ȘI DEBOLUISARGE ARGINTULUI In vederea transformarea monetei noastre de argint in monetă de aur, și in conformitate cr. legea de curând votată de Cameră, d. ministru de Finanțe a efectuat ieri vânzarea unei părți din moneta noastră de argint. D. Germani primise mai multe oferte, din cari cea mai avantagioasă este aceea a d-lui Bruhl care reprezintă casele Torsch din Viena, Mendelsohn din Berlin, Warschauer tot din Berlin. D. Bruhl oferea 73 franci și 40 bani suta de franci pentru o cantitate de argint de 10 milioane, iar pentru rest de 15 milioane d. Bruhl își rezervă dreptul de obțiune până la 1 iunie. D. Germani a obținut ca un loc să i se dea 73 fr. 40 bani să i se plătească 73 fr. și 75 bani, pentru cele d’ăntâi 10 milioane, remânând ca pentru celelalte 15 milioane, casele reprezentate de d. Bruhl să dea 75 franci pentru suta de lei argint, sau să renunțe la afacere la 1 iunie. De acum se poate prevede că prin această operație, Statul va câștiga cel puțin un milion asupra condițiunilor cuprinse in proectul guvernului și admise de Cameră. Aflămor. PRIMUL MARE DISCURS aL NOULUI CANCELAR HERMAN O zi mare.—Germania in Africa.— Ca privineprieten al politicei coloniale. — Biblia și pușca. — Sporirea puterei maritime.—Impresia generală. Ședința Reichstagului de la 12 Marți, a fost, după apreciarea ziarelor germane,prima ședință importantă.—prima zi mare, după cum se exprimă ele. — in noua sesiune. Se știa că d. Caprivi, cancelarul imperiului și secretarul de Stat Marshall, vor vorbi despre politica colonială și se aștepta cu mare încordare a se auzi discursurile acestor dupî domni, precum și a se vedea atitudinea opoziției. Proiectul care era in discuție era privitor la un credit, de 4 1/2 milioane pentru scopuri coloniale. După ce in scurte și clare cuvinte secretarul de Stat Marscal expuse scopul politicei coloniale și al noului credit : lățirea creștinismului, stărpirea negoțului cu sclavi, apărarea intereselor comerciale germane, asigură că misiunea lui Emin-pașa e împăciuitoare și nici de cum otsită Englitereî; — și după ce deputatul Bamberger declară că partidul său ar aproba creditele cu condiția ca guvernul să se declare gata a se retrage din Africa orientală și a ceda locul societăților private,—luă cuvântul Caprivi, in mijlocul celei mai mari încordări. De la inceput, cancelarul declară că împărtășește opinia antevorbitorului de a se urmări politica colonială numai până unde va fi purtată și sprijinită de voința și sentimentele națiunei,