Timpul, iulie 1894 (nr. 142-167)
1894-07-22 / nr. 159
E I* I ANUL AL ȘASESPREZECELEA^— No. 159 EDIȚIA A TREIA ABONAMENTELE In țară pe un an....................... 40 lei ’ „ pe 6 luni............................... 20 lei * pe 3 luni ..........................................10 lei Pentru streinătate, un an . .......................50 lei Redacția și Administrația 23.STRADA DOAMNEI, 23 Un exemplar 15 Bani III Nevoind sau neștiind sa înțeleagă un articol al Constituționalului, de vr’o două zile Voința ne distrează cu consideratiuni mai mult sau mai puțin nostime asupra rolului constitutional al Regelui. Ar fi fără nici un folos să ne amestecăm în această discuție, știut fiind mai ales că cu reaua credință a singurului organ liberal-național rămas în viață n’o poți niciodată scoate la capăt. In cursul desbaterii, însă, Voința a scăpat o mărturisire de mare preț, pe care trebue s’o relevăm și de care vom avea prilej să ne servim. Ca și cum ar fi susținut cineva că liberalii venind la putere nu vor putea să modifice unele din legile noastre, fiindcă Majestatea Sa se va opune, Voința scrie următoarele rânduri: «Și precum n’a uzat (Regele) de dreptul Său de veto la modificarea atâtor legi bune și la promulgarea atâtor legi stupide, astfel nu-1 va opune nici pe viitor, să fie siguri d-niî de la Constituționalul, căci Regele știe ce rol I-i dă constituțiunea noastră». Firește, legile bune, la a căror modificare nu s’a opus șeful Statului, sunt legile făcute de liberali, iar legile cele stupide sunt ale noastre; așa știe să vorbească organul marelui partid. Dar să nu ne oprim la banalități și să venim la mărturisirea de mare preț cu care se încheie citațiunea de mai sus. Va să zică: Regele știe ce rol i-l dă constituția noastră», încadrăm această declarațiune și o atârnăm pe unul din păreții redacțiunii. Apoi bine, onorabili și neprețuiți confrați, atunci ce soiü de treabă face partidul dumneavoastră întreg de șase ani de zile? Când Ion Brătianu își dădu demisiunea, văzând că-i copleșește ticăloșia partizanilor, și când Majestatea Sa primi această demisiune, un urlet fioros s-a ridicat din rândurile colectivității: «Regele a călcat constituțiunea! Regele a eșit din rolul său! Regele a violat pactul încheiat cu țara». Când, mai târziu, din cauza necesităților politice, Majestatea Sa a acordat guvernului conservator disolvarea, aceeași furie a cuprins cohorta liberală și aceleași strigăte s-au ridicat. Și în toată vremea, la întruniri, în presă, pe toate drumurile și pe toate cărările, partidul liberal-național a strigat și a țipat că Regele abuzează de prerogativele sale, că trece peste voința și conștiința țarei, că în ciuda constituțiunii a organizat un regim personal, toate acestea împănate cu sărate răutăți și cu arderate vorbe nerespectuoase, după gustul colectivist. Mai bine de șase ani ni s’au împuiat, urechile cu asemeni lucruri și acum, de-o dată, «Regele știe ce rol I-i dă constituțiunea noastră»! Cum să înțelegem asta ? E de prisos să ne batem capul, i-a scăpat Voinței vorba fără să-și dea bine seamă de valoarea ei și pentru că ’i se părea că ’i vine la socoteală, altfel n’ar fi scris’o. De altmintreli n’au fost așa liberalii în toată vremea ? Nu există șef de Stat mai corect constituțional decât M. S. Regele, când sunt liberalii la putere; în schimb, nu e pe fața pământului tiran mai odios decât M. S. Regele.... când liberalii sunt în opozițiune. In tot d’auna interesul a determinat judecata lor. Moderațiunea, linia dreaptă de purtare, tot d’auna au fost necunoscute partidului liberal , ori josnic lingușitor, ori violent și nerespectuos; corectitudinea i-a fost și i e necunoscută. Dar aceasta nu ne importă; e treaba colectivității să se explice cu opiniunea publică, care vede, judecă și nu mai uită acum așa de lesne ca ’nainte. Ceea ce ne interesează e mărturisirea involuntară pe care o face Voința, că «Regele știe ce rol I-i,dă constituțiunea noastră». Cum prevedem că în scurtă vreme, urmând apucăturilor sale neînfrînate, Voința va ajunge iar să atace pe Capul Statului, reținem această declarațiune spre a ne servi de ea. TELEGRAME Procesul de înaltă trădare în Serbia Viena, 31 Iulie Se vestește din Belgrad Corespondentei Politice că instrucția procesului pentru înaltă trădare contra cabinetului radical e terminată. Afară de vechii miniștrii, vor fi acuzați, de asemenea, pentru înaltă trădare de către ministerul public, d. Ranko Taiskî, vechiu deputat, președintele clubului radical, d. Sima Djacovici, secretarul consiliului din districtul Kragujewatz, și d. Alexandru Zurovici, vechiü institutor și primitor de impozite. Crima politică sau răsburare personală? Roma, 31 iulie. Agenția Ștefani află din Canea că un necunoscut a tras o lovitură de pușcă asupra guvernorului general, care a fost rănit la cap, însă foarte ușor pe cât se asigură. Guvernorul general se găsea la ministrul de finanțe într’o cameră din etajul de jos, a cărei fereastră era deschisă. Lovitura a venit de pe din afară. Nu se poate ști dacă e vorbă de o resbunare personală sau de vreo crimă politică. Reîntoarcerea regelui Milan la Niș Viena. 1 August Se anunță din Belgrad Corespondenței Politice că regele Milan va sosi la Niș săptămână viitoare. Această întoarcere grăbită ar fi după dorința regelui Alexandru. Un interview cu d. Paskci Viena, 1 August Noua Presă Liberă publică un interview al corespondentului său din Belgrad cu d. Pasici. D. Pasici declară că aprobă cu desăvârșire pasivitatea adoptată de partidul radical. El nu vrea să tulbure lucrarea de lămurire a situațiunei în Serbia. In privința Austro-Ungariei, d. Pasici declară că radicalii nu voiesc sa depășeze programul Balcanilor, de atâtea ori definit de d. Kalnoky, adică desvoltarea independentă a Statelor Balcanice. Cholera Maestricht, 31 Iulie Papă aseară s-a înregistrat 13 cazuri de holeră, dintre care 6 mortale. Marsilia, 31 Iulie Primarul afirmă că la Marsilia nu există nici o urmă de epidemia holeriformă. Carantina impusă corăbiilor care vin din acest port nu este deci nici decum justificată. Maestricht, 1 August pri 7 cazuri noul de holeră. Nici un deces. ILUSTRISIMUL TOBOC A tout seigneur, tout honneur, zice proverbul francez. Pentru bătăușii săi, Voința Națională a rezervat pururea locul de onoare, pagina I-a a gazetei, și astfel ne silește și pe noi să răspundem pe aceeași pagină. Organul d-lui Dimitrie Sturdza se ocupă cu multă sîrguință de câtva timp despre alegerile epitropiilor bisericești și ne vorbește în numărul său de la 19 Martie despre neorinduelile întâmplate la biserica Pantelimon. Ca orice ziar care... nu se respectă, organul colectivist nu poate să spue neapărat decât minciuni și să arunce în sarcina guvernului vina neorînduelilor. Negreșit că alegerea nu s’a petrecut în regulă și dovada cea mai bună despre aceasta este faptul că votul s’a anulat. In darea de seamă a alegerei, dare de seamă făcută de Voința Națională, întâlnim un nume care odată citat este de ajuns ca să înțeleagă și un copil mic cine a fost vinovat, cine a provocat scandaluri, cine în fine a făcut imposibilă o votare regulată. Acest nume este acela al cetățeanului liberal Nae Rădulescu, pe care Voința nu-l semnalează. Cine este acest Nae Rădulescu ? Nimeni altul decât ilustrisisimul Toboc! - Toboc, șeful de bande, care sub guvernul Ion Brătianu devasta redacțiile, e Toboc care spărgea capetele opozanților, e Toboc al cărui simplu nume te face să te cutremuri de groază. De câte ori n’a răsunat numele séu în întrunirile publice, în sălile Corpurilor legiuitoare, de câte ori n’a fost scris în toate ziarele și pronunțat cu desgust de d-nii Palladi, Fleva, D. Brătianu, de toți în fine afară de prietenii săi de la Voința ! Singură prezența acestui individ la o alegere dovedește cu prisosință ce căuta acolo și ce e în stare să facă! De altmintrelea să se pară bine celor de la Voința că s’a anulat alegerea căci le putem împărtăși un mic amănunt care nu este de loc în favoarea lor. De curiozitate, urmându-se cu despcerea scrutinului înainte spre a se vedea care ar fi fost rezultatul, s’a dovedit că ar fi isbutit candidatul nostru cu peste 30 de voturi majoritate! Ce e desgustător în toate acestea, e faptul că, după șapte ani de opoziție, colectivitatea reapare tot hidoasă, scârboasă ca odinioară, că nu e în stare să se miște fără leprele sale din trecut și că mâine dacă va veni la putere, va forma, iarăși un guvern de Toboci și de Ulmeni ! Voința își închipuește că este de ajuns să puc o mască pe mutrele bandiților săi ca să nu fie recunoscuți și că botezând pe bătăușul său Toboc — Nae Rădulescu — e suficient ca să inspire încredere. Cam greu ! Sunt prea numeroase victimele bătăușului ca să nu-l recunoască și să strige: «!Toboc! Nae Rădulescu. Nae Rădulescu! Toboc! E unul și același bătăuș colectivist». Resboiul dintre China și Japonia (Prin fir telegrafic) Londra, 31 iulie. Se anunță din Șangai agenției Reuter că după niște știri private din Tien-Tsin cuirasatul chinez Chenyen, vasul cel mai mare și cel mai modern al marinei chineze, a fost scufundat ori de către Japonezi. Se asigură că alți două încrucișători mari chinezești construiți probabil de Armstrong au fost prinși și nimiciți de Japonezi. Sangai, 31 iulie. Printre europenii uciși pe bordul lui «Kowshing» se află căpitanul Hannecken, fost ofițer german, care de 25 de ani era în serviciul Chinei și ocupa o poziție însemnată. Londra, 1 August. Se vestește din hangai agenției Reuter că Japonezii ar fi atacat pozițiunile chineze pe lângă Yuchan, însă ar fi fost respinși cu mari pagube. Perderile Chinezilor ar fi puține. Japonezii voiesc a retrage trupele lor din Seul, pentru a întări armata lor lângă Yuchan.Londra. 1 August. Agenția Reuter anunță că Japonia a declarat în mod formal räsboia Chinei și a avizat eri pe reprezentanții puterilor străine la Tokio. Guvernul englez va proclama neutralitatea sa și va face fără întârziere cele de trebuință pentru apărarea intereselor engleze. Tokio, 1 August. O notă a ministrului afacerilor străine adresată reprezentanților puterilor străine expune situația dintre China și Japonia și conchide asigurând că guvernul japonez este dispus întotdeauna de a admite discuția propunerilor pacinice compatibile cu situația actuală și demnitatea Japoniei. Petersburg, 1 August. «Ziarul de Petersburg» declară că silințele guvernului rusesc in privința afacerilor din Corea aveau de scop, încă de la început, de a împedica ca un conflict deschis să isbucnească între China și Japonia. Rusia, în înțelegere cu Englitera și cu celelalte puteri, a dat guvernelor din Peking și Tokio sfaturi de prudență și a propus de a retrage în același timp trupele chineze și japoneze deșertând Corea, VINERI 22 IULIE (3 AUGUST) 1894 ANUNCIURI șI INSERTU Linia 30 litere petit pag. IV......................0,40 Reclame....................„ III ....... 2^50 1 —. . " ^ . y-5j In Paris anunciurile se primesc la Agenția Maras, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23 -Un exemplar 15 Bani apoi de ia regula neînțelegerea pe cale diplomatică. Atacul Japonezilor în contra Chinezilor este regretabil, dar nu poate să întârzie demersurile începute în favoarea împăciuirei. Se speră că puterile, mulțumită înțelegerii lor, vor reuși prin sfaturile lor să împedice resbelul și să menție [autonomia politică a Coreei, care poate păzi în cel mai înalt grad toate intereseleor de față. ---------------------------------------------------- Anarhia internațională O conversație cu un fost agent al poliției secrete din Paris. — Neglijența serviciului de siguranță. — Unde se plămădesc comploturile anarhiste ? In câteva articole precedente, ziarul parisian L'Echo de Paris a demonstrat că serviciul de siguranță și prefectura poliției din Paris fuseseră prevenite că anarhiștii aveau să încerce a asasina pe președintele Republicei și față cu aceste acuzațiuni funcționarii vizați au tăcut din gură ori s’au mulțumit să pledeze circumstanțele ușurătoare Cu toate acestea, ca să dovedească în mod evident că sunt întemeiate toate învinuirile aduse funcționarilor superiori ai siguranței și ai prefecturei de poliție, unul din redactorii ziarului Uncho de Paris a intervievat pe un fost agent al poliției de siguranță, care i-a povestit următoarele asupra planurilor anarhiste: Mulți ani de arendul, povestește fostul agent, am fost însărcinat, atât în țară cât și în străinătate, cu misiuni oficioase cu caracter politic. Anul trecut mă aflam la Londra cu misiunea de a observa mișcarea anarhiștilor. Reușit, grație unor vechi cunoștințe, să contractez serioase relațiuni printre ei. Misiunea mea era să aflu ce plănuesc el pentru viitor. Asupra acestui punct eram nu se poate mai bine informat și ca probă despre aceasta este faptul că eu cel dintâiü am avut în mână corectura placardei întitulată Carnot ucigașul, pe care am trimis-o la Paris unde a sosit chiar în ziua când apărea și la Londra. Această placardă conținea înjuri g 0solane și amenințări precise la adresa președintelui. Poliția n’a știut să împedece Introducerea ei în Franța, unde știu că s’a răspîndit într’un număr considerabil de exemplare. Aceasta se petrecea cu câteva zile înainte de sosirea marinarilor ruși la Toulon, iar nu a doua zi după executarea lui Vaillant, cum s’a zis. In momentul acesta moartea fostului peședinte al republicei fusese hotărîtă de anarhiști. După cele ce am aflat din Londra anarhiștii proiectau atunci să atenteze la viața d-lui Garnet când se va duce la Toulon să visiteze escadra rusă. Dar cu ocazia călătoriei la Toulon se luaseră măsuri extraordinare de precauțiune : președintele a fost escortat cum se cuvenea și, dacă în această epocă nu s-a petrecut nimic anormal, nu fără un suspin de ușurare multe persoane oficiale văzută pe d. Carno, întorcăndu-se teafăr la Elysen. In timpul perioadei sărbărilor rusești, s’au luat măsuri serioase pentru păstrarea ordinei. Dar trebue să mărturisesc că s’au cheltuit și multe parale din fondurile secrete. Efectivul brigadei de la Elysen n’a fost nici o dată complect. Eram la Bruxel în luna lui Aprlie ; aci aveam câteva cunoștințe in lumea anarhista. Printre militanții cunoscuți era unul ca e, de dimineață până seara colporta formule de explosive. Era un chimist de o forță extraordinară; găsise, el însuși, procedeuri de amestecare a forcitei cu alte produse chimice, amestecuri care in caz de explozie trebuiau să producă rezultate înfiorătoare. Grație mijlocirei unui chelne,- am făcut cunoștință cu chimistul, și după o scurtă conversație am înțeles că omul acesla era unul dintre cei mai primejdioși făcători de rele. Deși bine îmbrăcat, individul acesta părea să ac ’mi-a povestit că a suferit mult în viața sa, înțelesei, deși nu ’mi-a spus-o pe față, că nu mâncase din ajun. In momentul conversației noastre erau șapte ceasuri seara I Ii oferit o piesă de două franci, dar n’o primi decât cu condiția ca în schimb să-mi dea douăzeci de formule de explosive descoperite de curând, în mare parte de către el. Luai acele formule și ’1 invitai să mănânce cu mine. După masă îmi făcu următoarea destăinuire : — Știi amice, că președintele Carnot n’are s’o mai ducă mult? Anarhiștii au să-l trimită pe lumea ceal’altă la curse, în ziua când își va face plimbarea anuală la Loughcamps. Te asigur că se isprăvește cu el. Findcă eu mă prefăceam că nu prea dau atențiune la vorbele lui, tovarășul reluă. — Mi se pare că nu prea crezi! El bine, gravează-ți bine în memorie vorbele mele și aduți aminte de ele la ocazie. Acestea se petreceau în Aprilie. Comunicai șefului meu ceea ce aflasem și, spre a ’i atrage toată luarea aminte asupra atentatului ce se proiecta, adăugai la sfârșitul raportului cuvintele: «Mai ales sâ nu luați chestiunea aceasta ca o glumă», îmi dedei întâlnire cu anarhistul pentru a doua zi, dar nu l’am mai văzut. Peste câteva zile aflai pentru ce n’a venit la rendez-vous . La hotelul, unde ne dedesem întâlnire, sosise un detectiv englez, a cărui prezență îi fusese semnalată. Nu știm dacă, lovitura pe care trebuia să o dea la Paris fiind împiedecată de mobilizarea forțelor polițienești, criminalii și-au schimbat tactica și s-au rezervat pentru un moment mai propice, pentru călătoria la Lyon, călătorie anunțată deja. N ași putea spune ce corelațiune există între raportul meu și faptele petrecute. Tot ce pot constata e că poliția fusese prevenită. Azi nu mai am nici un raport, nici direct, nici indirect, cu administrația. Este dovedit că cei a căror datorie de căpetenie era să apere pe președinte de un atentat posibil, l’au abandonat într’un moment critic. Se zice că președintele ar fi insistat, la eșirea de la banchet și câteva minute înainte de comiterea crimei, ca să se lase lumea să se apropie de landoü. Trebue să mă închin înaintea mărturisim persoanelor autorizate care certifică ordinul dat de d. Carnot, dar în tot cazul prudența cea mai elementară dicta să nu i se satisfacă dorința. Era așa de ușor să i se amintească președintelui numeroasele amenințări pe care le primise ! Dar nimeni nu s’a gândit la aceasta. De altfel nici nu era greu pentru poliție să cunoască mișcările anarhiștilor, fiindcă printre dânșii au fost și sunt întotdeauna trădători. In numărul inculpaților urmăriți ca făcând parte dintr’o asociațiune de răafăcători și al căror proces va veni curând înaintea curtei cu jurați, e un individ, dosit, care a figurat multă vreme în statele poliției secrete ! Sunt sigur că dacă poliția ar vrea, ar fi mereu în curent cu toate mișcările anarhiștilor. Dar fiind că cea mai mare parte dintre militanți, dintre tovarășii capabili de a comite o crimă, umblă prin toată lumea, cele mai multe comploturi se organizează în străinătate Acolo ar trebui supraveghiați. Un biurou internațional unic de informații ar da rezultate excelente, dar bănui că națiunile nu s’ar învoi asupra acestei chestiuni. Combaterea pelagrei la noi E lucru cunoscut că una din boalele care bântuie și decimează în largă măsură lunea noastră rurală, este și pe Nu o zi în care să nu se înregistreze mai multe cazuri de moarte din cauza acestei lățite boale. Ingrijat de tristele ei urmări, guvernul conservator a început să se ocupe de ideia combaterei acestui flagel. Spre acest scop d. P. Carp, ministrul domentilor, a însărcinat pe eminentul nostru medic dr. I. Neagoe, unul dintre cei mai buni conoscători în ale pelagrei, ca să studieze în țările bântuite de această boală măsurile eficace pentru combaterea ei. D. doctor I. Neagoe, care a plecat în misiune la 28 Decembre 1893 și s-a întors la 14 Februarie a. c., și-a înaintat ministerului domeniilor interesantul său raport, din care ne facem o plăcere a extrageri noi — după Buletinul ministerului agriculturei, etc. — următoarele părți importante : In Austria, pentru combaterea pelagrei, — zice d. dr. Neagoe — Camera centrală din Viena votase deja în anul 1888 suma de goopo florini, din care, după unele încercări, s-au clădit, în anul 1889, două cuptoare de pâine sistemul«Giuseppe Manzini» și mai multe puțuri artesiene, rămânând încă neatacat un rest de 7.000 fl. Cuptoarele de pâine sunt: unul in comuna (i Terzzon, aproape de lagunele Aquileei, și altul în comuna uRuda». Ambele comune sunt centrele localităților infectate de pelagră și de malaria. Pelagra, produsă prin exclusiva nutrire cu porumb, ca rezultat al mizeriei, iar malaria prin ape stagnante, ce se găsesc tot d’a’una în formațiunea lagunară, prin puțuri rele, care debitează o apă de infiltrație stricată și încărcată cu germenul malarie — pe care știința astăzi îl numește «Plasmodium Malariae». Rezultatele câștigate cu aceste două cuptoare de pâne, care funcționează abia de patru ani, sunt admirabile. I