Timpul, septembrie 1892 (nr. 192-215)
1892-09-19 / nr. 206
ANUL AL PATRUSPREZECELEA. No. 206 EDIȚIA A BOUA ABONAMENTELE: In țară pe an an......................................40 lei „ pe 6 luni .....................................20 lei „ pe 3 luni.......................................10 lei Pentru străinătate, un an.........................60 lei Redacția și Administrația 23. STRADA DOAMNEI. 23. Un exemplar IO Bani SÂMBĂTA 19 SEPTEMBRE (1 OCT.) 1892 Am comis o neiertată greșală când am cerut liberalilor alaltăieri să ia pildă de la opozițiunile din alte țeri și să mai discute și idei, nu tot nimicuri și întâmplări de rând. Dacă oricând e riscat să vorbești liberalilor de idei, apoi, de astă-dată, momentul era cu desăvârșire nepotrivit. Tocmai se adunaseră, în adevăr, cei mai de frunte ai partidului ca să vază programul la care s’a lucrat timp de șase luni de zile, și constataseră că merge greu cu ideile; era dar natural ca partidul să fie nervos și cererea noastră, oricât de modestă, n’a putut decât să-i emoționeze. Și cum fîrei omenești îi place echilibrul, și cum liberalii nu știu să-și descarce emoțiunile decât prin spravene înjurături, Voința Națională ne-a tras un răspuns cum știe ea să tragă când e în rele dispozițiuni. Auzi! Să discute liberalii idei, dar cu cine rogu-ve? Cu «niște ciocoi ordinari cari n’au nimic comun cu aristocrații din Anglia, precum un sălbatic din Fidji n’are nimic comun c’un om civilizat»? Nu, nu, nici vorbă, liberalii «nu pot să discute idei cu ciocoii», când trebue «să fie cu ochii în patru ca să nu se dea jaf in visteria țarei». In zadar umblăm noi, «ca pickpockeții», să atragem atenția liberalilor în altă parte pentru ca în vremea asta «să putem buzunări lumea in liniște». Mulțumim.... In emoțiunea sa insă, energicul redactor al Voinței nu bagă de seamă că răspunde tot la lucruri pe care nici prin gând nu ne-a trecut să le spunem. Și de chiar înjurăturile trebuie să aibă un rost; altfel, te ia lumea drept nebun. N’am vrut nici un moment să ne asemănăm cu aristocrații Engliterei, cum nici pe liberalii noștri cu liberalii englezi. Doamne ferește! Știm bine că, cocoi ori boeri, orice am fi, suntem așa cum ne-a lăsat Dumnezeu și cum ne-au făcut împrejurările din țara noastră. N’am cerut liberalilor noștri să se ridice la înălțimea pe care stau partidele politice din alte țări, fie la guvern, fie în opozițiune. N’am pretins onorabililor adversari să discute numai idei, în totdeauna. Nu. Tot ce-am spus e că în alte țări, unde lupta e mult mai înverșunată , partidele discută idei și ziarele lor nu-și pierd săptămâni întregi ca să s’acuze pentru că un funcționar a defraudat o mie de lei, ori pentru că un particular s’a sinucis. Și ziceam că, de vreme ce pe acolo treburile politicești merg neasemănat mai bine, n’ar fi rău dacă opozițiunea noastră ar mai discuta și ea idei, măcar din când în când. Zice Voința Națională că liberalii «nu pot» să facă aceasta? Atât mai rău pentru dânșii. Dar să știe confratele că în interesul lor am cerut asemenea lucru, nu în interesul nostru. Ce ne pasă nouă de acuzările deșuchiate, de infamiile puse zilnic in circulație de presa liberală ? Cânii latră, caravana trece. Dar partidul liberal se compromite și ajunge pe calea asta să nu mai aibă nici un drum de crezământ. Când, de Luni până Sâmbătă și din Ianuar până’n Decembre, nu spui asta decât că miniștrii fură, că primarii fură, că prefecții fură, că magistrații nedreptățesc lumea, că generalul Lahovari nu face concentrări decât pentru ca să omoare vreo câteva mii de soldați, când spui că, de la miniștri până la vătășei, toată lumea oficială nu se gândește, în fiecare zi, decât să despoaie și să asasineze—cum Dumnezeu să te mai creadă cineva și să te mai ia în serios ? Afară numai dacă oamenii cari compun administrațiunea țarei n’ar fi niște monștri, niște lupi turbați, niște hiene, înțelege ș’un copil că ceea ce spun zilnic Voința și patrie și cele l’alte cinstite foi opozante nu se poate. Că nu se poate ca d. Lascar Gatargiu să n’aibă în fiecare zi alt gând decât să schingiuiască și să prade lumea; că nu se poate ca d. Lahovari Alexandru, când se scoală dimineața, să nu caute alta decât cui să mai vîndă țara; că nu se poate ca d. lacob Lahovari să simtă nevoia d’a vedea câmpurile de exerciții acoperite cu mii și mii de soldați morți. Cum pare Voința atâta bun simț ca să înțeleagă aceasta ? Cum nu vede partidul liberal că numai de rîs și de batjocură se face cu asemenea chip de luptă? Și cum nu ved liberalii că vorbind in gazetele lor de hoții, de pickpockeți, de escamotarea batistelor și ceasornicelor, ei desfid proverbul care zice că «să nu vorbești de furie in casa spânzuratului», deschid vechile lor răni scârboase care au adus partidul liberal în starea de gangrena de la 1888 și ne dafi pricină să le reamintim toate uriciunile, toate potlogăriile, toate mișeliile care le-au atras disprețul public și au silit toată suflarea cinstită din țara românească să-i huiduiască de la putere ca pe niște tâlhari ordinari cari țin drumurile călătorilor ! ? Cum nu văd liberalii că tot ce spun în gazetele lor se aplică lor și numai lor, că tabloul pe care ’l fac despre mersul afacerilor publice nu e altul decât al regimului de destinu și de jaf pe care l’au practicat liberalii timp de aproape 12 ani, spre rușinea lor și în paguba moralității publice? Dar dacă ei nu văd sau se fac că nu văd aceasta, apoi ne însărcinăm noi să le tăiăm puțin nasul, pe care au început să ’l rădice prea sus, deși n’a crescut încă destulă iarbă peste pustiul de hoții și de mișeliî ce au lăsat în urma lor. Și dacă cele ce le vom spune îi va ustura prea tare — cu toate că știm că pielea cinstitelor obraze liberale e mai groasă decât a unui rinoceros—le vom respunde: —Tu l’as voulu, Georges Bandin! TELEGRAME Din camera ungurească. Budapesta, 29 Septembre. Camera a ales pe membrii delegațiuneî. D. Kovács (independent) interpelează pe președintele consiliului in privința triplei alianțe; el întreabă dacă ea există in toată puterea sa. Ministrul de finanțe va depune Sâmbătă expunerea asupra budgetului din 1893. Dieta din Tirol amânată. Innsbruck, 29 Septembre. Dieta s-a amânat după ce a aprobat propunerea de a trimite împăratului o deputăție pentru a supune cererile sale în privința clauzei tratatului de comerț austro-italian privitor la vinuri. O nouă brigadă de artilerie rusă. Petersburg, 20 Septembre. După «Invalidul rus» se va organiza o a 6-a brigadă de artilerie de rezervă la 1 Octombre ; ea va avea sediul la Saratov. Alegeri în Suedia. Stockholm, 29 Septembre. Din 9 alegeri nouă pentru prima cameră sunt 7 protecționiști și 2 lideri schimbiști. Scăderea taxei la Suez. Paris, 29 Septembre. Consliul de administrație al canalului de Suez a decis să scadă cu începere de la 1 Ianuarie viitor cu 0,50 c. taxa de treiere. Transportul mărfurilor Berna. 29 Septembre Delegații celor 9 state semnatare a convențiunei internaționale pentru transportul mărfurilor cu drumuri de fer vor schimba mâine ratificările acestei convențiuni. Datoria portugheză Bruxelles, 29 Septembre Delegații bondholderilor au decis să libereze posesorilor de titluri portugheze, cari voesc să încaseze cupoanele scăzute, un certificat care să garanteze drepturile lor asupra părții neplătite a cupoanelor. Din Maroc. — Știre rectificată Londra, 29 Septembrie Agenția Reuter rectifică știrea ce a dat-o în privința morții Sultanului din Maroc. Nu acesta, ci marele Șerif al Fezului este acela care a murit; el a fost înlocuit prin fiul cel mare al Sultanului Monley el Arby. Liebknecht în Franța Paris, 29 Septembre O notă a ministerului de interne desminte informațiunea ziarului Figaro, după care d. Liebknecht ar fi fost condus de un om al poliției la gara din Lyon și însoțit până la Geneva. Noul lord major al Londrei Londra, 29 Septembre Aldermanul Rwsth a fost ales azi lord primar al Londrei pentru 1892—93; a pus ca condiție că in calitate de catolic să fie dispensat de a asista la serviciile religioase oficiale ale bisericei protestante. Aceasta este pentru prima oară că se produce o asemenea pretențiune. LEGEA COMUNALA Toată lumea cunoaște defectuozitatea actualei legi comunale și relele ce decurg din ea pentru comune. Partidul conservator, care a întreprins atâtea reforme utile, va face o cestiune de onoare pentru el ca să înzestreze țara și cu o bună lege comunală. Gestiunea aceasta meritând cea mai întinsă discuțiune, credem a face o deosebită plăcere cititorilor noștri publicând aci interesantul raport pe care l’a adresat în această privință d. G. Ressu, deputat și fost primar al orașului Galați, d-lui ministru de interne, raport din care se vor vedea ideile d-lui Ressu asupra legii comunale. Lucrarea d-lui Ressu fiind foarte serioasă, o vom reproduce în întregul ei, rezervându-ne a reveni asupra cestiunii legii comunale și a o discuta din toate puntele de vedere. Iată acum raportul d-lui C. Ressu : Domnule ministru, îndemnat de adresa dv. sub No. 18.030 din 2 iulie 1892 prin care binevoiți a’ini cere părerea asupra modificărilor ce ar fi de introdus in legea comunală, am onoarea vă supune mai jos observațiunile pe care modestele mele cercetări și puțina mea experiență mi le-a sugerat, nădăjduind că ele ar putea fi cât de puțin măcar de folos în lucrarea ce cugetați a întreprinde pentru reforma legei organice a comunelor noastre. Mai întăiu sunt dator să arăt toată părerea de bine ce am simțit auzind de hotărirea ce ați luat de a propune Corpurilor legiuitoare o reformă a legei comunale. Ea este, d le ministru, de o nevoie imperioasă și poate e cea mai mare reformă dintre toate câte proiectează guvernul a face. Mult bine va isvorî dacă ea va fi nemerită, după cum asemenea reul va continua sau va deveni și mai mare, dacă din contra sistemul actual sau un altul greșit s’ar admite. E un adevĕr aproape de controlul oricui că cu legea actuală, ca și cu cele ce au precedat’o, care toate in definitiv se Întemeiază pe aceleași principii, comunele noastre merg reu și se găsesc într’o stare de înapoiere pe care cu greu ar crede-o cineva dacă n’ar vedea-o cu ochii, ci ar sta numai să o compare cu mersul Înainte realizat de Stat în același interval de timp. Sunt mai 30 de ani de când s’a făcut întâia lege comunală și de când țara trăește cu o viață nouă și deși Statul în acest timp a progresat in toate privințele foarte mult, comunele noastre se găsesc încă și astăzi tot în acea vechie stare, In care se aflau cu atâți ani inapoi, așa că un om care le-ar fi cercetat atunci și care le-ar revedea acum, lear găsi cu neînsemnate schimbări tot acolo unde le a fost luat. Și să nu se pară nimănui dișănțat ceea ce spun, pentru că nu e vorba aici de activitatea și învoirile datorite particularilor, ci e vorba de edilitatea publică; dacă în adevăr din inițiativa celor dintâia s’au făcut în multe centruri schimbări mari în bine,activitatea comunelor insă nu s’a semnalat aprope prin nimic. N’ar crede cineva că în toată țara nu e decât o comună luminată mai cum se cade, că nu e decât una sau două care au apă de băut bună și cu îndestulare, că de aici incolo din punctul de vedere al higienei și salubritatei publice, din acel al Înfrumusețării, al edificiilor, al drumurilor, al măsurilor de poliție comunală și în genere a tot ce privește edilitatea publică, orașele noastre se găsesc într’o stare de dărăpănare și de mizerie cu neputință de aflat aiurea în târguri cu pretenții de oarecare civilizație. Toate acestea se datoresc fără îndoială greșitului sistem ce a predominat la alcătuirea legilor comunale de la 1804 încoace și de aceea am zis că o reformă se impune ca o mare nevoie pentru propășirea comunelor noastre. Dar nu numai o îndreptare din punctul de vedere material ar aduce o reformă bine nemerită, ci încă o mare schimbare s’ar împlini în viața noastră politică, lucru de care, oricine dorește binele țărei, ar trebui să aibă o grijă tot așa de mare. Dacă in adevăr luptele noastre politice sunt pe de o parte atât de pasionate, iar pe de alta nivelul lor atât de puțin ridicat, dacă in discuțiunile noastre se face așa mică parte ideilor care au raport la interesele generale ale țărei și în schimb un așa larg loc vrășmășiilor personale și locale, una din principalele cauze este tot legea comunală care, prin centralizarea excesivă a intregei noastre activități și prin sistemul de a face să atirhe toate interesele locale de guvernul central, aduce cu voie fără voie o confuziune intre aceste interese cu cele generale și superioare și cum cele d’intuiti sunt mai la îndemâna tuturor, subordonează la orice altă preocupare, aducănd prin aceasta o continuă falsificare a rezultatului general și o coborâre tot mai jos a spiritului public. Altfel ar fi desigur dacă s’ar Îngădui comunelor să trăiască prin viața lor proprie și dacă interesele și propășirea lor atirna de la ele inșile, interesele generale și interesele locale ar constitui atunci două terenuri de activitate deosebite care n’ar avea niciodată pentru ce să se confunde și mișcarea politică in general s’ar resimți mult din această folositoare despărțire. Desvoltarea și întărirea vieței municipale prin o emancipare mai largă și mai conformă ideilor moderne a comunelor noastre, îmbunătățirea stărei materiale a orașelor va contribui puternic la desvoltarea și întărirea Însuși a Statului prin aceea că interesele lor nu s’ar mai găsi, cum sunt astăzi, in vecinică contrazicere și in luptă, ci in armonie ele s’ar sprijini și s’ar complecta. Viața municipală apoi ar fi o școală pentru viața de Stat și reprezentațiunile comunale ar deveni niște adevărate pepiniere din care s’ar recruta elementele trebuitoare pentru viața parlamentară a Statului, elemente care astăzi sunt așa rea pregătite pentru scopul la care sunt chemate a lucra. O descărcare însemnată s’ar îndeplini in preocupările celor Însărcinați cu povara guvernului central, așa că ei ar avea răgaz atunci a se devota cu tot dinadinsul și in mod exclusiv chestiunilor generale care astăzi suier foarte mult din cauză că activitatea miniștrilor este mai cu totul absorbită de chestiuni și interese locale. Atâtea și multe alte foloase va aduce desigur o reformă a legei comunale dacă la această reformă ar prezida un spirit larg de emancipare a comunelor. Eu insă nu mă indoesc că vom isbuti a ne scăpa de vechile prejudecăți care au împins la excesiva centralizare și la adunarea fără margini, care constitue bazele legei actuale, și vom putea privi chestiunea acestei reforme dintr’un punct de vedere mai conform și cu spiritul modern și cu realele trebuințe ale țărei în genere și ale comunelor noastre in particular. Nu mă indoesc despre aceasta, și pentru că de 30 de ani, de când ne cârmuim după sistemul de astazi, am avut în de ajuns timp spre a ne încredința și de piedicele nenumărate ce se aduc desvoltărei comunelor noastre și de toate celelalte rele ce decurg dintr’un sistem ca acesta. Afară de aceasta cred că e sosit timpul de a se da o aplicațiune sinceră dispozițiunilor art. 107’ din Constituțiune, care ne arată fără înconjur și fără reticențe încotro se cuvine să ne îndrumăm când e vorba de o reformă comunală. Iată pentru ce, d-le ministru, ’mi-a părut așa bine auzind de intențiunea d-voastră de a veni în sesiunea viitoare a Camerelor cu un proiect modificător legei comunale și pentru ce aram grăbit a răspunde la apelul ce ați bine-voit a-mi face și care mă onorează așa de mult. Vom intra acuma in cercetarea diferitelor puncte asupra căror, după părerea mea, ar fi să se poarte modificările și vnoirile la legea actuală. (Va urma). Două voci oficioase.— Nu se va încheia alianță. — Desavantagiele unei astfel de obligațiuni pentru Rusia.— Bună înțelegere fără tratat. Organul Curții rusești Grajdania mai intâiu, și apoi o telegramă din cercuri oficioase rusești comunicată Agenției Reuter au atins zilele acestea chestiunea alianței franco-ruse intr’un chip, care desigur nu va face bună impresiune la Paris. Grajdanin, în articolul său, nu se silește a spune curat că pentru o alianță între Franța și Rusia n’ar putea să fie cineva decât din prostie sau în speranța ascunsă d a vedea pe Rusia și guvernul ei suferind știrbiri ireparabile de demnitate și interese. Poziția pe care Rusia o ocupă azi în Europa ar fi o urmare a politicei înțelepte a guvernului ; neavănd ea Însăși nevoie de nimeni, Rusia ar fi devenit necesară fiecărui stat european, și tocmai în aceasta ar zăcea puterea Rusiei și principala garanție de pace a Europei. Rusia vede că chiar și întreita alianța, după felul ei, impune o situație grea fiecăruia din cele trei puteri aliate și va duce la o paralizare economică a celor două state aliate cu Germania , numai acel stat poate trage foloase din această alianța întreită, care stă afară dintr’ănsa și se bucură de o deplină libertate de acțiune. De aceea, hotărirea guvernului rusesc d’a nu se alia cu nimeni și a nu se lega de loc pe terenul politicei internaționale este neschimbată, atât în numele intereselor Rusiei cât și in acela al pacei europene. Numai un dușman al Rusiei poate să fie acela care ar voi să o Înduplece la un pas atât de fatal cum ar fi o alianță cu Franța, care: 1. ar răpi Rusiei toate roadele politicei sale de zece ani Încoace. 2. ar provoca în sinul alianței întreite sforțări de întărire; 3. ar crea o amenințare artificială de războiu și 4. ar pune pe Rusia în situația fatală a atârnărei neliniștitoare de o politică de întâmplări și de aventuri, și aceasta intr’un moment greu al vieței sale economice și al reformării sale interioare. Și toate acestea,—sfârșește Grajdania,— cu posibilitatea ca mâine vr’un Triponet să vinză Englitezei tratatul dintre Franța și Rusia, tot atât de ușor cum a vindut ori Germaniei niște secrete d'ale ministerului de războiu. Depeșa oficioasă comunicată Agenției Reuter zice pe de altă parte: «Știrile gazetelor străine despre niște negocieri ce s’ar urma în vederea încheierii unei alianțe francoruse sunt cu totul neîntemeiate. «Guvernele Franciei și Rusiei socot că buna Înțelegere dintre cele două state, așa cum ea există astăzi, este foarte avantagioasă, deoarece ea nu impune nici unuia din cele două state o pierdere a libertății sale de acțiune, le oferă însă in același timp o garanție desăvârșită împotriva vreunor planuri sau Întreprinderi din partea alianței Întreite. «Amândouă guvernele socot și înțelegerea actuală obligatorie cum ar fi și un tratat formal și cred că acest aranjament va exista prin necesitatea prin care a fost creat, adică de a se contrabalanța gruparea de state care amenință deopotrivă Franța și Rusia.