Timpul, august 1892 (nr. 169-191)

1892-08-05 / nr. 172

ANUL AL PATRU­SPRE­ZECELEA. — No. 172 EDIȚIA Jk. EDOȚI^. ABONAMENTELE: n țară pe un an..... 40 le­ „ pe 6 luni . . . ............................20 lei „ pe 3 luni........................................10 lei Pentru streinătate, un an ....... 60 lei Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI. 23. Un exemplar 10 Bani SATELE NOASTRE Ch­­iar și acela care n’a eșit odată din țară, așa că e în neputință să facă comparațiuni, a trebuit să pri­mească o impresie din cele mai dureroase ori de câte ori a vizitat vre­unul din satele noastre, mai ales dintre cele de la câmpie. Im­presia aceasta devine mult mai a­­cută însă când poate vedea sate din alte țări, alune! mizeria alor noastre i se arată și mai adâncă, și mai desăvârșită. Neregulate și murdare, cu case care numai locuințe omenești nu se pot numi, înconjurate de bălți in­fecte, satele noastre sunt în­deob­­ște puncte negre în mijlocul vîză­­toarei naturi. Dacă considerăm viața țăranului român sub raportul conservare­— locuință, îmbrăcăminte și hrană — o găsim foarte înapoiată și ne pu­tând ține comparație, nu cu viața țăranului german sau svițeran, dar nici măcar cu viața țăranului ro­mân din Ardeal. Cunoaște cine­va case mai ne­practice și nesănătoase de­cât ale țăranilor noștri? Joasă, cu pereți strâmbi și vecini, crăpați, cu foarte puține ferestre și acelea cu hârtie sau beșică în loc de geam și ne­put­ându-se deschide nici­odată, cu sistemul cel mai primitiv de sobe (vatra și hornul) care pe lângă că dă puțină și neegală căldură, con­sumând mult combustibil, dă cea mai mare parte din fum înăuntru în loc să-l scoată afară, cu uși care nu se închid bine, fără nici o po­deală pe jos, cu plafon­ul alcătuit dintrun singur rând de scânduri, cu acoperiș de­stuh primejdios din mai mult de­cât un punct de ve­dere — casa țăranului, întunecoasă și plină de un vecinic miros rău­, ar fi considerată în alte țări ca ne­potrivită chiar pentru animale. Nu mai vorbim de mobilier și de aș­ternut, foarte primitiv ,și redus la ultima expresie. Dar curtea și atenanțele? Graj­durile, știrile și cotețele sunt în cea mai mare apropiere de casă și dis­puse ast­fel, in­cât tot mirosul urît să străbată în locuința omului. Cur­tea, fără nici o scurgere, e plină de ai lui Il­a­n m­i­­n­t­r­+ i^t­l IUIUI U.O 11U1U1U £ 1 ULC7 IUI CU101 de murdării, unele mai vătămătoare sănătăței de­cât altele. Iată sub raportul locuinței. In ce privește îmbrăcămintea, cu toată admirația ce o avem cu toții pentru frumusețea și eleganța cos­tumului național, nu ne putem îm­­pedica de al socoti ca foarte nerațio­nal și neigienic. El nu apără pe țăran și pe țărancă nici de frig, nici de căldură. încălțămintea mai cu seamă lasă mult de dorit și se știe, de pildă, că opincile țăranilor noș­tri sunt mult mai reü încheiate la călcâi și de­cât încălțămintea Piei­lor Roșii din America. Poate că la horă să fie foarte frumoase costu­mele noastre naționale, bărbătești și femeiești, dar o pereche de pan­taloni și o bluză, o fustă simplă în loc de cătrințe ar fi mult mai prac­tice și mai sănătoase. Țăranii s’ar deprinde atunci să schimbe seara cămașa de ziuă, obiceiu pe care astăzi nu-l cunosc de loc. Subt raportul hranei, lăsând la o parte nenumăratele posturi care condamnă pe țăran la un vegeta­rianism exagerat, lăsând la o parte greutățile legate de viața de țară, e în afără de ori­ce îndoială că bucătăria țărănească e cât se poate de primitivă. Nu lipsa e singura pricină a chipului rea în care se hrănește țăranul nostru, ci mai ales ignoranța. Cu aceleași elemente cu care țăranca româncă face o mân­care grea, sarbădă și puțin nutri­tivă, o țărancă germană, franceză sau svițerană ar găti o mâncare și gustoasă, și hrănitoare. Cu așa locuință, cu așa îmbră­căminte și astfel hrănit, nu e greu de explicat aspectul mizerabil al țăranilor și al satelor noastre. „ Cine vrea serios să ridice țără­nimea română, trebuie să caute prin toate chipurile să transforme și lo­cuința, și îmbrăcămintea, și hrana țărănimei. Problema e firește grea, dar nu peste putință de deslegat. --------------------------------------------­ TELEGRAME Schimbarea ministerială în Englifera Londra, 15 August. Lord Salisbury a anunțat la Camera Lor­zilor că ministerul și-a dat demisia ; miniș­trii vor rămâne la posturile lor până la nu­mirea succesorilor lor. El a întrebat apoi pe lordul Kimberley dacă vrea să-i dea câte­va informațiuni asupra politicei interne și ex­terne a noului cabinet. De­oare­ce lord Kim­berley nu a conferit încă cu amicii săi, el a declinat această cerere. Camera lorzilor s’a amânat până joi. Leaderii liberali a­i ținut conferințe Sâm­bătă și Duminecă ; lord Rosebery, fiind ple­cat la țară, nu a asistat ; sa răspândit știrea că el nu va intra în cabinet. D. Gladstone a plecat azi la amiază la Os­borne ; nu vor fi știri întemeiate asupra com­­punerei ministerului de­cât după audiența d-lui Gladstone la Regina , dar se consideră ca sigur că d. Gladstone va fi prim-lord al tesaurului ; d-nii d’Harcourt, cancelarul eși­­cherului; John Morley, lord-cancelar al Ir­landei ; Bannerman, ministru de rezbel ; Fow­ler, președinte al oficiului guvernului local ; l­erschell, lord-cancelar. Criză ministerială în Serbia Belgrad, 15 August. Se asigură că miniștrii de rezbel și de in­terne și-au­ dat demisia , din cauza asta în­tregul cabinet se va retrage ; d. Pasici ar fi remis deja regenței demisiunea cabinetului. Răscoala arabilor Bruxelles, 15 August. «Patriote» publică o scrisoare care vine din teritoriul Tanganika și care zice că adeverata cauză a resvrătirei a­­rabilor este ordinul venit din Meca tu­­turor șefilor arabi de a începe rezbelul sfânt în contra europenilor din Africa centrală. Conflict între Francezi și Belgieni Lievin, (Pas-de-Calais) 15 August. Un conflict s’a întâmplat între lucrătorii f •înnoniri *# bill fr.’ ill> V oi rwinckle** ill VI­T lOl.’l »V * ui auLCm izui^iousi u­i iumG»ei j s’au schimbat focuri ; sunt mai mulți ră­niți. Autoritățile au restabilit ordinea. Conflictul provine din nemulțumirea lu­crătorilor francezi de a vedea întrebuințân­­du-se lucrători străini. Banchet bonapartist Paris, 15 August. Un banchet bonapartist de 500 tacâmuri s’a dat cu ocazia sărbătorii de la 15 August. După niște discursuri care atacă înalta bancă evreiască și plutocrația, întrunirea a votat o moțiune care decide că imperialiștii nu vor susține la alegerile generale de­cât candidați, cari ar cere alegerea șefului Statului prin­­tr-un plebiscit. Greve și incendieri Paris. 15 August. O întrunire de 350 vizitii ai tuturor com­­panielor a votat aproape în unanimitate o gre­vă generală. Cuvântul de ordine era de a nu eși azi. Totuși multe trăsuri circulă; nu a fost nici un incident de­oare­ce poliția a luat măsuri pentru a protege libertatea muncei. Buffallo, 15 August. Macagii drumurilor de fer New-York lac Eine și Lehigh Valley s’au pus în grevă, au provocat niște desordine serioase, au dat foc depozitului de mărfuri din Lehigh Valley, vr’o 20 de vagoane care conțin bumbac au ars , au răsturnat mai multe alte vagoane și au rănit pe mai mulți funcționari ai dru­mului de fer. Două trenuri exprese, care trebuiau să plece la New­ York, au trebuit să se oprească de­oare­ce incendiul unui tren se împedica de a trece. La Erie au fost incen­diate 42 vagoane de drumuri de fer. Cholera Petersburg, 15 August. Ele au fost 12 decese de h­oleră. Copenhaga, 15 August. Guvernul a ordonat o carantină pentru provenințele porturilor rusești ale Balticei și golfului Finlandei. Lisabona, 15 August. Știrea ziarelor în privința aparițiunea h­o­­lerei la Lisabona este lipsită de or­ce temeiu. MIA ȘI STATELE BALCANICE Reproducem aci ca o simplă cu­riozitate următoarea corespondență pe care o primește din Constanti­­nopole Neues Wiener Tagblatt din Viena și care negreșit nu trebue primită de­cât sub beneficiu de in­ventar : «In apărarea pe care și-a făcut-o d. Karaveloff, în procesul Bekieff, a declarat între altele că, după răs­coala din Filipopol, Stoiloff i-a a­­dus de la prințul de Battenberg o scrisoare, în care acesta îl făcea cunoscut că se plănuise o alianță a tuturor statelor balcanice în con­tra Turciei. De­oare­ce însă la în­ceput Serbia n’a voit să intre în această alianță, i s’au oferit, pen­tru ca să fie înduplecată, districtele Tin și Vidin, ca obiecte de com­pensație. Stoiloff a declarat însă că nici­­o­dată n’a comunicat lui Karave­loff o asemenea scrisoare a prin­țului Alexandru și că nici nu sa gândit la vr’o alianță sa la vr’un act de dușmănie împotriva forței. In realitate se confirmă însă că prințul de Battenberg s’a adresat guvernelor Serbiei și Greciei. Era vorba însă numai de o alianță în scopul unei cooperațiuni comune în Macedonia. . Prințul Alexandru s’a dus apoi, în anul 1886, în persoană, la Bu­curești și a propus guvernului ro­mân o alianță împotriva Turciei. Planul era ca Bulgaria și Românii din Macedonia să însceneze o răs­coală, iar Grecii și Serbii, cari lo­cuiesc tot acolo, să-i imiteze. Apoi Statele balcanice aliate să declare războiu Turciei. In cazul când a­­ceasta ar fi fost învinsă, Statele a­­liate să se înțeleagă asupra împăr­țirea provinciilor cucerite. Guvernul român însă a răspuns prințului de Battenberg că el nu va ridica nici­o­dată armele împo­triva Turciei, de­oare­ce ea este o chezășie a menținerea păcei în O­­rient, ba chiar în toată Europa. Menținerea Turciei,­a adaos gu­vernul români—e o necesitate eu­ropeană. România vede în Turcia un aliat natural în contra Rusiei, întocmai după cum Turcia consi­deră pe România ca o avangardă împotriva Rusiei. De alt­fel, cabinetul român a dat un răspuns analog în anul trecut și unui trimis al d-lui Tricupis. A­­cest trimis întreprinse o călătorie prin peninsula balcanică, tot cu sco­pul de a pune la cale o alianță îm­potriva Porței. Nu s’a uitat încă, de sigur, că tocmai pe atunci d. Tricupis făcuse vizite la Sofia și Belgrad și avea de gând să viziteze și capitala României. D. Esarcu însă, pe atunci ministru de externe, azi ministru plenipotențiar la Roma, explicase trimisului grec că între­­prinderea-i era zadarnică, deoare­ce guvernul României nu vrea să intre cu Statele balcanice în o ali­anță care ar trebui să se îndrep­­teze împotriva Turciei. Atunci d. Tricupil, în loc să se ducă la Bu­curești, s’a dus la Ems, părăsind cu desăvârșire proiectul unei ali­anțe balcanice împotriva Porței.“ --------------------4B--------------------­ MERCUR! 5/17 AUGUST 1892 ANUNCIURI ȘI INSERȚII: Linia 30 litere petit pag. IV........................0,40 Reclame .... .111..........................1,50 „ ................ „ N­.......................2,50 In Paris aruncim­ile se prispescț la ’41?en^­a Havas, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația’. ‘‘ 4­23, STRADA TOAMNEI, 13. •.­­ Un exemplar la Bani/ O STATISTICĂ La Buda­ Pesta a apărut o intere­santă carte intitulată : Indicatorul co­munelor regatului ungar, unde este pusă fie­care comună­, cătun și pustă în parte cu numirile ei oficiale și neoficiale în toate limbile, dimpreună cu numărul, naționalitatea și confe­siunea locuitorilor ei și cu întinde­rea hotarului teritorului ei. Din punc­tul acesta de vedere al nomenclatu­rei, cartea este de o natăgăduită va­loare și utilitate practică, căci gu­vernul ungar a ținut de a sa datorie de a face un registru nou­, în care să se pună exact și numirile vechi, a­­lăturea de numirea nouă oficială ma­ghiară. De asemenea importanță este împărțirea ierarh­iilor diferitelor con­fesiuni pe comitate, cercurile de în­tregire ale armatei, tribunalelor și judecătoriilor de cerc, direcțiunilor și autorităților silvanale și forestiere, financiare, etc. Tot în aceeași carte sunt și rezul­tatele principale ale numerărei popu­­lațiunei pe comitate, din anul 1890, făcută de răposatul K. Keleti, fostul director al biuroului statistic ungu­resc. După K. Keleti națiunea ma­ghiară ar fi ajuns la cifra de 7,426,730 suflete, în timp de 10 ani ar fi a­­vut o creștere numai de 1 milon 22q mii suflete,iar dintre naționalități s’ar afla în țările coroanei Sf. Ștefan azi 2,107,577 Nemți, 1,910,279 Slovaci, 2,591,905 Români, 2,604,260 Croați și Sărbi și 383,392 Ruteni. D. dr. George Maior, în ultimul nu­măr al Gazetei Transilvaniei, contestă aceste date și, servindu-se de datele statistice adunate de Episcopiile și consistoriile bisericei române din Ar­deal, răspunde în chipul următor la statistica din Indicatorul mai sus numit. Se știe, zice d. Maior, că cu pri­vire la confesiune, poporul unguresc are în total 4 religiuni: romano-ca­­tolică, reformată sau calvină, evan­­gelică sau luterană, unitară sau so­ciniană. Afară de aceste 4 religiuni ar mai fi de citat și una a 5, a ana­­baptiștilor sau sabatanilor, ai cărei adepți însă sunt abia vr’o 10—15 mii de suflete. Mai departe se știe că Ro­mânii se țin de la anul 17<­0 încoace, sau de biserica greco-catolică, sau greco-orientală, pe când Sârbii nu­mai de biserica greco-orientală. Deci in Ungaria și Transilvania, unde se vorbește de greco-catolici, trebue să știm că acolo este vorba tot­deauna, sau de R­omânî sau­ de Ruteni, iar sub numirea de greco-orientali, ori ortodoxi, se sub­ lnțelege sau numai Români, sau numai Sârbi. Deci scă­zând dintre greco-catolici pe Ruteni, vom avea pe Români și vice-versa scăzând dintre greco-orientali pe Sârbi vom avea iarăși pe Români. Ar mai fi numai Țiganii, însă aceștia nu nu­mără, căci ei in fie­care sat s’au ata­șat și asimilat pe deplin religiunei și națiunei poporului din comuna in mijlocul căreia trăiesc. Deci locuitorii comitatelor tran­silvane și ungare, care privesc di­rect pe Români, ei, după d. Keleti, se numără la 2.585.981. Este curios, că de­și greco-catolicii sunt numai sau Români sau Ruteni, nicăiri numărul lor adunat la o altă nu corespunde cu numărul credin­cioșilor de religiunea greco-catolică, ci acela este tot­dea­una mai mare. Ba vedem, că d. ex în comitatul Sa­­bolciu se află 714 suflete Români și 595 Ruteni, ceea­ ce însă n’a împedi­­cat pe d. Keleti de a pune 46.597 de credincioși aparținând bisericei gre­­co-catolice. Ce o să fie el ? Despre biserici, episcopi și preoți ungurești greco-catolici sau greco-orientali n’a auzit nimeni până aci, care s­a ocu­pat cu istoria bisericelor noastre. Deci nu mai încape îndoială, că ei sunt tot Români sau Ruteni. Noi nu credem a greși, când scăzând dintre credincioșii bisericei greco-catolice (unite) de 1.306,103 suflete pe Ruteni cu 155008 suflete, vom pune pe Ro­mânii de confesiunea unită gr.-cat. cu 1.149.201 suflete, iar dintre cre­dincioșii bisericei ortodoxe de 1915645,­­ scoțând pe Sârbi cu 266.818 suflete, vom pune pe Românii de legea greco­­oriental ortodoxă cu 1.643.827 suflete. Deci cu privire la populațiunea ro­mână din țările supuse coroanei Sf. Ștefan, după recensământul din urmă din 1890, am avea, după d. Keleti, 2.589.066 suflete. După calculele de, mai sus, Românii ca populațiune băș­tinașă în cele 37 comitate 2.585.984 după religiune Români de confesiunea gr.-catolică 1.149.201­0 [UNK] a. orientală 1.648.827 la­olaltă 2.798.028 ca fracțiune în cele­l­alte co­mitate 5.921 Apoi armata — Românii din armata comună ces. reg. — de la honvezi, geandarmerie și corpul de finanțe, suflete. 100.000 în total » 2.903.949 La aceștia ar mai fi de adaos ab­­sentiștii, căci Mocanii și Țuțuenii, cari își petrec mai toată viața în Româ­nia, dimpreună cu zecimele de mii de lucrători și servitori români din toate orașele României, cari merg și petrec timp mai scurt în România,­ sunt supuși și cetățeni ai statului un­gar, și deci cifra lor trebuește cu mult mai urcată și peste două milioane 900 mii suflete. Deci cifra de 2.900.000 până la 3.000.000 Români în Tran­silvania și Ungaria este cea adevă­rată și corespunde pe deplin adevă­rului și științei moderne. Prin ur­mare d. Keleti a comis o greșeală, cu 300.000 de Români. RĂSCOALA DIN CONGO Statul Congo amenințat. — Arabii răsculați. Drumul răscoalei. — Știrile despre mă­celărirea albilor. —Soarta expediției Hodister.—Stanley însărcinat cu potolirea răscoalei. Tinărul stat Congo e amenințat se­rios de vecinii săi arabi. Știrile care ne au sosit până acum, deși nu prea precise și adesea contradictorii, lasă totuși a se înțelege că vărsări de sânge s-au întâmplat deja și că ara­bii răsculați dovedesc o îndrăzneală îngrijitoare. După informațiile Independenței bel­­giane răscoala arabă a pornit din re­giunea Tanganika, unde, pe la înce­putul lui Martie, expediția antiscla­­vagistă Jaques, comandată acum de Regnier și Virthof, era în stare de ostilitate deschisă cu șeful arab Ru­maliza, din cauza vămuirei impuse de căpitanul caravanelor venind din Mangema. Răsvrătiții arabi au în­frânat, se vede, rezistența trupelor antisclavagiste de pe țărmul occi­dental al râului Tanganika și co­mandate de căpitanul Jacques și de căpitanul francez Joubert care era în serviciul statului Congo. Ce au de­venit ofițerii acestor trupe antiscla­­vagiste și misionarii catolici și pro­testanți stabiliți în regiunea aceea, a­­ceasta nu se va afla de­cât prin știr­i de la sud, prin Niassa și Zambez, cea­l­altă cale fiind închisă de răs­coală. Bandele lui Rumaliza au înaintat mai întâiu până la Kassongo și Nian­­gue, unde se găseau residenți ai sta­tului liber precum și câți­va agenți comerciali detașați din expediția Ho­dister. Informațiile Independenței bel­­giane nu glăsuesc nimic despre soarta acestor albi .­Bandele lui Kumaliza au pătruns apoi până Riba-Riba, unde statul și misiunea comercială avea de asemenea agenți. Aci au omorît trei albi, după care o parte a trupe­lor arabe a mers înainte spre Stan­ley Falls, iar altă parte s’a îndreptat la vest spre Fals, unde se găsia a­­vangarda misiunea Hocister. Gazeta belgiană nu știe ce s’a întâmplat aci; știrile sale spuneau însă că era mare temerea ca nu cum­va să se alieze cu răsculații și arabii de la Stanley Falls și I­anghi. Teatrul acestor deplorabile eveni­­­mente este clar foarte întins. El cu­prinde toată regiunea vastă care se întinde din lacul Tanganika în di­recția Congului superior, dincolo de Riba-Riba și de Bena-Kemba. Cât au pierdut, in această invazie arabă, per­sonalul societății antisclavagiste, mi­siunile religioase, Statul liber și sin­dicatul comercial, nu se cunoaște încă pozitiv. După depeșile noastre din urmă, la Bruxelles se zice azi că sindicatul comercial a pierdut 5 a­­gențî, uciși de arabi, și că mai multe factorerii i-s’au prădat. Insă Agenția

Next