Timpul, august 1893 (nr. 167-191)

1893-08-05 / nr. 170

ANUL AL CINCI­SPRE­ZECELEA. — NO. 170 EDIȚIA A TREIA ABONAMENTELE In țară pe un an........................................40 lei pe 6 luni....................................20 lei „ pe 3 luni.......................... 10 lei Pentru străinătate, un an.................. . 50 lei Redacția și Administrația — 23. STRADA DOAMNEI, 23 Un exemplar 15 Bani CRIZA ARGINTULUI In Statele­ Unite, dincolo de Ocean, se discută în acest moment cu multă patimă o cestiune a cărei însem­nătate este mare și pentru Europa. Este vorba de a găsi un leac cri­zei monetare care bântue țara. Se știe că criza a fost­ provocată prin legea Sherman ce obligă tezaurul Statului de a cumpăra în fie­care lună o cantitate considerabilă de argint. Această măsură a fost luată pentru a urca valoarea argintului ce reprezintă unul din productele cele mai însemnate ale Americii. Efectul legei Sherman a fost însă dezastros; ea a produs o criză din cele mai acute, în urma neizbândei conferinței monetare de la Bru­xelles și a măsurilor radicale luate de guvernul Indiilor, care a sus­pendat de o dată fabricarea mone­­tei de argint. Băncile și casele de comerciu cad pe toate piețile mari ale Americei; nu trece zi fără ca să se producă suspensiuni de plăți cu pasive enor­me ; în fine, criza este din cele mai primejdioase. In fața acestei sit­uațiuni, noul prezident al Statelor­ Unite, d. Gro­ver Cleveland, s’a crezut dator de a convoca ambele camere federale, fară a aștepta termenul obligator. El a explicat necesitatea acestei convocări urgente prin un mesagiu pe care l-a adresat congresului. Mesagiul arată că, sub domnia legilor actuale, a i eșit din țară una sută și trei­zeci și două­­ de milioane de dolari (aproape 800 milioane de franci) în aur, pe când casa sta­tului s'a îngreuiat cu una sută patru­zeci și șapte de milioane dolari (a­­proape­­ 900 de milioane franci) în argint. Valoarea însă a acestui stock de argint a scăzut într’atât în­cât, dacă Statul american ar urma cu cumpărătoarea metalului alb, el s-ar expune la pagube enorme. D. Cleveland prevede în mesagiul său momentul în care Statele­ Unite vor fi silite să facă plățile lor în argint cu o valoare scăzută. El constată că peste una sută de bănci națio­nale au­ suspendat plățile lor și că Bănci­le-unite din New­ Y­ork au ajuns a coborî rezerva lor cu 14 mi­lioane de dolari mai jos de­cât mi­nimul prevăzut de lege, ceea ce le silește a plăti un­agiu însemnat pentru aur și a cumpăra pe piață bonuri de stat cu prețuri urcate, numai spre a-și restabili fondul de rezervă pe care se întemeiază emi­siunea lor de hârtie. Guvernul american s’a încercat a micșora efectele crizei, propunând Statelor europene o învoială, prin care să se stabilească întrebuința­rea unei oare­care cantități de ar­gint în baterea monetei, dar n’a iz­butit. In fața acestei greutăți, pre­ședintele Statelor­ Unite închee me­sagiul său, exprimând credința că singurul mijloc de a preîntîmpina criza, ar fi desființarea legei Sher­man. Această propunere va întîmpina însă o opozițiune crâncenă, căci ambele partide mari ale Statelor­ Unite, democrații și republicanii, sunt divizați în privința cestiunei argintului. Cestiunea lovește în mari interese ale industriei miniere reprezentată de Statele din răsărit, precum bilul protecționist Mac­Kin­­ley era provocat de interesele tot atât de mari ale productorilor și ale arendașilor din Statele de apus. Criza a fost însă produsă și de legea Sherman care ocrotea minele de argint și de legea Mac­Kinley care ocrotea pe productorii agricoli și industriali. Lupta va fi între bimetaliști și monometaliști, între protecționiști și liber-schimbiști. Ea va fi din cele mai crâncene, căci, în starea în care să află America de Nord, ma­rele cestiuni economice sunt atât de însemnate, ele ating interese atât de vitale, în­cât împrejurul lor se vor înjgheba partide noui cari, la un moment dat, pot să ajungă chiar la conflicte armate. In ori­ce caz, cele ce se vor pe­trece în Parlamentul american me­rită de a fi observate de aproape, căci de ele va atârna echilibrul fi­nanciar și monetar, nu numai al Statelor­ Unite, ci și al lumii în­tregi. Dovada este că singura eventua­litate a desființării legei Sherman a și avut ca efect o urcare simți­toare a d­obânzei și a produs, chiar în țările cele mai bogate, un­agiu asupra aurului. In Anglia de 3 jum. în Francia de 6 și in Ame­rica de 12 jum. la mie. Dacă astăzi deja să produc asemenea efecte, își poate ori­cine închipui, cât de mari vor fi consecințele ce se vor pro­duce , în ziua când propunerea d-lui Cleveland va fi primită și le­gea Sherman va fi desființată. Mai mult încă, această măsură va fi probabil urmată și de restur­­narea sistemului protecționist al lui Mac­Kinley, fapt ce va produce o altă revoluțiune în materie vamală și comercială. In rezumat clat, putem să ne aș­teptăm la un pericol de tulburare financiară și monetară ce va dăi­nui până la restabilirea echilibru­lui între capitalul monetar și cel fiduciar. In fața acestor imprej­urări care se vor răsfrânge de­sigur și asupra piețelor financiare celor mari ale Europei, putem să ne felicităm că, în micul nostru cerc de acțiune fi­nanciar și monetar, am știut să luăm la timp măsurile menite a ne feri de contra-lovitura crizei. Acest merit revine de drept d-lui Menelas Ghermani și regimului con­servator. TELEGRAME Afacerea pescuirilor în Marea Behring Paris, 15 August Tribunalul de arbitragiu pentru pescăriile Mării de Behring și-a pronunțat sentința. Paris, 15 August Sentința tribunalului arbitrar pentru afa­cerile Mării de Behing, constată că până la cesiunea Alaskei, Rusia nu a exercitat nici­odată vre­un drept esc­nsiv asupra pescăriilor de foci din Marea de Behring, dincolo de limitele ordinare ale apelor teritoriale. Ea constată de asemenea că Statele­ Unite n’au nici un drept de protecțiune și de proprietate asupra focelor ce frecventează insulele Mării de Behring, când focele acestea se găsesc în afară de limita ordinară de 3 mile. Tribunalul stabilește un regulament în vederea protecțiunei și preservării fecelor Măreî de Behring în afară de limitele juris­­dicțiunii guvernelor respective. Din Camera comunelor Londra, 15 August. Camera comunelor. D. Gladstone declară că introducerea unei taxe de exportație a­­supra uleiului este imposibilă, din cauza tractatului cu Germania. Sir Grey a declarat că nu Witu a fost ocupat, ci un fort, și acesta, de către niște briganzi. Argintul în Rusia Petersburg, 15 August. Un ukaz imperial suspendă primirea la monetărie a monedei de argint în lingouri sau în monede vechi, fie pentru un scop de cumpărare, fie pentru a face din ele monede noui. Ukazul oprește apoi importarea in Ru­sia a argintului străin, afară de jambele chine­z­iști. Ministrul de finanțe vă fixa termenul de punere în vigoare a ukaz­ulu­i. Finanțe sârbești Belgrad. 15 August. Skupstina a adoptat în prima citire pro­iectul în privința modificării organizației vă­milor, și în a doua citire convențiunea va­mală și comercială între Serbia și Belgia. Grevele din Englitera Londra. 15 August Se așteaptă indicerea unei înțelegeri între proprietarii și minerii din Lancashire și Yorkshire. In provincia Walles situația se agravează. Tulburările din Bombay Bombay, 15 August. Azi dimineață liniște perfectă. Numărul arestărilor este de 1500. Șefii musulmani și hindustanî au avut o conferință. Se așteaptă un rezultat bun. In cursul zilei liniștea a continuat. Mâine este o mare serbare hin­­dustană. S-au luat măsuri pentru a se men­ține ordinea. Finanțe americane Washington, 15 August. Președintele comisiunii financiare a Sena­tului d. Voorhees a depus un proiect prin care băncile naționale care depun titluri de rentă ale Statelor­ Unite, trebuia să primească bilete de bancă de la controlorul monetăriei pentru o sumă echivalentă cu valoarea no­minală a hârtielor depuse, pentru ca, capi­talul plătit de cecul băncii să nu fie mai mic de­cât suma sus zisă. Până acum băn­cile naționale nu trebuiau să puie în circu­lație o sumă mai mare de­cât 90 la sută din valoarea nominală a titlurilor depuse. Secretarul de Stat aderează la­ proiectul. Mă­rirea circulațiunii monetare ce va rezulta din adoptarea proiectului Voorhees este a­­preciată la 19 milioane dolari. Răscoala din Argentina Buenos­ Aires, 15 August. Guvernul prepară măsuri energice pentru a reduce insurecțiunea. Circulă zvonul că starea de asediu va fi proclamată în toată Republica. Lupta continuă pe străzi și la gara din La Plata. Primarul Capitalei In nemărginita și interesata ei dra­goste pentru locuitorii Capitalei, Voința Națională se preocupă foarte mult de ceea­ ce face în aceste timpuri d. N. Fi­­lipescu, primarul Capitalei. Din când în când în unire cu sora sa La Patrie, densa se întreabă dacă se cuvine ca pă­rintele orașului să stea în străinătate pe când aceste două organe colectiviste, — cu un zel, o abnegațiune și mai ales un curajiu mai presus de ori­ce laude — denunță zilnic numărul privăților ce nu răspândesc un miros tocmai plăcut. Fie zis în treacăt — dacă ziarele libe­rale se găsesc atât de impresionate prin mersul h­o erei și atât de indignate contra celor ce nu stau aci ca să lupte cu epidemia, pentru ce nu se întreabă unde este iu­bitul frate al d-lui Gogu Cantacuzino, unde este d-rul Râmniceanu și întreaga pleiadă medicală colectivistă, care s’a grăbit să treacă granița la cel d’intâiü simptom de «durere de inimă» în Brăila ? D. N. Filipescu, primarul Capitalei, lipsea din oraș mult înainte de a se ivi epidemia în județe și tocmai târziu, prin câte­va scrisori ale prietenilor săi, prin câte­va informațiuni apărute în ziare a fost vestit despre mersul boalei. Imediat, fără să aștepte îmboldirea ni­mănui și a voinței mai puțin de­cât a ori­cui, d-sa s’a grăbit să telegrafieze doctorului Felix și să’l vestească la mo­ment că renunță la concediu spre a se întoarce în București Sâmbătă, primarul Capitalei va fi în oraș, gata la nevoe să’șî pue în joc ceva mai mult de­cât condeiul— chiar viața— spre a năbuși în limitele puterei sale germenii boaleî, dacă din nenorocire s’ar ivi în București. Dacă din întâmplare, vitejii și mult pri­cepuții redactori ai Voinței Naționale, doresc să ajute întru ceva pe primarul Capitalei, suntem convinși că d. N. Fili­pescu va oferi cu plăcere alături de d-sa locul de onoare chiar directorului Voin­țel în vizitele sale pe la baracele ocupate de b­olerici. Mare temere avem însă ca nu cum­va citind această propunere, d. G. Canta­cuzino să nu resimți deja de frică ceva tă­turi prin pântece. Acum, n’ar strica poate ca ziarele li­berale să povățuiască pe prietinii lor co­lectiviști din corpul medical să imite exem­plul primarului Capitalei. Mieux vaut tard que jamais, zice pro­verbul francez , dar mieux vaut jamais que trop tard, zice alt proverb. JOI 5/17 AUGUST 1893 ANUNCIURI și INSERȚII ,ia 30 litere petit pag. IV.....................0,40 lame ...»•• ..................„ „ HI......................1,50 NI......................2,30­­ Paris antnenurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23 — Un exemplar 15 Bani După ce-au­ spus guvernului tot ce le-a venit. Ia gură, după ce­­ au făcut răspunzător de izbucnirea h­olerei, acum ziarele liberale s’au pus cu slujba pe capul administrațiunilor comunale urbane și nu le mai slă­besc cu dragostea. Aceste adminis­­trațiuni — zic ele — sunt compuse numai din oameni incapabili și vi­­țioși, și de aceea nu știu și nu pot să facă nimic față cu primejdia h­o­lerei ; orașele sunt murdare ; primă­riile nu iau măsuri, și dacă iau sunt proaste ori nu se aplică — etc., etc., etc. N’avem de gând și ne e peste pu­tință, să discutăm toate năzdrăvăniile pe care le debitează gazetele liberale. Ar fi și de prisos, când d-nii de la rea-Voința Națională nu-și dau os­teneala să vadă măcar activitatea desfășurată sub nasul lor de către administrațiunea comunei București, sau și dacă o văd o tăgăduesc, ar fi o copilărie să discutăm cu dănșii a­­supra administrațiunilor comunale din Iași sau Severin. L, Două­ trei lucruri tot trebuie să spunem însă confraților liberali. Vă plângeți, onorabili colectiviști, că Bucureștiul e murdar, apoi—lasă că nu e așa de murdar cum spuneți— a cui e vina?? Ați avut administrați­unea în mână timp de doui­spre­zece ani și în condițiuni extra­ordinar de favorabile, țara întreagă era într’o periodă de propășire foarte repede și Capitala, inima țărei, trebuia să be­­nefici­eze de acest avânt; trebuiau și se puteau întreprinde mari lucrări de însănătoșare, de regulare, de în­frumusețare a Bucureștiului; cum lucrul era la început, cu puțină chib­zuială și cinste se puteau face lu­cruri mari. Ce-ați făcut d-voastră ? Ați stricat tot, procedând fără pri­cepere și mai ales fără cinste. V’ați apucat să îndreptați Dâmbovița, să aduceți apă, să regulați orașul și să­­ canalizați ; dar Dâmbovița a eșit strâmbă din mâinele d voastră, pen­tru hatârul cutărui sau cutărui co­lectivist, iar lucrările au fost așa de răa făcute în­cât astă primă­vară, la cea d’intâi o încercare mai serioasă ce-a venit peste ele, le-a măturat apa ; canalizările le-ați început réü , apa, o știe toată lumea cum e. Cu un cuvânt, v’ați apucat de multe dar ați stricat treaba, încurcând și pe cei cari ați venit după d-voastră la cârmă; căci alta e să iei un lucru din talpă, de la început, și alta să fii silit a umbla cu cârpituri, mai ales după ce comuna e înglodată in datorii. Iată ce ispravă ați făcut, și mai în­drăzniți să faceți gălăgie ? Două­spre­zece ani de-a rândul ați făcut politică la primărie, în loc să faceți gospodărie, dacă în toată vre­mea asta administrați cum se cuvine, dacă ingrijați de curățenia orașului în loc să vă serviți de ea ca de o armă în contra adversarilor politici, cetățenii aveau până acum o educa­­țiune în privința asta și administra­țiunea comunală n'ar întîmpina mii de dificultăți la aplicarea celor mai simple măsuri de higiena. Dar ați de­prins pe cetățeni să privească ase­meni măsuri ca un act de prigonire și să caute toate chipurile pentru a scăpa de ele. Și mai aveți curajul să vă plângeți? Când administrațiunea comunală actuală, care vrea tocmai să facă gos­podărie și nu politică, a sporit nu­mărul funcționarilor în vederea ma­rilor trebuinți ale orașului, ați zbie­rat cât v’a luat gura că se risipesc banii contribuabililor pentru a se că­pătui favoriții. Acum, când e nevoie de o desfășurare repede de forțe mari și când ori­cine vede că personalul de care dispune primăria e departe de a fi suficient, strigați că măsurile »scrise pe hârtie­» n­u se aplică. De ce nu aveți corectitudinea altor ziare din opoziție, cari recunosc că Pri­măria nu dispune de personal îndes­tulător ? Lupta de pildă spune ritos, nu numeru­s d’aseară, că dacă nu se pot aplica toate măsurile luate, «cauza constă în absoluta insuficiență a ac­tualului personal de control de care dispune comuna ; o poliție comunală compusă din vr’o patru­zeci de oa­meni este de­sigur ceva arhiridical pentru un oraș ca București, cu o întindere și o popurație atât de mare» Și Lupta adaogă cu drept cuvânt : «Cine și închipuie și cine are pre­tenția că cu câți­va comisari comu­nali se poate supraveghea executarea tuturor ordonanțelor servici­lui sa­nitar, a tuturor dispozițiunilor ad­ministrative, acela de sigur că nu-și dă seamă de ce­va să zică control și supraveghiere». De ce nu recunoașteți și d-voastră aceasta, confrați colec­tiviști­i? Dar nu vă dă mâna, căci a­­tunci n’ați mai putea să ziceți despre administrațiunile comunale că sunt compuse din «imbecili și vițioși», n’ați mai putea să înjurați partidul conservator, n’ați mai putea striga că se risipesc banii contribuabililor și v’ar lua oamenii cu pietre când v’ați mai duce să-i asmuțați ca la 5 A­­prilie. Terminăm cu un mic sfat pentru ziarele colectiviste, înainte de a se agăța de administrațiunile noastre comunale, să și aducă aminte aceste ziare de Serurie și de Fleva; astă­zi nimeni nu poate striga— ca Serurie altă dată—că «s’au încuibat lupii la primărie!» ------------------------«---------------—— PASIUNE CU SOCOTEALA S’ar părea paradocsa.1. pasiunea, de când e omul om, esclude socoteala și socoteala pasiunea. Dar ceia ce e omenesc, poate foarte bine să nu fie colectivist, căci și co­lectiviștii nu sunt tocmai oameni. Prin întreaga lor purtare, colectiviștii fac să se creadă că sunt stăpâniți de «pa­siunea politică», că ori­ce considerație fie ea cât de importantă, cade în fața acestei pasiuni absolute. Cu toate astea, când îî observă cineva cu luare aminte, bagă numai de­cât de samă că pasiunea colectivișt­lor e cu «so­coteală», cu foarte multă socoteală. N’avem vreme azi să dezvoltăm acest punct, o vom face altă dată. Să dăm însă o dovadă proaspătă despre pasiunea cu socoteală a prea cinstiților noștri adversari. Cititorii noștri au văzut, la rubrica in­­formațiunilor, două denunțări grave făcute de d. Boldur Epureanu, deputat, contra a­dministrațiunii comunale din Botoșani. Se vorbea în acele denunțări de «pești plini de viermi», de «pepeni aduși direct din Braila» și se spunea—după mărturi­sirea chiar a ajutorului de primar—că s’a luat mită pent­u a se permite asemenea negoț. Lucruri grave, nu-i așa? cari trebuiai! să tacă pe toate ziarele și mai ales pe cele din opoziție să ceară ministrului de in­terne o anchetă asupra administrațiunii comunale din Botoșani. Noi ne-am și făcut datoria, dar ziarele colectiviste ? Aceste au tăcut ca și peștii de cari vor­bește d. Epureanu în denunțarea sa. «Pa­siunea» care stăpânește singură pe colec­tiviști, s’a­u potolit de-o dată și le-a îngă­duit să asculte grava denunțare a depu­tatului de Botoșani fără a sări în sus de 7 palme. Pentru ce? — Pentru că administrați­­unea comunală din Botoșani e compusă din:... colectiviști \ Apoi, nu e asta pasiune cu socoteală ? ------------------------»---------------------­ lucim Gonim! socialist Bilanțul congresului. — Lupta contra «capitalismului».— Naționalismul în internaționalism.— Tactica politică.— Cele­l­ alte re­zoluții.­­ Anarh­iștii Congresul socialist din Zürich s’a închis, și de acum tocmai peste două ani repre­zentanții luptei în­potriva «capitalismului» se vor întruni la Londra. Dacă ar fi a se face bilanțul congresului terminat, s’ar vedea că el n’a avut în re­alitate alt scop, de­cât a reînoi jurământul de luptă contra «domniei capitalului». In același timp însă, adunarea din Zürich a făcut să mai reiasă unele cons­tatări importante: Intâia aceia a progre­sului pe care l-a făcut în anii din urmă propaganda social-democrată care a reușit a înghiți o mare parte a massei munci­torilor, apoi influența dominatoare a par­tidei socialiste germane în sînul democrației sociale internaționale, în sfîrșit contrastele mari cari există în sînul acestei organizații revoluționare, contraste care au dat și vor mai da naștere la succesiuni. Și ce e mai curios, e că aceste contraste se ridică mai adesea între socialiștii de diferite naționalități. In adevăr, e de re­marcat că și în acest din urmă congres al muncitorilor din toată lumea, unde fie­care e presupus a fi uitat la ușă și chiar a fi repudiat de multă vreme ori­ce pre­judecată națională, instinctul de rasă se afirmă mai limpede de­cât ori­unde în altă parte. Congresele socialiste, dacă ar fi

Next