Timpul, mai 1890 (nr. 136-160)

1890-05-04 / nr. 139

VINERI 4 MANU ABONAMENTELE a toată țara, pe an . .­­„ „ pe 6 luni . „ pe 3 luni . Pentru streinătate pe an. 40 lei 20 „ 10 „ 60 „ Abonamentele se priimesc la Administrație UN EXEMPLAR 10 BANI MANUSCRIPTELE NEPUBLICATE SE ARD EDIȚIA A DOUA ANUL XI No. 139 AMCIN­TI SI INSERTI DIN Linia 30 litere petit pag. IV . 1.40 Reclame pag. III.........................1.50 >. j. R.....................2.50 ANUNCIURILE SI INSERȚIILE sunt exclusiv primite la administra­ția ziarului, Calea Victoriei, No. 45. IN PARIS la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse SCRISORILE NEFRANCATE NU SE PRIMESC * (Muchiul Bice­ Nationale 1 ) I­ Lectorii au luat cunoștință din numărul trecut al Timpului de pre­tențiile administratorilor Băncei— pe larg desvoltate in procesul lor verbal din 10 Martie anul curent,— și sunt pe deplin edificați. Acum la rândul nostru se cuvine să anali­­zăm legea organică a Băncei din 11 Aprilie 18s0 și să vedem cari sunt drepturile Statului. Și, mai ánteia trebue să limpezim desăvârșit aceste trei intrebări pre­domnitoare de principiu, și anume: 1. Daca Banca aceasta privile­giază, s’a înființat pentru folosul exclusiv al Statului român? 2. Daca regularea, intr’un fel sau intr’altul, al sistemului monetar al țârii a fost prejudecat prin mono­polul Băncei ? 3. Daca administratorii și societa­tea acționarilor acestei instituții se pot opune la transformarea stocu­lui metalic al Băncei—din exclusiv de argint cum este, nu exclusiv de aur—cum trebuie să fie ? Și daca din analiza legei ar re­­sulta că aceste principii sunt re­­solvate in favoarea opiniunei d-lor Garada și G­iie, atunci—din punc­tul de vedere al ideei de Stat—ches­tiunea se poate socoti­ controversa­­bilă , iar daca, cu legea in mână, se va dovedi contrariul, atunci o­­punerea ce fac țarii d-lor, la ese­­cutarea legei monetare, este un act culpabil de insurgență. Să analizăm clar legea din 11 Aprilie 1880. Legea organică a Băncei se com­pune din trei­zeci articole peste tot. In primul articol se zice: că se in­­sum­e o Bancă de scumpt și de circu­lating sub numele de Banca Națio­nală a României etc. Credem că prin insuși acest titlu, se afirmă caracterul positiv de in­­stituțiune de Stat al Băncei și me­nirea ei ca atare să servească — cu precădere peste ori­ce interese pri­vate—interesele publice financiare și economice ale Regatului Româ­niei. Căci aoi cuvintele puse in chiar titlul Băncei—Nationale a României— au joc un rol de fantasie, ci au a­­vut un scop determinat și precis in mintea legiuitorului care le-a a­­lipit după cuvîntul abstract și im­personal de „Banca“. Negreșit că le­giuitorul intrebuințându-se așa cum a făcut, n’a gândit să creeze o bancă a Rinei sau a Madagascarului, ci ho­tărât o Bancă a națiunei românesce, precum n’a gândit să facă nici o Bancă privată, spre pildă, a d-lui «Carada, sau a D-lui «Stătescu» în specie—și nici asemenea o Bancă a unei asociații private Carada-Stă­tescu - Bib­escu - Ștefănescu - Costi­­nescu etc. Aceasta e positiv. Deci clar, aceste ipoteze de fapt se exclud din raționament, prin pre­­cisiunea espresiunilor din titlul Băn­­cei, și prin urmare nu putem ajunge la altă concluzie de­cât că aci e vorba de o instituțiune financiară de Stat, căci aceasta se spune posi­tiv și prin expunerea de motive a legei organice când ea s’a presentat înaintea Parlamentului. Dar apoi, atât este de adevărată a­ceastă deducere—că Banca este ex­clusiv o instituție de Stat, și că in­teresele personale ale acționarilor asociați nu sunt privite decât ca lu­cru cu totul secundar și minor,­­in­cât guvernul numește pe cei mai principali membrii ai administra­­țiunea ei. El numește pe guvernor (art. 21) pe termen de cinci ani; el numește trei censori și două directori (art. 22). Iată șase inalți funcționari ai Statului—din care unul, guver­­norul, este cu puteri preponderente —care administrează instituția și * ■ toate operațiunile sale. Și intreb : se poate oare admite ca Statul să administreze o socie­tate financiară privată prin func­ționarii sai direcți ? — Și ce ar in­­semna o asemenea tutelă daca n’ar fi in joc aci grija unică a „inte­resului public“? Dar este ce­va mai mult, in art. 25. Statul numește un comisar al­­ guvernului cu îndatorirea de a se amesteca in „toate“ operațiile ban­­cei, și cu ce drepturi? — Art. 27 le definește așa , cu dreptul de a sus­penda executarea tuturor măsurilor băncei cari ar fi, contrarie legei, sta­tutelor SAU intereselor Statului. A «suspenda» este deja mult, dar totu­și nu e incă o hotărâre definitivă și suverană; și este foarte interesant a se sti care e instanța supremă care dă sancțiunea definitivă actu­­lui provisoriu al comisarului guver­nului. Art. 98 din statute, desvoltător, art. 27 din legea organică, in ulti­mul său paragraf, ne-o spune. Această instanță nu este nici tri­bunalul, nici curtea de Apel, nici inalta curtea de Casație, nici inalta curte de pompturi; in fine, nici o instanță «judecătorească»*). Această supremă instanță este nu­mai Guvernul!! Comisarul guvernului dupe ce sus­pendă actele Băncei, referează guver­nului care, zic statutele, hotărăște in mod definitiv ! Mai poate fi dubiu și interpretare posibilă, asupra caracterului exclu­siv de Stat al Băncei aceștia ? și mai poate-se pare susține, de oameni cu judecata nealterată, că in această instituție se pot pune paralel, sau pe o treaptă de egalitate interesele private și personale, cu acele ale Statului ? Se poate admite in fine, cu bună-credință, că ori de câte ori «interesul public» este in joc, ac­ționarii ar putea opune interesele lor personale spre a-1 precumpăni sau a-1 majoriza­... Unde este aici contractul sinalag­­matic — după cum susține cu atâta naivitate legistul Stătescu, — prin care Statul ar fi renunțat la drep­turile lui inalienabile in favoarea unei asociații de traficanți de bani * • spre a-i înarma pe ei cu enorme privilegii ? Mi se va răspunde poate : dar in­teresele acționarilor nu au nici o considerație, nici un drept și nici o protecție ? Au negreșit, dar interesele lor sunt de ordine inferioară, cantități ne­glijabile, și nu pentru ele s’au creat .) Să mă scuze lectorii de multele sub­linieri ce întrebuințez, dar sunt necesarii pentru ca să fiu înțeles de juriștii Bancei Naționale. Din monopol pentru ca să se folo­sească din traficul banilor cu ori­ce preț, nu pentru îmbogățirea unor neguțători s’a creat o instituție pri­vilegiată, ci pentru a se realiza un scop mai inalt, o utilitate mai gene­rală, care singură este precumpă­nitoare in Banca Națională a Ro­mâniei. Și acest scop și utilitate ge­nerală, trebue să fie îndeplinită in sensul cum îl ințeleg organele poli­tice care represinta legalmente Sta­tul dupe Constituția firei. Acesta e înțelesul imperativ al art. 27 din legea organică desvoltat prin alineatul ultim al art. 98 din statutele Băncei. Interesele acționarilor se resolv firește și implicit in părțile lor o­neste si avitabile — ca o consecință * * logică—a realisărei desăvîrșite a in­teresului public. De aceia acționarii au și ei o parte in administrația Băncei prin repre­­sintanții aleși; de aceia ei au drep­tul de întrunire generală, de veri­ficare de compturi și scripturi, și primesc repartiții de dividende. Dar ei nu pot schimba statutele (art. 29 a legei) fără aprobarea guvernului, și nu pot face nimic contra intere­sului Statului (idem art. 27) ori cât de mari câștiguri personale ar putea să aibe ei in perspectivă... Pare mi-se că cheziunea ănteia este pe deplin resolvită, și nu mai am trebuință să amintesc, ca ultim argument, și art. 5 al legei orga­nice prin care Statul pune zece mi­lioane din trei­zeci, la capitalul de fondațiune al Băncei; și deci in­­ciuoială nu mai poate fi de acum inainte că Banca Națională a Ro­­­mâniei, este o instituție exclusiv de Stat. A. D. Hulban. T­ELEGRAME Serviciul Agenției Române AUSTRO-UNGARIA Viena, si Maiu.—Exposiția agricolă s’a deschis intr’un mod solemn in tim­pul dimineței de către împărat in fața arhiducilor, a miniștrilor, a corpului diplomatic și a represintanților Parla­mentului austriac și celui ungar. Răspunzând la discursul prințului de Colloredo, președintele Exposiției îm­păratul, a zis că e sigur că Exposiția va dovedi progrese mari realizate in Monarchie. M. S. a fost foarte mult a­­clamat la sosire și la plecare. 14 Mafii.— «Politische Correspondenz» află din sorginte sigură că nu e exact că delegații bulgari la conferința tele­grafică din Paris a fost insărcinațî și cu negociarea unui împrumut pentru Bulgaria. Principatul n’are de loc tre­buință in acest moment de a se îm­prumuta. Budapesta, 14 Mafii. — Camera de­putaților. — Camera a trimes unei co­­misiuni o moțiune a extremei stânge cerând modificarea legii asupra natu­­ralizării. Contele Szapary a declarat că nu voiește să fie bănuit că împiedică dis­cuția, deci nu se opune la aceea ca Camera să se ocupe de moțiunea ex­tremei stânge, de­oare­ce o discuțiiune in Cameră nu implică negreșit adop­tarea sau respingerea legii. BULGARIA Sofia, 14 Mafii. — Procesul Panu­za incepe mâine, dar e probabil că după ședința de deschidere, Curtea se va a­­mâna pe luni, spre a da avocaților tim­pul de a-șî pregăti apărarea. Toți acu­zații au câte un avocat. Panița va avea după. — D. Stambuloff, care suferea de inflamație a ochiului, e aproape pe de­plin insănătoșit. Această indisposiție provenea dintr’o bucățică de cărbune ce ii intrase in ochiul primului ministru la întoarcerea sa de la Filipopol. FRANȚA Baris, 14 Mai.—D. Constans pregă­tește un proiect de lege, ținând a asi­gura lucrătorilor o pensiune de retra­gere după un oare­care număr de ani sau un cas de accident. Această pen­siune s-ar produce prin versăminte ce lucrătorii le-ar face unor societăți de ajutor mutual subvenționate de Stat. 14 Mai.—Apărătorul lui Joubert a cerut achitarea clientului seu. El a în­cercat să demonstre necompetința cli­entului in materie de afaceri. El a a­mintit serviciile politice aduse de Jou­bert in 1870, 76 și 1882. Le Courrier du soir află că d. Car­not va semna înainte de 21 Mai gra­­țiarea ducelui d’Orléans. OPOSITIA PROECTUL DEJAMOVIBILITATE Ieri a inceput in Cameră discu­­țiunea proiectului de reorganizare judecătorească. Cu această ocazie diferite grupuri ale opozițiunei au dat o nouă dovadă de neputința lor de a colabora la opera de reorga­nizare a Statului. D. Panu, cel d’anteia a cerut amâ­narea discuțiunii. Din partea î lucrul era intru­cât­va firesc: d. Panu fiind adversarul principiului inamo­­vibilităței, se pricepe ca d-sa să se împotrivească din toate mijloacele la indeplinirea unei reforme care e in contradicție cu ideile d-sale. După d. Panu insă s’a sculat d. Nicolae Ionescu, membru in com­i­tetul dirigent al partidului liberal­­național. In această calitate, d-sa a cerut amânarea discutiunei sub cu­­vînt că reforma e prematură, că nu e îndestul studiată, etc. Și aceasta o spune fruntașul unui partid care, până in ziua de azi, a depus două proecte de lege pentru stabilirea inamovibilităței magistraturei. Propunerea de amânare, fiind pusă la vot, a dobândit și sufra­­giile grupului liberal-conservator care are inscris in programul sau inamovibilitatea magistraturei. Privind lucrurile dintr’un punct de vedere egoist de partid, inconse­­cințele oposițiunei nu ne pot dis­place, căci ele nu pot de­cât să dea mai mult credit unui guvern ce s’a­­rată gelos d’a realisa făgăduelile sale, și ele nu pot de­cât să mărea­scă autoritatea guvernului care va avea onoarea exclusivă de a fi dat magistraturei independența și pres­tigiul ce­ i lipsesc. Noi ne mirăm cum șefii oposițiu­nei nu pricep că asemenea șicane și tertipuri sunt incă explicabile când reușesc; când insă nu isbutesc, ele pe lângă că discreditează pe au­torii lor, nu le aduc cel puțin vr un folos. Camera reclamând discuțiunea imediată, a dejucat manopera opo­sițiunei, și a dovedit că este aptă a realisa reformele pe cari țara le așteaptă. ȘI DEBOLUISARGE ARGINTULUI In vederea transformarea mo­­netei noastre de argint in mo­­netă de aur, și in conformitate cr. legea de curând votată de Cameră, d. ministru de Finanțe a efectuat ieri vânzarea unei părți din moneta noastră de ar­­gint. D. Germani primise mai multe oferte, din cari cea mai avan­­tagioasă este aceea a d-lui Bruhl care reprezintă casele Torsch din Viena, Mendelsohn din Berlin, Warschauer tot din Berlin. D. Bruhl oferea 73 franci și 40 bani suta de franci pentru o cantitate de argint de 10 milioane, iar pentru rest de 15 milioane d. Bruhl își rezervă dreptul de obțiune până la 1 iunie. D. Germani a obținut ca un loc să i se dea 73 fr. 40 bani să i se plătească 73 fr. și 75 bani, pentru cele d’ăntâi 10 milioane, remânând ca pentru cele­lalte 15 milioane, casele reprezentate de d. Bruhl să dea 75 franci pentru suta de lei argint, sau să renunțe la afacere la 1 iunie. De acum se poate prevede că prin această operație, Statul va câștiga cel puțin un milion a­­supra condițiunilor cuprinse in proectul guvernului și admise de Cameră. Aflămor. PRIMUL MARE DISCURS aL NOULUI CANCELAR HERMAN O zi mare.—Germania in Africa.— Ca privi­neprieten al politicei coloniale. — Biblia și puș­ca. — Sporirea puterei maritime.—Impre­sia generală. Ședința Reichstagului de la 12 Marți, a fost, după apreciarea ziarelor ger­mane,prima ședință importantă.­—prima zi mare, după cum se exprimă ele. — in noua sesiune. Se știa că d. Caprivi, cancelarul imperiului și secretarul de Stat Marsh­all, vor vorbi despre poli­tica colonială și se aștepta cu mare încordare a se auzi discursurile aces­tor dupî domni, precum și a se vedea atitudinea opoziției. Proiectul care era in discuție era privitor la un credit, de 4 1/2 milioane pentru scopuri colo­niale. După ce in scurte și clare cuvinte secretarul de Stat Marsc­al expuse sco­pul politicei coloniale și al noului cre­dit : lățirea creștinismului, stărpirea negoțului cu sclavi, apărarea interese­lor comerciale germane, asigură că misiunea lui Emin-pașa e împăciuitoa­re și nici de cum otsită Englitereî; — și după ce deputatul Bamberger de­clară că partidul său ar aproba credi­tele cu condiția ca guvernul să se declare gata a se retrage din Africa orientală și a ceda locul societăților private,—luă cuvântul Caprivi, in mij­locul celei mai mari încordări. De la inceput, cancelarul declară că împărtășește opinia antevorbitorului de a se urmări politica colonială numai până unde va fi purtată și sprijinită de voința și sentimentele națiunei,

Next