Timpul, octombrie 1893 (nr. 216-241)
1893-10-14 / nr. 228
ANUL AL CINCISPREZECELEA. — No. 228 EDIȚIA AL TREIA ABONAMENTELE In țară pe un an.............................................40 lei „ pe 6 luni.........................................20 lei „ pe 3 luni.........................................10 lei Pentru streinătate, un an.............................50 lei Redacția și Administrația — 23. STRADA DOAMNEI. 23 — Un exemplar 15 Bani TIMPU REFORMA_COMUNILA In treizeci de ani de zile am făcut progrese uimitoare, fără exemplu în istorie; cu toate lipsurile de care suferim încă, suntem în rândul Statelor civilizate. Pe toate terenurile ne-am desvoltat și ne desvoltăm repede. Numai într’o privință se poate zice că am mers foarte încet: orașele noastre, din punctul de vedere al edilității, n’au ținut pasul în desvoltarea generală. Dacă luăm rând pe rând orașele, de la un capăt la altul al țerei, vom găsi că nici până acum ele n’au ajuns să și satisfacă primele necesități. Care oraș din țară se poate lăuda că e complect și bine pavat? In care oraș e rezolvată definitiv chestiunea apei de beut? Care oraș e mulțumitor iluminat și canalizat ? Unde se satisfac pe deplin cerințele higienei, măcar cele mai elementare ? Nici chiar în Capitala țerei. Și totuși dacă am aduna cheltuelile făcute în acești treizeci de ani, am ajunge, pentru toate orașele la un loc și pentru fiecare în parte, la sume foarte însemnate. Contribuabilii au făcut jertfe colosale în tot acest timp. Care poate fi pricina acestei stări pe loc ? Neapărat că nu o singură cauză a putut s’o producă; dar una din cele mai importante a fost și organizarea dată comunelor urbane. Pe când în organizarea Statului s’a ținut seamă de principiul separațiunii puterilor, dându-se fiecăreia o sferă de acțiune bine determinată, se poate zice că temelia organizării comunelor urbane a fost confuziunea puterilor. In starea actuală, executiva și corpul de control, primarul și consiliul, nu pot face un pas unul fără de altul și rezultatul e paralizia generală. Trebuesc astăzi împrejurări extraordinare, un primar trebue să aibă calități excepționale și o energie fără seamăn, pentru ca să se poată urni treaba din loc. O experiență veche și pretutindeni făcută a dovedit pe deplin că o administrație cu multe capete nu poate merge, sau trebue să meargă prost; și a mai dovedit că o asemenea administrațiune n’are nici odată răspundere. Experiența aceasta s’a făcut și la noi, și încă prea multă vreme. Administrațiunile noastre comunale au stat treizeci de ani pe loc, fiind-că au avut prea multe capete, fiind-că nu s’a separat cum se cuvine factorul legiuitor de cel executiv, fiind-că stabilirea răspunderilor a fost cu neputință. Guvernul conservator va avea meritul să curme și această stare de lucruri vătămătoare, să scoată orașele din amorțeala în care le-a cufundat o organizare defectuoasă. Proiectul d-lui ministru de interne pentru organizarea comunelor urbane, votat încă în sesiunea trecută de către Senat și care în sesiunea viitoare sperăm că va căpăta și aprobațiunea Camerei, are drept țintă principală separațiunea puterilor în administrațiunea comunală Subt controlul consiliului, care rămâne întreg, primarul va avea mâna liberă și întreaga răspundere. Ținut să dea seamă de gestiunea sa consiliului comunal în cele patru sesiuni ordinare anuale, primarul va putea să lucreze așa cum înțelege el și nu va mai fi împiedecat la tot pasul. De la intrarea în vigoare a acestei reforme, vom începe dar să avem în comune o adevărată «executivă» înzestrată cu toată puterea cuvenită, purtând însă și toată răspunderea. Administrațiunea comunală anonimă de astăzi va înceta. Fiind dată experiența făcută în toate părțile, avem tot temeiul să sperăm că, mulțumită acestei reforme, o eră nouă va începe pentru orașele noastre, o eră de progres repede și serios. ---------------------♦-------------------- TELEGRAME Reforma electorală in Austria Viena, 24 Octombre. Camera deputaților, D. hohenwart, în numele conservatorilor, s'a declarat în contra proiectului reformei electorale al guvernului. Acest proiect provoacă pericole grave pentru Stat, ruinând cu încetul temeliile clasei burgheze ți acea a țăranilor. D. Stadnicki, polonez, se teme că dacă acest proiect este adoptat, Rusia va obține o influență asupra maselor din Galiția. Campanii spaniolă în Maroc Madrid, 24 Octomb. Consiliul de miniștri a adoptat planul de campanie al ministrului de răsboiü. Se păstrează secretul. Țarul și Mac-Mahon Paris, 24 Octombre. Țarul a telegrafiat văduvei mareșalului de Mac-Mahon pentru a-i exprima părerile sale de ron. Ambii fii ai mareșalului s-au dus la ambasadă și au rugat pe d. de Mohrenheim să transmită Țarului mulțumirile lor. Arhiducele Albrecht in Germania Berlin, 24 Octombrie. Arhiducele Albrecht de Austria a sosit la 12. El a fost primit la gară de împăratul și de principii Enric, Frederic și Leopold i s’au făcut onorurile militare. Arhiducele s’a dus împreună cu împăratul la Potsdam, unde i s’a făcut o recepțiune strălucită. Azi a avut loc un prânz în familie, la care a luat parte ambasadorul Austriei. Mâine prânz de gală. Schimbări în diplomația sârbească Belgrad, 24 Octombrie. Colonelul Franasovici e numit ministru la Paris și la Bruxelles , iar d. Gheorghevici la București, in locul d-lui Boskovici, pus în disponibilitate. Revoluția din Brazilia. Un președinte de republică dinamitard New-York, 24 Octombrie. Herald află din Rio-de-Janeiro că amiralul Mello a proclamat pe Frederico Lorena, comandantul unui vas insurgent, președinte provizoriu la Desterro. Mello a anunțat în proclamațiunea sa că d Peixotto a încercat să-l ucidă, făcând a i se trimete un album, care conținea dinamită. AUDIENȚELE LA PRIMĂRIE • Dragostea Voinței Naționale pentru poporul bucureștean e nesfârșită. Nu se mulțumește să știe pe ce petrealcă, ce apă bea și cu ce se luminează acest popor; acum s’a apucat Vonța să solicite, în numele lui, audiențe și să c ritice pe cei ce nu le acordă la moment. Printr’o întâmplare inexplicabilă Voința, care face în minciuni concurență Adeverului, a spus și densa într’o singură zi două lucruri exacte. Dumnezeu și cititorii să-i ție seamă pentru această faptă ! Așa este, audiențe la primărie nu se acordă, decât de două ori pe săptămână, după ce solicitatorul arată motivele pentru care cere audiență. Așa este: serviciul alinierilor refuză publicului comunicarea planurilor stradelor. Aceste două măsuri, care par voinței atât de reacționare și ciocotești, au se, vede, nevoe de o mică explicație spre a fi înțelese de capetele înguste făcute după tiparul d-lui Cantacuzino. Datoria de căpetenie a unui primar este să lucreze la bunul mers al administrațiunei, iar nu să’și petreacă zilele cu primirea vizitelor. Pentru acest scop a decis în principiu să nu aibă decât două zile pe săptămână rezervate pentru audiențe, iar în celelalte să lucreze cu diferiții șefi de serviciu. Pretențiunea primarului de a impune fiecărui solicitator de audiere să’î comunice în rezumat obiectul cererei sale, este justificată prin faptul că zilnic stau la ușile primăriei ca și la ușile ministerelor—cum au stat în toate timpurile și sub toate guvernele—o sumă de oameni cari cer slujbe. Pe aceștia nu’i primește primarul în audiență și credem că nimeni nu’l poate învinovăți. Există în țara noastră și în deprinderile noastre un obiceiu rău, de care au avut să se plângă și d-nul D. Sturdza, când era ministru, și d-nul Fleva sau alt liberal, când era primar, pentru toate secăturile, pentru cestiunile cele mai mici care urmează să fie rezolvate de serviciuri, pentru a da o petițiune care urmează să fie depusă la registratură, publicul vrea să dea ochi cu ministrul sau cu primarul — obiceiu rău și fără folos chiar pentru reclamant, care perde două ceasuri sau două zile într’o afacere ce se poate termina în cinci minute, dacă s’ar adresa acolo unde trebuie. A mai rămas cestiunea refuzului primăriei de a comunica publicului planurile de aliniere a stradelor. Această măsură a fost luată de primărie spre a pune capăt unei negustorii ce se exercita pe o scară foarte întinsă. Sub pretext de a clădi sau de a cumpăra un foc, se prezenta adesea la serviciul alinierilor câte un domn, care cerea să i se arate planul unei strade, își arunca ochii pe densul, îl studia cu deamănuntul și îndată ce zărea pe plan o casă supusă exproprierei, domnul în cestiune se grăbea să cumpere casa, cerea autorizare sau reparație, care i se refuza pentru motivul că imobilul e supus exproprierea. Atunci cerea exproprierea și, la jurați, afacerea mergea strună pentru negustorul nostru. Primăria a procedat dar foarte înțelept, a dat dovadă de bună gospodărie, impunând proprietarilor să aducă ei planul imobilului lor și pe acest plan să însemneze serviciul tehnic punctele de aliniere, singurul lucru care poate interesa pe proprietar. Acum cine știe, poate că nemulțumitul informator al Voinței a fi tocmai vreun domn din categoria celor ce faceau operații despre care vorbirăm mai sus. Un mare gheșefi liberal Patru milioane și jumătate furați. — Escamotarea unui credit.—Șasesprezece milioane in loc de 12.— Cinci sute de mii de lei agiü.—Ce era acest agiu ? — 23,000 lei pentru un voiagiu la Londra. — Nacu-Carada.— Cinstea colectiviștilor. j Patru milioane și jumătate furați de tot vorbesc liberalii de cinstea conservatoare, desigur pentru ca să nu vorbim de cinstea liberală. In fiecare zi ziarele locale au ajuns un adevărat pericol pentru moralitatea publică, se screm pentru a spune țărei că dacă au făcut ei gheșefturi când erau la putere, dacă s’a traficat de la președenția consiliului de miniștri până la cea mai neînsemnată autoritate, apoi desigur același lucru se petrece și sub noi, sub partidul conservator. D’aci în fiecare zi, în fiecare număr al Voinței sau al vreunui alt pamflet liberal, nu găsește cineva decât acuzări ridicole de soiul următor: «Notarul X..., primarul Z... sau polițaiul Y... au luat câte cinci lei de la un nenorocit cetățean». Și adaugă: «Iată cinstea regimului!» Sau: «Alaltă eri sub-sub-perceptorul de la comuna“cutare a fost prins în momentul când lăsa să intre in oraș un sac de nuci, fără ca să perceapă cuvenita taxă». ^OCTOMBRE 1893 ANüNOllRI și INSERȚII äACa* spetit pag. IV........................0,40 ,ecla*gaS^................... III........................1,50 N........................2,50 n Paris anunciurile se primesc la Agenția Lavas, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23-Un exemplar 15 Bani Și iarăși adaugă : «Acesta este regimul hoților, iată cum se risipește averea țărei». De felul acesta sunt acuzațiunile de toate zilele. Daci liberalii trag concluzia că regimul conservator este regimul necinstei, și noi am făcut opoziție liberalilor. Dar noi când îî acuzam de fapte necinstite, veniam cu dovezi, noi ne bazam pe fapte când i acuzam de necinste. Presa opoziției a descoperit și a denunțat țărei gheșefturile unui Anghelescu, abuzurile unui Maican, hoțiile unui Stănciulescu, unui Simion Mihăilescu, etc. Pentru că liberală însă fără să găsească printre rândurile noastre vre-un Anghelescu, vre-un Stănciulescu, sau vreun Simion Mihăilescu, continuă cu ridicola lor companie, vom vorbi astăzi despre unul din numeroasele lor gheșefturi, în uma cărora au răsărit atâția milionari în partidul liberal. Este vorba de rescumpărarea liniei Cernavoda-Constanța, unde s’au mâncat patru milioane și jumătate. S’a vorbit de această afacere, dar nimeni până azi n’a vorbit cum s’au mâncat aceste patru milioane și jumătate. Avem s’o spunem noi pe baza unor recente descoperiri, care la deschiderea Corpurilor legiuitoare vor deveni oficiale. Escamotarea unui credit de la anul 1881 se hotărăște rescumpărarea liniei Cernavoda-Constanța, proprietate până atunci a unei companii enleze. După multe negocieri, guvernul heral, ministru de lucrări publice fiind pe atunci colonelul Dabija, vine în Cameră cu un proiect de credit de 12 milioane, valoarea fixată pentru rescumpărarea sus menționatei linii, în urma tratativelor ce se urmaseră cu compania engleză. Secțiunile Camerei discută proiectul și la 17 Iunie 1881 proiectul de credit pentru 12 milioane este votat de Adunarea deputaților. In anul următor, la 5 Martie 1882, proiectul este înapoiat Camerei de Senat, fiind amendat de maturul corp în sensul următor : In loc de 12 milioane, cât a votat Camera și cât ceruse guvernul, Senatul a votat 16.800 000 lei. Camera primind amendamentul Senatului, votează și dânsa suma de 16.800.000 lei pentru răscumpărarea liniei Cernavoda- Constanța. Iată cum se explică acest mister colectivist : Colectiviștii își făcuseră greșit socoteala: Ei au crezut că compania engleză primind pentru linia Cernavoda-Constanța—2 linii care nu costa decât 9—10 milioane cel mult—suma de 12 milioane, era să dea cuvenitul comision persoanelor influente din regimul colectivist care trataseră afacerea. De aceea au și cerut Camerei 12 milioane. După explicațiile însă pe care le-au avut cu compania engleză, au văzut că ei nu vor câștiga mai nimica, și atunci ce fac ? Se pun în relațiune imediată cu președintele societăței engleze, căruia îi țin următorul limbagiu: — Noi îți dăm 12 milioane, prețul rescumpărărei, dar d-ta ne vei iscăli convențiunea în care vom spune că țî-am numărat 16 milioane. Președintele societăței engleze primi și târgul se făcu. De la Cameră până la Senat un credit de 12 milioane a fost umflat până la 16.800.000 lei. Tot ce spunem este foarte adevărat. Pentru că din două una , Ori linia Cernavoda-Constanța trebuia plătită cu 12 milioane și atunci de ce Senatul liberal a dat 16.800.000, adică 4.800.000 lei mai mult, ori a costat 16.800.000 și atunci de ce guvernul liberal a cerut numai 12 milioane Camerei? Vor zice poate colectiviștii că guvernul lor a greșit cerând 12 milioane. Dar nici asta nu se poate susține, pentru că atunci când a cerut guvernul liberal Camerei 12 milioane, negocierile pentru răscumpărarea liniei erau terminate, afacerea era făcută și prețul deja fixat. Și apoi un guvern nu se înșeală cu cinci milioane întro asemenea chestiune. Dar gheșeftul deja destul de scandalos, ia proporțiunile unei adevărate delapidări a banilor Statului, fapt pedepsit de codul penal, cu care toată ziua ne asurzesc Voința Națională și Patrie. O delapidare de 500.000 lei Până aci am spus lucruri care s’au petrecut la lumina mare a zilei. Ceea ce vom povesti mai la vale este inedit. Căci delapidarea despre care ne ocupăm nu s’a descoperit decât abia acum. Se face răscumpărarea liniei Cernavoda- Constanța. Corpurile legiuitoare autorizează pe guvern să emită rentă în valoare de 16 milioane pentru ca să plătească compania engleză. Guvernul liberal emite renta și o emite în aur, căci așa au votat Corpurile legiuitoare și pentru că tot în aur era să fie plătită compania engleză. Să se noteze bine aceasta . Atât emisiunea cât și plata trebuiau să fie făcute în aur. Ce se descopere acum ? Se descopere că în socotelile, care s’au trimis Curții de compturi, cu privire la această răscumpărare, colectiviștii au trecut o sumă de alți cinci sute de mii franci plătiți ca agiu. Și cum justifică acest agiu ? Foarte ușor, pentru dânșii. In socotelile lor spun că au plătit 500.000 lei ca agiu pentru diferența între mărci germane în aur și lire sterline. Mai întâiu chiar așa să fi fost, aurul tot nu s’ar fi urcat la colosala sumă de 500.000 lei. Dar n’a fost așa. Colectiviștii erau obligați să plătească în aur companiei engleze, iar nu anume în ce monedă, lire, mărci, napoleoni sau lire turcești. Ei au primit aur de la emisiunea rentei și aur trebuia să dea companiei engleze. Clar și categoric, nu încape aci nici cea mai mică subtilitate. Cei cinci sute de mii lei, pe cari în socotelile lor le trec că au plătit pentru preschimbările mărcilor în lire sterline și cari au fost trecuți în cheltuelile extraordinare din budgetul de atunci, au fost pur și simplu mâncați, înghițiți de corifeii colectiviști în afacerea rescumparărei. Și se miră d. Ghermani că colectiviștii strigă și astăzi în contra desfiintăreîagiului ! ! Alți 23.000 lei Nu a fost destul gheșeltul cu 4 milioane, n’a ajuns colectiviștilor delapidarea celor 500.000 lei din banii Statului, au mai făcut după asta un ultim gheșeft. Trebuia ca cineva să meargă la Londra ca să iscălească convenția răscumpărărea cu compania engleză. Cine să meargă? D. C. Nacu, avocat al regimului de pe atunci, împreună cu d. Eugeniu Carada. Și dintr’un condeiu se dă d-lui C. Nacu 20.000 (douazeci de mii de lei) pentru călătoria sa la Londra, iar d-lui Carada 3000 lei. Dacă d. Carada s’a mulțămit numai cu atâta pentru călătoria sa la Londra, se vede că găsise mai ’nainte alte avantagii în această afacere. Nu trebue să se uite că și acești 23.000 lei au fost plătiți din cheltuelile extraordinare ale budgetului Statului. Cinstea colectiviștilor Fără comentarii. Aceasta este cinstea colectiviștilor, când țara are nefericirea să-l aibă în capul afacerilor. X. X. Rușii fu Franța (Prin fir telegrafie) Cuvintele de despărțire.—Darurile Lorenilor. —Lorenii la picioarele Țarului Paris, 24 Octombre. Câțiva din ofițerii ruși s-au dus să viziteze Versailles. Ei au prânzit la primărie. O mulțime enormă ia aclamat în continuă. Amiralul Avellan și ceilalți ofițeri au prânzit la Elisée. D. Carnot a anunțat amiralului că se va duce Vineri la Toulon. La dezert,președintele a zis : «Cu părere de räu vedem că se apropie ceasul când domnii reprezentanți ai marinei rusești vor părăsi Parisul, ale cărui sentimente de bucurie și de întristare au știut să le împărtășească cu atâta finețe și cordialitate. Vizita D-voastră ne va lăsa niște amintiri ce nu vor putea fi uitate. Sperăm că amntrile cu care veți pleca D-voastră vor fi tot atât de durabile. In numele Franciei întregi urez fericire și succes oaspeților și prietinilor noștri». D. Carnot a ridicat apoi un toast în sănătatea Țarului și a Țarinei. Amiralul Avella a răspuns : «Nu pot îndestul să exprim mulțumirile noastre sincere și profunda noastră recunoștința pentru marea și cordiala simpatie ce ne-a arătat poporul francez. Aceeași primire am găsit-o nu numai în orașele mari, ci și în cele mici, în sate ca și în cătune. Când lucrul acesta va fi cunoscut în Rusia vor porni de asemenea din toate părțile și chiar din sate urări pentru mărirea și pentru prosperitatea Frunții». Delegațiunile lorene au dat daruri oferite de Lorena ofițerilor ruși. D. Me-