Timpul, august 1893 (nr. 167-191)
1893-08-05 / nr. 170
ANUL AL CINCISPREZECELEA. — NO. 170 EDIȚIA A TREIA ABONAMENTELE In țară pe un an........................................40 lei pe 6 luni....................................20 lei „ pe 3 luni.......................... 10 lei Pentru străinătate, un an.................. . 50 lei Redacția și Administrația — 23. STRADA DOAMNEI, 23 Un exemplar 15 Bani CRIZA ARGINTULUI In Statele Unite, dincolo de Ocean, se discută în acest moment cu multă patimă o cestiune a cărei însemnătate este mare și pentru Europa. Este vorba de a găsi un leac crizei monetare care bântue țara. Se știe că criza a fost provocată prin legea Sherman ce obligă tezaurul Statului de a cumpăra în fiecare lună o cantitate considerabilă de argint. Această măsură a fost luată pentru a urca valoarea argintului ce reprezintă unul din productele cele mai însemnate ale Americii. Efectul legei Sherman a fost însă dezastros; ea a produs o criză din cele mai acute, în urma neizbândei conferinței monetare de la Bruxelles și a măsurilor radicale luate de guvernul Indiilor, care a suspendat de o dată fabricarea monetei de argint. Băncile și casele de comerciu cad pe toate piețile mari ale Americei; nu trece zi fără ca să se producă suspensiuni de plăți cu pasive enorme ; în fine, criza este din cele mai primejdioase. In fața acestei situațiuni, noul prezident al Statelor Unite, d. Grover Cleveland, s’a crezut dator de a convoca ambele camere federale, fară a aștepta termenul obligator. El a explicat necesitatea acestei convocări urgente prin un mesagiu pe care l-a adresat congresului. Mesagiul arată că, sub domnia legilor actuale, a i eșit din țară una sută și treizeci și două de milioane de dolari (aproape 800 milioane de franci) în aur, pe când casa statului s'a îngreuiat cu una sută patruzeci și șapte de milioane dolari (aproape 900 de milioane franci) în argint. Valoarea însă a acestui stock de argint a scăzut într’atât încât, dacă Statul american ar urma cu cumpărătoarea metalului alb, el s-ar expune la pagube enorme. D. Cleveland prevede în mesagiul său momentul în care Statele Unite vor fi silite să facă plățile lor în argint cu o valoare scăzută. El constată că peste una sută de bănci naționale au suspendat plățile lor și că Băncile-unite din New York au ajuns a coborî rezerva lor cu 14 milioane de dolari mai jos decât minimul prevăzut de lege, ceea ce le silește a plăti unagiu însemnat pentru aur și a cumpăra pe piață bonuri de stat cu prețuri urcate, numai spre a-și restabili fondul de rezervă pe care se întemeiază emisiunea lor de hârtie. Guvernul american s’a încercat a micșora efectele crizei, propunând Statelor europene o învoială, prin care să se stabilească întrebuințarea unei oarecare cantități de argint în baterea monetei, dar n’a izbutit. In fața acestei greutăți, președintele Statelor Unite închee mesagiul său, exprimând credința că singurul mijloc de a preîntîmpina criza, ar fi desființarea legei Sherman. Această propunere va întîmpina însă o opozițiune crâncenă, căci ambele partide mari ale Statelor Unite, democrații și republicanii, sunt divizați în privința cestiunei argintului. Cestiunea lovește în mari interese ale industriei miniere reprezentată de Statele din răsărit, precum bilul protecționist MacKinley era provocat de interesele tot atât de mari ale productorilor și ale arendașilor din Statele de apus. Criza a fost însă produsă și de legea Sherman care ocrotea minele de argint și de legea MacKinley care ocrotea pe productorii agricoli și industriali. Lupta va fi între bimetaliști și monometaliști, între protecționiști și liber-schimbiști. Ea va fi din cele mai crâncene, căci, în starea în care să află America de Nord, marele cestiuni economice sunt atât de însemnate, ele ating interese atât de vitale, încât împrejurul lor se vor înjgheba partide noui cari, la un moment dat, pot să ajungă chiar la conflicte armate. In orice caz, cele ce se vor petrece în Parlamentul american merită de a fi observate de aproape, căci de ele va atârna echilibrul financiar și monetar, nu numai al Statelor Unite, ci și al lumii întregi. Dovada este că singura eventualitate a desființării legei Sherman a și avut ca efect o urcare simțitoare a dobânzei și a produs, chiar în țările cele mai bogate, unagiu asupra aurului. In Anglia de 3 jum. în Francia de 6 și in America de 12 jum. la mie. Dacă astăzi deja să produc asemenea efecte, își poate oricine închipui, cât de mari vor fi consecințele ce se vor produce , în ziua când propunerea d-lui Cleveland va fi primită și legea Sherman va fi desființată. Mai mult încă, această măsură va fi probabil urmată și de resturnarea sistemului protecționist al lui MacKinley, fapt ce va produce o altă revoluțiune în materie vamală și comercială. In rezumat clat, putem să ne așteptăm la un pericol de tulburare financiară și monetară ce va dăinui până la restabilirea echilibrului între capitalul monetar și cel fiduciar. In fața acestor imprejurări care se vor răsfrânge desigur și asupra piețelor financiare celor mari ale Europei, putem să ne felicităm că, în micul nostru cerc de acțiune financiar și monetar, am știut să luăm la timp măsurile menite a ne feri de contra-lovitura crizei. Acest merit revine de drept d-lui Menelas Ghermani și regimului conservator. TELEGRAME Afacerea pescuirilor în Marea Behring Paris, 15 August Tribunalul de arbitragiu pentru pescăriile Mării de Behring și-a pronunțat sentința. Paris, 15 August Sentința tribunalului arbitrar pentru afacerile Mării de Behing, constată că până la cesiunea Alaskei, Rusia nu a exercitat niciodată vreun drept escnsiv asupra pescăriilor de foci din Marea de Behring, dincolo de limitele ordinare ale apelor teritoriale. Ea constată de asemenea că Statele Unite n’au nici un drept de protecțiune și de proprietate asupra focelor ce frecventează insulele Mării de Behring, când focele acestea se găsesc în afară de limita ordinară de 3 mile. Tribunalul stabilește un regulament în vederea protecțiunei și preservării fecelor Măreî de Behring în afară de limitele jurisdicțiunii guvernelor respective. Din Camera comunelor Londra, 15 August. Camera comunelor. D. Gladstone declară că introducerea unei taxe de exportație asupra uleiului este imposibilă, din cauza tractatului cu Germania. Sir Grey a declarat că nu Witu a fost ocupat, ci un fort, și acesta, de către niște briganzi. Argintul în Rusia Petersburg, 15 August. Un ukaz imperial suspendă primirea la monetărie a monedei de argint în lingouri sau în monede vechi, fie pentru un scop de cumpărare, fie pentru a face din ele monede noui. Ukazul oprește apoi importarea in Rusia a argintului străin, afară de jambele chineziști. Ministrul de finanțe vă fixa termenul de punere în vigoare a ukazului. Finanțe sârbești Belgrad. 15 August. Skupstina a adoptat în prima citire proiectul în privința modificării organizației vămilor, și în a doua citire convențiunea vamală și comercială între Serbia și Belgia. Grevele din Englitera Londra. 15 August Se așteaptă indicerea unei înțelegeri între proprietarii și minerii din Lancashire și Yorkshire. In provincia Walles situația se agravează. Tulburările din Bombay Bombay, 15 August. Azi dimineață liniște perfectă. Numărul arestărilor este de 1500. Șefii musulmani și hindustanî au avut o conferință. Se așteaptă un rezultat bun. In cursul zilei liniștea a continuat. Mâine este o mare serbare hindustană. S-au luat măsuri pentru a se menține ordinea. Finanțe americane Washington, 15 August. Președintele comisiunii financiare a Senatului d. Voorhees a depus un proiect prin care băncile naționale care depun titluri de rentă ale Statelor Unite, trebuia să primească bilete de bancă de la controlorul monetăriei pentru o sumă echivalentă cu valoarea nominală a hârtielor depuse, pentru ca, capitalul plătit de cecul băncii să nu fie mai mic decât suma sus zisă. Până acum băncile naționale nu trebuiau să puie în circulație o sumă mai mare decât 90 la sută din valoarea nominală a titlurilor depuse. Secretarul de Stat aderează la proiectul. Mărirea circulațiunii monetare ce va rezulta din adoptarea proiectului Voorhees este apreciată la 19 milioane dolari. Răscoala din Argentina Buenos Aires, 15 August. Guvernul prepară măsuri energice pentru a reduce insurecțiunea. Circulă zvonul că starea de asediu va fi proclamată în toată Republica. Lupta continuă pe străzi și la gara din La Plata. Primarul Capitalei In nemărginita și interesata ei dragoste pentru locuitorii Capitalei, Voința Națională se preocupă foarte mult de ceea ce face în aceste timpuri d. N. Filipescu, primarul Capitalei. Din când în când în unire cu sora sa La Patrie, densa se întreabă dacă se cuvine ca părintele orașului să stea în străinătate pe când aceste două organe colectiviste, — cu un zel, o abnegațiune și mai ales un curajiu mai presus de orice laude — denunță zilnic numărul privăților ce nu răspândesc un miros tocmai plăcut. Fie zis în treacăt — dacă ziarele liberale se găsesc atât de impresionate prin mersul ho erei și atât de indignate contra celor ce nu stau aci ca să lupte cu epidemia, pentru ce nu se întreabă unde este iubitul frate al d-lui Gogu Cantacuzino, unde este d-rul Râmniceanu și întreaga pleiadă medicală colectivistă, care s’a grăbit să treacă granița la cel d’intâiü simptom de «durere de inimă» în Brăila ? D. N. Filipescu, primarul Capitalei, lipsea din oraș mult înainte de a se ivi epidemia în județe și tocmai târziu, prin câteva scrisori ale prietenilor săi, prin câteva informațiuni apărute în ziare a fost vestit despre mersul boalei. Imediat, fără să aștepte îmboldirea nimănui și a voinței mai puțin decât a oricui, d-sa s’a grăbit să telegrafieze doctorului Felix și să’l vestească la moment că renunță la concediu spre a se întoarce în București Sâmbătă, primarul Capitalei va fi în oraș, gata la nevoe să’șî pue în joc ceva mai mult decât condeiul— chiar viața— spre a năbuși în limitele puterei sale germenii boaleî, dacă din nenorocire s’ar ivi în București. Dacă din întâmplare, vitejii și mult pricepuții redactori ai Voinței Naționale, doresc să ajute întru ceva pe primarul Capitalei, suntem convinși că d. N. Filipescu va oferi cu plăcere alături de d-sa locul de onoare chiar directorului Voințel în vizitele sale pe la baracele ocupate de bolerici. Mare temere avem însă ca nu cumva citind această propunere, d. G. Cantacuzino să nu resimți deja de frică ceva tături prin pântece. Acum, n’ar strica poate ca ziarele liberale să povățuiască pe prietinii lor colectiviști din corpul medical să imite exemplul primarului Capitalei. Mieux vaut tard que jamais, zice proverbul francez , dar mieux vaut jamais que trop tard, zice alt proverb. JOI 5/17 AUGUST 1893 ANUNCIURI și INSERȚII ,ia 30 litere petit pag. IV.....................0,40 lame ...»•• ..................„ „ HI......................1,50 NI......................2,30 Paris antnenurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23 — Un exemplar 15 Bani După ce-au spus guvernului tot ce le-a venit. Ia gură, după ce au făcut răspunzător de izbucnirea holerei, acum ziarele liberale s’au pus cu slujba pe capul administrațiunilor comunale urbane și nu le mai slăbesc cu dragostea. Aceste administrațiuni — zic ele — sunt compuse numai din oameni incapabili și vițioși, și de aceea nu știu și nu pot să facă nimic față cu primejdia holerei ; orașele sunt murdare ; primăriile nu iau măsuri, și dacă iau sunt proaste ori nu se aplică — etc., etc., etc. N’avem de gând și ne e peste putință, să discutăm toate năzdrăvăniile pe care le debitează gazetele liberale. Ar fi și de prisos, când d-nii de la rea-Voința Națională nu-și dau osteneala să vadă măcar activitatea desfășurată sub nasul lor de către administrațiunea comunei București, sau și dacă o văd o tăgăduesc, ar fi o copilărie să discutăm cu dănșii asupra administrațiunilor comunale din Iași sau Severin. L, Două trei lucruri tot trebuie să spunem însă confraților liberali. Vă plângeți, onorabili colectiviști, că Bucureștiul e murdar, apoi—lasă că nu e așa de murdar cum spuneți— a cui e vina?? Ați avut administrațiunea în mână timp de douisprezece ani și în condițiuni extraordinar de favorabile, țara întreagă era într’o periodă de propășire foarte repede și Capitala, inima țărei, trebuia să beneficieze de acest avânt; trebuiau și se puteau întreprinde mari lucrări de însănătoșare, de regulare, de înfrumusețare a Bucureștiului; cum lucrul era la început, cu puțină chibzuială și cinste se puteau face lucruri mari. Ce-ați făcut d-voastră ? Ați stricat tot, procedând fără pricepere și mai ales fără cinste. V’ați apucat să îndreptați Dâmbovița, să aduceți apă, să regulați orașul și să canalizați ; dar Dâmbovița a eșit strâmbă din mâinele d voastră, pentru hatârul cutărui sau cutărui colectivist, iar lucrările au fost așa de răa făcute încât astă primăvară, la cea d’intâi o încercare mai serioasă ce-a venit peste ele, le-a măturat apa ; canalizările le-ați început réü , apa, o știe toată lumea cum e. Cu un cuvânt, v’ați apucat de multe dar ați stricat treaba, încurcând și pe cei cari ați venit după d-voastră la cârmă; căci alta e să iei un lucru din talpă, de la început, și alta să fii silit a umbla cu cârpituri, mai ales după ce comuna e înglodată in datorii. Iată ce ispravă ați făcut, și mai îndrăzniți să faceți gălăgie ? Douăsprezece ani de-a rândul ați făcut politică la primărie, în loc să faceți gospodărie, dacă în toată vremea asta administrați cum se cuvine, dacă ingrijați de curățenia orașului în loc să vă serviți de ea ca de o armă în contra adversarilor politici, cetățenii aveau până acum o educațiune în privința asta și administrațiunea comunală n'ar întîmpina mii de dificultăți la aplicarea celor mai simple măsuri de higiena. Dar ați deprins pe cetățeni să privească asemeni măsuri ca un act de prigonire și să caute toate chipurile pentru a scăpa de ele. Și mai aveți curajul să vă plângeți? Când administrațiunea comunală actuală, care vrea tocmai să facă gospodărie și nu politică, a sporit numărul funcționarilor în vederea marilor trebuinți ale orașului, ați zbierat cât v’a luat gura că se risipesc banii contribuabililor pentru a se căpătui favoriții. Acum, când e nevoie de o desfășurare repede de forțe mari și când oricine vede că personalul de care dispune primăria e departe de a fi suficient, strigați că măsurile »scrise pe hârtie» nu se aplică. De ce nu aveți corectitudinea altor ziare din opoziție, cari recunosc că Primăria nu dispune de personal îndestulător ? Lupta de pildă spune ritos, nu numerus d’aseară, că dacă nu se pot aplica toate măsurile luate, «cauza constă în absoluta insuficiență a actualului personal de control de care dispune comuna ; o poliție comunală compusă din vr’o patruzeci de oameni este desigur ceva arhiridical pentru un oraș ca București, cu o întindere și o popurație atât de mare» Și Lupta adaogă cu drept cuvânt : «Cine și închipuie și cine are pretenția că cu câțiva comisari comunali se poate supraveghea executarea tuturor ordonanțelor servicilui sanitar, a tuturor dispozițiunilor administrative, acela de sigur că nu-și dă seamă de ceva să zică control și supraveghiere». De ce nu recunoașteți și d-voastră aceasta, confrați colectiviștii? Dar nu vă dă mâna, căci atunci n’ați mai putea să ziceți despre administrațiunile comunale că sunt compuse din «imbecili și vițioși», n’ați mai putea să înjurați partidul conservator, n’ați mai putea striga că se risipesc banii contribuabililor și v’ar lua oamenii cu pietre când v’ați mai duce să-i asmuțați ca la 5 Aprilie. Terminăm cu un mic sfat pentru ziarele colectiviste, înainte de a se agăța de administrațiunile noastre comunale, să și aducă aminte aceste ziare de Serurie și de Fleva; astăzi nimeni nu poate striga— ca Serurie altă dată—că «s’au încuibat lupii la primărie!» ------------------------«---------------—— PASIUNE CU SOCOTEALA S’ar părea paradocsa.1. pasiunea, de când e omul om, esclude socoteala și socoteala pasiunea. Dar ceia ce e omenesc, poate foarte bine să nu fie colectivist, căci și colectiviștii nu sunt tocmai oameni. Prin întreaga lor purtare, colectiviștii fac să se creadă că sunt stăpâniți de «pasiunea politică», că orice considerație fie ea cât de importantă, cade în fața acestei pasiuni absolute. Cu toate astea, când îî observă cineva cu luare aminte, bagă numai decât de samă că pasiunea colectiviștlor e cu «socoteală», cu foarte multă socoteală. N’avem vreme azi să dezvoltăm acest punct, o vom face altă dată. Să dăm însă o dovadă proaspătă despre pasiunea cu socoteală a prea cinstiților noștri adversari. Cititorii noștri au văzut, la rubrica informațiunilor, două denunțări grave făcute de d. Boldur Epureanu, deputat, contra administrațiunii comunale din Botoșani. Se vorbea în acele denunțări de «pești plini de viermi», de «pepeni aduși direct din Braila» și se spunea—după mărturisirea chiar a ajutorului de primar—că s’a luat mită pentu a se permite asemenea negoț. Lucruri grave, nu-i așa? cari trebuiai! să tacă pe toate ziarele și mai ales pe cele din opoziție să ceară ministrului de interne o anchetă asupra administrațiunii comunale din Botoșani. Noi ne-am și făcut datoria, dar ziarele colectiviste ? Aceste au tăcut ca și peștii de cari vorbește d. Epureanu în denunțarea sa. «Pasiunea» care stăpânește singură pe colectiviști, s’au potolit de-o dată și le-a îngăduit să asculte grava denunțare a deputatului de Botoșani fără a sări în sus de 7 palme. Pentru ce? — Pentru că administrațiunea comunală din Botoșani e compusă din:... colectiviști \ Apoi, nu e asta pasiune cu socoteală ? ------------------------»--------------------- lucim Gonim! socialist Bilanțul congresului. — Lupta contra «capitalismului».— Naționalismul în internaționalism.— Tactica politică.— Celel alte rezoluții. Anarhiștii Congresul socialist din Zürich s’a închis, și de acum tocmai peste două ani reprezentanții luptei înpotriva «capitalismului» se vor întruni la Londra. Dacă ar fi a se face bilanțul congresului terminat, s’ar vedea că el n’a avut în realitate alt scop, decât a reînoi jurământul de luptă contra «domniei capitalului». In același timp însă, adunarea din Zürich a făcut să mai reiasă unele constatări importante: Intâia aceia a progresului pe care l-a făcut în anii din urmă propaganda social-democrată care a reușit a înghiți o mare parte a massei muncitorilor, apoi influența dominatoare a partidei socialiste germane în sînul democrației sociale internaționale, în sfîrșit contrastele mari cari există în sînul acestei organizații revoluționare, contraste care au dat și vor mai da naștere la succesiuni. Și ce e mai curios, e că aceste contraste se ridică mai adesea între socialiștii de diferite naționalități. In adevăr, e de remarcat că și în acest din urmă congres al muncitorilor din toată lumea, unde fiecare e presupus a fi uitat la ușă și chiar a fi repudiat de multă vreme orice prejudecată națională, instinctul de rasă se afirmă mai limpede decât oriunde în altă parte. Congresele socialiste, dacă ar fi