Timpul, iunie 1893 (nr. 117-140)
1893-06-11 / nr. 126
ANUL AL CINCISPREZECELEA. — NO. 126 EDIȚIA J A TREIA ABONAMENTELE In țară pe un an..........................................40 leî » pe 6 luni..........................................20 leî „ pe 3 luni..........................................10 leî Pentru streinătate, un an...........................50 lei Redacția și Administrația — 23, STRADA DOAMNEI, 23 — Un exemplar 15 Bani VINERI 11/23 IUNIE 1893 ANUNCIURI și INSERȚII TIMPUL Linia 30 litere petit pag. IV......................0,40 ” 1,50 2,50 Reclame In Paris adunciurile se primesc la Agenția Havas) 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația — 23. STRADA DOAMNEI. 23 — Un exemplar 15 Bani Greu și obositor trebuie să fie a face opozițiune când ești silit a te mărgini pe tărîmul negațiunei, neavând la activutl teți nimic afirmativ pe care să te razemi pentru a te recomanda opiniunea publice. Intr’o asemenea stare se află opozițiunea liberală în acest moment. E de plâns un partid politic, mai ales un partid ce pretinde a fi de guvernământ, care în 12 ani, cât a stat la putere, n’a știut să ’și formeze un capital moral pe care să ’și poată întemeia existența și, de când este în opozițiune, nu s’a arătat destoinic a oferi țerei nici program, nici măcar perspectiva unor reforme pentru viitor. De faimosul program de la Iași nu se poate vorbi serios; de altmintrerea el a rămas în absolută uitare și chiar in tabăra liberală nimeni nu mai pomenește de densul. Adversarii noștri nu pot să-și tragă puterea nici din trecutul lor, nici din cele ce țara ar fi în drept să se aștepte de la un partid de guvernământ. Ei au risipit capitalul lor moral în timpul când erau la guvern, când partidul liberal a lăsat la o parte rolul său politic pentru a deveni o colectivitate de interese. Exploatând cât au putut legenda de la 1848, ei s’au încercat a moșteni de a dreptul tot rodul numai al unei întregi generațiuni de patrioți, căror țara datorește atât de mult. Liberalii au uitat însă că capitalul moral și politic nu se moștenește ca o avere, ci trebue păstrat și desvoltat prin muncă. Nu mai e destul astăzi de a ne săli cu ceea ce ați făcut predecesorii noștri; trebue încă să dovedim că suntem capabili de a urma calea progresului, înainte ! tot înainte! trebue să fie lozinca unui partid politic. Liberalii au uitat-o când au fost la putere și o uită și astăzi când sunt în opozițiune. In loc de a merge înainte pe tărîmul ideilor, ei merg înapoi; în loc de a progresa, ei regresează. Cei 12 ani ai regimului liberal au dovedit că departe de a avea dreptul de a se zice moștenitorii generațiunei generoase de la 1848, falșii liberali n’au făcut decât a uzurpa moștenirea, folosindu-se de dânsa pentru scopuri egoiste de coterie. Liberalismul colectiviștilor n’a fost decât spoiala. In realitate ei n’au fost decât niște imbuibați cari s’au servit de eticheta liberală pentru a acoperi faptele lor și pentru a se îmbogăți. Nu e destul atât; oricine s’ar fi așteptat că, după ce au căzut de la putere, ei se vor pocăi. Vorbă să fie! Coterie au remas și astăzi încă coterie sunt. Nici nu’șî dau osteneala de a lucra pentru a oferi țarei oarecare garanții, că, cel puțin în viitor, vor putea forma un partid destoinic de a da un guvern. Zilnic nu se aude decât de certuri și de diviziuni între oamenii mai marcanți ai opozițiunei. De autoritatea unui șef nici nu se poate vorbi, când vorbești unui liberal mai în vază despre șefia d-lui D. Sturdza, el zimbește și-ți respunde: «Ce vrei, ne trebuia cineva care să prezideze comitetul și să convoace adunările noastre». De disciplină de partid nici nu se pomenește. Cei de la Iași nu ascultă de cei de la București, cei din Craiova încă mai puțin. Dar și între cei din București este zizanie; într’un cuvânt destrăbălarea este complectă. Așadar trecutul liberalilor e compromis, prezentul n’are nici o valoare, viitorul nu prezintă nici o garanție. In fața unei asemenea situațiuni este firesc ca presa liberală să se ferească de tărîmul afirmativ, să aibă recurs numai la negațiuni și să se acațe de orice incident, oricât de neînsemnat, făcând dintr’ânsul un munte de acuzări, din care totdeauna ese câte un șoarece. Când vezi niște ziare care au pretențiunea de a reprezenta ideile unui partid și nu găsesc altceva de scris în capul coloanelor lor decât lucruri copilărești ca acele pe care le citim zilnic în privința banchetului Mitropolitului și incidentului de la Adevărul, te cuprinde mila și te întrebi. Unde este opozițiunea ? Unde e mai ales acea opozițiune serioasă, care este neaperat necesară într’un Stat constituțional ? Astfel cum merg lucrurile în tabăra liberală se poate zice că partidul nostru are dușmani cari îl acuză și îl bârfesc, dar n’are adversari politici serioși cu cari să se lupte. Ce să respunzi, de pildă, unui partid politic al cărui organ acreditat scrie despre Capul bisericei că este «om de cafenea, de tuneluri, de banchete și de chiolhanuri» ? Unor asemenea epileptici nu li se cuvine alt răspuns decât un duș rece sau cămașa nebunilor! ---------------------------♦-------------------------- TELEGRAME Scandalul Clémenceau Paris, 21 iunie. Figaro publică un interview al directorului ziarului La Cocarde, care a declarat că posedă niște documente de proveniență engleză. D. Milleroye se va supune azi guvernului. E vorba, după unii, de o afacere de înaltă trădare, în care Italia este în joc; după alții, destăinuirile ar privi relațiunile d-lui Clemenceau cu guvernul englez. « La justice» reclamă explicațiuni complecte. Paris, 21 Iunie. Mai multe ziare zic că d. Milleroye are niște documente ce au fost ale lui Herz și care compromit serios pe d. Clemenceau, desvăluind rolul ce d. Clemenceau l-a avut în afacerea Egiptului. D. Ducret, diretorul ziarului Cocarde, declară în ziarul său că documentele despre care a vorbit au fost sustrase de la ambasada engleză din Paris. Ele dovedesc că niște acte politice foarte importante au fost furate de la guvernul francez de către un om politic francez, care a remis copii de pe acestea guvernului englez. Acest om politic primește o subvențiune din partea Angliei. D. Milleroye, care a conferit în timpul dimineții cu d. Develle, a declarat în culoarele Camerii că are niște documente ce pot să compromită mai multe personagii, însă că e decis a lucra de acord cu guvernul. El va aduce dinaintea tribunii numai ceea ce ar putea să fie probat. El va renunța chiar eventual la orice interpelare, însă va da explicațiuni, dacă d. Clemenceau le va cere. Alte persoane zic că d. Milleroye a acuzat pe d. Clemenceau că este subvenționat de ambasada engleză. Ambasada declară că nici un act din arhivele sale n'a dispărut; cu toate acestea un secretar a plecat la Londra pentru a se întreține cu guvernul englez în privința incidentului ridicat de Cocarde. D. Millevoye, insolit de marchizul de Mores și de d. Ducret, s-a dus la d. Develle și i-a remis documentele ce posedă. Doctorii francezi la Herz Paris, 21 iunie Le Matin zice că d. Charcot și Brouardet pleacă azi în Anglia pentru a vizita pe Herz. Informațiuni oficioase vestesc că domnii Develle și Dupuy au hotărât să trimeată pe ambii doctori citați la Bournemouth, după cererea d-lui Rosebery, care dorește a face să se înceteze orice critică asupra diagnosticului doctorilor englezi și a controla prin doctorii francezi avizul colegilor lor din Anglia. D-niî Charcot și Brouardel vor telegrafia chiar mâine rezultatul vizitei lor. Un atentat anarhist, atentatorul ucis Madrid, 21 iunie O bombă a izbucnit în grădina particulară a d-lui Canovas, care nu era acasă. Autorul atentatului a fost omorât de explozie; complicele său, care a fost rănit, a fost arestat. Nici o stricăciune. Atentatul e atribuit anarhiștilor. Madrid, 21 Iunie Autorul exploziei întâmplate la d. Canovas este un redactor al ziarului Anarquia, d. Ernesto Alvarez. In buzunarul său s’au găsit niște scrisori anarhiste din Barcelona, prin care era însărcinat să comită explozia la Madrid. Bomba ce o ținea Alvarez în mănă a izbucnit fără de veste rupându-i brațul, omorându-l și rănind grav pe complicele său. Poliția a făcut perchizițiuni la principalii anarhiști. Câteva arestări s’au operat. S’au confiscat mai multe documente, care probează proiectul de a produce exploziuni la Madrid și în provincie. Un nihilist arestat la Berna Berna, 21 Iunie. Dl Vasilieff, fost supus rus, naturalizat în Elveția, secretarul uniunea lucrătorilor, a fost arestat în urma unei perchizițiuni domiciliare, unde s-au confiscat hârtii foarte compromițătoare. împrumutul sârb Viena, 21 iunie, împrumutul sârb, care este de 44 milioane, va avea o dobândă de 5 la sută și va fi emis pe cursul de 76 la sută. El va fi garantat de suprataxa de 16 la sută și de monopolul sării și va servi la plata datoriei flotante. Depozitele suplimentare în Rusia Berlin, 21 Iunie. Comisiunea Camerei Seniorilor a adoptat cu toate voturile afară de două legea pentru impozitele suplimentare. Retragerile de depozite în Franța Paris, 21 Iunie. Plățile de la casele de economie în a doua decadă a lui Iunie întrec depozitele cu 1.200.000 franci. Recolta în Germania Berlin, 21 Iunie. Corespondența statistică zice că seceta continuă, provoacă temeri în privința recoltei. Pășunile lipsesc, înfățișarea grâului e puțin satisfăcătoare. Este o mare diferență între grânele de iarnă și cele de vară. Secara de iarnă e mai bună. Grevele Bruxelles, 21 Iunie. Vr’o 2100 lucrători din șapte puțuri ale minelor situate între Dux și Bilox s’au pus și ei în grevă. Gendarmeria și trupa mențin ordinea. Cholera Lyon, 21 Iunie. Un călător venind din centru a murit subit de un atac holeriform. Cette, 21 Iunie. Ele au fost 4 decese holeriforme. Meca, 21 Iunie. De la 16 până la 20 Iunie ,au fost 830 decese prin holeră. Amsterdam, 21 Iunie. Față cu temerile de boala contagioasă și cu sporirea numărului emigranților din Rusia, ministrul justiției a dat ordinul a nu se lăsa să treacă frontiera olandeză decât emigraților ruși prevăzuți cu bilete directe pentru America prin corăbiile olandeze americane și care posedă mijloace de existență suficiente pentru timpul cât vor sta în Olanda. "----------------------------------------------------șuncă, bere, de la Constantinopol ne sosesc covoare și pastile senatoriale, iar Epirul ne expediază regulat în fiecare an câte douăzeci transporturi de... moștenitori. Nu știu dacă ați băgat de seamă, că de câte ori moare un om cu ceva avere, regulat ne pomenim cu un transport de rude de aproape ale răposatului, venite spre a anula testamentul sau a ciupi ceva de la moștenitorii recunoscuți prin testament. A murit Zappa cel bogat, tronc a sosit un transport de moștenitori din Epir, a murit un Filitus putred de bani, alt transport; au murit Zossima, Kiriazi, Adamaki, d-na Gigurtu, alte transporturi, care curg, curg mereu astfel încât rămâi convins că în Epir există o imensă fabrică de moștenitori pentru export! In interesul proteiărei industriei naționale — căci, de, avem și noi fabricele noastre românești de moștenitori — pentru ce nu ia d. ministru de finance o măsură menită a crește veniturile vămilor ? Precum există taxe puse pe lămâi, portocale, rochii și alte obiecte, pentru ce nu prevede d-sa o taxă sănătoasă, sdravănă pe fiecare cap de moștenitor, care ne-ar sosi din Epir ? S’ar puta percepe taxa odată ca import, când intră moștenitorul în țară, și altă dată la export.... după ce a ciupit ceva de la membrii familiei. Din această percepere ar găsi d. Ghermani și fondul necesar spre a’mi da premiul ce am reclamat pentru că’i pui deocamdată gratis la dispoziție o idee, grație căreia pot să se mărească resursele noastre budgetare. Tibișir. Resurse budgetare In zilele noastre se cer de la guvern atâtea cheltueli, încât fără îndoială d-nui ministru de finanțe trebuie să fie dispus să dea chiar un premiu financiarului destul de dibacil care ar găsi vre-u izvor spre a alimenta fondul veniturilor Statului. Trebue să mărturisesc că ziarul Constitutionalul a contribuit foarte mult să’mî dea ideia pe care o supui, respectuos la aprecierea d-lui ministru Ghermani. Nu mai târziu de cât erî seară am citit in Constituționalul următoarea informațiune : ce a sosit din Epir trei persoane care se pretind rude cu réposata d-nă Gigurtu și sunt hotărîte să ceară anularea testamentului lăsat de aceasta !» Pe diferitele piețe ale României se fac prin import mari dar averi bănești; Rusia ne trimete icre, Germania se expediază ---------------------------*-------------------------- ALEGERILE DE GERMANIA Caracteristica alegerilor. — Comparații între 1890 și astăzi.—Descuragjarea liberalilor.—Șefi amenințați a rămânea pe din afară.—Cuvintele de ordine pentru balotagiî. Până Sâmbătă e armistițiu în Germania. Până atunci gazetele se ocupă cu comentarii asupra rezultatului primei bătălii electorale și cu prevederi asupra bătăliei viitoare, care va fi și cea decizivă. Interesante, dintre acestea, ni se par cele următoare pe care le găsim în ziarul vienez Neue Freie Presse. Mai întâiu, — zice numitul ziar, — e de constatat că socialiștii până acum n’au dobândit decât 24 de mandate va să zică numai cu 3 mai mult decât dobândiseră la primul scrutin din anul 1890. E adevărat însă că vor participa acum la 84 de balotagii, pe când în anul 1890 nu rămăseseră decât 58 de balotagii. Cât de mare va fi câștigul lor total după alegerile de Smbătă (numai în Bavaria, din cauza unei sărbători catolice, alegerile vor fi amânate pe luni), — cât de mare va fi acest câștig nu se poate prevedea ; opinia în Germania este însă că în cel mai favorabil caz pentru dânșii nu vor ajunge la mai mult de 50 de mandate. Caracteristic este că în același timp organul din Hamburg al prințului Bismarck și Kreuzzeitung întâmpină cu destulă ușurință câștigul electoral al socialiștilor. Hamburger Nachrichten scrie: «Nu vom lua lucrurile în chip tragic și n’am vedea primejdie pentru imperiu nici în faptul acă numărul mandatelor socialiste s’ar îndoi; s’ar dovedi însă în chipul acesta că regimul schimbat, căruia s’a supus social-democrațiaț de la 1890 încoace, n’a făcut să se micșoreze, ci, dimpotrivă, să sporească mișcarea socialistă. A doua caracteristică importantă a alegerilor rămâne sdrobirea partidului liberal; aripa condusă de Richter a rămas fără mandat până acum și nu se știe câte va putea cuceri din cele 37 balotagii Î11 care a rămas ; aripa lui Rickert a dobândit numai 3 mandate și a rămas în 14 locuri în balotagiu. In Reichstagul trecut liberalii, atunci uniți, au avut 66 de mandate . Conservatorii, cari în Reichstagul trecut au avut de asemenea vre o 66 de mandate, au dobândit până acum 50 și iau parti în 59 de balotagii; centrul are 81 mandate asigurate și participă în 32 de balotagii; dintre naționali-liberali, cari au avut în Reichstagul trecut 42 de mandate, sunt deja aleși 18 și au 73 de candidați in balotagii. Grupându-se cifrele în vederea proiectului militar, nu se poate ajunge încă la un rezultat pozitiv; e întrebarea dacă contrarii proiectelor militare vor pierde în total cel puțin 25 de voturi, cu alte cuvinte dacă câștigul socialiștilor nu va compensa pierderea liberalilor. Breissinnige Zeitung, organul d-lui Richter, par a despera deja de o majoritate împotriva proiectului militar și nu mai luptă decât împotriva eventualității unui nou cartel. In ce privește balotagiile, care formează acum, firește, punctul central al interesului obștesc, trebuie a se releva mai întâia împrejurarea că mulți șefi de partid sunt amenințați a-și pierde mandatele. In prima linie vine chiar Eugen Richter, apoi Virchow și Rickert, care toți au să lupte în baloagii, la Hagen, Berlin și Danzig. Dar nici baronul de Manteuffel, unul din șefii conservatorilor, nu e definitiv ales la Kalau, și șeful antisemit.Stöcker poate să cază la biogen, dacă național-liberalii se vor uni cu liberalii. Cuvintele de ordine pentru balotagii sunt deja date, în parte. Socialiștii au să sprijinească pretutindeni în prima linie pe toți contrarii proiectelor militare, iar In caz când aceasta ar fi de prisos, se vor abține, acolo unde s n’au șanse. Național-liberalii și liberalii se vor uni probabil pretutindeni Împotriva contracandidaților socialiști. Centrul va merge cu contrarii proiectelor militare. In ce privește pe conservatori, s’ar părea că ar voi, prin abținere, să prefere pe candidații socialiști celor liberali. In special, în ce privește cercul al douilea electoral din Berlin, unde sunt în balotagia Virchow cu socialistul Fischer, se pare că conservatorii ar fi dispuși, prin abținere, să asigure succesul acestuia din urmă. Gazeta lmeral-conservatoare die Post critică cu violență această intențiune a conservatorilor, zicând că ar fi o datorie imperioasă pentru ei, față mai ales de creșterea socialismului, ca să sprijinească pe cât se poate în Berlin pe candidații liberali. In schimb, conservatoarea Kreuzzeitung nu vorbește decât de succesul partidului al cărui organ este, ba merge chiar până a califica o posibilă nouă disolvare a Reichstagului ca o eventualitate fericită, din care conservatorii ar putea să iasă cu noui avantagii. Eastern. ------------------------------------------------------ Povestire științifică Fenomenele regresive la oamenii de geniu Intr’o precedentă povestire științifică am arătat că, în afară de sterilitate, doctorul Lombroso mai numără, între fenomenele regresive la genii, misoneismul, precocitatea și mai ales absența absolută de simț moral. Iată și în această privință un rezumat al argumentărilor savantului italian : In privința misoneismului (neadmiterea adevărurilor noui), oamenii de geniu se aseamănă cu persoanele cele mai ordinare, cu copiii și idioții. Schopenhauer, care de altfel a fost unul din marii rebeli în filosofie, n’are decât vorbe de milă și de dispreț pentru revoluționarii politici, și toată averea ’și-a lăsat’o oamenilor cari, în decursul tulburărilor politice din anul 1848, contribuiseră a reprima prin arme niște silințe atât de nobile. Frederic II, care a inaugurat o politică germană și care voia să dea avânt unei arte și literaturi naționale, nici n’a bănuit măcar valoarea lui Herder, Klopstock, Lessing și Goethe.—Rossini n’a voit niciodată să călătorească cu trenul.—Napoleon a respins ideia puterei aburului și Richelieu a trimis la balamuc pe primul inventator al acestei puteri, pe Solomon de Caus.— Bacon ’și-a bătut joc de Copernic și n’a crezut niciodată în aplicarea instrumentelor și nici chiar a matematicelor in științele exacte. La Place tăgăduia căderea meteoriților. — Biot tăgăduia teoria ondulațiunilor. — Darwin nu credea nici în vârsta de piatră, nici în fpnotism. — Voltaire tăgăduia existența fosilelor. — Și chiar în zilele noastre Virchow tăgăduește teoria lui Darwin și atavismul. Un alt caracter atavistic e precocitatea. Dante, la vârsta de 9 ani, a compus un sonet pentru Beatrice și Tasso, la 10 ani, făcea versuri. Lope de Vega a făcut primele versuri la vârsta de 12 ani. Calderon, la 13 ani, și-a scris prima poemă. Kotzebue de la vârsta de 7 ani încearcă deja să scrie comedii și la vârsta de 17 ani i se reprezintă prima tragedie. Victor Hugo, la 15 ani, compune Irlamena și la 20 de ani publicase deja: Han d’Islande, Bugjargal și primul volum din Ode și Balade. Pape, la 12 ani, scrise Oda la singurătate și, la 16 ani, Pastoralele. Byron făcea versuri la 12 ani și la 18 ani publică Hours of Idleness. Moore, la 13 ani, traduce pe Anacreon.