Timpul, august 1891 (nr. 168-191)

1891-08-05 / nr. 172

T­ANUL AL TREI­SPRE­ZECELEA.—No. 172. ABONAMENTELE. In țară pe un an.................................. » Pe g luni............................. „ pe 3 luni.................................. Pentru streinătate, un an . . . . 40 lei 20 lei 10 lei 60 lei Redacția și Administrația 4S­ — Calea Victoriei — 43 Un exemplar ÎS Bani EDIȚIA A DOUA TIMPUL Finanțele conservatoare Nimeni mai mult de­cât noi n’a regretat diviziunile ce s’au produs de trei ani în sînul partidului con­servator. Dar dacă, ca conservatori putem regreta aceste frământări, ad­versarii noștri nu sunt în drept a nu le imputa. Căci, din cauza a­­cestor frământări partidul conser­vator a putut suferi, țara însă n’a păgubit. Din contra, se­­ pare, că greu­tățile pe cari le-au întâmpinat di­feritele guverne, de trei ani, au fost pentru acestea un stimulent. Su­puse la un control de toate mo­­mentele, aceste guverne au dat țorii din punctul de vedere al ac­tivității legislative, a bunei admi­­nistrațiuni mai mult de­cât alte guverne mai durabile și mai puțin tulburate în posesiunea puterii. Dacă cercetăm ce s’a făcut în acești din urmă trei ani, din punctul de vedere material, constatăm o i­­mensă desvoltare de bogăție care a făcut din acești trei ani o epocă de prosperitate materială incompa­rabilă. Cercetând cele trei budgete din urmă, se poate " vedea îndată câtă desvoltare s’a dat diferitelor ra­­mure ale administrațiunei, numai prin resursele normale ale budge­tului ordinar. Așa, budgetul instrucțiunei pu­blice care pentru exercițiul 1888- 89 se ridică la 14,258,000 lei sporește în trei ani cu aproape trei milioane și jumătate. Numai prin budgetul anului 1890-91 guvernul sporește acest budget cu 487,000 lei pentru în­vățământul primar, cu 365,000 lei pentru învâțământul secundar, cu 152,000 lei pentru învâțământul superior și cu 385,000 lei pentru gradațiuni și egalizări de lefuri. Pe lângă aceasta s-au mai afectat de Cameră sume însemnate pentru școli de înființat din nou. Prin budgetul anului 1891 — 92 alocațiunea pentru învățământul pri­mar rural și urban s’a sporit cu 400.000 lei. învățământul peda­gogic și secundar s’a sporit cu 214.149 lei întrebuințați mai ales în adăogiri de catedre și înființa­re de clase devizionare reclamate de numărul crescând al populației școlare. Budgetul ministerului de rezbel pe anul 1888 — 89 se ridică la 32.817.000 lei. Budgetul acestui minister pe anul 1891 — 92 se urcă la suma de 38.358.000 lei. Acest spor a permis să se rea­­liseze numeroase îmbunătățiri. Prin budgetul anului 1889 — 90 remonta cailor care în trecut se plătea prin credite extraordinare, pentru motivul că nu se făcea în toți anii, a fost trecută în budget cu cifra de 365.000 lei—Budge­tul anului 1890 — 91 prevede nu­mai pentru instrucțiune și concen­trări un spor de 1,400,000 lei. Cei ce au făcut parte din comisia budgetară înaintea căreia d. gene­ral Fălcoianu a arătat cât de in­suficientă era instrucția trupelor noastre, își pot da seama de utili­tatea acestui spor budgetar destinat instrucției și concentrărilor.­Prin budgetul anului 1891 — 92 se spo­rește cu aproape 2 milioane resur­sele ministerului de rezbel. Aceas­ta a permis să se facă urmă­toarele îmbunătățiri: Unificarea in­fanteriei permanente cu dorobanții dând un adaos de 17 batalioane permanente complecte, cu cadre și ofițeri a pricinuit un spor de 585.000 lei. S-a creat un regiment de artilerie de asediu în loc de un singur batalion pentru fortificații. Serviciul pompierilor despărțindu­­se de acela al artileriei a pricinuit un spor de cheltueli de 295.000 lei. S’a mai prevăzut un adaos de 54.000 lei pentru cavalerie. S’a făcut un spor de 400.000 lei pen­tru remonta cavaleriei, artileriei și pompierilor precum și un spor de 150.000 lei pentru adaosul de fu­­ragiu al cailor cu cari se vor mai întări escadroanele și bateriile. S’au prevăzut, precum se arată în ra­portul general asupra acestui bud­get, mai multe îmbunătățiri în ser­viciul școalelor militare, în coman­damentele militare, în serviciul ins­pectoratelor, al manutanțiunelor ar­matei și serviciul spitalelor. Asemenea budgetul lucrărilor pu­blice a primit, în acești ani din urmă, o însemnată desvoltare. Acest budget care în 1888 era numai de 4 milioane a trecut în 1891 peste 6 milioane. Prin budgetul anului 1889 — 90 se sporesc, o primă dată, alocațiunile pentru în­treținerea și crearea șoselelor. Prin budgetul anului 1890 — 91 sumele care înainte erau alocate pentru șosele noul au fost afectate numai pentru repararea și întreținerea șo­selelor pe cari le avem și cari­e­­reau amenințate a fi distruse dacă încă câți­va ani ar fi fost întreți­nute ca în trecut. Iar pentru cre­area de șosele noui s’a afectat un credit extra­ordinar de 22 mili­oane. Budgetul ministerului de justi­ție a putut fi sporit într’un singur an cu 425.400 lei, spor pricinuit de noua lege de organizare jude­cătorească. In fine budgetul ministerului de interne care în 1888 era de 10.211.000 lei a fost sporit, în trei ani, cu 2 milioane. Acest spor a permis să se dea o mai mare desvoltare mai ales serviciului sanitar și serviciului poș­telor și telegrafelor și, în special, serviciului poștei rurale administrate de Stat care până acum s’a înfiin­țat în 20 județe. Dar pe când să sporeau ch­el­­tuelile utile sau productive se re­­duceau cheltuelile inutile. Așa pu­tem spune, în ceea­ ce privește fon­durile secrete atât de la ministerul de interne cât și de la ministerul de externe că s’a cheltuit mai puțin de jumătate de ce se chel­tuia înainte de 1888 din capitalul fondurilor diplomatice sau din su­mele destinate la menținerea ordi­­nei publice. Dar meritul cel mare ce l’au avut diferitele guverne conserva­toare a fost că au sporit cheltue­lile productive, fără a recurge la nici o dare nouă. Din contra s’au operat, în acești trei ani din urmă, mai multe degrevări. Așa s’a redus taxa asupra țur­­iei. Asemenea s’a desființat taxa de 5% asupra funcționarilor în­cât prin această singură măsură s’a făcut o degrevare de aproape două milioane pe an. In fine s’au scos anul acesta din veniturile ordinare ale Statului 1,344,000 lei. Această sumă pro­venea din vânzarea bunurilor Sta­tului și era înscrisă în budget de și era destinată la stingerea dato­riei publice. Acum această sumă este afectată destinației sale și ser­vește a stinge datoria noastră pu­blică. Dar sporurile din budgetul or­dinar afectate la desvoltarea dife­ritelor administrațiuni publice, con­­stitue o mică parte din sacrificiile făcute în acești din urmă trei ani pentru creațiuni no­i și pentru des­voltarea mai multor ramure ale ac­tivității noastre publice. De aceste din urmă sacrificii, cari întrec mult pe cele de cari am vorbit azi, ne vom ocupa în numărul viitor. TELEGRAME Viena 16 August Un tren de călători a deraiat ers la amiazi lângă stația din Hadersdorf; două călători și două conductori au fost grav răniți. Berlin, 16 August Răspunzând ziarelor care cer oprirea ex­portului cartofilor Gazeta Germaniei de Nord zice că această oprire este cu nepu­tință din cauza tractatelor de comerț în vi­goare. Bruxelles, 16 August. Congresul internațional lucrător s-a des­chis în timpul dimineței la „Casa popo­rului“ în prezența multor delegați din toate țările, între alții d-nii Bebel, Liebk­necht și Singer (Germania). Discursul de inaugurare a exprimat dorința de a vedea făcându-se abstracție de ori­ce chestiune personală și de scisiune și de a se ocupa numai de soluțiunea chestiunei sociale. Petersburg, 16 August. Agenția de Nord află că ministrul de finanțe are de gând să mărească taxele asupra fructelor importate în Rusia din străinătate. Joncțiunile căilor ferate ungaro-române In ședința de la 14 a curentei a venit in discuția Camerei ungare pro­iectul de lege privitor la joncțiunile cailor ferate româno-ungare. După ce raportorul acestui proect a arătat im­portanța nouilor joncțiuni care au de scop a mări relațiunile comerciale dintre cele două State contractante, deputatul Iosif Molnár a luat cuvân­tul și a arătat că până acum Tran­silvania a fost neglijată din punctul de vedere al desvoltărei căilor de co­municație. Oratorul a insistat mai în­deosebi asupra importantei joncțiunei de la Ghimiș care va înlesni drumul spre Galați, la Dunăre și la mare. Ministrul de comerț Gabriel Baross răspunzând a declarat că acuzația d-lui Molnár nu e întemeiată. Joncțiunile căilor ferate nu depind numai de guvernul maghiar ci și de un alt gu­vern și proectul actual nu s-a putut în­tocmi de­cât pe baza unei comune înțe­legeri. De o întârziere din partea guver­­nului unguresc poate cu atât mai puțin fi vorba, cu cât încă de la începutul dece­niului trecut Camera din Pesta a votat un proect privitor la stațiunea Predeal, proect care până azi nu are încă sancțiunea ce­­lei­lalte părți. Din cauza împrejurărilor stăruința noas­tră nu s’a putut îndeplini. Acum însă avem convențiunea în care guvernul ungar vede o garanție pentru acea relațiune folositoa­re și prietenească între cele două State ve­cine, care după părerea mea va fi în inte­resul ambelor regate. Voi susține ori­ce propunere care va servi joncțiunile prevă­zute prin convențiune, pentru a cuprinde LUNI șI MARȚI 5-6 AUGUST 1891 ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV ... . o.40 Reclame......................... III ... . 1.50 T » ........................» II ... . 2.50 In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. Redacția și Administrația 43, — Calea Victoriei, — 43 Un exemplar ÎS Bani cât mai mult ținutul Săcuiului. Voi susține bucuros prelungirea de mult proiectată a liniei Hașfalău— Odorheiu precum și linia care merge prin Reghinul­ săsesc la Brașov și care are o ramificație la Ghimiș. In ce privește termenul de 6 ani, el este o limită maximă și se poate prea bine ca nouăle linii să se termine cu mult mai înainte. Proectul precum se știe a fost adoptat în general precum și în a­­mănunte, la prima și a doua cetire. Astă­zi Luni el se va ceti pentru a treia oară. Românii și Maghiarii Răspunsul tinerimei maghiare la Memoriul studenților români.1) VI In acest capitol, Răspunsul, abătându­­se de la șirul ce-și impusese când își ale­sese cele trei puncte de combătut, tăgă­duiește afirmarea că Românii ar fi urmașii colonilor lui Traian, închipuindu-și că din acest fapt Românii ar voi să scoată un drept al lor asupra unei părți din Unga­ria. Junimea maghiară are 5 puncte și măr­turii prin cari vrea să răstoarnă teza con­tinuității românilor în Dacia. 1. Dacia n’a fost colonizată nici­o dată cu popoare de origine italică, ci cu răsări­­teni cari vorbeau limba lor, nu cea latină populară. 2. Tomaschek din Graz e citat ca măr­turie că originea limbei române nu se poate pune de­cât în veacul V sau VI după Cristos. De asemenea Kopitar e chemat să spună că limba română având legături genetice cu limbele bulgară și albaneză, originea ei nu se poate căuta de­cât în Balcani. Alți martori: Roesler, Hunfalvy, Miklosich, Ru­­thy László. 3. Tomaschek mai spune că terminolo­gia cea mai veche religioasă creștină în limba română este latină, deci creștinis­mul românii nu l-au putut primi de­cât in imperiul roman de răsărit, în Balcani, iar nici de­cum în Dacia. 4. In limba română mai sunt, afară de terminologia creștină latină și alte amintiri de faptul că românii au trecut peste epoca în care creștinismul latin s’a grecisat, fapt care s’a întâmplat în peninsula balcanică, nu în Dacia. 5. Existența limbei române în Macedo­nia și în Istria sunt dovezi că românii, popor prin escelență de păstori, a trecut din Balcani peste Dunăre. VII Studenții maghiari recunosc că, de alt­fel, chestia aceasta, a originei românilor, n’are a face în procesul acesta. Cu toate acestea totuși mai consacră și acest capi­tol chestiei istorice. Ardealul a fost tot­dea­una al Ungarilor căci el a fost unguresc chiar când a fost despărțit de Ungaria; românii s’au stre­curat printre unguri, săcui și sași, fără ca să fi fost vreodată recunoscuți că a patra națiune îndreptățită, deși mulți români au fost făcuți nobili de regii maghiari. La 1848, nobilimea maghiară, fără deosebire de ori­gine a proclamat reuniunea Transilvaniei cu Ungaria și constituționalismul. Românii cerând restabilirea stărei de lucruri dinain­te de 1848­— cu singura­ deosebire ca și na­țiunea română să fie egal îndreptățită cu cele­l­alte,—sunt retrograzi. Toate acestea sunt, pentru tinerii ma­ghiari, dovezi că națiunea maghiară a fost paza ordinei și civilizației în Orient, de o mie de ani, iar națiunea română nici­o­dată în toată istoria. Și când zice națiunea ma­ghiară, înțelege nobilimea, care de­și își recruta membrii din diferite naționalități, totuși era numai maghiară. Dacă maghiarii ar fi fost dușmani ai rasei române și ar fi căutat s’o stîrpească, astă­zi nici urmă n’ar mai fi de români în Ungaria. Dar dimprotrivă, nația maghiară a primit ca egală cu sine această rasă cu­cerită. Pustiiți au fost ungurii, de tătari și turci, și totuși astă­zi ei sunt nouă mi­lioane, față de șapte de alte naționalități. Maghiarul a ocrotit pe slavii, nemții și românii de sub sceptrul său. El și-a cul­tivat limba care nu are absolut nici o în­rudire cu limbele apusene, așa încât, afară de o literatură originală proprie a sa, are în traducere literatura greacă și latină pre­cum și operile clasice ale literaturei ita­­liane, spaniole, franceze, engleze și ger­mane și din cele alte literaturi ce e mai principal, încă o dovadă că ungurii sunt părtinitori ai civilizației apusene. Altă do­vadă, maghiarul s-a alăturat la biserica apusană pe când românii au rămas în cea răsăriteană, afară de câți­va, cari, sub in­fluența statului maghiar, au intrat, ca uniți, în legătură civilizației apusene. Deci, afirmările că ungurii ar fi un e­­lement de desordine și dușmani ai civili­zației apusene sunt niște palavre de igno­ranți sau de oameni de rea credință. VIEI Răspunsul trece de la generalități la tra­tarea „mai în ordine“ a chestiei dacă un­gurii sunt sau nu dușmani ai românilor, ai culturei și limbei lor? Mai întâi și în ce privește administrația. Dacă e adevărat că administrația ma­ghiară a fost proastă, asiatică, cum a zis baronul­­ Senney, a fost nu numai pentru cele 2 și jumătate milioane de români, ci și pentru cele 8 milioane de maghiari. Dar în România, Catargiu și Blaramberg n’au spus, în anul 1888 că administrația română e „o bandă de tâlhari“ ? Se știe ce preț trebue pus pe espresii de astea în luptele politice. Apoi, în Ungaria, funcționarii adminis­trativi să aleg, dintre oamenii cu califi­­cație, de către cetățeni. Nu e adevărat că districtele sunt împăr­­ț­ie așa că centrele sunt pretutindeni a­­colo unde locuiesc puțini maghiar, iar mul­țimea românilor trebue să facă căi de zile întregi până la centru. Districtele au o împărțire istorică. Dacă în administrație nu sunt mulți ro­mâni, ungurii nu sunt de vină; ei nu pot porunci alegătorilor, iar de candidat, nici un cetățean al Ungariei, care pare califi­­cația cerută de lege în ce privește cunoș­tințele ce se cer pentru slujba pe care o dorește, nu e oprit să candideze. Dar și sunt foarte mulți funcționari româ­ni ; cei din București îl numesc, ce e drept, renegați; dar or cine trebue să recunoască că în adevăr, acești funcționari nu pot să slujească de­odată la astfel de doi stăpâni cum sunt: programul din București și na­țiunea maghiară. Răspunsul, după aceasta, face un extras din legea pentru egala îndreptație a națio­nalităților din 1868 ca să dovedească că nu e țară liberală ca cea Ungurească. De pildă: Toți locuitorii Ungariei, de or­ce națio­nalitate sunt cu deopotrivă drept membrii ai Statului. Legile maghiare trebue să se publice în toate limbile locuitorilor din țară. Procesele verbale oficiale se pot redacta afară de limba oficială a statului și în altă limbă, pe care o cer 15 din represintanții cercului; în adunările oficiale fie­care se poate exprima în limba lui; oficiile publice pot coresponda cu guvernul și în limba protcolară. Oficiile publice, în afacerile cu comunele, instituțiile, societățile și cu particularii, vor folosi, după putință limba acestora. Școlile trebue să aibă în vedere ca să se poată cultiva cetățenii cari locuiesc mai compact, în limba lor, la gimnazii, licee și universități să fie catedre pentru toate lim­bile din țară. Funcționarii cari se numesc de guvern, să se numească așa ca ei să se poată în­­țe ege cu populația în mijlocul căreia sunt trimiși, în limba acesteia. Iată, esclamă răspunsul, ce liberală e națiunea maghiară ! Și fără această liberalitate, poate nici n’ar fi fost posibilă agitația de azi a ro­mânilor. i) Vezi numerile trecute. Boala speratul Wilin II Cu toate desmințirile gazetelor germane cari prezintă boala împăratului Wilhelm II ca absolut fără nici o gravitate, ziarele franceze continuă a primi amânunte cu­rioase asupra acestei boale. Iată, în această privință, două depeși din ziarele franceze sosite era în București: Berlin, 11 August Generalul Caprivi ’și va instala biurou în palatul regal din Kiel. Secretarii și con­silierii săi vor sta tot în Kiel. Vestitul bandagist din Berlin, Windier, a venit aci și a fost primit de Imperat. După arătările trimise de d-rul Leuthold, Windier a făcut un aparat special, ce va permite împăratului să stea în picioare și să poată pleca de pe Hohenzollern, ca să se ducă la Palat. De când a ajuns în Kiel împăratul a fost necontenit prins de accese de furie, ceia ce pricinuește mare spaimă celor de prin prejur. Servitorii și pagii au­ spus curat că nu mai intră singuri în odaia îm­păratului. Intr’unul din accese, împăratul a svâr­­lit un vas de malachit, în capul unui pat, d. de Seydlitz. Consilierul Franzelius a fost primit de împărat cu atâta dispreț, că a declarat că n’are să’i mai calce piciorul pe la El. Un ordin de zi a oprit pe toți oamenii din corabie să debarcheze. Să tem de in­­discrețiunile mateloților și a personalului.

Next