Timpul, august 1890 (nr. 210-233)

1890-08-05 / nr. 214

í SSSE Hissasra .In suita impăratului Wilhelm va fi, afară de cancelar, șeful Sta­­tulu major al armatei germane, generalul de cavalerie Waldersee, adjutanții generali, locot.-general de Wittich și locot.-general de Hahn­­ke, precum și marele mareșal al cur­ei contele Eulenburg. Tot acești domni vor fi găzduiți in castelul Rohnstock.» Precum se vede clar, întâlnirea împăraților german și aust­iac nu va fi lipsită nici ea de nici unul din simptomele cari fac pe unii să dea, astă­zi, o insemnătate escepțională intrevederea dintre împărații german și rus. CURIERUL PROVINCIEI Corespondența particulară din Iași De­si in aparență colectivitatea lo­cală nu-și face tocmai sânge­rea din faptul retragere­ d­-lui Gheorghian, to­tuși, in realitate această retragere p­ustură. Aceasta se poate deduce din interpretarea nu tocmai bine-voitoare ce dau colectiviștii cei mai fanatici de­­misiunea președintelui clubului liberal­național. Așa deună­zi, unul dintre colecti­viștii cei mai agreați la centru (deci o voce autorizată) spunea, că nu pricepe de loc demisiunea lui Gheorghian. Su­părarea lui pe partidul liberal-național samănă cu aceea a văcarului pe sat. — Slavă domnului — continuă co­lectivistul—tot timpul cât am stat la putere, nu zicea măcar câte , ba mai mult, a fost ministru tocmai in timpul când—ce e drept —Brătianu perduse mult din aureola sa (prețioasă mărtu­risire !) și atunci puritanul nu­­ simțea necesitatea unui program. Iar azi când suntem in oposiție, când ne-am puri­­ficat(?!), azi vine tocmai acela, care trebuia să ne dea tot concursul in îm­prejurări așa de grave (?) și ne scoate ochii... ba cu purificarea liberalilor, ba cu programe etc. etc. Drept conclusie colectivistul in ches­tiune califică purtarea lui Gheorghian ca culmea relei credințe... Nevoind a ne amesteca in certele familiare, dăm cuvântul d-lui Gheor­ghian.* D. ministru de Justiție Theodor Hosetti, a sosit cu acceleratul de azi in orașul nostru.* Concediul d-lui prefect de poliție Sandu Rășcanu expirând mâine, d-sa se va reintoarce la post. * Școala Normală Vasile­ Lupu urma să se mute la 1 Septembrie un nou seu local ce se construesce afară din oraș la grădina supranumită «Pesther». Dar cu toate silințele ce iși dau cei însărcinați cu construcțiunea școalei, ea nu va fi gata de­cât la 1 Octom­brie, când se va face inaugurarea.Până la această dată, cursurile se vor ține tot in vechiul local. Faptele Dilei DIN BUCUREȘTI Crima din strada Șoimului.­­ In strada Șoimului, un militar a înjun­ghiat era pe un băiat de prăvălie cu care se certase. Victima a fost dusă la spitalul Col­­țea intr’o stare de plâns. Asasinul a fost arestat. * * * Nenorocirea de la Malmeson.—Era noapte introducându-se in latrina ca­­sărmei Malmesonului Niculae Voicu in etate de zi—io­anî, Matern și incă unul, curățitor de latrine, din neferi­cire alunecând in aceea latrină a în­cetat din viață cel d’ăntâiu, iar cel de al doilea a fost imediat transportat spitalului militar ; după câte­va ore a murit și el. Al treilea a fost scos teafăr. TIMPUL 5 August prim procuror până la reîntoarcerea d-lui Canari din concediu. Colectivișt­i vor să reînvie vechiul lor ziar Liberalul. A. D. judecător de instrucție, Cabinetul I. I. Bastachi, obținând congediu, a plecat azi cu familia la­ Vaslui. * Ieri la orele 5 o ploaie torențială însoțită de o furtună violentă a visi­­tat orașul nostru. Din­ fericire nici o stricăciune nu s’a întâmplat. După 2 ore ploaia și vântul au încetat­­. Un june destituit de la Sf. Spiridon a luat nobila misiune de a da pe față in coloanele ziarului «Drapelul* nto­­rânduelile (?) comise de epitropii actuali și in special de d. A. D. Hulban. In 2 numere consecutive, onorabilul a publicat sub titlul «­Situația casei Sf. Spiridon» verzi și uscate, fără a crti­cula măcar un fapt. Cetind acele articole, vezi că nu se potriveșce de loc cu reclama făcută de cât­va timp, că se vor da pe față hoții ne mai pome­nite.* 1). judecător de instrucție Leonescu e însărcinat a ține locul d-lui Basta­chi in tot timpul absenței acestuia din urmă până la 1 Septembrie. * Consiliul de administrație al credi­tului Funciar Urban a ținut afară șe­dință. S’au resolvat mai multe cereri de împrumut, de asemenea s’a dispus scoaterea in vânzare a mai multor i­mobile luate in posesiune. *■ Distinsul nostru bas Cristea Geor­­gescu, absolvent al facultății juridice din localitate,­­și-a propus a da o se­rie de Concerte in orașele Iași, Bucu­­resci, Roman, Botoșani, etc., îndată ce va trece examenul general de licență in luna lui Octombre. In urma acestor concerte d. Geor­gescu e decis a pleca in străinătate pentru a se perfecționa in arta m­usi­cală la Conservatoarele din Franța si * * Italia. Sperăm că acest turneu musical va fi încoronat de succes, cu atât mai mult, cu cât d. Georgescu promite—după un studiu de 2 ani—a deveni o celebritate musicală. * D. doctorand in medicină Mendonicii, delegatul secțiunei din București a so­sit in orașul nostru. Dupe două zile d-sa împreună cu delegatul secțiunei Iași se vor duce la Botoșani pentru a organise congresul viitor al studenților ce va avea loc acolo la 5, 6 și 7 Sep­tembrie. La congresul de la Botoșani numărul studenților va fi peste 500, atât din cauză că Bucureștenii au o ocasiune foarte nemerită de a visita toată Mol­dova, cât mai cu seamă din causa ser­­bării ce va avea loc acolo cu ocasiu­­nea inaugurărei bustului nefericitului nostru poet Eminescu.­­ Principele Grigore Sturza a intentat din nou o acțiune fraților săi Dimitrie Sturza și Principesa Gorciacof in urma unor unor descoperiri de câte­va mi­lioane depuse la câți­va bancheri din străinătate. Procesul se va judecă la 17 octom­brie de tribunalul secțiunei a II -a. * D-nul procuror Sculy ține locul de Descinderea Parchetului și a po­liției Poliția Iu imediat avizată, precum și Parchetul, și la ora 1 din noapte d. inspector Dristorian însoțit de d. procuror Sfetescu, au sosit in lo­calul tripoului. Ancheta, arestările S’a­u început imediat o anchetă su­mară. Frumusețea este că acuzați unul pe altul. Cel mai escroc insă e Kanu Faranga, la care s’au găsit 400 de pachete de cărți vechi măsluite, ceia ce proba că exercitează de mult a­­ceastă meserie onorabilă. Kanu Faranga, avocatul Ionescu și incă două persoane au fost arestate. Nea-Veche. CASA DE JOC din STRADA ACADEMIEI înființarea tripoului Chestiunea tripourilor in care prin înșelăciune la cărți se fură banii nai­vilor s’a agitat de mai multe ori. Re­probarea a fost unanimă in toată presa și in tot­deauna s’a acuzat poliția că nu ia măsuri destul de energice pen­tru stârpirea râului. Un aseme­nea local de spoliare ne­rușinată se deschisese din n­ou pentru nu mai știu a cătea oară, in casa lui Mercur din calea Victoriei și str. Academiei. Intemeetorul tripoului era un Kann Faranga, care constitui acest tripou un fel de societate, al cărei președinte fu numit un advocat Ionescu. Escrocheriile lui Faranga Acest Faranga avea multă dibăcie in a stoarce banii acelor ce încăpeau pe mâna lui in această casă și proce­­deurile lui erau numeroase. Iată un specimen: Când se începea jocul, Faranga sco­tea 100 sau 200 de franci pe cari îi perdea curând fiind­că juca fără de nici o băgare de seamă. După pier­dere, el începea să se vaite și anunța că se duce să-și pue ceasornicul ama­net pentru ca să continue jocul. Dis­părea cinci minute și sosea apoi cu un pachet de cărți măsluite și înce­pea o serie de câștiguri in­cât intr’o jumătate de ceas clienții erau scurși de parale. Apoi Kann anunță că e târziu și că nu mai joacă. De multe ori chiar in timpul jocu­lui, închidea gazometrul, zicând că poate s’a stricat și in timpul cât ținea intunerecul, amicul Faranga punea pachete de cărți așezate in cărțile de pe masă. Președintele triponlnî păcălit. In noaptea de Juoî spre Vineri, ser­gentul de noapte postat in calea Victo­riei in dreptul otelului Oteteleșanu auzi zgomote si strigăte. Hoții, escrochii, pradă lumea! In același timp vre­o două geamuri de la tripouri sareau in bucăți in stradă, sparte de pumnul președinte­lui tripoului, avocatul Ionescu. El era de asemenea acela care da alarmă că in acea casă se pradă lumea ca in codru, căci Faranga reușise să-l pâcă­lească și pe dânsul și sar ia toate paralele. isw raxmmam­mesmm zimmmawmmmmmmmmmmmmmmammm­ ­ DIN JUDEȚE O biserică in flăcări. — La 29 Iulie s’a aprins interiorul bisericei Sf. Nicolae din comuna Go­hor, județul Tecuci și au ars strana unde se afla icoana Maicei Domnului lângă iconostas, in partea dinapoi, o icoană mică și sfeșnicul ce era lângă strană, apoi flăcările mărin­­du-se au ajuns până la pod care deja incepuse să ia foc. Cu ajutorul insă al locuitorilor din comună, focul s’a putut localiza. Se crede că focul a provenit de la un capăt de lumânare pe care din ne­glijență servitorii bisericei l’au lăsat aprins in sfeșnicul de lângă strană. * * * îngrozitoarea sinucidere din Ga­lați. — Vasile Dinu locuitor plugar din quartalul al V a din Galați și in vârstă ea de 60 ani, de mult da semne de smințenie și spunea la toată lumea și mai ales ginerelui seu la care ședea că el in curând ’și va pune sfârșit zilelor, că se va ineca. Nu trecu mult de la spusele luî și dispăru. După vr’o 17 zile de la dispariția betrtnului apa din fântâna ogradei unui căpitan din quar­­tulul al V a nu prea era bună de băut ca mai inainte și toți se întrebau care să fie oare causa și chibzuiră s’o cu­rețe. Mai inainte de a se pune cură­țirea la cale, o fețișoară și o femee zăriră in fundul fântânei ceva negru și după vorba acestor două persoane, o idee trecu prin mintea tuturor veci­nilor fântânei, că moș Dinu era înăuntru in fântână. Un vad ungurean care se întâmplase să fie acasă se coborâ in fântână și cercetă ce era negrul care se zărise in fundul fântânei, găsi insă că era chiar moș Dinu care se ținuse de cuvânt. Își curmase zilele prin înecare, * at * 1000 de snopi arșî . In noaptea de 26—27 iulie, rău­făcătorii au dat foc la un număr de 1000 de snopi de grâu aflați pe câmp și care aparțineau d-lui Dumitru Borneag din comuna Podu- Grosului, județul Mehedinți. Parchetul cercetează cu mare activi­tate la fața locului, dar autorii incă nu sunt prinși. DIN ITALIA NEAPOLI­ A(Urmare) 27 Maiu. Prin Vomero, la muntele Camalduli­­lor. E amiezi. Sub căldura amețitoare nici o șoaptă prin frunziș, nici un tre­murat de aripe in pădurea de lângă sat, un sat care seamănă foarte bine cu o mahala de oraș mare. Strade pavate, plăci de marmură in răspintiș, o du­gheană de pălărier, cu câte­va hornuri la fereastră. Pădurea e rară, molifț­ inalțî ridică sus stogul lor de frunze ascuțite și fine, de un verde albăstriu. Drumul merge pe o înălțime de pe care ochiul pătrunde in tot acest intins de­­fileu de copaci supu­ratici. Din loc in loc, câte un măgar, un măgar cu­minte tremurând din urechi la soare, niște urechi fantastice pe acest trup gracil și slab. Deasupra, pe cei duci desagi, c­e atârnă de o parte și de alta a răb­dătorului dobitoc până la pântece, vre­un moșneag cu șapca neagră și obrajul ras și dubit la soare, ori câte-o Napo­litană cu pălăria de paie plecată inainte, arătându-și fața mai tot­deauna bă­­trână și sarbădă. Se pierd pe cărări și drumu­l așa de uscat, că multă vreme incă răsună pocnitul copitelor, ritmat și leneș. La o răspintie, la mar­ginea unei alte păduri, un șir de mă­gari ne ese inainte, serioși toți și de o lene­șe pomenită in toate mișcările lor, ducând pe spinare niște enorme gră­mezi de breascuri, care-î fac să semene ca niște arici fantastici, cu urechile lungi și coada supțire. Departe tocmai, două flăcăi bronzați la față, cu cămașa albastră căscată pe piept, si urmăresc cu ochii, țipând ce­va in limba lor așa de tare și aprins, că socoți cuțite, aproape de a eși din teacă. DIN STRĂINĂTATE Crima din pădurea la Haye.—Din Nancy (Franța) ui se scrie că o mare en­oțiune domnește intre populațiunea din Saxon, capitala cantonului Meurthe et Moselle, in urma arestărei lui Jean ,Vlayer, de 48 de ani și a fiului aces­tuia, inculpați amândoi de asasinat a­­supra lui Henri Petit Jean, amplasat in­tr-o fabrică de încălțăminte de la Nancy. Cadavrul lui Petit Jean a fost desco­perit la 6 Iulie st. n. sub un vraf de crengi din pădurea la Haye, in locul numit Patru vânturi; cadavrul avea la tâmple o rană făcută cu o armă de foc ce nu s’a putut găsi. Ceasornicul și portofelul lui Petit Jean dispăruseră. La autopsie, se găsi, trei gloanțe unul lângă altul așezate. Ancheta ce s’a fă­cut atunci nu isbutise la nimic și se crezuse că Petit Jean se sinucise. Zilele acestea «d. Duper, comisar la Nancy, luase cunoștință de niște cuvinte ce se schimbaseră­ pe vremea primei anchete asupra ace­­stei morți și redes­chise afacerea. In­­ urma unei scurte anchete, el aresta pe Mayer tatăl, acu­zat de a fi comis o crimă la Metz și pe fiul acestuia, întrebat asupra intrebuințărei tim­pului in ziua când s’a comis crima, Mayer pretinde că a părăsit pe Petit Jean in pădure unde acest din urmă s’a culcat fiind beat; el neagă a fi au­torul crimei. Fiul seu, luat din scurt de d. Du­pera, și incurcat cu dibăcie in între­bări, a strigat: — Ei bine ! da­r tatăl meu a ucis pe Petit Jean, apoi a aruncat pistolul și ceasornicul furat in Mosella, lângă Pont-Sa­int-Vincent. După acest interogatoriu, cei două a­­cuzați au fost închiși. De când a fost arestat, Meyer a fost apucat de o trem­urătură nervoasă con­tinuă și a manifestat intenția de a se sinucide. Acest fapt, precum și măr­turisirile fiului său, tind a demonstra că el e principalul autor al crimei. Soția lui Mayer a fost arestată și ea. Se fac cercetări ca să se găsească pis­tolul și ceasornicul lui Petit Jean la Pont Saint-Vincent. Ancheta se urmează cu activitate. Fiul Mayer persistă in mărturisirile lui, in vreme ce tatăl neagă cu desă­vârșire. Mayer fiul pretinde că el numai a ajutat pe tatăl său ca să transporte cadavrul la o depărtare de vre-o 15 metri, de cărarea unde s’a comis asa­sinatul . El mai spune că Mayer tatăl a ii-Ne-am oprit înaintea unei ostenii. De o bucată de vreme, duci copii ne urmăresc, un băiat și o fată. El e îm­brăcat ca toți țăranii de pe aici, ea poartă pe un trup ușor de gândac o ro­­chie de lână tărcată, ale căreia colori vii se potrivesc de minune cu obrazu­l de țigăncușă, lucind la soare. Ne duc la mănăstire, unde femeile n’au­ voie să intre. Dumnezeu știe, de ce. O poartă mare zăvorită, înaintea căreia un om se odihnește... de prea multă odihnă, una din acele fețe de țărani napolitani indiferente și adormite. Sună dintr’un clopot ruginit și la o ferestruică, d’a­­supra, un călugăr, ese cu capul pentru a-și observa musafirul. Se vede că mu­tra mea-1 asigură, de vreme ce inhală dupe aceia aud sulul de fer lunecând cu sgomot in verigi și-l ved inainte îmi, un moșneag, alb ca omătul, cu ochii buni, îmbrăcat intr’o rasă de pos­tav alb, încins cu o frânghie. Me pri­mește zimbind și iar zimbind, mă poartă prin coridoare lungi de mănăstire cu colonete albe și inscripții latinești. La stânga o ușă, care duce la un câmp de grâu aproape copt, cu spicele grele fă­când piele să atârne in jos și la o bi­sericuță cucuiată pe un desuleț, îmbră­cat cu trifoi, trandafiriu și drobițe aurii și aromite, apoi pe niște portițe la o cărare strâmtă, mărginită de viță de vie verde deschis tăind in curmeziș cenușiul negricios al baracilor de plop. La capăt, o terasă veche, înconjurată cu lespezi, având in dos o bancă cu mai multe despărțituri, care pare fu­rată dintr’un amfiteatru antic. E cea mai frumoasă vedere din tot ținutul : la dreapta pădurile se țin lanț și privirea, lunecând pe trunchiurile umbrite se oprește numai la tăpșanele de iarbă lungă și mătăsoasă, presărată de mierea ursului vinătă și nalbă gal­benă. In față marea, așa de albastră că se intrece cu cerul care, el, sus, pare o mare de lumină, un ocean de safir topit, plutind intr’o lumină orbitoare. Insulele o pătează­­ Nisida in față, pe stânci negre, țișnită din mare, prin pu­terile cele ascunse, care clocotesc aici sub coaja aceasta de cenușe vulcanică,­­Ies scuturată de cutremure. Alt foc de­cât al soarelui ce ascunde acolo jos, urmând lucrarea­ î tainică și necurmată și ridicând din vreme in vreme acope­rișul acesta șubred ca pe o jucărie. Insule apar și dispar ca intr’o feerie la porunca întunecatului Hephaistos, care fierbe lava in căldările—­ de sub pământ, șironele de lavă se revarsă peste câmpi și târguri întregi se îngroapă, cu oa­meni cu tot, sub potopul cenușei calde a vulcanului. E aici aproape uriașul cel rău, Vezuviul, depanând pe crater su­luri de fum ce se resfiră in nord și ve­nit așa de liniștit, iți pare un munte ca toți cel­l’allî, căruia fumul ce varsă • *a crucișat picioarele victimei, și î-a in­­soit mâinele spre a se crede că s’a •sinucis. DIN LUMEA ÎNTREAGA — Congresul de navigație.—In o­rasul Manchester s’a finut anul acesta • • al patrulea congres internațional de na­vigație interioară. Întâiul congres de felul acesta s’a ținut, acum sease ani, la Bruxelles și seria s’a urmat din doi in cinci anî, mai ăntâiu la Viena și apoi la Francfort. Congresul de anul acesta de la Man­­chester a fost cu deosebire strălucit și instructiv prin numărul și calitatea a­­ferenților de toate naționalitățile și prin însemnătatea lucrărilor ce s’au făcut. Viitorul congres se va ține la Paris in 1892. T­n ultim cuvânt O damă către un cerșetor orb. — De­sigur că seara vine săjjte iea cine­va ca să te ducă acasă? — Nu, cuconiță. — Apoi, atunci cum faci să poți merge pe drum și mai cu seamă sara? — Deschid bine ochii. Nea-Vede

Next