Timpul, august 1891 (nr. 168-191)
1891-08-05 / nr. 172
TANUL AL TREISPREZECELEA.—No. 172. ABONAMENTELE. In țară pe un an.................................. » Pe g luni............................. „ pe 3 luni.................................. Pentru streinătate, un an . . . . 40 lei 20 lei 10 lei 60 lei Redacția și Administrația 4S — Calea Victoriei — 43 Un exemplar ÎS Bani EDIȚIA A DOUA TIMPUL Finanțele conservatoare Nimeni mai mult decât noi n’a regretat diviziunile ce s’au produs de trei ani în sînul partidului conservator. Dar dacă, ca conservatori putem regreta aceste frământări, adversarii noștri nu sunt în drept a nu le imputa. Căci, din cauza acestor frământări partidul conservator a putut suferi, țara însă n’a păgubit. Din contra, se pare, că greutățile pe cari le-au întâmpinat diferitele guverne, de trei ani, au fost pentru acestea un stimulent. Supuse la un control de toate momentele, aceste guverne au dat țorii din punctul de vedere al activității legislative, a bunei administrațiuni mai mult decât alte guverne mai durabile și mai puțin tulburate în posesiunea puterii. Dacă cercetăm ce s’a făcut în acești din urmă trei ani, din punctul de vedere material, constatăm o imensă desvoltare de bogăție care a făcut din acești trei ani o epocă de prosperitate materială incomparabilă. Cercetând cele trei budgete din urmă, se poate " vedea îndată câtă desvoltare s’a dat diferitelor ramure ale administrațiunei, numai prin resursele normale ale budgetului ordinar. Așa, budgetul instrucțiunei publice care pentru exercițiul 1888- 89 se ridică la 14,258,000 lei sporește în trei ani cu aproape trei milioane și jumătate. Numai prin budgetul anului 1890-91 guvernul sporește acest budget cu 487,000 lei pentru învățământul primar, cu 365,000 lei pentru învâțământul secundar, cu 152,000 lei pentru învâțământul superior și cu 385,000 lei pentru gradațiuni și egalizări de lefuri. Pe lângă aceasta s-au mai afectat de Cameră sume însemnate pentru școli de înființat din nou. Prin budgetul anului 1891 — 92 alocațiunea pentru învățământul primar rural și urban s’a sporit cu 400.000 lei. învățământul pedagogic și secundar s’a sporit cu 214.149 lei întrebuințați mai ales în adăogiri de catedre și înființare de clase devizionare reclamate de numărul crescând al populației școlare. Budgetul ministerului de rezbel pe anul 1888 — 89 se ridică la 32.817.000 lei. Budgetul acestui minister pe anul 1891 — 92 se urcă la suma de 38.358.000 lei. Acest spor a permis să se realiseze numeroase îmbunătățiri. Prin budgetul anului 1889 — 90 remonta cailor care în trecut se plătea prin credite extraordinare, pentru motivul că nu se făcea în toți anii, a fost trecută în budget cu cifra de 365.000 lei—Budgetul anului 1890 — 91 prevede numai pentru instrucțiune și concentrări un spor de 1,400,000 lei. Cei ce au făcut parte din comisia budgetară înaintea căreia d. general Fălcoianu a arătat cât de insuficientă era instrucția trupelor noastre, își pot da seama de utilitatea acestui spor budgetar destinat instrucției și concentrărilor.Prin budgetul anului 1891 — 92 se sporește cu aproape 2 milioane resursele ministerului de rezbel. Aceasta a permis să se facă următoarele îmbunătățiri: Unificarea infanteriei permanente cu dorobanții dând un adaos de 17 batalioane permanente complecte, cu cadre și ofițeri a pricinuit un spor de 585.000 lei. S-a creat un regiment de artilerie de asediu în loc de un singur batalion pentru fortificații. Serviciul pompierilor despărținduse de acela al artileriei a pricinuit un spor de cheltueli de 295.000 lei. S’a mai prevăzut un adaos de 54.000 lei pentru cavalerie. S’a făcut un spor de 400.000 lei pentru remonta cavaleriei, artileriei și pompierilor precum și un spor de 150.000 lei pentru adaosul de furagiu al cailor cu cari se vor mai întări escadroanele și bateriile. S’au prevăzut, precum se arată în raportul general asupra acestui budget, mai multe îmbunătățiri în serviciul școalelor militare, în comandamentele militare, în serviciul inspectoratelor, al manutanțiunelor armatei și serviciul spitalelor. Asemenea budgetul lucrărilor publice a primit, în acești ani din urmă, o însemnată desvoltare. Acest budget care în 1888 era numai de 4 milioane a trecut în 1891 peste 6 milioane. Prin budgetul anului 1889 — 90 se sporesc, o primă dată, alocațiunile pentru întreținerea și crearea șoselelor. Prin budgetul anului 1890 — 91 sumele care înainte erau alocate pentru șosele noul au fost afectate numai pentru repararea și întreținerea șoselelor pe cari le avem și cariereau amenințate a fi distruse dacă încă câțiva ani ar fi fost întreținute ca în trecut. Iar pentru crearea de șosele noui s’a afectat un credit extraordinar de 22 milioane. Budgetul ministerului de justiție a putut fi sporit într’un singur an cu 425.400 lei, spor pricinuit de noua lege de organizare judecătorească. In fine budgetul ministerului de interne care în 1888 era de 10.211.000 lei a fost sporit, în trei ani, cu 2 milioane. Acest spor a permis să se dea o mai mare desvoltare mai ales serviciului sanitar și serviciului poștelor și telegrafelor și, în special, serviciului poștei rurale administrate de Stat care până acum s’a înființat în 20 județe. Dar pe când să sporeau cheltuelile utile sau productive se reduceau cheltuelile inutile. Așa putem spune, în ceea ce privește fondurile secrete atât de la ministerul de interne cât și de la ministerul de externe că s’a cheltuit mai puțin de jumătate de ce se cheltuia înainte de 1888 din capitalul fondurilor diplomatice sau din sumele destinate la menținerea ordinei publice. Dar meritul cel mare ce l’au avut diferitele guverne conservatoare a fost că au sporit cheltuelile productive, fără a recurge la nici o dare nouă. Din contra s’au operat, în acești trei ani din urmă, mai multe degrevări. Așa s’a redus taxa asupra țuriei. Asemenea s’a desființat taxa de 5% asupra funcționarilor încât prin această singură măsură s’a făcut o degrevare de aproape două milioane pe an. In fine s’au scos anul acesta din veniturile ordinare ale Statului 1,344,000 lei. Această sumă provenea din vânzarea bunurilor Statului și era înscrisă în budget de și era destinată la stingerea datoriei publice. Acum această sumă este afectată destinației sale și servește a stinge datoria noastră publică. Dar sporurile din budgetul ordinar afectate la desvoltarea diferitelor administrațiuni publice, constitue o mică parte din sacrificiile făcute în acești din urmă trei ani pentru creațiuni noi și pentru desvoltarea mai multor ramure ale activității noastre publice. De aceste din urmă sacrificii, cari întrec mult pe cele de cari am vorbit azi, ne vom ocupa în numărul viitor. TELEGRAME Viena 16 August Un tren de călători a deraiat ers la amiazi lângă stația din Hadersdorf; două călători și două conductori au fost grav răniți. Berlin, 16 August Răspunzând ziarelor care cer oprirea exportului cartofilor Gazeta Germaniei de Nord zice că această oprire este cu neputință din cauza tractatelor de comerț în vigoare. Bruxelles, 16 August. Congresul internațional lucrător s-a deschis în timpul dimineței la „Casa poporului“ în prezența multor delegați din toate țările, între alții d-nii Bebel, Liebknecht și Singer (Germania). Discursul de inaugurare a exprimat dorința de a vedea făcându-se abstracție de orice chestiune personală și de scisiune și de a se ocupa numai de soluțiunea chestiunei sociale. Petersburg, 16 August. Agenția de Nord află că ministrul de finanțe are de gând să mărească taxele asupra fructelor importate în Rusia din străinătate. Joncțiunile căilor ferate ungaro-române In ședința de la 14 a curentei a venit in discuția Camerei ungare proiectul de lege privitor la joncțiunile cailor ferate româno-ungare. După ce raportorul acestui proect a arătat importanța nouilor joncțiuni care au de scop a mări relațiunile comerciale dintre cele două State contractante, deputatul Iosif Molnár a luat cuvântul și a arătat că până acum Transilvania a fost neglijată din punctul de vedere al desvoltărei căilor de comunicație. Oratorul a insistat mai îndeosebi asupra importantei joncțiunei de la Ghimiș care va înlesni drumul spre Galați, la Dunăre și la mare. Ministrul de comerț Gabriel Baross răspunzând a declarat că acuzația d-lui Molnár nu e întemeiată. Joncțiunile căilor ferate nu depind numai de guvernul maghiar ci și de un alt guvern și proectul actual nu s-a putut întocmi decât pe baza unei comune înțelegeri. De o întârziere din partea guvernului unguresc poate cu atât mai puțin fi vorba, cu cât încă de la începutul deceniului trecut Camera din Pesta a votat un proect privitor la stațiunea Predeal, proect care până azi nu are încă sancțiunea celeilalte părți. Din cauza împrejurărilor stăruința noastră nu s’a putut îndeplini. Acum însă avem convențiunea în care guvernul ungar vede o garanție pentru acea relațiune folositoare și prietenească între cele două State vecine, care după părerea mea va fi în interesul ambelor regate. Voi susține orice propunere care va servi joncțiunile prevăzute prin convențiune, pentru a cuprinde LUNI șI MARȚI 5-6 AUGUST 1891 ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV ... . o.40 Reclame......................... III ... . 1.50 T » ........................» II ... . 2.50 In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. Redacția și Administrația 43, — Calea Victoriei, — 43 Un exemplar ÎS Bani cât mai mult ținutul Săcuiului. Voi susține bucuros prelungirea de mult proiectată a liniei Hașfalău— Odorheiu precum și linia care merge prin Reghinul săsesc la Brașov și care are o ramificație la Ghimiș. In ce privește termenul de 6 ani, el este o limită maximă și se poate prea bine ca nouăle linii să se termine cu mult mai înainte. Proectul precum se știe a fost adoptat în general precum și în amănunte, la prima și a doua cetire. Astăzi Luni el se va ceti pentru a treia oară. Românii și Maghiarii Răspunsul tinerimei maghiare la Memoriul studenților români.1) VI In acest capitol, Răspunsul, abătânduse de la șirul ce-și impusese când își alesese cele trei puncte de combătut, tăgăduiește afirmarea că Românii ar fi urmașii colonilor lui Traian, închipuindu-și că din acest fapt Românii ar voi să scoată un drept al lor asupra unei părți din Ungaria. Junimea maghiară are 5 puncte și mărturii prin cari vrea să răstoarnă teza continuității românilor în Dacia. 1. Dacia n’a fost colonizată nicio dată cu popoare de origine italică, ci cu răsăriteni cari vorbeau limba lor, nu cea latină populară. 2. Tomaschek din Graz e citat ca mărturie că originea limbei române nu se poate pune decât în veacul V sau VI după Cristos. De asemenea Kopitar e chemat să spună că limba română având legături genetice cu limbele bulgară și albaneză, originea ei nu se poate căuta decât în Balcani. Alți martori: Roesler, Hunfalvy, Miklosich, Ruthy László. 3. Tomaschek mai spune că terminologia cea mai veche religioasă creștină în limba română este latină, deci creștinismul românii nu l-au putut primi decât in imperiul roman de răsărit, în Balcani, iar nici decum în Dacia. 4. In limba română mai sunt, afară de terminologia creștină latină și alte amintiri de faptul că românii au trecut peste epoca în care creștinismul latin s’a grecisat, fapt care s’a întâmplat în peninsula balcanică, nu în Dacia. 5. Existența limbei române în Macedonia și în Istria sunt dovezi că românii, popor prin escelență de păstori, a trecut din Balcani peste Dunăre. VII Studenții maghiari recunosc că, de altfel, chestia aceasta, a originei românilor, n’are a face în procesul acesta. Cu toate acestea totuși mai consacră și acest capitol chestiei istorice. Ardealul a fost totdeauna al Ungarilor căci el a fost unguresc chiar când a fost despărțit de Ungaria; românii s’au strecurat printre unguri, săcui și sași, fără ca să fi fost vreodată recunoscuți că a patra națiune îndreptățită, deși mulți români au fost făcuți nobili de regii maghiari. La 1848, nobilimea maghiară, fără deosebire de origine a proclamat reuniunea Transilvaniei cu Ungaria și constituționalismul. Românii cerând restabilirea stărei de lucruri dinainte de 1848— cu singura deosebire ca și națiunea română să fie egal îndreptățită cu celelalte,—sunt retrograzi. Toate acestea sunt, pentru tinerii maghiari, dovezi că națiunea maghiară a fost paza ordinei și civilizației în Orient, de o mie de ani, iar națiunea română niciodată în toată istoria. Și când zice națiunea maghiară, înțelege nobilimea, care deși își recruta membrii din diferite naționalități, totuși era numai maghiară. Dacă maghiarii ar fi fost dușmani ai rasei române și ar fi căutat s’o stîrpească, astăzi nici urmă n’ar mai fi de români în Ungaria. Dar dimprotrivă, nația maghiară a primit ca egală cu sine această rasă cucerită. Pustiiți au fost ungurii, de tătari și turci, și totuși astăzi ei sunt nouă milioane, față de șapte de alte naționalități. Maghiarul a ocrotit pe slavii, nemții și românii de sub sceptrul său. El și-a cultivat limba care nu are absolut nici o înrudire cu limbele apusene, așa încât, afară de o literatură originală proprie a sa, are în traducere literatura greacă și latină precum și operile clasice ale literaturei italiane, spaniole, franceze, engleze și germane și din cele alte literaturi ce e mai principal, încă o dovadă că ungurii sunt părtinitori ai civilizației apusene. Altă dovadă, maghiarul s-a alăturat la biserica apusană pe când românii au rămas în cea răsăriteană, afară de câțiva, cari, sub influența statului maghiar, au intrat, ca uniți, în legătură civilizației apusene. Deci, afirmările că ungurii ar fi un element de desordine și dușmani ai civilizației apusene sunt niște palavre de ignoranți sau de oameni de rea credință. VIEI Răspunsul trece de la generalități la tratarea „mai în ordine“ a chestiei dacă ungurii sunt sau nu dușmani ai românilor, ai culturei și limbei lor? Mai întâi și în ce privește administrația. Dacă e adevărat că administrația maghiară a fost proastă, asiatică, cum a zis baronul Senney, a fost nu numai pentru cele 2 și jumătate milioane de români, ci și pentru cele 8 milioane de maghiari. Dar în România, Catargiu și Blaramberg n’au spus, în anul 1888 că administrația română e „o bandă de tâlhari“ ? Se știe ce preț trebue pus pe espresii de astea în luptele politice. Apoi, în Ungaria, funcționarii administrativi să aleg, dintre oamenii cu calificație, de către cetățeni. Nu e adevărat că districtele sunt împărție așa că centrele sunt pretutindeni acolo unde locuiesc puțini maghiar, iar mulțimea românilor trebue să facă căi de zile întregi până la centru. Districtele au o împărțire istorică. Dacă în administrație nu sunt mulți români, ungurii nu sunt de vină; ei nu pot porunci alegătorilor, iar de candidat, nici un cetățean al Ungariei, care pare calificația cerută de lege în ce privește cunoștințele ce se cer pentru slujba pe care o dorește, nu e oprit să candideze. Dar și sunt foarte mulți funcționari români ; cei din București îl numesc, ce e drept, renegați; dar or cine trebue să recunoască că în adevăr, acești funcționari nu pot să slujească deodată la astfel de doi stăpâni cum sunt: programul din București și națiunea maghiară. Răspunsul, după aceasta, face un extras din legea pentru egala îndreptație a naționalităților din 1868 ca să dovedească că nu e țară liberală ca cea Ungurească. De pildă: Toți locuitorii Ungariei, de orce naționalitate sunt cu deopotrivă drept membrii ai Statului. Legile maghiare trebue să se publice în toate limbile locuitorilor din țară. Procesele verbale oficiale se pot redacta afară de limba oficială a statului și în altă limbă, pe care o cer 15 din represintanții cercului; în adunările oficiale fiecare se poate exprima în limba lui; oficiile publice pot coresponda cu guvernul și în limba protcolară. Oficiile publice, în afacerile cu comunele, instituțiile, societățile și cu particularii, vor folosi, după putință limba acestora. Școlile trebue să aibă în vedere ca să se poată cultiva cetățenii cari locuiesc mai compact, în limba lor, la gimnazii, licee și universități să fie catedre pentru toate limbile din țară. Funcționarii cari se numesc de guvern, să se numească așa ca ei să se poată înțe ege cu populația în mijlocul căreia sunt trimiși, în limba acesteia. Iată, esclamă răspunsul, ce liberală e națiunea maghiară ! Și fără această liberalitate, poate nici n’ar fi fost posibilă agitația de azi a românilor. i) Vezi numerile trecute. Boala speratul Wilin II Cu toate desmințirile gazetelor germane cari prezintă boala împăratului Wilhelm II ca absolut fără nici o gravitate, ziarele franceze continuă a primi amânunte curioase asupra acestei boale. Iată, în această privință, două depeși din ziarele franceze sosite era în București: Berlin, 11 August Generalul Caprivi ’și va instala biurou în palatul regal din Kiel. Secretarii și consilierii săi vor sta tot în Kiel. Vestitul bandagist din Berlin, Windier, a venit aci și a fost primit de Imperat. După arătările trimise de d-rul Leuthold, Windier a făcut un aparat special, ce va permite împăratului să stea în picioare și să poată pleca de pe Hohenzollern, ca să se ducă la Palat. De când a ajuns în Kiel împăratul a fost necontenit prins de accese de furie, ceia ce pricinuește mare spaimă celor de prin prejur. Servitorii și pagii au spus curat că nu mai intră singuri în odaia împăratului. Intr’unul din accese, împăratul a svârlit un vas de malachit, în capul unui pat, d. de Seydlitz. Consilierul Franzelius a fost primit de împărat cu atâta dispreț, că a declarat că n’are să’i mai calce piciorul pe la El. Un ordin de zi a oprit pe toți oamenii din corabie să debarcheze. Să tem de indiscrețiunile mateloților și a personalului.