Timpul, august 1892 (nr. 169-191)
1892-08-05 / nr. 172
ANUL AL PATRUSPREZECELEA. — No. 172 EDIȚIA Jk. EDOȚI^. ABONAMENTELE: n țară pe un an..... 40 le „ pe 6 luni . . . ............................20 lei „ pe 3 luni........................................10 lei Pentru streinătate, un an ....... 60 lei Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI. 23. Un exemplar 10 Bani SATELE NOASTRE Chiar și acela care n’a eșit odată din țară, așa că e în neputință să facă comparațiuni, a trebuit să primească o impresie din cele mai dureroase ori de câte ori a vizitat vreunul din satele noastre, mai ales dintre cele de la câmpie. Impresia aceasta devine mult mai acută însă când poate vedea sate din alte țări, alune! mizeria alor noastre i se arată și mai adâncă, și mai desăvârșită. Neregulate și murdare, cu case care numai locuințe omenești nu se pot numi, înconjurate de bălți infecte, satele noastre sunt îndeobște puncte negre în mijlocul vîzătoarei naturi. Dacă considerăm viața țăranului român sub raportul conservare— locuință, îmbrăcăminte și hrană — o găsim foarte înapoiată și ne putând ține comparație, nu cu viața țăranului german sau svițeran, dar nici măcar cu viața țăranului român din Ardeal. Cunoaște cineva case mai nepractice și nesănătoase decât ale țăranilor noștri? Joasă, cu pereți strâmbi și vecini, crăpați, cu foarte puține ferestre și acelea cu hârtie sau beșică în loc de geam și neputându-se deschide niciodată, cu sistemul cel mai primitiv de sobe (vatra și hornul) care pe lângă că dă puțină și neegală căldură, consumând mult combustibil, dă cea mai mare parte din fum înăuntru în loc să-l scoată afară, cu uși care nu se închid bine, fără nici o podeală pe jos, cu plafonul alcătuit dintrun singur rând de scânduri, cu acoperiș destuh primejdios din mai mult decât un punct de vedere — casa țăranului, întunecoasă și plină de un vecinic miros rău, ar fi considerată în alte țări ca nepotrivită chiar pentru animale. Nu mai vorbim de mobilier și de așternut, foarte primitiv ,și redus la ultima expresie. Dar curtea și atenanțele? Grajdurile, știrile și cotețele sunt în cea mai mare apropiere de casă și dispuse astfel, incât tot mirosul urît să străbată în locuința omului. Curtea, fără nici o scurgere, e plină de ai lui Ilan mintr+ i^tl IUIUI U.O 11U1U1U £ 1 ULC7 IUI CU101 de murdării, unele mai vătămătoare sănătăței decât altele. Iată sub raportul locuinței. In ce privește îmbrăcămintea, cu toată admirația ce o avem cu toții pentru frumusețea și eleganța costumului național, nu ne putem împedica de al socoti ca foarte nerațional și neigienic. El nu apără pe țăran și pe țărancă nici de frig, nici de căldură. încălțămintea mai cu seamă lasă mult de dorit și se știe, de pildă, că opincile țăranilor noștri sunt mult mai reü încheiate la călcâi și decât încălțămintea Pieilor Roșii din America. Poate că la horă să fie foarte frumoase costumele noastre naționale, bărbătești și femeiești, dar o pereche de pantaloni și o bluză, o fustă simplă în loc de cătrințe ar fi mult mai practice și mai sănătoase. Țăranii s’ar deprinde atunci să schimbe seara cămașa de ziuă, obiceiu pe care astăzi nu-l cunosc de loc. Subt raportul hranei, lăsând la o parte nenumăratele posturi care condamnă pe țăran la un vegetarianism exagerat, lăsând la o parte greutățile legate de viața de țară, e în afără de orice îndoială că bucătăria țărănească e cât se poate de primitivă. Nu lipsa e singura pricină a chipului rea în care se hrănește țăranul nostru, ci mai ales ignoranța. Cu aceleași elemente cu care țăranca româncă face o mâncare grea, sarbădă și puțin nutritivă, o țărancă germană, franceză sau svițerană ar găti o mâncare și gustoasă, și hrănitoare. Cu așa locuință, cu așa îmbrăcăminte și astfel hrănit, nu e greu de explicat aspectul mizerabil al țăranilor și al satelor noastre. „ Cine vrea serios să ridice țărănimea română, trebuie să caute prin toate chipurile să transforme și locuința, și îmbrăcămintea, și hrana țărănimei. Problema e firește grea, dar nu peste putință de deslegat. -------------------------------------------- TELEGRAME Schimbarea ministerială în Englifera Londra, 15 August. Lord Salisbury a anunțat la Camera Lorzilor că ministerul și-a dat demisia ; miniștrii vor rămâne la posturile lor până la numirea succesorilor lor. El a întrebat apoi pe lordul Kimberley dacă vrea să-i dea câteva informațiuni asupra politicei interne și externe a noului cabinet. Deoarece lord Kimberley nu a conferit încă cu amicii săi, el a declinat această cerere. Camera lorzilor s’a amânat până joi. Leaderii liberali ai ținut conferințe Sâmbătă și Duminecă ; lord Rosebery, fiind plecat la țară, nu a asistat ; sa răspândit știrea că el nu va intra în cabinet. D. Gladstone a plecat azi la amiază la Osborne ; nu vor fi știri întemeiate asupra compunerei ministerului decât după audiența d-lui Gladstone la Regina , dar se consideră ca sigur că d. Gladstone va fi prim-lord al tesaurului ; d-nii d’Harcourt, cancelarul eșicherului; John Morley, lord-cancelar al Irlandei ; Bannerman, ministru de rezbel ; Fowler, președinte al oficiului guvernului local ; lerschell, lord-cancelar. Criză ministerială în Serbia Belgrad, 15 August. Se asigură că miniștrii de rezbel și de interne și-au dat demisia , din cauza asta întregul cabinet se va retrage ; d. Pasici ar fi remis deja regenței demisiunea cabinetului. Răscoala arabilor Bruxelles, 15 August. «Patriote» publică o scrisoare care vine din teritoriul Tanganika și care zice că adeverata cauză a resvrătirei arabilor este ordinul venit din Meca tuturor șefilor arabi de a începe rezbelul sfânt în contra europenilor din Africa centrală. Conflict între Francezi și Belgieni Lievin, (Pas-de-Calais) 15 August. Un conflict s’a întâmplat între lucrătorii f •înnoniri *# bill fr.’ ill> V oi rwinckle** ill VIT lOl.’l »V * ui auLCm izui^iousi ui iumG»ei j s’au schimbat focuri ; sunt mai mulți răniți. Autoritățile au restabilit ordinea. Conflictul provine din nemulțumirea lucrătorilor francezi de a vedea întrebuințându-se lucrători străini. Banchet bonapartist Paris, 15 August. Un banchet bonapartist de 500 tacâmuri s’a dat cu ocazia sărbătorii de la 15 August. După niște discursuri care atacă înalta bancă evreiască și plutocrația, întrunirea a votat o moțiune care decide că imperialiștii nu vor susține la alegerile generale decât candidați, cari ar cere alegerea șefului Statului printr-un plebiscit. Greve și incendieri Paris. 15 August. O întrunire de 350 vizitii ai tuturor companielor a votat aproape în unanimitate o grevă generală. Cuvântul de ordine era de a nu eși azi. Totuși multe trăsuri circulă; nu a fost nici un incident deoarece poliția a luat măsuri pentru a protege libertatea muncei. Buffallo, 15 August. Macagii drumurilor de fer New-York lac Eine și Lehigh Valley s’au pus în grevă, au provocat niște desordine serioase, au dat foc depozitului de mărfuri din Lehigh Valley, vr’o 20 de vagoane care conțin bumbac au ars , au răsturnat mai multe alte vagoane și au rănit pe mai mulți funcționari ai drumului de fer. Două trenuri exprese, care trebuiau să plece la New York, au trebuit să se oprească deoarece incendiul unui tren se împedica de a trece. La Erie au fost incendiate 42 vagoane de drumuri de fer. Cholera Petersburg, 15 August. Ele au fost 12 decese de holeră. Copenhaga, 15 August. Guvernul a ordonat o carantină pentru provenințele porturilor rusești ale Balticei și golfului Finlandei. Lisabona, 15 August. Știrea ziarelor în privința aparițiunea holerei la Lisabona este lipsită de orce temeiu. MIA ȘI STATELE BALCANICE Reproducem aci ca o simplă curiozitate următoarea corespondență pe care o primește din Constantinopole Neues Wiener Tagblatt din Viena și care negreșit nu trebue primită decât sub beneficiu de inventar : «In apărarea pe care și-a făcut-o d. Karaveloff, în procesul Bekieff, a declarat între altele că, după răscoala din Filipopol, Stoiloff i-a adus de la prințul de Battenberg o scrisoare, în care acesta îl făcea cunoscut că se plănuise o alianță a tuturor statelor balcanice în contra Turciei. Deoarece însă la început Serbia n’a voit să intre în această alianță, i s’au oferit, pentru ca să fie înduplecată, districtele Tin și Vidin, ca obiecte de compensație. Stoiloff a declarat însă că niciodată n’a comunicat lui Karaveloff o asemenea scrisoare a prințului Alexandru și că nici nu sa gândit la vr’o alianță sa la vr’un act de dușmănie împotriva forței. In realitate se confirmă însă că prințul de Battenberg s’a adresat guvernelor Serbiei și Greciei. Era vorba însă numai de o alianță în scopul unei cooperațiuni comune în Macedonia. . Prințul Alexandru s’a dus apoi, în anul 1886, în persoană, la București și a propus guvernului român o alianță împotriva Turciei. Planul era ca Bulgaria și Românii din Macedonia să însceneze o răscoală, iar Grecii și Serbii, cari locuiesc tot acolo, să-i imiteze. Apoi Statele balcanice aliate să declare războiu Turciei. In cazul când aceasta ar fi fost învinsă, Statele aliate să se înțeleagă asupra împărțirea provinciilor cucerite. Guvernul român însă a răspuns prințului de Battenberg că el nu va ridica niciodată armele împotriva Turciei, deoarece ea este o chezășie a menținerea păcei în Orient, ba chiar în toată Europa. Menținerea Turciei,a adaos guvernul români—e o necesitate europeană. România vede în Turcia un aliat natural în contra Rusiei, întocmai după cum Turcia consideră pe România ca o avangardă împotriva Rusiei. De altfel, cabinetul român a dat un răspuns analog în anul trecut și unui trimis al d-lui Tricupis. Acest trimis întreprinse o călătorie prin peninsula balcanică, tot cu scopul de a pune la cale o alianță împotriva Porței. Nu s’a uitat încă, de sigur, că tocmai pe atunci d. Tricupis făcuse vizite la Sofia și Belgrad și avea de gând să viziteze și capitala României. D. Esarcu însă, pe atunci ministru de externe, azi ministru plenipotențiar la Roma, explicase trimisului grec că întreprinderea-i era zadarnică, deoarece guvernul României nu vrea să intre cu Statele balcanice în o alianță care ar trebui să se îndrepteze împotriva Turciei. Atunci d. Tricupil, în loc să se ducă la București, s’a dus la Ems, părăsind cu desăvârșire proiectul unei alianțe balcanice împotriva Porței.“ --------------------4B-------------------- MERCUR! 5/17 AUGUST 1892 ANUNCIURI ȘI INSERȚII: Linia 30 litere petit pag. IV........................0,40 Reclame .... .111..........................1,50 „ ................ „ N.......................2,50 In Paris aruncimile se prispescț la ’41?en^a Havas, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația’. ‘‘ 423, STRADA TOAMNEI, 13. •. Un exemplar la Bani/ O STATISTICĂ La Buda Pesta a apărut o interesantă carte intitulată : Indicatorul comunelor regatului ungar, unde este pusă fiecare comună, cătun și pustă în parte cu numirile ei oficiale și neoficiale în toate limbile, dimpreună cu numărul, naționalitatea și confesiunea locuitorilor ei și cu întinderea hotarului teritorului ei. Din punctul acesta de vedere al nomenclaturei, cartea este de o natăgăduită valoare și utilitate practică, căci guvernul ungar a ținut de a sa datorie de a face un registru nou, în care să se pună exact și numirile vechi, alăturea de numirea nouă oficială maghiară. De asemenea importanță este împărțirea ierarhiilor diferitelor confesiuni pe comitate, cercurile de întregire ale armatei, tribunalelor și judecătoriilor de cerc, direcțiunilor și autorităților silvanale și forestiere, financiare, etc. Tot în aceeași carte sunt și rezultatele principale ale numerărei populațiunei pe comitate, din anul 1890, făcută de răposatul K. Keleti, fostul director al biuroului statistic unguresc. După K. Keleti națiunea maghiară ar fi ajuns la cifra de 7,426,730 suflete, în timp de 10 ani ar fi avut o creștere numai de 1 milon 22q mii suflete,iar dintre naționalități s’ar afla în țările coroanei Sf. Ștefan azi 2,107,577 Nemți, 1,910,279 Slovaci, 2,591,905 Români, 2,604,260 Croați și Sărbi și 383,392 Ruteni. D. dr. George Maior, în ultimul număr al Gazetei Transilvaniei, contestă aceste date și, servindu-se de datele statistice adunate de Episcopiile și consistoriile bisericei române din Ardeal, răspunde în chipul următor la statistica din Indicatorul mai sus numit. Se știe, zice d. Maior, că cu privire la confesiune, poporul unguresc are în total 4 religiuni: romano-catolică, reformată sau calvină, evangelică sau luterană, unitară sau sociniană. Afară de aceste 4 religiuni ar mai fi de citat și una a 5, a anabaptiștilor sau sabatanilor, ai cărei adepți însă sunt abia vr’o 10—15 mii de suflete. Mai departe se știe că Românii se țin de la anul 17<0 încoace, sau de biserica greco-catolică, sau greco-orientală, pe când Sârbii numai de biserica greco-orientală. Deci in Ungaria și Transilvania, unde se vorbește de greco-catolici, trebue să știm că acolo este vorba totdeauna, sau de Românî sau de Ruteni, iar sub numirea de greco-orientali, ori ortodoxi, se sub lnțelege sau numai Români, sau numai Sârbi. Deci scăzând dintre greco-catolici pe Ruteni, vom avea pe Români și vice-versa scăzând dintre greco-orientali pe Sârbi vom avea iarăși pe Români. Ar mai fi numai Țiganii, însă aceștia nu numără, căci ei in fiecare sat s’au atașat și asimilat pe deplin religiunei și națiunei poporului din comuna in mijlocul căreia trăiesc. Deci locuitorii comitatelor transilvane și ungare, care privesc direct pe Români, ei, după d. Keleti, se numără la 2.585.981. Este curios, că deși greco-catolicii sunt numai sau Români sau Ruteni, nicăiri numărul lor adunat la o altă nu corespunde cu numărul credincioșilor de religiunea greco-catolică, ci acela este totdeauna mai mare. Ba vedem, că d. ex în comitatul Sabolciu se află 714 suflete Români și 595 Ruteni, ceea ce însă n’a împedicat pe d. Keleti de a pune 46.597 de credincioși aparținând bisericei greco-catolice. Ce o să fie el ? Despre biserici, episcopi și preoți ungurești greco-catolici sau greco-orientali n’a auzit nimeni până aci, care sa ocupat cu istoria bisericelor noastre. Deci nu mai încape îndoială, că ei sunt tot Români sau Ruteni. Noi nu credem a greși, când scăzând dintre credincioșii bisericei greco-catolice (unite) de 1.306,103 suflete pe Ruteni cu 155008 suflete, vom pune pe Românii de confesiunea unită gr.-cat. cu 1.149.201 suflete, iar dintre credincioșii bisericei ortodoxe de 1915645, scoțând pe Sârbi cu 266.818 suflete, vom pune pe Românii de legea grecooriental ortodoxă cu 1.643.827 suflete. Deci cu privire la populațiunea română din țările supuse coroanei Sf. Ștefan, după recensământul din urmă din 1890, am avea, după d. Keleti, 2.589.066 suflete. După calculele de, mai sus, Românii ca populațiune băștinașă în cele 37 comitate 2.585.984 după religiune Români de confesiunea gr.-catolică 1.149.2010 [UNK] a. orientală 1.648.827 laolaltă 2.798.028 ca fracțiune în celelalte comitate 5.921 Apoi armata — Românii din armata comună ces. reg. — de la honvezi, geandarmerie și corpul de finanțe, suflete. 100.000 în total » 2.903.949 La aceștia ar mai fi de adaos absentiștii, căci Mocanii și Țuțuenii, cari își petrec mai toată viața în România, dimpreună cu zecimele de mii de lucrători și servitori români din toate orașele României, cari merg și petrec timp mai scurt în România, sunt supuși și cetățeni ai statului ungar, și deci cifra lor trebuește cu mult mai urcată și peste două milioane 900 mii suflete. Deci cifra de 2.900.000 până la 3.000.000 Români în Transilvania și Ungaria este cea adevărată și corespunde pe deplin adevărului și științei moderne. Prin urmare d. Keleti a comis o greșeală, cu 300.000 de Români. RĂSCOALA DIN CONGO Statul Congo amenințat. — Arabii răsculați. Drumul răscoalei. — Știrile despre măcelărirea albilor. —Soarta expediției Hodister.—Stanley însărcinat cu potolirea răscoalei. Tinărul stat Congo e amenințat serios de vecinii săi arabi. Știrile care ne au sosit până acum, deși nu prea precise și adesea contradictorii, lasă totuși a se înțelege că vărsări de sânge s-au întâmplat deja și că arabii răsculați dovedesc o îndrăzneală îngrijitoare. După informațiile Independenței belgiane răscoala arabă a pornit din regiunea Tanganika, unde, pe la începutul lui Martie, expediția antisclavagistă Jaques, comandată acum de Regnier și Virthof, era în stare de ostilitate deschisă cu șeful arab Rumaliza, din cauza vămuirei impuse de căpitanul caravanelor venind din Mangema. Răsvrătiții arabi au înfrânat, se vede, rezistența trupelor antisclavagiste de pe țărmul occidental al râului Tanganika și comandate de căpitanul Jacques și de căpitanul francez Joubert care era în serviciul statului Congo. Ce au devenit ofițerii acestor trupe antisclavagiste și misionarii catolici și protestanți stabiliți în regiunea aceea, aceasta nu se va afla decât prin știri de la sud, prin Niassa și Zambez, cealaltă cale fiind închisă de răscoală. Bandele lui Rumaliza au înaintat mai întâiu până la Kassongo și Niangue, unde se găseau residenți ai statului liber precum și câțiva agenți comerciali detașați din expediția Hodister. Informațiile Independenței belgiane nu glăsuesc nimic despre soarta acestor albi .Bandele lui Kumaliza au pătruns apoi până Riba-Riba, unde statul și misiunea comercială avea de asemenea agenți. Aci au omorît trei albi, după care o parte a trupelor arabe a mers înainte spre Stanley Falls, iar altă parte s’a îndreptat la vest spre Fals, unde se găsia avangarda misiunea Hocister. Gazeta belgiană nu știe ce s’a întâmplat aci; știrile sale spuneau însă că era mare temerea ca nu cumva să se alieze cu răsculații și arabii de la Stanley Falls și Ianghi. Teatrul acestor deplorabile evenimente este clar foarte întins. El cuprinde toată regiunea vastă care se întinde din lacul Tanganika în direcția Congului superior, dincolo de Riba-Riba și de Bena-Kemba. Cât au pierdut, in această invazie arabă, personalul societății antisclavagiste, misiunile religioase, Statul liber și sindicatul comercial, nu se cunoaște încă pozitiv. După depeșile noastre din urmă, la Bruxelles se zice azi că sindicatul comercial a pierdut 5 agențî, uciși de arabi, și că mai multe factorerii i-s’au prădat. Insă Agenția