Timpul, iunie 1894 (nr. 119-141)
1894-06-10 / nr. 126
ANUL AL ȘASESPREZECELEA. — No. 126 EDIȚIA JI. TREÎA ABONAMENTELE In țară pe un an...............................................40 lei „ pe 6 luni...........................................20 lei „ pe 3 lani..........................................10 lei Pentru streinitate, un an.........................50 lei Redacția și Administrația — 23.STRADA DOAMNEI.23 — Un exemplar 15 Bani Străinii în comerț I De multă vreme se vorbește la noi de chestiunea străinilor și în special de aceea a israelitilor, dar, până în timpul din urmă, era peste putință să ai idei precise și cunoștințe amănunțite , totul se mărginea la o vagă presimțire a pericolului de care e amenințat neamul nostru. Nimic limpede, nimic hotărit. Orice discuțiune serioasă era din pricina asta cu neputință , neîntemeiate pe cunoștința faptelor și a raporturilor, opiniunile nu se puteau susține decât cu afirmări greu de controlat, ceea ce înlesnea exagerațiunea fie într’un sens, fie într’altul și ținea departe de luptă pe oamenii serioși, pe cari firea nu-i iartă să socotească cu altceva decât cu realitatea. Starea chestiunei acesteia așa de vitale pentru noi a început însă de la un timp încoace să se schimbe. Mulțumită atențiunea pe care guvernul conservator a dat-o serviciului statistic și mijloacelor pe care i le-a pus la dispozițiune, o sumă de lapte destul de însemnată s-a adunat și lumina a început a se răspândi asupra chestiunei acesteia, ca și asupra altora multe. Firește, multe date mai lipsesc și o parte din cele strânse nu au toată preciziunea cerută; totuși un mare pas s’a făcut și astăzi nu mai suntem așa de defarmați ca înainte. Printre numeroasele și interesantele cercetări ce a făcut, direcțiunea serviciului nostru de statistică generală ne-a prezintat acum în urmă — în numărul 2 al Buletinului statistic general al României, anul II — un studiu de cea mai mare importanță pentru limpezirea chestiunei străinilor. Studiul e datorit d-lui C. E. Crupenski, directorul serviciului, poartă titlul de «Statistica firmelor comerciale» și se întinde asupra perioadei de de la 1884 până la 31 Decembre 1889. Dintre multele chestiuni privitoare la starea comerțului, pe care le îmbrățișează studiul acesta, vom căuta să relevăm pentru moment un singur punct: acela al locului pe care străinii, și în deosebi evreii, îl ocupă în comerțul nostru. Ființați în 18a9, in toată țara, 41.855 de firme, astfel împărțite: 23.681 în comunele urbane reședințe de județ; 3.062 în orașele nereședințe—adică la orașe, peste tot, 25.743—și numai 16.112 firme în comunele rurale. ceea ce face, dacă raportăm numărul firmelor , la numărul poporațiunii, că în 1889 erau în comunele urbane reședințe de județ 26.89 firme la 1000 locuitori, sau 37 locuitori pentru o firmă, în comunele urbane nereședințe 19.32 firme la 1000 locuitori, sau 52 locuitori la o firmă . In comunele rurale 3.43 firme la 1000 locuitori, sau 291 locuitori la o firmă , iar în medie pentru toată țara 7.35 firme pentru 1000 locuitori, sau 136 locuitori la o firmă. Din aceste firme câte erau românești, câte evreiești și câte ale altor străini? Greutăți insurmontabile pentru moment au făcut ca răspunsul să nu-l putem avea complect; pentru județul Ilfov, direcțiunea statisticei generale n’a izbutit să adune datele necesare clasificațiunii pe naționalități a firmelor. Avem însă dinainte un material destul de bogat pentru tot restul țării. Cele 36.385 firme, care rămân dacă scădem firmele din Ilfov, se împart astfel din punctul de vedere al naționalității, sau mai bine zis al protecțiunii : 20.262 firme române; 12.478 firme israelite; 3.645 firme străine. Adică, pentru 20.262 firme românești erau 16.123 firme neromânești. De ne-am opri aci, la suprafață, deja situațiunea ar fi destul de gravă, căci mica diferență dintre firmele românești și cele străine probabil că ar fi aproape nimcită dacă s’ar fi putut pune la socoteală și firmele din Ilfov. Și chiar de s’ar menține, ea e prea neînsemnată pentru ca să nu ne dea de gândit. Lucrurile stau însă cu mult mai rău, dacă cercăm să pătrundem în miezul lor. Atunci vedem că și mica superioritate pe care am întâlnit’o la suprafață e artificială, iar nu datorită propriilor noastre puteri. Trebuie se ținem samă, în adevăr, de popririle legale care împedică pe evrei și pe străini de a se lăți în sate după voia și puterea lor; trebuie să căutăm deci raporturile dintre firmele române și cele străine deosebit la sate și la orașe. Numai așa vom căpăta o vedere limpede și justă asupra chestiunei. Vom face aceasta în numărul viitor, cu ajutorul interesantelor date pe care ni le procură studiul d-lui director al statisticei generale. ------------------------♦----------------------- TELEGRAME Țareviciul în Anglia. Londra, 20 iunie. Yachtul «Steaua Polară» având pe bord pe Țareviciul a sosit după amiazi la Gravesand. El a fost salutat cu salve de tunuri. Personalul ambasadei rusești și un esquire al Reginei Victoria s-au urcat pe bord pentru a saluta pe Țareviciul. Acesta a plecat cu un tren special la Walt-on-Thames pentru a face o vizită prințului Ludovic de Battenberg. Situația în Maroc. Londra, 20 Iunie. După niște informațiuni din Tanger, Maiéi Mohamed, fratele mai mare al Sultanului, ar fi iscălit un act de supunere. Lisabona, 20 Iunie. Cuirasatul «Vasco de Gama » a plecat la Tanger. Este comandat de fostul ministru al marinei Ferreira de Amaral. Din Camera italiană. Roma, 20 iunie. Camera a respins cu 190 voturi contra 27 taxa de 48 de franci, propusă de partidul agrar pentru grâu. Ea a respins apoi cu 259 voturi contra 46 un amendament al d-lui Cavalotti, care a propus ca diferența între vechia taxă de 5 franci ,și cea de 7 franci propusă de guvern să fie afectată la constituirea unei case pentru muncitorii agricoli. Ea a adoptat prin ridicare și ședere taxa de 7 franci propusă de guvern. Finanțele sârbești. Belgrad, 20 Iunie. Negocierile între ministrul finanțelor și directorii băncilor, ca reprezentanți ai bondholders-ilor străini, sunt terminate. Cu începere de la 1-13 Iulie Banca Națională a Serbiei va face serviciul de casă. Grevă. Glasgow, 20 Iunie. Propietarii minelor din Scoția au hotărît să respingă toate propunerile in vederea unei înțelegeri cu muncitorii și de a se pregăti pentru a înfrunta greva, care va începe Marți. Inundațiile în Austro-Ungaria Viena, 20 Iunie. Apele scad cu încetul în ținuturile inundate , insă pericolul sporește în loc de a se micșora, căci ploaia continuă. Numărul victimelor omenești, mai cu seamă în Ungaria, este considerabil. Stricăciunile sunt enorme. Multe sate sunt fără resurse alimentare. Comunicațiile în Ungaria de Nord sunt în parte restabilite. Transportul grânelor în Rusia St. Petersburg, 20 Iunie. După declarațiunile ministrului de finanțe la comisiunea tarifelor, nu este de așteptat o reducere a prețului transportului decât pentru grânele din târgul Saratov. Celelalte tarife nu vor fi modificate. In contra Camerei lorzilor Londra, 20 iunie. Conferința Uniunii naționale-liberale, la care au asistat 2000 delegați, între care d.d. Labeuchère, Wilfrid, Samson, a adoptat o moțiune în care a zis că dreptul Camerii lorzilor de a ciunti sau a respinge proiectele de legi adoptate de Camera comunelor trebuie să înceteze. O altă moțiune votată invită guvernul să depuie un proiect de lege pentru desființarea dreptului de veto al Gamerii lorzilor. Un amendament al domnului Labouchère, prin care cerea desființarea Camerei lorzilor, a fost respins. —--------------------... »------------------------------- GUVERNUL CIOC0ESC Și închipuita bandă Marunțelu De ce sunt capabili conservatorii când prin batjocura Constituțiunei ajung la putere, aceasta o știm de mult. Guvernul junimisto lahovarist-conservator, care a vîndut țara străinilor pe terenul economic și care ne-a îngenunchiat în fața Europei, nu se dă în lături de la nici o infamie pentru ca să rămână la putere prin voința regală. Astăzi avem în mâini dovada unei nouă infamii, mult mai îngrozitoare decât afacerea Bedmar, exproprierile Pitești- Curtea de Argeș, etc., etc., — am putea urma o coloană întreagă de etc. Această infamie este închipuita bandă Mărunțelu, Screlea și Cimpoeru. Luni întregi, presa reptiliană și polițienească a îngrozit țara cu istorisirea tâlhăriilor unor bande de hoți care ar fi comis jefuiri peste jefuiri, omoruri peste omoruri în toate județele țării. Ceva mai mult, bătăușii regimului și ciocoii fără s ujbe au înghițit mii de lei din fondurile secrete sub pretext că acești bani se întrebuințează pentru urmărirea bandiților. Astăzi în sfârșit lumina s’a făcut și suntem în măsură să afirmăm că banda Mărunțelu, Cimpoeru, Schelea etc. n’a existat niciodată și că n’a fost ticluită decât de poliție spre a lovi în partidul liberal, înspăimântați de numeroasele izbânde ale marelui partid liberal-național, văzând că opiniunea publică urmărea cu cel mai mare interes mișcările noastre, guvernul a hotărît să amorțească un moment opiniunea publică atrăgându-i atențiunea spre altele. Zis și făcut ! Guvernul care a măcelărit poporul în ziua de 5 Aprilie, care a sequestrat pe Rege și a domnit timp de trei luni numai prin puterea baionetei, a înscenat atunci mizerabila afacere Mărunțelu, îmbrăcând țărănește pe agenții săi secreți simulând jefuiri, asasinate, urmăriri și prinderi de bandiți. Din această pricină tot interesul public a părăsit câtva timp mișcările partidului național-liberal spre a se ocupa de isprăvile presupușilor bandiți. La Fialkowski, la Luther, la Oppler, lumea care odinioară se întreba: «Unde e Sturdza ? S’a întâlnit Stătescu cu Fleva ? Sunt noutăți de la Mârzescu ?» lumea întreba: «Unde e Cimpoeru? Când vine Screlea ? Ce s’a făcut Mărunțelu ?» Astăzi în sfârșit infamia guvernului o dăm pe față și mâine vom dovedi cu acte în regulă cum a fost înscenată această mizerabilă comedie. Voința Națională. Cele care au primit legea creștină, Papa le reamintește că unitatea religioasă formează patrimoniul comun chiar în mijlocul competițiunilor pentru lucrurile omenești. Orientalilor le reamintește că străbunii lor au recunoscut pontificele roman la conciliile din Lyon și Florența, precum au făcut-o latinii și grecii. Papa constată că în acest moment Orientalii sunt mai bine dispuși către catolici. Promite că va menține riturile și privilegiile lor patriarhale. Papa cheamă mai cu seamă popoarele slave la unitate; invită de asemenea popoarele protestante, pentru ca toate să aibă aceeași credință, aceeași speranță și aceleași sentimente de caritate, bazate pe aceeași evanghelie. Enciclica stigmatizează ca inamică a unirii religioase secta masonică. Ea îndeamnă pe Francezi și Italieni mai cu seamă pentru a se scutura de jugul acestei secte, pentru ca concordia religioasă a popoarelor să conjure starea de resboiu actuală a Europei. Sfârșind, reamintește chestiunea socială, a cărei soluțiune a propus-o deja Papa, conform evangheliei, și chestiunea politică în privința căreia propovâduiește armonia între libertatea popoarelor și puterile guvernanților, oricare ar fi forma de guvernământ. Papa face apel guvernanților în favoarea unitaței religioase, pentru a evita ca sfârșitul secolului actual să nu semene cu sfârșitul furtunos al secolului trecut. ■---------- ... ♦ ----------------- (Numărul de mâine). ----------------------------------------------- Enciclica Papei (Prin fir telegrafie) Roma, 20 Iunie. In enciclica anunțată, a cărei publicare este iminentă, Papa zice că și dânsul, ca și Christos, vrea să cheme pe toți oamenii fără diferență de țară și de rasă la unitatea credinței. Pentru popoarele infidele, zice că biserica va continua cu o ardoare mereu crescândă opera sa de propagare a credinței. Vorbind apoi de popor Soarta proctulor căsătoriei emis in UNGARIA și «primejdioasă». — Presa austro-ungară despre reușita proiectului.—O ceartă în defavorul proiectului Azi, Joi, Camera magnaților din Budapesta va începe din nou discuția asupra buclucașului proiect de lege relativ la căsătoria civilă. Natural, spiritele vecinilor noștri sunt acum din nou încordate, așteptând cu curiozitate rezultatul noului vot, de la care atârnă radicale schimbări în politica Ungariei. Asupra sorților de reușită presa austroungară, chiar și cea favorabilă proiectului, nu e pe deplin lămurită și stă chiar la îndoială. Astfel Wiener Tagblatt, publicând interviewul corespondentului sâu pestan cu un membru marcant al Camerei magnaților, zice că în ședința magnaților de azi, Joi, proiectele de reformă bisericească vor fi din nou respinse. Pe de altă parte Magyar Hírlap susține pe baza «unor informațiuni temeinice» că proiectul va întruni de astădată — după «toate probabilitățile» —majoritatea. Contrariul s-ar putea întâmpla numai atunci când sprijinitorii proiectului nu s’ar prezenta la vot, iar adversarii lui ar alerga toți. Și această temere a ziarului maghiar pare a avea rostul ei. După ziarele opoziționiste din Buda Pesta, o ceartă ar fi izbucnit între ministrul-președinte Wekerle și «generalul» partidului liberal Coloman Tisza. Cauza conflictului se zice a fi nemulțumirea d-lui Tisza de modul cum s’a rezolvat recenta criză ministerială. D. Tisza se plânge că s’au eliminat din cabinet toți miniștrii de religie protestantă (afară de Szilagyi) și în locul conților Ludovic Tisza și Andreiü Bethlen s’au numit magnați catolici. Mai departe Tisza e supărat că Wekerle nu se arată față cu el așa de îndatoritor, precum se aștepta, și împrejurării acesteia i se poate atribui și neluarea în combinație a lui Ștefan Tisza, fiul bătrânului Coloman Tisza, care și el era candidat pentru un portofoliu. Acest conflict are deja oarecare urmări neplăcute pentru guvern. O rudenie a lui Coloman Tisza, anume baronul Radwanszky, care cu ocazia primei votări din Camera magnaților adusese la vot pe mai mulți dintre magnații guvernamentali, declară acum că, din cauză de boală, nu mai pate face asemenea servicii. Mai mult, când cu ocazia conferințelor relative la înjghebarea unui compromis, baronul Radwanszky fiind rugat de guvern ca să câștige în favoarea compromisului vr’o cinci magnați, a respins această cerere. Aderenții guvernului — zic ziarele opoziționiste — sunt foarte deprimați în urma acestor certuri Wekerle ar fi încercat să împace pe Coloman Tisza, oferind fratelui său Ludovic înalta funcțiune de custode al Coroanei, post refuzat de acest din urmă. VINERI 10/22 IUNIE 1864 ANUNCIURI șI INSERȚII Lini* 80 litere petit pag. IV.......................0,40 Reclame.......................... III......................2,50 v. » ...............» II......................5.— la Paris armncările se primesc la Agenția Savat, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23 -Un exemplar 15 Bani In astfel de împrejurări și după ce încercările de a înjgheba un compromis au rămas fără rezultat, sorții de a se forma o majoritate în favoarea proiectului căsătoriei civile nu par a fi tocmai mulți. Mâine, poimâne vom fi de altfel lămuriți și asupra acestei cestiuni. Eastern. ------------------------♦----------------------- IDEI NEGRE Cu ocazia expoziției de la Anvers a fost adusă în Belgia o mică populațiune de vreo două sute de indigeni din Congo. Ziariștii belgieni au avut curiozitatea să facă studii nu numai asupra exteriorului concetățenilor lor din Africa, ci și asupra interiorului lor, asupra «stărei lor sufletești». Cu ajutorul interpreților, ofițeri belgiani detașați la Congo, s-au adunat o mulțime de observațiuni care dovedesc gradul de filosofie, inteligența, gusturile și chiar aspirațiile unor șefi de triburi. Iată spre pildă una pe care n’ar desaproba-o nici un epicurian : — Ce te-a impresionat mai mult în țara albilor, în Mputu Europa ? a întrebat un ziarist din Bruxel pe un Bangala. — Multe lucruri, mendele (jupâne alb), ’s-a răspuns Congolezul. Dar, va spunemi, rogu-te, de ce toată lumea aleargă pe aci ? La noi când vine un alb, îl înconjurăm și’l privim cu mirare. Aci, ce de albi ! ce de albii pretutindeni numai albi. Toți sunt bogați și toți ne privesc cu curiozitate. Alaltă eri, când ne-am dus în grădina cu case de aur (expoziția), s’au grămădit pe lângă noi o mulțime de Wachenzi (sălbateci, el face aci aluzie la Zulușii din expoziție cari, când au intrat Dongolezii in expoziție, le-au jucat danțul lor răsboinic), ne-am oprit și dacă s’ar fi apropiat ’l-am fi primit bine (cu un aer de dispreț): sunt niște bieți sălbateci, cari n’au nici colibă. — Iți place aici? — Da. Ce țară frumoasă! Se vede că oamenii din Mputu sunt puternici fermecători. Voia să rămân aci câteva luni și pe urmă să mă duc acasă. Satul tătă e mare și frumos, dar îmi place mai bine apa care curge la poalele satului meu și iarba ’naltă unde mă ascund la vreme de nevoe, și obiceiurile națiunei mele, și femeile mele care sunt mai frumoase decât albele voastre palide. La mine, casa e mai mică, dare caldă și am clădit-o eu. Chimbechii (colibele) voastre sunt foarte mari, dar trebue să stați unii peste alții. Eu n’ași vrea să se culce cineva d’asupra capului meu Ceea ce mă miră mai mult este că pe la voi cresc stânci (pavagiul) și ierul (șinele tranvaelor) e lipit de piatră. Și apoi aveți vapoare care merg pe uscat (vagoane, omnibusuri). Dar de ce se fac la voi repede toate lucrurile? Vă e frică să nu vă prindă frigurile ori spiritele rele ? — Nu dar viața e scurtă și trebue să alergăm ca să ne câștigăm hrana de toate zilele. — Dar nu e un cuvânt să alergați așa. Ce femeile și roabele voastre nu sunt de ajuns ca să vă hrănească ? Swaboo, șeful tribului Razoko, e un om practic și un rar gastronom. El nu compară ideile, ci indivizii, și aceasta din punctul de vedere al comunităților vieței și al calităței comestibilelor. Ascultați-1: — E bună carnea de om? l’a întrebat tălmaciul. — Totul e bun în om. Nyama de om este foarte fragedă și nu e mai sărată decât altă carne. Nu se leapădă decât mațele și ceea ce conțin ele. (Delicat bărbat!) — Tot se mai mănâncă în tribul tau cadavrele pe care le aduce apa? Trebue să aducă multe dușmanilor Matamba- Tamba (Arabii stabiliți mai sus). — Ah ! Al dracului sunt Matamba- Tamba! Ăștia mănâncă toată țara pe unde trec. După ce trec el, pământul rămâne gol ca trupul unui sclav. Când sunt el aproape de o provincie somnul nu se mai așează pe pleope, femeile ne sunt violate și fuga ne sleiește puterile mai rea decât otrava. De când i-au omorât albii, bietul negru poate să închidă ochii ca să viseze noaptea și femeile pot să-și alăpteze puii. Ah ! (scuipând) arabul e curat mohilei (vultur răpitor). Dar de când ne-am împrietenit cu albii nu mai mâncăm cadavre din apă, ci numai pe dușmanii omoriți în răsboiu. Iată acum pe ambițiosul, pe omul politic . Muzuki Buike e mare șef al tribului Tangala, decorat de guvernul din Congo cu o medalie care poartă exerga: «Șefie indigenă recunoscută». Acest șef a zis către interlocutorii săi: — Bula Matari (Statul Congo) m’a recunoscut șef și am venit în Mputu. Eu ’mi am zis: mă duc în Mputu, unde vom deveni sdravăn și șiret ca un alb. Cu