Timpul, noiembrie 1892 (nr. 241-266)
1892-11-25 / nr. 262
ANUL AL PATRUSPREZECELEA. — NO. 282 EDITIA A TREIA MERGURI 25 NOEMBRE (7 DECEMBRE) 1892 ABONAMENTELE a țara pe un an........................... 40 le „ pe 6 luni.....................................20 leî „ pe 3 luni ......................................10 leî Pentru streinătate, un an . ...................60 lei Redacția și Administrația 23. STRADA DOAMNEI. 23. Un exemplar 10 Bani DOTAȚIUNEA îndată ce d. C. Arion a cetit proiectul de lege, din inițiativă parlamentară, pentru constituirea unei dotații Principelui moștenitor, care se căsătorește, ne așteptam ca d-nii Stolojanu și Porumbarii, corifeii liberali din Cameră, să ceară cuvântul și susținând urgența să prindă ocaziunea de a face un discurs pe următoarea temă: «Da, d-lor, vom vota dotația Principelui moștenitor. Cu chipul acesta reintrăm în tradițiile partidului și facem act de liberalism. Vâ felicităm că, la rândul d-voastră, dotați pe Principele regal, cum noi altă dată am dotat Regalitatea de noi întemeiată. De altfel, dinastia Hohenzollern este o instituție liberală, implantată în țară ca o garanție fundamentală contra vechii noastre aristocrații, contra boerilor, ciocoilor, fanarioților, etc. Ca să întărim, o dată cu principiile liberale, manifestația lor exterioară pe Tronul țârii, vom vota dotația princiară pentru a adăuga la prestigiul și strălucirea dinastiei, această instituție liberală, etc, etc.» Ei bine, în loc de așa ceva, liberalii au țipat în timp de câteva minute, votul cu bilet Această supremă satisfacție acordându-se bătrânului partid, reformat pe baza unui nou program, au plecat cu toți la club pentru a discuta cestiunea donației, neprevăzută, ca de altfel însuși sentimentul dinastic, in programul de opoziție al marelui partid. De atunci nimic, Monitorul partidului, Voința Națională, tace. La Patrie face o anchetă asupra dinasticismului conservatorilor fără să declare ceva categoric, iar membrii partidului liberal vor vota, se zice, fiecare după propria sa convingere. Numai în Românul, vechiul meu amic V. Rosetti, ca și noi, totdeauna dinastic din convingere, forma cea mai bună și mai serioasă a dinasticismului, numai Rosetti se pronunță categoric, fără reticențe, contra dotației. Argumentele lui Vintilă Rosetti sunt însă foarte curioase. Dânsul e contra fastului, contra luxului, contra bogăției Curții regale. Dacă este o imputare ce se întâmpină în mod stereotip, ca un clișeu consacrat, în ziarele democratice și toate forțele antidinastice, apoi este aceea de prea mare economie, de regulă strict gospodărească, de menagin burghez fără lux, fără fast, care, pe cât se pare, ar face dinastia mai populară și mai iubită. Dacă Regele nostru cu toată lista civilă și veniturile Coroanei, dintre cele mai modeste în Europa, având să facă față la mari cheltueli de reprezentație și obligații de munificență, nu poate să facă lux și fast regal, desigur nu Principele moștenitor va putea să strălucească prin pompă și ostentație cu 300.000 lei pe an! In țara noastră de risipitori, Curtea, din fericire, nu ne-a dat exemplul desordinei și al unui fast luxuos, nepotrivit cu starea noastră economică și socială. întreagă Domnia de 26 ani a Regelui Carol este o zilnică desmințire dată argumentului întrebuințat de Vintilă Rosetti, argument care e fără valoare. In ziarul Lupta, d. C. Bacalbașa face o declarație foarte onorabilă, iată la ce termeni: «Fiindcă, din nenorocire, suntem nevoiți a susține o monarhie cu toate greutățile ei, neapărat că nu putem lăsa fără salariu pe acela care va purta mâine Coroana regală. Și aceasta cu atât mai puțin nu o putem face, cu cât Prințul Ferdinand se însoară, ia o nevastă cu zestre și nu ar fi frumos și’l expunem a trăi din banii soției și a se prezenta ca un om întreținut de o femeie». S’ar crede, prin urmare, ca d. Bacalbașa să ceară o dotație, conform acestei premise. Cel mult d-sa ar discuta suma, ar căta să fie cât de modestă. Ei bine, nu. D. Bacalbașa, în virtutea unei ficțiuni, confundă pe Principele de Coroană cu însăși Coroana țârei și cere ca domeniul să suprine necesităților Curței princiare. Confratele meu în democrație, în aceste timpuri de grevă pentru insuficiență de salariu, dânsul, care nu poate lăsa fără salariu pe acela care va purta mâine Coroana regală, nu ar fi trebuit să facă o așa de regretabilă confuziune. Ziarului Lupta, în special d-lui Bacalbașa, râspunde triumfător d. Eug. Stătescu, prin excelenții termeni din raportul d-sale asupra domeniului Coroanei. « Venitul lor, zice d. Stătescu, se afectează la o destinațiune și trebuință specială și se pun la disposițiunea Capului Statului pentru trebuințele de reprezentație ale Tronului. Era timpul ca Tronul României, în urma nouei pozițiuni câștigate de țară, a însemnă țâței dobândite și a înmulțirei raporturilor internaționale, să fie pus în pozițiune a reprezenta țara cu demnitate și a face față în mod convenabil la cerințele acelei reprezentațiuni. Iată, după d. Stătescu, unica destinațiune a domeniului Coroanei: Din toate câte se vorbesc și se scriu în privința dotației reiese un lucru: nu este curent în contra dotațiunii. Politicii și ziariștii cei mai serioși din opoziție sunt încurcați când o combat, iar noua ne pare rea că nu se află în Cameră bătrânul orator Nicolae Ionescu, care, în termeni elocvenți, cum numai dânsul știe, să comenteze acelea ce zicea cu ocazia desbaterilor pentru domeniu: «Când moștenitorul Tronului va împlini anii ceruți pentru a fi vîrstnic, atunci miniștrii Majestăței Sale vor veni, cum se practică și în Englitera, și vor cere o dotație specială. Asemenea listă specială pentru Principele regal o înțeleg». Ne oprim asupra acestor cuvinte ale d-lui Nicolae Ionescu. In contra dorinței d-sale și a practicei englezești nu s’a dat la 21 ani o listă civilă Prințului moștenitor. Cu ocazia fericitei căsătorii ce contractează, tocmai în Enghitera, d. Ionescu s’ar fi grăbit să ceară o dotație specială pentru moștenitorul Tronului, dorință pe care noi ’i-o îndeplinim. M N. Seulescu. ---------------------ee--------------------- nu e mâine; cererea s’a scrimițit. Au votat pentru liberalii germani, naționali și tinerii Cehi. De la Conferința monetară Bruxelles. 5 Decembre. O telegramă privată primită din Berlin de la o persoană, ce se zice bine informată, anunța că partizanii monetizării argintului fac mari sforțări în favoarea sa. Gestiunea se va ridica la Reichstag înaintea închiderii Conferinței monetare. Guvernul va fi autorizat să primească propuneri care să întreacă limitele propunerilor prezintate de delegații germani în Conferința din Paris in 1881. Bruxelles, 5 Decembre. Indépendance Belge anunță că după ce membrii conferinței vor fi primiți de regele, ea va examina propunerile d-lui Tietgen (Jane?) prin care cere între altele, formarea unei uniuni internaționale, a căreia delegați să fixeze prima oară proporțiunile de făcut între aur și argint pe baza puțului mijlociu al argintului la Londra pe timp de 6 sau 12 luni înainte de constituirea uniunii. Statele ce aparțin uniunii * vor putea să bată fără limite monez** de argint cu o valoare aproximativă a vechilor monezi de aramă (écus), adică fie 5 franci, 1 dolar, mărci, 4 coroane) bucăți ce au un curs legal și o putere liberatorie în țârile unde ele se vor bate. Titlul va fi determinat după proporțiile actuale, adăugându-se 10 la sută de seniorat. Băncile de emisiune vor putea să aibă o parte din incassul lor metalic în monede de argint ale uniunii, din care ele vor putea cere rambursarea în aur de la țările care le-a bătut, prevenindu-se cu 10 sau 12 luni înainte. Cholera Budapesta, 5 Decembre. De ieri a fost 1 caz de e holeră și 1 deces. ------------------------------------------- TELEGRAME Discuția adresei în Camera italiană Roma, 5 Decembre. Discuțiunea adresei. — D. Barzilai a pronunțat la Cameră un discurs plin de aluziuni iredentiste. D-niî Vendemini, Locci și Giufrida, radicali, consideră ca nesuficiente reformele sociale promise de discursul tronului. Adresa a fost aprobată cu o mare majoritate. Camera a început discutarea budgetului. Din Camera austriacă Viena, 5 Decembre. Răspunzând la o interpelare a d-lui Plener, relativă la disolvarea consilului municipal din Reichenberg, contele Taaffe a declarat că aprobase această măsură a guvernorului Boemiei, pentru că era justificată de împrejurări. El a enumerat excesele, inconvenientele consiliului dizolvat, între altele celebrarea aniversarei din Lermn, prin un discurs, care a răsvrătit jurnalele. Disoluțiunea trebuia să pue capăt capriciilor unui spirit de partidă aproape terorist. Nici o administrație nu ar putea să tolereze o asemenea stare de lucruri. D. Piener a cerut ca discuțiunea asupra răspunsului primului ministru să se conte POLITICA O simplă constatare. In cursul acestei luni au apărut doua acte solemne prin care cele doua mari partide ale țarei și-afi expus vederile asupra situațiunei: guvernul conservator a vorbit prin mesagiul Tronului; liberalii au vorbit prin programul de la Iași. Tot atât de interesantă, cât și cele doua manifeste, a fost și atitudinea fiecărui partid față cu programul adversarilor sai. Programului liberal puteam respunde cu zeflemele, cu glume asupra șefului, cu constatarea unor contraziceri, cu Anghelescu și cu Simion Mihălescu. Aceasta ar fi fost arma slăbiciune!. Noi, însă, am discutat cu o perfectă curtenie toate punctele din acel program: trecutul cu care se laudă, făgăduelile ce face, soluțiunile ce dă în materie de finanțe, de administrație, de învâțământ, de organizare a aparărei naționale... Aceasta a fost arma noastră, arma unei convingeri adânci in superioritatea principiilor noastre. Protivnicii noștri s’au găsit și ei în fața programului cuprins în mesagiul Tronului, în fața numeroaselor proiecte de legi anunțate de presa noastră. Și ei aveau doua moduri de a discuta ideile noastre: discuțiunea amânunțită, scrupuloasă, conștiincioasă, a proiectelor guvernului conservator, cărora ar fi putut opune soluțiunile programului lor. Aceasta ar fi fost atitudinea unui partid politic pătruns de valoarea principiilor ce reprezintă. Mai era și ceal altă cale, aceea a zeflemelelor și a insultelor. Pe aceasta au ales-o ------------------------------------------■— MAGISTRATURA FOREVER! Conform combinațiunilor programului liberal, de acum înainte trebue să adoptăm strigătul englezesc: «Magistratura for ever!» Nimic nu se va mai face și nu trebue să se mai facă fără înalta Curte de Casație. Dacă trebue sau nu dat afară un funcționar public, care a colectivizat ceva fonduri în exercițiul funcțiunei sale, Curtea de Casație urmează să se pronunțe. Dacă este bătut pe stradă în timpul unei alegeri, prezidentul înaltei Curți va înlocui pe epistatul secției respective, iar membrii acestei supreme juridicțiuni vor fi negreșit însărcinați cu distribuirea cărților de alegatori pe la domiciliul fiecăruia. In Francia, deputații caută să se amestece în treburile magistraturei, să ordone facerea autopsiilor, desgroparea morților; la noi e vorba ca sub viitorul guvern liberal să nu se mai administreze țara decât cu procedura civilă în mână și cu ajutorul corpului de portărel. Foarte bine, dar ce să fac nenorociții membri ai Casației cu atâtea atribuțiuni pe spinare ? Când le mai rămâne timpul să cerceteze recursurile ? Ah! uitam, negreșit că sub viitorul guvern, de vreme ce magistratura va lua locul administrației, administrația, la rândul ei, va lua locul justiției. Radu Mihaiu se va pronunța în ultima instanță! Dimancea va lua concluziuni și orice va mai fi de luat. Țineți vâ pungile! Cilibi. ------------------------------------------Jandarmeria rurala Consiliul de miniștri în ședința de ieri soară a admis proiectul de lege prezentat de d. ministru de interne relativ la organizarea unui corp special de jandarmerie rurală. Iată principalele dispozițiuni ale acestui proiect: Corpul de jandarmi va cuprinde călăreți și pedeștri. Numărul călăreților va fi de o 1000, acel al pedeștrilor va fi de 3000—4000. Comandantul corpului va fi un general de brigadă, asistat de 4 ofițeri superiori în cele 4 circumscripțiuni de corpuri de armată. Corpul de jandarmi este împărțit în companii, una de fiecare județ. Compania va fi comandată de un căpitan și de un locotenent. Compania este împărțită în plutoane, comandate de câte un sergent, răspândite în tot județul. In fiecare comună este o stațiune de jandarmi. Numărul ofițerilor din corpul de jandarmi se ridică la 69. Jandarmii se recrutează din foștii militari. Ei au o soldă ce variază de la 20—60 lei pe lună. Deosebit de aceasta jandarmii au hrana și furagiul în bani. Ofițerii in loc de ordonanțe au indemnizări. Angajamentele se fac pe 5 ani și se mai pot reangaja încă de trei ori. La fiecare reangajare li se sporește solda. După 15 — 20 ani de serviciu jandarmii obțin o pensiune, care nu poate trece peste jumătate din solda ce au avut. Văduvele și copiii jandarmilor primesc pensiuni atunci când jandarmul a murit din cauza serviciului. înainte de a începe serviciul, jandarmii angajați fac o instrucțiune specială timp de 5 luni. Procesele verbale încheiate de jandarmi fac credință până la proba contrarie. Jandarmii depind de miniștrii de interne, rezbel și justiție. Acest proiect de lege va fi depus zilele acestea pe biurou Camerei. CRIZA DIN FRANȚA ____ » Fiecare ceas cu altă veste. — Ultimele depeșe. — Ședințele Camerei. — Urmarea anchetei în afacerea Panama. Cu criza ministerială din Franța e o adevărată babilonie. D. Brisson, care a răsturnat cabinetul Loubet, n’a putut forma noul minister, deoarece d. Casimir Périer și alții n’au primit să intre în o combinație sub preșidenția lui. D. Casimir Jérier, la rândul său, n’a putut forma un minister din cauză că d. Bourgeois n’a vrut să-i acorde sprijinul. D Bourgeois nu vrea să primească însărcinarea de a forma noul minister pentru că crede că orice cabinet ar urma acum, cu Camera actuală nu va putea avea durată lungă. D Ribot se codește de asemenea. Acum, lista pare a se fi luat iarăși d'a capo, și încă chiar de la capătul de unde a fost întreruptă, adică iar de la d. Loubet. In adevăr, iată depeșa pe care am primit’o azi dimineață din Paris, cu data de ieri, 5 Decembre. U. Develle a avut ieri seară o convorbire cu d. Loubet, care i-a promis că se va duce la d. Carnot. După aceea, d. Develle s-a întreținut mult timp cu președintele. Imediat după această depeșă însă au urmat alte trei, la intervale de câteva ore, fiecare din ele semnalând câte o fază nouă a crizei. Iată-le: Ora 1. D. Loubet a avut o lungă convorbire cu d. Carnot; el a consimțit să ia un portofoliu intr-o combinațiune Develle. Ora 2. Circulă zgomotul că d-nii Develle și Loubet nu vor mai forma cabinetul; se crede că d. Carnot va rechema pe d. Brisson, sau că va însărcina pe d. Ribot cu formarea ministerului. Ora 7.. Ribot a fost chemat la Elysée și după o lungă întreținere cu președintele, el a fost însărcinat cu formarea ministerului. El va aduce diseara un răspuns. Se crede că combinația va reuși. Ar fi și timpul. Camera însă își continuă, cu toată criza ministerială, ședințele. Ieri, — ne spune o depeșă. Camera a respins cu o mare majoritate propunerea Letelli prin care se cerea ca să se dea presei in toate zilele o dare de seamă oficială a comisiunei de anchetă. D-l Brisson a combătut propunerea. Camera a adoptat apoi cu 333 voturi contra 18 urgența asupra propunerii Pourquéry, prin care se autoriză comisiunea de anchetă să-și ia ca ajutor un jude de instrucție. Comisiunea însărcinată cu examinarea propunerii va fi aleasă azi. * Comisiunea de anchetă in afacerea Panama ’și-a urmat și ea desbaterile, despre care telegraful ne spune azi: S’a ascultat d. Albert Grévy, care a declarat că primise pe față un cec de 20.000 fr., de la Banca Franței, ca participant la sindicatul de garanție și ca consilier judiciar al d-nului de Reinach. D ’ Habrard a declarat că nu poate face cunoscut sorgintea informațiilor ce le publică Le letups. In privința afacerei Panama, el adaugă că era de 26 ani în afacerea lucrărilor publice și cu mult înainte de a fi intrat in Parlament, el revendică dreptul da a avea o industrie, ca mulți alți din colegii lui. De Naquet a declarat că generalul Boulanger nu era omul care să ia bani de la societatea Panama. Bancherul Kohn a dat in urmă informațiuni de pre semnăturile cecurilor. El a promis de a examina din nou registrele pentru a da informațiuni complimentare. Comisiunea s-a amânat pe azi. Dintre celel alte numeroase amănunte pe care diferitele ziare franceze le aduc asupra afacerei Panama, credem interesant a mai reproduce depoziția d-lui Rossignol, expert numit de primul lichidator pentru cercetarea conturilor, asupra sumelor pe care le ar fi primit diferite ziare de la Compania Panama. D. Rossignol a citat din memorie următoarele nume: Le Bele Journal 300.000 franci; Le Téégraphe 120.000; d. Jezierski, directorul, 120.000 ; Le Matin 50.000; Le Giulois 15.000 ; Arthur Meyer, directorul, 30.000; Le Radical l0O.oOO ; Valentin și Victor Simond 100.000 ; Le Figaro 500.000; F. Magnard, Périvier și de Rodays, fiecare (la fiecare emisiune) câte 10.000; Edmond Magnier, senator, directorul ziarului L’Enénement 50.000; Patriot, directorul lui Journal des Débas, 40.0oo ; Raoul Canivet 80.000. Mai multe ziare observă că sumele primite de unele gazete reprezintă adevărata plată normală de publicitate. Journal des Débats declară că directorul său n’a primit personal nici un ban și că suma de 40.000 franci a fost încasată în folosul ziarului. Le vigaro, Le Matin și Le Oui. Ins nu desmint, în ceea ce le privește, sumele arătate de d. Rossignol. Eastern