Timpul, octombrie 1892 (nr. 216-240)
1892-10-24 / nr. 235
ANUL AL PATRUSPREZECELEA. — No. 235 EDITII ,A DOUA SÂMBĂTĂ 24 OCTOMBRE (5 N-BRE) 1892 ABONAMENTELE: n țară pe un an........................... 40 „ pe 6 luni.....................................20 „ pe ?. luni......................................10 Pentru streinătate, un an........................50 Redacția și Administrația 23. STRADA DOAMNEI, 23. Un exemplur 10 Bani CIUDATĂ LOGICA Toată, țara e pe deplin lămurită astăzi în privința scârboasei campanii întreprinsă de unele ziare asupra pretinselor crime de la Dorohoiu. Declamațiunile tragice cu care aceste foi au umplut coloanele lor săptămâni întregi au devenit atât de ridicole, încât toată campania a ajuns să fie privită ca o farsă. De aceea nici n’am mai perde timpul ocupându-ne de sbuciumările lor epileptice, dacă strania atitudine a presei liberale în această afacere nu ne-ar sili a reveni asupra ei. La început ziarele partidului liberal păreau a înțelege cât de odioase erau acuzările de asasinat aruncate asupra unor militari cari nu și-au locul, decât datoria împedecând contrabanda ce se făcea pe o scară largă și servindu-se de armă în contra unor criminali îndrăsneți. Această atitudine a presei liberale era firească în urma modului cum un comandant de corp de armată, ale cărui opiniuni liberale sunt cunoscute, recompensase pe militarii bârfiți. Dar nu trecu mult și foile opozițiunei începură și ele a ataca guvernul și a complecta corul de insulte și de născociri înjghebat de bârfitori. Voința Națională dădu semnalul acestei schimbări de front. Se vede că subiectele de articol lipseau: holera, afacerea Zappa, incidentul Bedmar umpluseră luni întregi coloanele ziarului și lectorii se plictiseau, trebuia o diversiune și pretinsele asasinate din Dorohoiu păreau a fi un prilej minunat de a reîncepe înjurăturile ale căror izvor secase. Cu toate acestea, ziarul la Patrie se ținuse într-o rezervă prudentă ; el nu luase parte la inscenarea ridicolă organizată de ceata radicalo - republicano - socialistă în incidentul de la Dorohoiu. Ne-am mirat de această moderațiune din partea organului francez al partidului liberal. Dar și admirarea noastră n’a fost lungă. In numărul seu de ori la Patrie a intrat și ea in făgașul Adevărului. Intr’un articol intitulat Cursa din Dorohoiu foaia sturzistă ia ca pretext cele petrecute cu ocaziunea pretinsei anchete înscenată de câțîva redactori radicalo-republicani-socialiști în tovărășie cu câțiva hoți de vite, pentru a lua și de asa parte la campania urzită în contra guvernului și a armatei și în favoarea contra... ■* bandiștilor. Modul cum la Patrie motivează schimbarea sa la față este însă caracteristic și face onoare atât aliaților ei, cât și ziarului înuși. Mai întâi, ziarul francez declară că n’a vorbit de cestiunea de la Dorohoiu, pe cât timp a crezut că prin intervenția sa nu va servi decât tragiul unei oarecare prese «le scandal și de șantaj. In urmă la Patrie mărturisește că a crezut că faptele denunțate la Dorohoiu nu sunt decât niște pretinse crime și că ancheta putea să aibă ca rezultat de a demasca pe un oarecare gazetar, speculator difiaciu și meșter mare spre a face parale cu știri de sensație. In fine ziarul liberal zice că a așteptat ancheta de n’ar fi decât spre a arăta cum înțelege el libertatea și onoarea presei, de n’ar fi decât spre a pune la index pe un oarecare traficant al profesiunei noastre. Cu toate acestea, după ce adresează directorului Adevărului (căci numai de densul voește a vorbi la Patrie) aceste complimente, foaia liberală face cauză comună cu densul nu contra unor militari onorabili. Să ne înțelegem! Dacă epitetele măgulitoare hărăzite de la Patrie inventatorului pretinselor asasinate de la Dorohoiu sunt adevărate, atunci cum se explică ca un ziar ce se respectă să poată lua parte la o campanie condusă de un om pe care îl crede un gazetar ele scandal și de șantaj, un speculator dlibaciü și meșter a face parale cu știri de sensație, un traficant al profesiunei de ziarist ? la Nu ved care domnii liberali de Patrie că, din moment ce ei calcă pe urmele Adevărului, toate aluziunile insultătoare pe care le aruncă asupra directorului foaiei republicane se resfrâng și asupra lor ? Iată tristul rezultat al lăcomiei de acuzare de care dolește presa liberală. Ea nu alege armele sale; orice îi pare bun spre a lovi in adversarii săi, nu trebue dar să se mire când, întrebuințând arme întinate, noroiul se revarsă și asupra ei! Ar face bine redactorii ziarelor liberale să-și aducă aminte de o zicătoare care sună. ..Nu te amesteca în tărîțe, că te mănâncă porcii“ ! ! TELEGRAME Sfârșitul grevei din Carmaux Alin. 3 Noembre. Condamnații din Gamaux, grațiați au fost puți în libertate in timpul dimineței , nici un incident. Carmaux, 3 Noembre. înainte de a relua lucrul, minerii s’auduc la Camera sindicală , apoi s’au dus la puțuri pe grupe cântând carmagnola. — Nici un incident. Un discurs electoral al d-lui Giolitti Roma, 3 Noembre. D. Giolitti declară într’un discurs electoral ca vrea să facă să dispară ultimul rest al deficitului; el nu vorbește de politica străină, deoarece ministrul Brin a expus principiile ți bazele ei. Guvernul va rezista curentului protecționist orb, va căuta să îmbunătățească raporturile comerciale internaționale, a deschide noul debușeurî produselor italiene.—Propunerea d-lui di Rudini de a diviza partidele în monarhiste și republicane nu corespunde realității lucrurilor în Italia ; republicanii sunt în immer mie și izolați. Discuțiunile serioase și fecunde s schimbă între partide devotate in mod egid monarchic și convinse că ea este cea mai sigură garanție a unității, a independenței și a libertății patriei. Din Sigmaringen Cilim în Monitorul Oficial de azi . Vineri, 16 curent, ajunul aniversarei nașterei A. S. R Principesei Maria de Marea Britanie și Irlanda, Augusta logodnica a A. S. R. Principelui Ferdinand, Moștenitorul Tronului, a avut loc o reprezentație ia teatrul princiar din Sigmaringen, la la care M. S. Regele nu a putut lua parte fiind ușor indispus, dar care a fost onorată cu prezența tuturor membrilor familiei regale. AA. L. R.Principele și Principesa de Hohenzollern bine-voise a trimite invitațiuni tuturor notabilităților din Sigmaringen și a localităților din pregiur. In dimineața zilei de 17 curent, ziua nașterei A. S. R. Principesei Maria, toți membrii familiei regale au felicitat călduros pe Alteța Sa Regală, făcând tinerei Principese numeroase și frumoase daruri. La ora 1 după a mia zi, demnitarii Curiei, doamnele și domnii din suitele Altețelor Lor Regale au fost asemenea admiși a prezintă respectuoasele lor urări Principesei Maria, care a găsit pentru fiecare o vorbă măgulitoare de mulțumire pentru omagiile și urările ce i se aduceau. Seara, la orele 6, M. S. Regele și Altețele Lor Regale au luat prânzul în familie și, la orele 6 jum. seara, familia regală a trecut in apartamentele de recepție ale Castelului, unde AA, U. RR, Principele și Principesa de Hohenzolier a dedeau o mare serată in onoarea Augustei logodnice. Demnitarii Curiei, doamnele domnii din suitele Altețelor Lor Reșigale, înalții funcționari princiari, autoritățile civile și militare din localitate,notabilitățile orașului, precum și mulți ofițeri generali, ofițeri de toate gradele și persoane de distincțiune din împrejurimi fusese invitați la această animată serbare. S’a dănțuit până la orele 12 din noapte, când înalții oaspeți și invitații au trecut in sălile de mâncare, unde un copios superb era servit. La ora 1 și jumătate, această frumoasă petrecere s’a terminat în urma unui vesel cotillion, după care M. S. Regele și Artelele Lor Regale s’au retras in apartamentele lor. Duminecă, la curent, la orele 5 și jumătate seara, A. S. R. Corallela de Flandra a plecat din Sigmaringen pentru a se reîntoarce la Bruxelles, recondus fiind la gară de toată familia regală care a îmbrățișat călduros pe Augusta călătoare. ------------------------------------------ Teoriile din Giani Cum stau lucrurile cu proiectul de program al liberalilor, am spus-o intr’un număr trecut : colectiviștii din comisiune s’au lăsat moale, pentru ca nu cumva «înaintații» să se supere și s’o rupă din capul locului; nădejdea colectiviștilor e că, la discuția cea mare, vor izbuti să prefacă proiectul in sensul vederilor lor, împăcând pe înaintați cu câteva concesii de formă; înaintații par a fi prins vâni despre planul colectiviștilor și caută să-și scape opera de pericolul ce o amenință. Avem de înregistrat astăzi o confirmare a celor spuse de noi. Vezând răceala cu care Voința Naționala și Patrie au primit proiectul de program, d. Tache Giani, care trebuie privit ca adevăratul tată al proiectului, s’a hotărît să ia peana în mână Subt pretextul că repunde ziarelor conservatoare, fostul ministru liberal de la 11 Martie caută să convingă pe colectiviști că proiectul trebuia alcătuit in direcția în care a fost făcut,. Argumentele pe care se reazimă d. Giani, teoriile pe care le desfășură sunt de toată nostimația și merită să fie cunoscute de un cerc mai larg de cititori. O mică observațiune însă, mai înainte de a vedea aceste teorii, D. Giani a mai scris și astă-vară in chestia programului. D-sa promitea atunci că proiectul «va încălzi inimile tuturor Românilor, căci realizează idealul național(!)». Scrisoarea la care facem aluzie a fost tipărită în Voința Naționala. Acum, când e vorba să apere a el faimos și încălzitor program, d. Giani scrie în Românul: De ce nu tot în Voința Națională ? Iată o întrebare la care d. Tache Giani, cu toată cunoscuta-i francheță, nu va avea curagiul să respundă, pentru că ar da de gol adinca desbinare ce domnește in sinul partidului, pentru că ar fi silit să spune că articolul pe care Humanul l’a publicat cu bucurie, Voința Naționalii l-ar fi refuzat. Avem car următoarea situațiune mai mult decât curioasă: principalul autor al proiectului de program al partidului liberal silit să ’și apere acest proiect într’un organ strdin de partid Să vedem acum teoriile d-lui Giani. Numărul 1. —După părerea fostului ministru de la 14 Martie, curagiul credințelor sale e de esența numai a «partidului» radical. Cităm textual: «Radicalii reu fac că se abțin de la orice discuțiune, nefiind astfel in rolul lor adevărat, când este știut (!) că radicalul trebuie să se miște la orice ideie nouă s’ar emite în privința organizațiunii Statului. Indiferentismul sau oportunismul este incompatibil cu curagiul in credințele sale, care este de esența unui partid radical». Adică, celel’alte partide pot fi indiferente față cu ideile nouă și pot să n aiba curagiul convingerilor lor ? Mulțumim d-lui Giani, nu numai pentru noi, „dar și pentru partidul d-sale, care nu e radical. Numărul 2.—D. Giani a făcut colo sala și surprinzătoarea descoperire că partidelor politice intr’un Stat constituțional nu le trebuie program de guvernământ. Iată, vorbă de vorbă : «Programul dar al oricărui partid politic într’un Stat constituțional ca al nostru nu trebuie să fie un program de guvernământ în prima linie, ci un program de luptă pentru anume idei determinate și un ideal politic bine cumpănit, și bine întrevăzut». Dacă înțelegem bine ce vrea să spuie d. Gi’ani— de cumva ne înșelăm il rugăm să ne îndrepte apoi, după socotința sale, un partid nu trebue să se ocupe de nevoile curente ale torei și să găsească soluțiuni la aceste nevoi potrivit cu principiile sale, ci să se gândească cu mult mai departe in viitor. Nu-i așa că teoria e neprețuită? Veți zice poate că cine umblă cu nasul pe sus, dupi stele, riscă să dea în gropi și să-și frângă junghetura. Se poate , dar d. Giani, fost ministru in mai multe rânduri, zice că așa e bine, îți inchipuești o societate de oameni ideali și croiește o organizare pentru dânșii; dacă cum va vii mâine la putere și ai și guvernezi pe oamenii de astăzi... atunci stai și te uiți ? Atât de luminoasa e teoria aceasta, încât numai decât ne-am întrebat ce scop urmărește d. Giani cu formularea ei; căci vede oricine că e cruită ad-hoc Și n’am găsit altă estplicare decât s ă d-sa vrea să liniștească pe colectiviști. Un adevăr, practic vorbind, d. Giani le spune colectiviștilor : — Nu ve speriați de ideile năsdrăvane pe care le am înscris în proiect, ăsta e programul de luptă, nu programul de guvernământ. Când vom veni la putere, nu suntem de loc ținuți să aplicăm ideile din proiect, care formează numai «idealul nostru politic bine cumpănit și bine întrevăzut». D. Gianini se revelează astfel ca un fin diplomat. Atât de fin, încât suntem siguri că nn viitorul cabinet liberal i se va încredința portofoliul externelor. Numeral 3.— D. Giani stabilește între liberali și conservatori următoarea deosebire: «liberalii vor să ia puterea numai de la și prin națiune: conservatorii o primesc de la Suveran și chiar.... de la străini». Cu voia realului nostru adversar, să lăsăm pe străini la o parte. Asemenea acuzări pot să le facă simplii redactori de la Voința sau Patrie, dar nu prind nici de cum bine pe un fost și viitor ministru. Ar rămâne clar, cu deosebire între liberali și conservatori, că cei dîntâiü cer puterea de la națiune, iar cei d’al doilea de la Suveran. Cum se poate una ca asta? E cu putință ca conservatorii să fi obținut puterea numai de la Suveran ? D-nu Giani așa crede lucrurile și e convins de aceasta ? Dar alunei trebuie ca Constituțiunea noastră să șchioapete undeva. Dacă conservatorii cer și obțin puterea numai de la Rege, fără consimțimântul națiune al unei neapărat că Șeful Statului are prea multă putere, prea mari prerogative. Lucrul e limpede. Și atunci e permis să Întrebăm pe d. Giani: — Dacă d-voastră credeți așa, de ce nu v-ați folosit de alcătuirea proiectului de program pentru a înscrie în el garanții contra acestui reg, ca el să nu se mai repete pe viitor? De ce n’ați înscris un proiect restrângerea prer gntivelor regale, mai ales că ați fi avut și aprobarea entuziastă a radicalilor și republicanilor ? Calea la putere ar fi fost Închisă conservatorilor pe vecie... Acestea sunt teoriile d-lui Giani și vederile sale, expuse în Românul de la 22 Octombre, dacă ele vor putea să liniștească pe colectiviști și să-i împace cu proiectul de program al d lur Giani, Grădișteanu și Pană Buescu — asta n’o știm spune: s’au dat jos din trăsuri când toți evreii au căzut în genunchi înaintea d-lui Beldiman. — Ce vroiți? Și-a întrebat d-nu Beldiman. — Dreptate voim, prefectul Stroici au dat poruncă să ne isgonească din comune. Unde să ne ducem și ce să facem ? — Nici o grijă să n’aveți, răspunse Ghenoiu și Theodorescu. L’am regulat, noi pe Stroici, el credea că a ajuns Pașă la Dorohoiu. In timpul acesta cetățeanul C. Romașcu profită de împrejurări, intră in cârciumă și fură o bucată de pastrama cușer, care cântărea drept două kilograme și pe care a plătit’o d. deputat Morțun la întoarcere. In Rădăuți au poposit la Hanul Ereidei, unde Theodorescu și Ghenoiu s’au distins prin toaștele ce le-au ridicat la masă, care a ținut până la 2 după miezul nopței. A doua zi pe la 2 ore după amiază, toți plini de veselie, trufași și mândri în rolurile lor de apărători ai cinstiților gospodari de pe malul Prutului, au intrat în satul Cozlan. Era Duminică, zi de serbătoare, oamenii unii ședeau la sfat pe la casele lor, alții împrăștiați pe la vecini și prieteni, și nu se gândeau la oaspeți, când i-au deșteptat clopotele de la trăsură și mai cu seamă tărancele de la trăsura lui Ghenoiu. Actorii noștri se opresc cu trăsurile și se pun la vorbă cu doui oameni ce i-au întâlnit pe drum. Sătenii curioși au început a se aduna împrejurul lor, crezând că au venit să le dea pământuri. D. Beldiman le vorbea de nedreptatea ce li s’au făcut, de asasinatele lui Tihon, Rusu și Topală, de barbarii, în sfîrșit se întărîtase la un lung logos. In timpul acesta se adunase femei, copii și mulțime de săteni. Unul din săteni taie vorba d-lui Beldiman. — Dacă este așa cum spui d-ta cucoane, apoi de ce ați venit la noi cu hoții între d-voastră ? arătând pe Teodorescu și Romașcu, cel cu pastrama de la Lișna. In Cozlău este bine cunoscut Teodorescu ca hoț de vite. Teodorescu s’a indignat și a scos un revolver, amenințând pe săteni. Atât a fost de ajuns ca sătenii să tăbărască asupra lui și să-î ia revolverul din mână. De aicea se făcu ceartă mare care se sfârși prin intervenirea militarilor, și numai grație lor, liniștind pe săteni, i’au condus pe toți așa pretinșii reprezentanți ai presei nevătămați la primărie în Slorodiștea, batjocoriți și scuipați până și de babele din Cozlău. La primărie a fost chemat subprefectul, a anchetat faptul și i-a pus în libertate. Acum toți mâhniți până în adâncul sufletului sunt la Dorohoiu, în hotelul Zder, înainte de a isprăvi, să mai zic însă două vorbe, una pentru d. Morțun și alta pentru d. Beldiman. Cred că te-am convins, d-le Morțun, că d. Beldiman te-a indus în eroare și te a pus alăturea cu toți pungașii. Dovadă că ai plătit doi lei pastrama furată de G. Romașcu, prietinul d-lui Beldiman, care împreună cu Alexa Teodorescu conducea ancheta d-voastră. Iar d-ta, d-le Beldiman, care aî copilărit cu primul ministru Lascar Gatagiu, ce deosebire între amândoi! L’ai acuzat pe d. Lascar Catargiu că în amurgul vieței acopere asasinatele de la înălțimea unde se găsește, pe când pe d-‘a" tot în amurgul vieței te-m scuipat babele pe malul Prutului la Cozlău. — Păcat că n’a fost față și T. Caliman, cumnatul d-tale. Censor. O singură obiecțiune avem de făcut la această corespondență. După informațiile noastre particulare, clopotele și tălancele nu erau purtate de caii de la trăsuri, ci de însuși năprasnicul A. V. B. și de pastramagiu cari ’l însoțeai. Constituționalul a primit o foarte interesantă corespondență asupra isprăvilor cârdășiei Beldiman in județul Dorohoiu. Reproducem aci partea a doua a acestei corespondențe, din care se poate vedea și mai bine cine sunt saltimbancii și caraghioșii cari, cu o nespusă nerușinare, și-au arogat titlul de reprezintanțî ai presei române. Iată ce citim în Constituționalul cu data de azi: Beldiman cu a sei erau pe drum de la Dorohoiu spre Rădăuți; aicea am rămas în corespondența anterioară. Pe drum dar, ajungând la satul Lișna, le-au eșit înainte evreii. Apărătorii poporului INTRE RUSIA si TURCIA Mijloacele de presiune ale Rusiei asupra Turciei. — Chestiunea armeană. — Indemnitatea de războiu.-Chestiunea trecerei prin strîmtori. — Arme in mâna Rusiei. L’Indépendance belge primește din Constantinopol una din acele corespondențe publice care sunt menite a arăta situația în Orient în lumina cea mai plăcută uneia din marile puteri interesate acolo. De astă-dată însă corespondența ziarului belgian cuprinde și o parte de un general interes, și anume una în care se ocupă, după informații luate probabil din autentice izvoare, despre mijloacele depre-