Timpul, iunie 1893 (nr. 117-140)

1893-06-10 / nr. 125

No. 125 să împedice activitatea acelei domnii ne­constituționale. Manifestul său a dat de știre­ poporului, că după ce a luat puterea regească în mână, a reintrat in vigoare Constituția și legea. Poporul a salutat cu bucurie această schimbare, fiind convins, că prin acest fapt s’a împlinit în mod norocos dorința cea mai fericită a națiunei. Această schim­bare a fost aplaudată și în străinătate și el se bucură că poate împărtăși deputa­ților, că modificarea a fost prietenește pri­mită de suveranii statelor străine. El se va îngriji ca Serbia să corespundă cu demnitate acestor simpatii și să valoreze ca element de ordine și progres în Orientul Europei. Luând în mână puterea regească și ți­nând cont de drepturile constituționale ale națiunei și-a ținut de datorie să facă apel la popor ca să-șî alegă, prin vot liber, re­­prezentanții săi cari să ia parte la guver­narea Statului. Guvernul său a executat hotărîrea; alegerile au fost libere și Scup­­cina cu drept cuvânt poate zice că este expresiunea curată a voinței poporului. Sfârșind, regele anunță apoi că Scupcina va avea să desbată, între altele, proiectele de convenții comerciale cu Germania și Austro-Ungaria. Eastern. ȘTIRILE ZILEI M. S. Regele a primit o scrisoare din partea M­S. Regelui Italiei, ca răspuns la felicitările ce Augustul nostru Suveran ’s a adresat cu ocazia a 25-a aniversări a căsătoriei sale. Ex. Sa d. comite Curtopassi, trimis ex­­tra­ordinar și ministru plenipotențiar al Italiei, a avut onoarea a remite M. S. Re­gelui această scrisoare. « * * D. de B­olow, ministrul plenipotențiar al Germaniei, obținând un concediu de la guvernul său, a părăsit Capitala. In timpul absenței sale, d. de Schleezer, secretar de legațiune, va gera legațiunea imperială în calitate de însărcinat cu afacerile. * * * Pe tot timpul vacanțelor consiliul de miniștri a hotărît a se întruni de câte 2 ori pe săptămână: Marția și Vineria la orele 4 p. m. * * * Comisiunea care face recensământul ti­nerilor pentru armată în capitală va ter­mina lucrările la sfârșitul lunei. * * * Trupele recrute concentrate pentru exer­ciții vor fi trimise la vetrele lor pe ziua de 25 iunie. * * * Legea sanitară se va pune în aplicare pe ziua de 1 iulie. * * * Eri, împlinindu-se un an de la moartea regretatului Dumitru Brătianu, s-a oficiat la Biserica Sf. Gheorghe Nou un parastas, în prezența unui mare număr de asistenți, membri ai clubului liberal și delegați ai cluburilor liberale din provincie. De la biserică, asistenții au plecat în corpore la cimitirul Belu, unde se află în­gropat Dumitru Brătianu. Mai multe co­roane s’au depus pe mormânt și s’au pro­nunțat două discursuri. * * * D. V. A. Urechiă, preș-dintele Ligei culturale și membru al Felibrului latin, a primit din partea d-lui Roque-Ferrier, pre­zidentul acestei din urmă asociații, tele­grama următoare: «In ședința asociației Felibrilor s’a vo­tat în unanimitate următoarea propunere : Sub­semnații emit dorința ca Montpellier să devie definitiv un centru universitar și că drepturile ce-i sunt făgăduite prin le­gea acum pendinte înaintea Senatului să fie complectate prin crearea între altele a cursurilor de r. română și macedo-română». Acest proiect de lege va veni în curând in discuția parlamentului francez. La aceasta d. V. A. Urechiă dete ur­mătorul răspuns telegrafic: «In numele Universităților române mul­țumim pe la scriitorii dorinței d’a se în­ființa un curs de românește la facultatea de litere din Montpellier. «Să ne cunoaștem bine, ca să ne iu­bim mult !». * * * D. dr. Sache Ștefănescu a fost însărci­nat de Eforia spitalelor civile cu funcți­unea de medic al stațiunei Sinaia de la 1 August până la 15 Septembrie. & % « Numiri definitive : D. D. Crapelianu, institutorul clasei II de la școala primară de băețî No. 6, și părintele D. Ivăncianu, institutorul clasei II de la școala primară No. 5 de băețî din urbea Ploești.# * * La direcțiunea nouilor tramvaiuri, fiind locuri vacante de conductori și vizitii, a­­matorii cu cunoștință de carte și cari pot produce acte de bună purtare pot găsi loc imediat. * * DIN JUDEȚE Contele Albert de Fórêt Divonne, din Paris, cumnatul d-nei Lucia Rosnovanu— scrie ziarul ieșan Patria română — după o ședere de câte­va zile la Iași a plecat în excursiune la mănăstirile din județul Neamțu. * * * Un abonat al nostru din Buzău ne scrie următoarele despre un regretabil incident ce s’ar fi întâmplat cu ocazia examinărei la istorie a elevilor de la gimnaziul din acel oraș : «Pe când d. profesor N. Giurescu exa­mina pe elevii din pensionul d-lui loan Rășcan, care e și profesor de istorie la gimnaziu și prin urmare, conform ordinu­lui circular al d-lui ministru, n’avea drep­tul de a examina pe elevii din pensionatul său,­­ d. Rășcan a provocat un scandal, insultând pe d. examinator în fața elevi­lor și a unui public numeros. Scandalul a avut drept urmare retragerea d-lui Giu­rescu din clasă și întreruperea examenului, la orele 6 p. m. însă examenul a fost re­luat tot de d-nii interesați». Ne permitem a atrage atențiunea mi­nisterului instrucțiunei asupra acestui caz. » * * DE PESTE MUNȚI » Se telegrafiază din Dobrițin că Curtea de apel (Tabla regească) de acolo a apro­bat sentința tribunalului din Sătmar, prin care părintele dr. Lucaciu e condamnat la închisoare ordinară de 13 luni. * DIN STRĂINĂTATE O depeșă din Cetinje ne anunță că prin­țul moștenitor Daniil s’a întors acolo erl. tt ** ULTIM CURENT Sgârcescu discută cu farmacistul său. — Cum, trei sute de franci pentru că m- ai scăpat de o panglică ? Nu e prea scump ?.... — Socotește și d-ta: panglica avea o lungime de 6oo de metri; vine abia go de bani metrul... ---------------------------♦-----------------------— Moș­ Neagu. 9 iunie 1848 Azi este aniversarea revoluțiunei din 1848. La 9 iunie, în Iisiaz, Heliade Rădu­­lescu proclamă constituția acea liberală, ale cărei principii le păstrăm și noi azi. In capul acelei proclamațiuni, al cărei autor a fost Heliade, era scris : «Respect la persoane, respect la proprietate. Foloase generale fără paguba nimănui». Dacă Heliade n’ar fi dejucat planul și tendințele­­ unor revoluționari, era să se verse mult sânge atunci și să piară multe averi, cu scopul de a se detrona principele George Bibescu și a se sili apoi boerii să cheme pe Ruși ca să restabilească ordinn­ea legală. Heliade, cum a văzut că revoluțiunea era să se facă în aceste condițiuni, s’a înțeles cu Tell și Magheru și la Islaz, la 9 iunie, a dat acea proclamațiune liberală, scriind Domnului Bibescu că de­oare­ce oștirea l’a delăsat, el se obligă a-l men­ține pe tron cu condiție însă să subsemne acea proclamație. Prințul a abdicat numind un guvern în care intră Heliade, Tell și alții. Acest guvern a menținut ordinea și legalitatea, care erau grav amenințate. Atunci era foarte greu să se facă vre-o reformă în această țară, care la­ ori­ce mo­ment era amenințată de invaziuni străine, de exiluri și de arestări. De aceea datorăm mare recunoștință acelora, cari au ținut piept atâta cu inimicii țărei noastre și au realizat atâtea îmbunătățiri. Regenerarea noastră a început de la 1848, de aceea sa­lutăm cu respect și venerațiune memoria lui Heliade, Tell și Magheru, cu ocazia lui 9 Iunie. DIN STRĂINĂTATE Chestia fortificării Ardealului In una din ședințele din urmă ale de­­legațiunei ungurești, deputatul din secu­­ime Beksich Gustav a ridicat chestiunea fortificării Ardealului, zicând, după rapor­tul ziarului Pester Lloyd, următoarele : Delegatul Gustav Beksics se simte da­tor a lua cuvântul și a vorbi foarte pe scurt în interesul fortificării păsurilor ar­delenești, ța pretensiune pe care ori­ce profan, fără alte cunoștințe militare, trebue să o considere de îndreptățită. Ardealul este bastionul oriental al monarh­iei, cheia Peninsulei­ Balcanice. Această fortificație este cu atât mai necesară, cu cât se pare asigurată prin neutralitatea României. El pune cel mai mare preț pe raporturi ami­cale cât se poate de intime cu Rusia, dacă însă cu toate aceste, în mod neaș­teptat, ar veni vorba la resboiu cu Rusia. România cu mult mai curând s’ar ală­tura la Ungaria dacă va ști sigur că ea are in Ardeal toate garanțiile unei invin­cibile linii de apărare. In legătură cu a­­ceste vine și cestiunea săcuiască, care nu este o cestiune specifică provincială, ci o afacere importantă a Ungariei și a între­­gei monarh­ii. El câtuși de puțin nu se îndoește în realitatea nici unui popor, și și în Români se poate încrede în cas de e­­venimente serioase, cu toate agitațiunile ce se fac Dar elementul cel mai de în­credere, punctul cel mai solid rămâne to­tuși țara Săcuilor. Deputatul Beksich a mai cerut apoi în­ființarea unei școale militare în lăcuime. -----------------------■—---------------------------­ TIMPUL 10 IUNIE CRONICA M­ILITARĂ Inspecția M. S. Regelui făcută tru­pelor­ din tabăra de la Cotroceni Vineri 4 c. la orele 97a a. m. M. S. Regele a trecut în inspecție trupele con­centrate pentru instrucție în tabăra de la Cotroceni. La orele 9 toate corpurile erau așezate pentru instrucție în modul următor : Regimentul Mihai­ Viteazul No. 6 la flancul drept, la stânga sa regimentul Il­fov No. 21, iar la flancul stâng batalionul permanent al regimentului Dâmbovița No. 22. Batalionul permanent al regimentului R. Sărat No. 9, în acea zi ținea gazdele garnizoanei. Regimentele 6 și 21 au prezentat la inspecție oamenii concentrați pentru in­strucție, formând cu ei câte un batalion fie­care.­­[­inuta trupelor nu lăsa nimic de dorit, aspectul taberei de asemenea producea o impresiune din cele mai plăcute prin or­namentele de flori și verdeață ce se întin­­tindeau de la un capăt la cel­ l’alt. La in­trările fie­cărei unități, companie, bata­lion și regiment, erau ridicate arcuri îm­podobite cu mult gust M. S. Regele, însoțit de A. S. R. prin­cipele moștenitor, de d-nil general Vlă­­descu și colonel Candiano-Popescu, a fost întâmpinat de d-nul general Dona, coman­dantul diviziei a IV și care actualmente ține locul de comandant al corpului al II de armată. D. general Dona a prezentat raportul M. S. în sunetul muzicelor și a­­clămărilor trupelor. M. S., după ce a trecut în revistă în­tregul front al trupelor, se așeză în fața batalionului permanent al regimentului Dâmbovița și ordona să se execute școala de batalion. Batalionul, sub comanda d-lui maior Gârleanu, a executat diferite exer­­cițiuri cu preciziune și liniște. M. S. a rămas pe deplin mulțumit. Același lucru s-a repetat la batalionul regimentului Ilfov și la acela al regimen­tului Mihai­ Viteazul. In urma acestor exerciții a avut loc de­filare, la care a luat parte și A. S. R Principele Ferdinand, puindu-se în capul batalionului permanent al regimentului Dâmbovița, regiment, al cărui șef onorific este A. S. Principele Leopold de Hohen­­zollern și în care a fost înscris Principele moștenitor la sosirea Sa în țară ca sub­locotenent. După terminarea defilărei ofițerii au fost adunați în cerc împrejurul M. S., care făcu, ca de obiceiu, critica exercițiilor exe­cutate, arătând părțile bune și pe cele rele ce a observat în cursul inspecțiunei. M. S. a observat că mânuirea armelor s’a făcut prea bine, dar aceasta probează că i s’a consacrat de­sigur foarte mult timp față cu importanța acestei ramure de instrucție. Pentru aceea spuse că a luat măsuri ca în noua școală de soldat să fie suprimate mișcările nefolositoare, reducân­­du-se mânuirea armelor la cea mai simplă expresiune posibilă. M. S. și-a exprimat deplina satisfacțiune asupra modului cum au executat trupele marșu­ile și diferitele evoluțiuni, îndemnând pe ofițeri în același timp a insista cât se va putea mai mult asupra ordinei risipite. După critică, ofițerii au trecut la locu­rile lor și au condus trupele in corturi, iar M. S. a mers să viziteze tabăra, in­trând în toate amănuntele privitoare la traiul soldatului. La orele 12, M. S. a părăsit tabăra și, din cele ce a rostit, suntem îndreptățiți a crede că a părăsit’o pe deplin satisfăcut. ♦ Să ne fie permis acum și nouă o mică observațiune. De câte ori se ridica cine­va în contra sistemului înrădăcinat la noi, de a se da toată atențiunea mânuirei și ordinei strânse, în detrimentul altor exer­­cițiuri cu mult mai importante, numai­de­cât primea drept răspuns, de la persoane bine informate, că așa-I place Regelui. In mai multe rânduri am avut ocazi­­une să ascultăm criticele M. S. în urma inspecțiilor făcute și in tot­dea­una am au­zit observațiuni de felul celor relatate mai sus. De unde va fi pornit acea convingere că M. Sale-s place a se schingiui bietele arme, bătând în ele din răsputeri, este greu să ne-o explicăm. ----------------------—,+--------------------------­găuri — adevărate închisori — făcute pe țărmurile rîurilor și n’au ca ceilalți în­tăriri care să’I apere de intemperii și unde să’și adune mâncare pentru timpul râu. Acești condamnați nenorociți sunt așa de bine supraveghiați, în­cât nu pot să fugă, iar întăririle pe care voesc să le ridice, sunt dărâmate de membrii societăței. Elefanții sălbateci se adun tot așa de bine în curți de justiție pentru a opri ori­ce violare a legilor lor. Dacă s’a comis o pungășie, toți se adună în jurul culpabi­lului, se sfătuesc și îndată ce s’au învoit asupra pedepsei de aplicat, el d­ă o lecție sdravănă celui condamnat și’l silesc să trăiască aparte, un timp mai mult sau mai puțin lung, în proporțiune cu crima lui. Acești elefanți comparați cu cel­ l’alți din India și Ceylon sunt mult mai hoți, numindu-se chiar «elefanți hoți». Câinii au de asemenea juriul lor și ju­decători pentru a condamna pe culpabili și a-i pedepsi. Iată un caz foarte însem­nat : Un câine mare, de un aspect îngro­zitor, aparținând unui moșier, urma tot deauna trăsura stăpânului său; când a­­cesta venea în oraș, mușca și bătea pe toți câinii mici, pe cari ’i întâlnea în drum. Intr’o zi văzu o c­ată întreagă de câini venind spre el și ’I deferă o bătaie gro­zavă, în­cât fu găsit mai mult mort. De atunci el se schimba cu totul și mergea în­tot­deauna sub căruța stăpânului său. Nu cum­va tare câinii bătuți de el re­clamaseră și juriul a decis acea băt­ie for­midabilă ? Pentru cei ce au observat obiceiurile corbilor, e neîndoios că aceste pasări se constituiesc în jurii și pronunță sentințe pe care le execută. In timpul când ’și fac cuib se întâmplă că o tînără pereche ne­voind să meargă departe pentru a’și găsi materialul necesar, merge și fură cele ne­cesare din alt cuib. S’a făcut desigur plângere la șeful grupei, căci toată banda s’a adunat și cuibul celor culpabili a fost distrus și expulzat. Ceea ce probează spi­ritul de dreptate, este că de multe ori con­­damnatul constatându-se că ie nevinovat, nu suferă nici o pedeapsă. Cocorii sunt foarte severi asupra mo­ralei, mai cu seamă în infidelități în că­sătorie. La Smyrna o persoană luase ouăle care se găseau în cuibul unui cocor și le în­locuise cu ouă de găină. Când bărbătușul văzu că el pus în loc de cocori, lipsi de acasă vre-o 2—3 zile, când sosi cu o ceată numeroasă de co­pri, cari ținură consiliu. Femeiușcă, bănuită de adulter, fu adusă înaintea membrilor acestui tribunal, care o omorîră și distruseră cuibul. Iată un exemplu de inteligența albine­lor și de buna înțelegere ce există între ele pentru a se răsbuna pe asupritorii lor. Un proprietar voind să ia mierea din stupi, întrebuința fumul pentru a le goni, dar nu reuși. Din acel moment el nu mai putu intra în grădină, căci era urmărit și în­țepat de albine, pe când femeia sa și co­piii puteau să se plimbe foarte liniștiți. Să trecem la rațe. Un preot avea la el cinci rațe și alte pasări anume galinacee. Domnul cotețelor, un cocoș despotic, nu voia ca rațele să mănânce grăunțele ce li se dau. Intr’o zi preotul le văzu adu­­nându-se într’un colț al curței, unde ți­­neau o conferință. Cinci minute în urmă cu un aer hotărît se îndreptară în rând spre asupritorul lor și'l scoaseră afară. Victoria rațelor fu complectă și de atunci n’au mai fost supărate de cocoș. Povestire științifică Sentimentul de justiție la animale Există o justiție animală, după cum e­­xistă una omenească"­ Iată o întrebare la care cercetările mai noui ale învățaților tind a da un răspuns din ce în ce mai afirmativ. Unii merg până a găsi la ani­male judecăți în regulă, execuții și—cine ar crede? — chiar închisori. Lăsând răspunderea celor­­ spuse în sar­cina autorilor lor, credem interesant a re­leva câte­va din observările mai noul în­registrate prin diferitele reviste științifice. La castori se găsește dovadă de ares­tări strict executate de el. Lângă locuin­țele formate de aceste animale muncitoare și inteligente se pot observa categorii de indivizi expulzați din societate pentru reaua lor conduită, lenevie sau furt. Ei trăesc în mod mizerabil în niște feluri de INTEMPLĂRI Sinucidere sensațională la Iași—Zia­rele ieșene ne aduc vestea unei sinucideri, care a produs o adâncă impresiune in cercul comercianților din Iași. Iată — după ziarele locale — împrejurările in care s’a comis a­­ceastă sinucidere : Sâmbătă, pe la orele 7 seara, s’a găsit spânzurat în magazia sa de postavuri, din strada Veche, manufacturierul Șapșa Sufrin. Sufrin era în vârstă de 42 ani, susțiitor al unei familii cu 4 copii și a numeroaselor sale rude. Era tovarăș cu un anume Rozen la o magazie en gros de postavuri. In timpul din urmă era suferind, mai multe plăți se apropiau și încasările intârziau; asta­­ l-a de­terminat la sinucidere. Tendința de a se sinucide muncea de mult timp pe acest nenorocit și nu odată a fost el împedicat de nevasta lui de la această extremă hotărîre. Sinucisul a lăsat două scrisori: prin una arată că pricina pentru care­­ și-a pus capăt vieței este mizerabila exploatare, a cărei vic­timă era din partea unor agenți comisionari, și mai ales a unui cămătar nemilos Șulim Glückmann; prin o altă scrisoare adresată ti—lui Elias Tenenbaum, comerciant, solicită de la acesta ajutor pentru familia ce lasă în urmă-i fără nici un sprijin. Crimă misterioasă. — Citim în ziarul Patria română din Iași: Locuitorul Ioan Lungu, din Slobozia, a fost găsit, în ziua de 2 Mai­, mort in casa sa cu mâinile legate de spate și cu 4 coaste fracturate. D. procuror Negri, care a mers la fața locului spre a ancheta crima, e pe urma criminalilor. Unul dintre ei a și fost prins. Surpare de teren.—O intâmplare ex­traordinară se vestește din Schneidemuhl . In urma unor săpări pentru un puț artezian, în loc de apă au isbucnit de­odată din pă­mânt, cu o forță extraordinară, gazuri, și după câteva minute un fel de cenușă mă­ 1893­ runtă. In același timp a început a se surpa terenul prin împrejurimi și această surpare a continuat mai multe zile, luând propor­­țiuni din ce în ce mai mari. O telegramă cu data de eri ne anunță că 20 de case e­­rau deja surpate și multe altele mai sunt amenințate. 80 de familii și-au părăsit lo­cuințele. CRONICA JUDICIARA Tribunalul Ilfov, secția I-a­­ Furtul conținutului unei scrisori. Femeia Bucura Albu, originară di­n Tran­silvania, venise în București spre a găsi de lucru. Muncind ea împreună cu bărbatul ei in curs de mai mult timp, reușiseră a pune la o parte o sumă de 101 de florini, care pentru oameni de condiția lor socială este o avere. Acești muncitori se vede că au rude, părinți, copii în Transilvania, căci Bu­cura ia această sumă de 100 florini în hârtii de câte 10 florini și se duce cu ea la un anume Nae Grigore, comerciant de băuturi spirtoase și de băcănie, și cere un plic, unde lagă cele 10 hârtii iar câr­­ciumarul Nae Grigore sigilează plicul cu 9 peceții. Bucura se prezentă cu acest plic la poștă, punându-i adresa: scrisoarea se cântărește și se percepe taxa ca pentru o scrisoare recomandată. Trec trei luni și scrisoarea se întoarce înapoi pe motiv că nu s’a găsit adre­santul. Bucura ’și ia scrisoarea înapoi și veselă că a reintrat în posesia banilor despre a căror soartă n’avusese știre de trei luni de zile, despecetluește scrisoarea, care era intactă, în fața mai multor oa­meni, dar spre disperarea ei în loc de florini nu găsește de­cât o hârtie albastră de băcănie. Bucura denunță cazul parchetului, care deschide o instrucțiune. Intre altele se duse scrisoarea la poștă, unde se cântă­rește așa cum s’a întors și, comparându-se greutatea actuală cu acea care a avut-o la plecarea ei, se găsește că are aceeași greutate. S’a cântărit apoi și scrisoarea împreună cu 10 hârtii de câte 10 florini și dădea o greutate mai mică. De unde bănuiama că scrisoarea la ple­carea ei din București conținea hârtia simplă, iar nu florini. Cum că Bucura a adus florini în câr­ciuma lui Nae Grigore, aceasta nu s’a tăgăduit nici de Nae Grigore, nici de fiul acestuia și nici de alți martori. Bucura însă susține că Nae Grigore îi luase pli­cul din mână după ce se introdusese flo­rinii într’ânsul, dar nu se lipise încă bine plicul, și, sub pretext de a-’spune peceție, s’a dus după teșghea și poat­e în inter­valul acesta a schimbat conținutul. In fața acestor împrejurări, Instrucția a trimis înaintea tribunalului corecțional pe Nae Grigore sub inculpare de furt. La înfățișare, care a avut loc e­l, re­clamanta spune că ea a pus florinii în plic și că lipise puțin plicul, că pecețile s’au pus în fața ei, dar că în intervalul de la punerea florinilor un plic și până la pecetluire, Nae Grigore luase plicul și se retrăsese după tejghea. Inculpatul Nae Grigore nu tăgăduește că femeia a avut 100 florini, dar neagă că s’a retras cu plicul după teșghea. In sprijinirea spusei sale a adus două martori, ale căror depozițiuni ridică pro­­testațiuni din partea reclamantei, care spune că nici n'au fost prezenți acei martori. D. procuror Șuțu cere confirmarea, or­donanței judelui instructor. Apărarea spune că nu sunt probe că inculpatul ar fi schimbat conținutul scri­soarei. Scrisoarea a voiajat în timp de 3 luni și se poate foarte bine ca alt­cine­va să fi schimbat conținutul. Tribunalul, în lipsă de probe îndestulă­toare, achită pe inculpat. Reclamanta Bucura își frângea mâinile de durere în tot timpul pertractării pro­cesului. ------------—------------♦-------------------------­Paul Vedetot. DIN TOATA LUMEA —— Anarhiști. Ni se telegrafiază din Breslau că mai mulți tineri, probabil anarhiști, au­ năvălit o­l a­­supra unei prăvălii cu intenția de a o jefui. Poliția a intervenit, însă a fost primită cu pietre; ea a ripostat cu focuri de revol­ver. 23 indivizi au fost arestați. Un deta­șament militar a împrăștiat mulțimea. ------- -Parlamen­tul religiunilor. Corespondentul din Londra al ziarului L'Indipendance helge scrie că e probabil ca

Next