Timpul, iunie 1892 (nr. 120-142)
1892-06-10 / nr. 127
ANUL AL PATRUSPREZECELEA.—No. 127 EPirginiptulia ABONAMENTELE: In țară pe un an........................................40 lei pe 6 luni.......................................20 lei „ pe 3 luni........................................10 leî Pentru streinetate, un an.........................60 tei Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEÍ, 23. Un esemplar 10 Bani . NERUȘINARE COLECTIVISTĂ Voința Națională găsește nemerit momentul să se acațe de administrațiunea comunală a Capitalei și s’o critice in chipul cel mai violent. Tocmai când comuna Bucureștilor face cele mai energice sforțări pentru a îndrepta relele și ticăloșiile moștenite de la administrația colectivistă, tocmai atunci colectiviștii au nemăsurata nerușinare să acuze pe alții, sau pe dinainte, ca vinovații cei mai ordinari, sperând astfel să scape de răspundere. «In acești din urmă patru ani— zice Voința—finanțele comunale au fost administrate de conservatori într’un chip atât de gospodăresc, încât primăria nu se găsește astăzi în stare de a face față unor cheltueli curente ordinare și este nevoită, spre a le putea acoperi, să recurgă la împrumuturi. Aceste nouă împrumuturi vin să se adauge peste colosalele împrumuturi de zecimi de milioane risipite într'o mulțime de lucrări inutile și ale căror anuități absorb mai mult de jumătate din venituri». Câte cuvinte în aceste linii, atâtea nerușinate minciuni. Colectiviștii critică administrațiunea comunală a d-lui Pake Protopopescu. Nu-i mai întrebăm dacă au acest drept, după ce, la ultimele alegeri legislative, i-au pus în capul listei lor de candidați, dar oare adevărate sunt acuzările ce-i fac acum ? Milioanele împrumutate fost-au ele risipite într’o mulțime de lucrări inutile? Se poate ca d. Pake să fi făcut greșeli și unele cheltueli inutile, cum sunt acele pentru fântânile luminoase de la Cișmigiu. Dar până la ce sumă se urcă asemeni cheltueli ? Și, puse in cumpănă cu marile cheltueli utile ce s’au făcut, nu sunt ele o cantitate cu desăvârșire neglijabilă ? Intr’un oraș în stare aproape barbară ca Bucureștii, unde este încă totul de făcut, tot ce se face e util. Singurul punct asupra căruia e posibilă discuția, e care dintre lucrări sunt mai urgente. Dar tot ce s’a făcut e util, și nu s'ar putea obiecta decât că nu s'a făcut tot ce e util. Cum însă aceasta era peste putință in patru ani și cu resursele de care dispune Comuna, obiecțiunea cade de la sine. Grajdurile lui Augias nu sunt ușor de măturat, afară numai dacă zeii ne-ar trimite un nou Hercules. Ș’apoi au oare colectiviștii dreptul să crâcnească măcar când e vorba de împrumuturile comunei București? Un împrumut e rațional și folositor când e bine întrebuințat, când e menit să sporească salubritatea, să înlesnească comunicațiunile unui oraș, să mărească mijloacele de producțiune. Dacă banii unui asemenea împrumut au fost conștiincios întrebuințați, și de vor fi îngreuiate generațiunile viitoare prin plata datoriei, ele însă vor profita și adesea vor profita mai ales ele. Vor profita pentru că se vor desvolta sănătoase și capabile de muncă, pentru că nu vor fi zecimite de epidemii, pentru că vor găsi un mediu plin de activitate și mari înlesniri în exercitarea meseriilor lor; vor profita chiar prin aceea că se va prelungi viața și sănătatea părinților lor și prin urmare perioada lor de producțiune. Asemenea împrumuturi, la orașe ca și la Stat, sunt o binecuvântare pentru prezent ca și pentru viitor. Dar ceea ce e o infamie, ceea ce e o crimă, e să faci împrumuturi robind viitorimea pentru mulți ani, spre a executa lucrări ticăloase de care să nu profite nu numai viitorimea, dar nici prezentul, de care să profite numai mizerabilii cari cred că bunul public e bunul lor particular. Și colectiviștii de acest fel de împrumuturi au făcut, și anuitățile acestor împrumuturi apasă astăzi așa de greu budgetul capitalei, căci au fost făcute pentru lucrări, care astăzi trebuesc toate reîncepute din nou. Trei mari lucrări a întreprins administrațiunea liberală , regularea albiei Dâmboviței, canalizarea și alimentarea orașului cu apă. Cum au executat colectiviștii aceste lucrări ? In loc să aducă pe Dâmbovița un dlum mare de apă, ceea ce ar fi contribuit la sănătatea orașului și la satisfacerea a o mulțime de trebuințe, au adus farmac de noroiu infect. Asta o vede toată lumea. In ce privește canalizarea, în loc să facă un plan general bine conceput, prevăzând desvoltarea necontenită a nevoilor capitalei și care să se poată executa și complecta treptat, nu au făcut de loc plan general și au construit niște canaluri de diametru mic și fără pantă suficientă, care nu sunt bune la nimic și care ar trebui refăcute toate din nou, dacă mijloacele financiare ale comunei ar permite-Dar cu apa ? Aici ar trebui să nu mai vorbim. Ferească Dumnezeu de-o epidemie, căci în asemenea caz cetățenii capitalei ar bate cu pietre pe colectiviști. Zece milioane au aruncat acești gospodari in apă și acum Bucureștenii n’accedea, după ce încă administrațiunea următoare a fost silită să mai cheltuească sume însemnate pentru reparațiuni. Iată cum au lucrat colectiviștii și pentru ce au împrumutat milioane și milioane: Toți banii cheltuiți de dânșii au fost spulberați în vânt și, dacă voim să avem canaluri și apă, trebuie să ne impunem nouă jertfe și să reîncepem lucrul din talpă. Decât așa ticăloasă gospodărie, mai bine n’ar fi făcut nimic; căci cel puțin n’am fi încărcați cu atâtea anuități și am fi avut mijloace să facem din cap lucru trainic și folositor. Dar, cel mai puțin, colectiviștii ar trebui să fie mai puțin nerușinați și să nu mai scormonească ticăloșia ce au îngrămădit-o pe capul comunei București. Viena, 20 Iunie Comisiunea valutei a adoptat tra 21 voturi contra 8 propunerea d-lui Eim, tiner-ceh, primită de ministerul de finanțe și care tinde ca nouile monede de aur să poarte inscripția : «Franciscus Josephus imperator Austriae, rex Bohemiae, Galiciae, Illyriae et apostolicus rex Hungariae.» — Comisiunea a respins propunerea de a adăuga și cuvântul «Croatiae». Chicago, 20 iunie. D. Palmer (din Illinois) retrăgând candidatura sa de la prezidenție, d. Cleveland va avea de asemenea voturile statului Illinois. ________—_--------——— TELEGRAME Belgrad, 20 iunie. Un ukaz semnat de regenții Ristkî și Belimarcovicî și contrasemnat de miniștri, zice că până la alegerea înlocuitorului răposatului general Protkî, afacerile Regenței vor fi conduse de ceilalțî doui regenți. Atena, 20 Iunie. După ultimele informațiuni retragerea cabinetului nu se va face înainte de Mercuri. Camera a ales președinte cu 155 voturi contra 9, pe d. Bondouris (tricopist). Bruxelles, 20 Iunie. Consiliul de miniștri a decis să convoace Camerile pentru 12 Iulie. Roma, 20 Iunie. Senatul a aprobat exercițiul provizoriu cu 99 voturi contra 16. Agram, 20 Iunie. Printr’un rescript regal, care s’a citit în ședința extraordinară a consiliului municipal, acest consiliu a fost disolvat pentru că a depășit competința discutând drepturile Statului , consilierul de secție Mosinski a fost numit comisar al guvernului. D. BRĂTIANU Partidul liberal-național este azi în doliu. Șeful său, D. Brătianu, a încetat din viață, aseară la orele 8, in urma unei boale pe care medicii n’au putut să se facă stăpâni și să înlăture fatalul sfârșit al bărbatului de Stat plâns de întreg liberalismul și de toți acei cari în nenumărate împrejurări i’au apreciat exemplara corectitudine politică. Născut la 1818, în București, Dumitru Brătianu și ’a făcut studiile în Capitala țărei și apoi a făcut dreptul la Paris, unde de la 1836 până la 1848 s-a amestecat în mișcarea politică și literară și a publicat sub pseudonimul de Regnault mai multe articole în National și Revue indépendante. împreună cu fratele său mai mic, Ion. Dumitru Brătianu a combătut sub baricadele din Februarie 1848, la Paris, și peste două luni se întoarse în țară. El făcu parte din comitetul revoluționar și fu trimes în Transilvania și in Ungaria ca să ralieze mișcarea Românilor cu aceea a Ungurilor, întors în București D. Brătianu făcu parte din comisiunea ce mergea la Constantinopol spre a prezenta noua Constituțiune la sancțiunea Sultanului. După căderea locotenenței domnești (Septembrie 1848) și după intrarea Rușilor în Principate, el reuși să treacă in Transilvania de unde se duse in Franța și apoi ia Londra. Aci el avu relațiuni foarte amicale cu lord Palmerston, lord Dudley-Stuart, d. Layard și alte personaje influente, și reuși, în primele luni ale anului 1853, să facă a se aduce în Parlamentul englez chestiunea română și a publicat, sub formă de scrisori, articole relative la istoria și la drepturile Principatelor române. In 185/, D. Brătianu a căpătat autorizația de a reintra în patrie împreuna cu alți exilați de la 1848. Numit apoi deputat in Divanul antioc, D. Brătianu redacta un memoriu explicativ al hotărârilor adoptate și fu însărcinat împreună cu Golescu de a le susține la congresul din Paris. Mai puțin amestecat in evenimentele politice decât fratele său Ion, C. Brătianu n’a avut ocazie să dea destule dovezi despre aptitudinile sale de om de Stat. Totuși el a fost, în 1881, președinte de consiliu, demnitate de care a fost nevoit să se demită în urma cuvintelor rămase memorabile, aruncate de pe banca ministerială: «Hoții la pușcărie și oamenii cinstiți la cârma trebilor Statului». Dupa căderea sa de la minister, C. Brătianu împreună cu grupul său grupat în jurul ziarului Națiunea, a întreprins o luptă crâncenă în contra fratelui său Ion Brătianu, și nu puțin a contribuit, intrând în opozițiunea unită, la răsturnarea regimului liberal. La venirea conservatorilor la putere, în 1888, frații Brătieni se impăcară, disidenții liberali fuzionară cu liberalii și după moartea lui Ion Brătianu, Dumitru Brătianu fu proclamat șef al partidului liberal-național, pozițiune în care a știut să se menție până astăzi, cu toate intrigile prea mulților pretendenți la șefia partidului. Dumitru Brătianu, precum am spus, este tipul omului corect in politică și în toată viața privată. Caracter independent, revoltându-se în contra fratelui său chiar, când acesta a dat un alt înțeles principiilor liberale, iubitor de țara lui și de tot ce o atingea, Dumitru Brătianu moare astăzi într’o situațiune materială puțin prosperă cu un nume nepătat și alipit de cele mai multe fapte mari săvârșite pentru binele și prosperarea țarei noastre. De aceea luăm și noi parte la doliul de azi al liberalilor, doliu care lipsește țara de un caracter atât de înalt și cinstit, de un patriot încercat ca Dumitru Brătianu. TOT SUNT BUNI După liberali, conservatismul e o pacoste pe țară, e tot ce poate fi mai vătămător pe fața pământului; nici odată și în nimic, el nu poate face vreun bine, ci numai rău și iar rău. Așa spun ziarele liberale, așa spun oratorii liberali la orice ocaziune.Se întâmplă însă câte odată ca aceleași ziare să recunoască, fără voie bine înțeles, că și conservatorii sunt buni la ceva. O asemenea mărturisire găsim în ultimul număr al ziarului la Patrie. Vorbind de apropiata disolvare a Parlamentului englez și de nouăle alegeri ce vor avea loc, Patrie relevă însemnătatea ce au pentru Orient aceste alegeri și exprimă speranța că conservatorii vor reuși să învingă pe liberali. Intre altele, organul liberal spune că ministerului tory i se datorește în parte fericita logodire a Prințului nostru moștenitor cu Prințesa Maria de Marea Britanie și Irlanda. Vrea să zică ziarul liberal român ia pozițiune în contra partidului liberal englez și recunoaște că conservatorii din Anglia au adus oarecari servicii țărei noastre. Nu vom discuta punctul de vedere al confratelui liberal, nici chipul cum înțelege el însemnătatea viitoarelor alegeri din Anglia, diplomatul de la Patrie pare a uita că politica Angliei nu e sentimentală, ci condusă în prima linie de interesele sale comerciale. Ceea ce voim să constatăm și ceea ce ne-a făcut să luăm notă de articolul ziarului liberal, e recunoașterea sa că conservatorii tot sunt buni la ceva .... măcar in Anglia. Tot e bine și atâta. --------------------«se»------------------- MERGURI 10/22 IUNIE 1892 CESTIUNEA APEL PartiZanii filtrelor de nisip ne pot cita Londra, Berlinul, Hamburg, Zürich, Varșovia, Calcuta etc., care au asemenea filtre. Ea le ași putea cita mii de orașe care n’au asemenea filtre și in tot cazul sute de orașe care sunt alimentate cu apă de isvor. Numai in Germania, din 80 orașe care posed un sistem de alimentare, 68 sunt alimentate cu apă de isvor și numai 12 cu apă luată de la suprafața riurilor. Sistemul alimentarea orașelor cu apă de la suprafață este condamnat de știință și dacă el există în orașe mari ca Londra și Berlinul, nu este un cuvânt ca el să fie mai puțin condamnabil. Căci trebue să ne întrebăm dacă aceste orașe sunt favorizate prin pozițiunea lor ca să poată avea apă de izvor, apoi să ținem seamă de epoca în care s’au alimentat acele orașe cu apă și de gradul de progres la care se afla in acea epocă știința bacteriologică, în fine, să ne întrebăm, ce ar face aceste orașe, dacă, nefiind alimentate, ar trebui să adopte astăzi un sistem de alimentare. Lasă că la Londra și la Berlin nu bea nimeni apă, ci numai bere sau wisky, și că apa servă mai mult pentru spălarea stradelor și a canalelor decât a gâtlejurilor omenești, dar apoi apa din aceste orașe și din celelalte care posed filtre de nisip nu ne poate fi recomandată ca o apă excelentă. .Și cu toate că acolo există filtrele de nisip cele mai perfecte, cu toate că sunt întreținute după toate regulele științifice și că funcționează sub un control milităresc, totuși puținii cari beau apă nu se încred in filtrele orașului, ci o ferb sau o trec prin filtre domestice înainte de a o bea, lucru care se explică lesne fiind dat gradul înalt de cultură la care se află populațiunea acestor orașe. Nicăici ca la Londra nu s’au inventat atâtea sisteme de filtre domestice, ba chiar filtre de buzunar, pe care unii le poartă vecinie cu dânșii. Numai ce’i vezi că scot din buzunar o cutie de la care atîrnă o țeavă de cauciuc, pe care o iau in gură și sug cu ea apa ca dintr’un biberon. Mai in fiecare stradă principală din aceste orașe găsești acum magazine speciale de filtre domestice, de care se inventează zilnic mulțime de sisteme noue. Negreșit că la aceasta contribue mult și spaima pe care au aruncat’o în omenire bacteriologii de când cu descoperirea diferiților microbi pathogeni, dar nu e mai puțin adevărat că dacă filtrele de nisip ar da rezultate bune, fabricanții de filtre domestice n’ar face afaceri așa de strălucite. Totuși nu putem să tăgăduim că în timpurile din urmă au făcut progrese însemnate și filtrele de năsip și că specialiștii distinși se silesc mereu a le perfecționa. Dar să nu se piardă din vedere că cu cât filtrele de năsip se perfecționează, cu atât se complică, cu atât mai multă știință se cere pentru instalarea și supravegherea lor, cu atât mai migăloasă devine manipularea lor, cu atât mai scrupulos și mai sever trebue să fie controlul permanent și neadormit al funcționării și curățirii acestor filtre. N’are cineva decât să citească interesantul și savantul raport al d-lui dr. A. Babeș asupra filtrelor din Berlin și al modului lor de funcționare și se va convinge că spre a obține cu filtrele de nisip un rezultat relativ bun — căci bun de tot nu se poate obține—secer atâtei condițiuni în întocmirea lor și atâtea manipulațiuni migăloase și delicate pentru o bună funcționare și curățire, incât dacă am voi să introducem și la noi asemenea filtre n’ar mai remânea nimic din instalația ce posedăm astăzi la Bâcu, ci ar trebui să facem tot din nou și ne-am afla prin urmare în aceeași poziție ca și când n’amposeda nici un fel de instalațiune de filtre, ca și când astăzi s’ar pune pentru prima oară cestiunea : ce sistem de alimentare să adoptăm ? Nu vom descrie pe larg sistemul modern și perfecționat al filtrelor de nisip, căci ași lărgi prea mult acest studiu, ci mă voiü mărgini să citez una din inovațiunile cele mai meritorii care au ridicat puțin valoarea filtrelor de nisip. Această inovațiune constă in trecerea apei murdare înainte de filtrare, prin niște cilindre rotative umplute în parte cu firimituri de fer (cue, rezături, rămășițe de tot felul de industrie de fer). Această invențiune, datorită englezilor Frederik Abel și William Anderson și perfecționată de d-nii Devonshire și Piefke, dirigintele filtrelor de la Stralau, are de scop a împuțina cauzele de infecțiune ale apei, înainte de a da drumul acesteia în filtre. După cum ne spune d. A. Babeș procedeul acesta de purificare cu fier se bazează pe două procese chimice inverse unul de reducțiune, altul de oxidațiune, în virtutea cărora substanțele organice mai toate sunt distruse. Dar tot d. Babeș ne spune că din puntul de vedere al trecerei bacteriilor acest procedeu pregătitor nu are aceeași valoare și că «apa filtrată numai prin filtre de năsip nu va fi nici o dată o apă lipsită cu totul de bacterii». Dar, încă o dată, pentru ca filtrele de năsip să dea o apă, nu perfectă, dar ceva mai bună decât cea nefiltrată, nu e destul să construești filtre perfecte, —pentru care cilindrele rotative sunt numai una din multiplele condițiuni ce se recer și care ar necesita abandonarea întregei noastre instalațiuni de astăzi și chiar mutarea filtrelor din locul în care se află actualmente—ci trebue mai ales să întreții aceste filtre după niște anumite regule stabilite de știință și de la care nu ți-e permis să te abați un moment nici măcar cu o iată, sub pedeapsă de a zădărnici toate sforțările anterioare. Atât în ce privește planul filtrelor raționale, cât și manipularea lor, nu numai dacă ai face lucrurile pe sfert sau pe jumătate, dar dacă ai scăpa din vedere cel mai mic amănunt e ca și când n’ai fi făcut nimic. Nu e de ajuns să cheltuești milioane pe filtre sistematice și apoi să le lași în voia Domnului—cum se obicinuește cam în toate la noi — zicându’ți că lucrarea se va face în mod automatic și că n’are decât să curgă apa de-asupra filtrelor și să se filtreze ea cum va voi. O activitate permanentă, neadormită și inteligentă,cum și un control din cele mai serioase trebue să domnească în jurul acestor filtre, atât când sunt în funcțiune, cât și când nu sunt. Așa se face la Berlin și aiurea, unde funcționează cu regularitatea unui orologiu perfect. Apoi cu educațiunea poporului nostru, cu gradul de cultură și simțul de datorie și de diciplină ce putem găsi și pretinde de la lucrătorii și chiar de la funcținarii noștri, cu administrația comunală cea mai bună ce putem spera deocamdată pentru orașul București, poate cineva să garanteze că filtrele complicate vor funcționa la noi cu aceeași pune *) A se vedea No. 124, 126 ale Timpului și acele precedente.