Timpul, decembrie 1894 (nr. 264-287)
1894-12-04 / nr. 267
I f ■-4 *> fi ANUL AL ȘASESPREZECELEA. — No. 267 EDIȚIA A TREIA DUMINECA 4/16 DECEMBRE 1894 ABONAMENTELE ANUNCIURI și INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV.....................0,40 ;V fepepe................. m................2,50 ‘ * *■' IT 5, — I» 1-anunciurile se primesc la Agenția r‘,*,țara«, 8 Place de la Bourseia și Administrația TRIDA DOAMNEI, 28 -Un exemplar 15 Bani In țari pe an an......................................40 lel „ pe 6 luni .....................20 lei ., pe 3 luni .......... 10 lel Pentru streinfttate, an an.........................50 lei! Redacția și Administrația — 22.STRADA DOAMNEI.22 — Un exemplar 15 Bani După patru zile de desbateri obositoare, discuțiunea adresei a atins în fine punctul ei culminant prin magistralul discurs pronunțat era la Cameră de d. Alexandru Lahovari. Nu putem da act decât o palidă idee despre această cuvântare maestră, care a atins toate cestiunile ridicate de opozițiune, ne vom mărgini astăzi a o aprecia în rezumat, rezervându-ne a o publica în urmă in extenso. D. ministru de externe a început prin a stabili însemnătatea cuvintelor ce pornesc în asemenea ocaziuni de pe banca ministerială și rezerva la care este constrâns un consilier al Coroanei în unele cestiuni. După ce a trecut repede peste clișeurile repetate și răsuflate ale oratorilor opozițiunei față cu guvernul, d. Lahovari a făcut o comparațiune sdrobitoare între stabilitatea care domnea în sferele guvernamentale in timpul viziratului brătienist și stabilitatea conscientă și rezonată care domnește sub regimul conservator. D-sa a arătat că, cu toate că avem un șef respectat și recunoscut, miniștrii noștri nu sunt niște umbre, niște unelte oarbe care se duc și vin, după cum poruncește stăpânul. După aceasta, marele orator a trecut în revistă faptele și reformele săvârșite de guvernele conservatoare care s’au succedat la putere de la 1888 încoace și, trecând la eterna plângere a opozițiunei în privința presiunei electorale, a dovedit într’un mod victorios și cu acte netăgăduite că sub regimul liberal alegerile nici nu exista. Din contră, sub conservatori libertatea presei și a întrunirilor a fost respectată; acest fapt nu se poate contesta de nimeni, în ce privește calomniile și acuzațiunile aruncate de liberali, cum că s’ar fi vărsat sânge în alegeri, d. Lahovari a amintit cum se purtau adversarii noștri când erau la guvern nu numai în alegeri, dar și în timp ordinar, maltratând pe ziariști, devastând redacțiile, comițând tot felul de acte violente, sub ocrotirea unei magistraturi ce era la ordinul guvernului. Conservatorii din contră s’au lepădat de două mijloace de presiune electorală: ei au creat inamovibilitatea magistraturei au vândut moșiile Statului la țăși fani, în loc să le vândă la particulari. Vorbirnd de sistemul de clevetire și de minciună adoptat de colectiviști, domnul Alexandru Lahovari le-a aruncat o apostrofă teribilă, zicându-le: «Ați vorbit de pieile roșii; ar fi trebuit să vorbiți și de pieile care nu roșesc nici odată». Minoritatea liberală nu s’a putut stăpâni față cu loviturile ce le primea și a recurs la mijlocul întrebuințat adeseori de cei slabi. Văzând că nici prin argumente, nici prin fapte nu pot ține piept sdrobitoarei elocințe a ministrului, ei s’au pus pe scandal, întrerupând sistematic pe orator și împiedicându-l de a vorbi, așa că președintele a fost silit a suspenda ședința. Prin această procedare adversarii noștri au dovedit slăbiciunea lor actuală și de ce vor fi capbili în ziua când vor fi în majoritate. Dacă acum când sunt într’o infimă minoritate voesc să ne terorizeze, ’și poate oricine închipui la ce grad de violență și de autoritarism vor ajunge când vor fi la putere. După ce spiritele s-au mai liniștit, oratorul a reluat șirul argumentațiunei sale și a respins la acuzarea ce se aduce guvernului că întrebuințează bătăuși în alegeri. D. Lahovari dovedește cu fapte pipăite că sistemul bătăușilor a fost inventat și perfecționat de liberali. Mai mult încă, d-sa arată că ei au mers până a introduce în legea electorală dispozițiuni care fac din actele de violență ce se săvârșesc în alegeri de către bătăuși niște delicte politice și le deferă la jurați. Așadar, instituțiunea bătăușilor este pusă de liberali sub ocrotirea legei. Trecând la imputarea cum că conservatorii ar fi divizați, oratorul arată cum bărbații noștri politici au putut avea păreri deosebite în unele cestiuni, dar că s’au pus de acord și s’au unit pe tărîmul ideilor, pe baza unui program comun pe care ’l urmează cu sfințenie, pe când liberalii au dat spectacolul unor diviziuni care au mers până la ura între frați. D. Lahovari a amintit cum liberali ca d-nii Fleva, Paladi și chiar Dumitru Brătianu au cerut darea în judecată a lui Ion Brătianu și conservatorii au fost acei cari s’au opus la acest act de resbunare politică, care ar fi adus pe banca acuzaților pe un bărbat care a avut fericirea de a prezida la acte istorice ce vor rămânea neșterse din istoria țarei. Dar d. Lahovari a adus și un alt fapt care arată până la ce punct liberalii ști a se contrazice de azi până mâine și cu câtă ușurință ei aruncă altora epitetele de trădător. D. Nicolae Crețulescu scrisese pe la 1878 o broșură în care exprima părerea că trebuia să cedăm de bună voe Rusiei partea noastră de Basarabia. Să fi auzit atunci înjurăturile pe care le-a suferit din partea liberalilor . Majoritatea din Senat a propus de a se declara d. Crețulescu trădător de patrie, de a se șterge numele său din cartea neamului nostru, etc. Abia trecură douâ luni și trădătorul Nicolae Crețulescu ședea pe banca ministerială alăturea cu Ion Brătianu și, după patru luni, era trimis ministru al țarei la Petersburg. Iată corectitudinea, sinceritatea și onestitatea cu care procedează adversarii noștri în materie de onoare personală și politică. De aceea, esclamă cu drept cuvânt d. Lahovari, «nici acuzațiunile d-stră nu ne supără, nici laudele d-stră nu ne ar bucura!» In fine ministrul de externe a terminat discursul său vorbind de cestiunea națională. D-sa a arătat că cestiunea este străveche și și-a exprimat cu drept cuvânt mirarea cum d-lui D. Sturdza ,’i-au trebuit 17 ani, 12 ani de guvern și 5 de opoziție, pentru a vedea că există o cestiune națională în Transilvania. Oratorul amintește modul crud și anti-național cu care a procedat guvernul liberal față cu Transilvănenii, expulzându-i și disolvând societatea «Carpații», care avea mult mai puțină importanță decât Liga culturală. Atunci d. Kogălniceanu a interpelat guvernul și Ion Brătianu i a respuns categoric că luptele între Unguri și Români nu’l privesc și că numai el este râspunzător de direcțiunea politicei interne a Statului român. In urmă d. D. Sturdza a zis că a expulzat pe Transilvăneni și a disolvat societatea „Carpații“ pentru a pune capăt greutăților din afară. Noi nici nu expulzăm pe nimeni, nici nu disolvăm Liga, căci nu avem legi pentru a o face și fără legi nu întră în obiceiurile noastre de a lucra, dar nici nu facem scuze, nici nu umilim țara. In ziua când, prin imprudența opozițiunei, am fi siliți să ne umilim, vom face loc altora cari se înțeleg mai bine decât noi în această meserie rușinoasă. D. ministru de externe a amintit intervențiunile ce s’au făcut de unele State în afacerile interioare ale altor țâri și a arătat că aceste intervențiuni sau au fost urmate de resboiu sau n’au isbutit, costând mult pe puterile care le-au întreprins, cu toate că erau puteri mari. D. Lahovari dovedește că prin agitațiuni nesocotite nu putem decât să exercităm o înrîurire răafăcătoare asupra desvoltărei cestiune naționale în Ungaria și să mărim suferințele fraților noștri. Oratorul a sfârșit prin declarațiunile următoare: Guvernul nu intervine în cestiunea transilvană, precum nu primește ca alții să intervină în afacerile noastre interne El menține legile noastre cu sfințenie. N’a disolvat Liga, a respectat libertatea presei lăsând’o să se exprime liber în lăuntru și în afară asupra cestiunei. N’a oprit manifestațiunile legale, dar va opri manifestările sgomotoase și insultătoare pentru țări străine, fie ele făcute de studenți, cari au scuza unei inimi calde, fie de către alții, cari n’au această scuză- Spada României, al cărei mâner este ținut de mâna înțeleaptă a Regelui Carol, nu va fi trasă de către un nebun sau de vreun agent provocător în mijlocul unei mulțimi inconșciente. Afacerile României vor fi conduse în cabinetul ministrului de externe cu concursul și aprobarea d-stră. Gestiunea transilvană va fi rezolvată prin înțelepciunea moderaților din ambele tabere, căci oamenii pasionați agită, dar numai bărbații moderați rezolvă cestiunile. In ce privește cestiunea însăși, rea și fără care se acuză guvernul. El nu este nepăsător, dar corect și prudent, căci știe marea răspundere pe care o are. Aceste cuvinte, precum și discursul întreg au fost acoperite cu aplauze prelungite, ceea ce dovedește că ele reprezintă simțimintele și ideile marei majorități a Parlamentului. Cuvântarea d-lui Al. Lahovari este opera unui bărbat de Stat consumat și totodată o pagină strălucită a istoriei noastre parlamentare. Țara întreagă și partidul nostru în special pot fi fericiți știind că destinele Statului român sunt în mânile unui guvern compus din asemenea bărbați. ------------------------------------------------namentale desmint știrea sosită din Tiflis după care guvernul din Bitlis ar fi invitat pe notabilii armenieni să iscălească o adresă care să desmintă excesele trupelor turcești și ar fi arestat pe acești notabili în urma refuzului de a iscăli. —---------—---------------------------------- TELEGRAME Syon de criză la Paris Paris, 14 Decembre. In timpul serii s’a răspândit la bursă știrea în privința unei crize ministeriale. Relațiunile dintre Rusia și Turcia Constantinopole. 14 Decembre. Știrea din isvor englez de pretinse rele dispozițiuni care s’ar fi manifestat prin răceala cu care Țarul a răspuns la telegramele de felicitări ale Sultanului, este lipsită de temeri. Agenția din Constantinopole o tratează de invenție rău-voitoare, misiunea lui Fuad Pașa probează contrariul celor ce se spun. Aceeași agenție spune că e autorizată să declare că, contrar știrilor răspândite, regularea chestiei cu patriarhul armenian gregorian este datorită inițiativei private a Sultanului și nici de cum la o presiune exercitată asupra Inălțimei sale. Cercurile guver ne cresteau riiscoalelor In chestiunea răscoalelor țăranilor din primăvara trecută, doui deputați au luat cuvântul cu prilejul răspunsului la mesagiu : D. Barbu Ștefănescu Delavrancea și d. Rosetti Tetzeanu. Cel d’întâiu a vorbit dându-șî denumirea de țăran—țăran de la oraș din Delea Nouă, care n’a pus piciorul prin sate în timpul răscoalelor, care nu posedă o palmă de pământ și n’a trăit între țărani decât vara din când în când spre a schimba aerul și a lucra mai în liniște la confecționarea unui volum de istorioare. D. Barbu Ștefănescu știe din ale sătenilor ceea ce poate să știe gazetarul opozant care culege faptele spre a trage dintr’ânsele concluziuni defavorabile guvernului. D. Rosetti Tetzeanu este proprietarul care de veci a trăit la moșia d-sale între săteni, le-a dat mână de ajutor la caz .4» ^.**IȘî4- 1â ~ ««î.rtimîi ff'nhiî UV iiW WjA U» AUguJMV J.V. UIle-a dat povețe bune. In timpul răscoalei s’a găsit printre dânșii și a văzut tot ce s’a petrecut. A cules din gura lor toate motivele de nemulțumire care i-au îndemnat să se răscoale, să nesocotească autoritățile și să dea naștere represiunei. In urma acestor discursuri, presa opozantă, chemată să declare unde este adevărul, nu găsește destule injurii spre a batjocori pe d. Rosetti Tetzeanu, care a îndrăsnit să arate cu de amănuntul micile motive care încet încet au întărîtat pe țărani până ce i-au scos din fire. Tetzcanu e un ciocoiu, îmbogățit din munca săteanului, Tetzcanu e un mizerabil. Pentru ce ? Pentru că a văzut pe bolnav de aproape, a asistat la desvoltarea și la desnodământul crizei, iar Barbu Ștefănescu cu semenii săi, cari zi cu zi au turnat untde lemn peste foc, aprinzând răscoale și prin gratii și prin scris, sunt niște martiri cari se sacrifică pentru populațiunile rurale ! Și cine judecă astfel pe deputatul din Bacäu ? E oare vreun alt locuitor din județ care să aibă dreptul de a vorbi ? E vreun asuprit ? Nu, căci toți aceștia nu ar avea decât laude de adus bărbatului de inimă, gata a ’și da și cămașa pentru consătenii săi. Acei cari au îndrăsneala să arunce înjuri d-lui Rosetti-Tetzeanu se numesc Barbu Ștefănescu. Carada și companie, cari n’au avut vecinie nimic de oferit sătenilor de cât ceva vorbe frumoase botezându-i talpa sau stejarul țărei și carii și închipuesc că numele Ștefănescu sau Carada e prin sine destul de țărănesc pentru a fi echivalent cu o diplomă de bun sătean. Cu aceleași lacrimi cu care la înmormântări bocitoarele cu plată plâng moartea unui necunoscut, plânge și d. Delavrancea soarta țăranilor noștri. ■------------------------♦-----------------------pe când oratorul făcea o citațiune mai mult sau mai puțin franțuzească,l-a întrerupt, enervat : — Maigrissez-nous, avec votre franșais, Monsieur Barbo 1 Incolo. Camera, cu o atențiune pe care o explica mai mult respectul ce datorește Parlamentului decât interesul ce merita cuvântarea oratorului, a ascultat în liniște întreaga litanie a d-lui Barbu Ștefănescu. Și această jertfă, după liberali, se numește lipsă de respect pentru libertatea cuvântului țarî, după patru zile de acuzațiuni și de insulte continue, a luat cuvântul d. Al. Lahovari ca să explice țărei—opoziția ar fi nemulțumită cu orice răspuns T s’ar da—purtarea guvernului și modul sau de a vedea în chestiunile aduse în discuție. Dar abia intrase în subiect ministrul afacerilor străine, și minoritatea, fără motiv, chiar fără pretext, începe să vocifereze așa încât, timp de o jumătate de oră, băncile opoziției ofereau aspectul unor cuști de menagerie. Această conduită incalificabilă este cea mai bună dovadă de respectul ce profesează opoziția pentru libertatea cuvântului. Dovada, cum vedeți, era inutilă, pentru că Tobocil și reprezentanții lor ’și-au făcut deja de mult proba. --------------------------------------------- Libertatea cuvântului Nu e acuzațiune pe care liberalii s’o fi repetat mai des—poate fiindcă n’o crede nimeni—decât aceea că conservatorii nu respectă libertatea presei și a cuvântului. Libertatea presei ? Dar citați numele unui ziar sau ziarist — fie din Dobrogea măcar—care să fi fost impedecat de auza, nu de libertatea presei, ci chiar de licența ei. Libertatea cuvântului? Dar care întrunire, de când și de unde, fosta tulburată de conservatori ? Atât de respectuos a fost regimul de azi pentru libertatea cuvântului încât, pe timpul campaniei electorale, primarul capitalei a pus gratis la dispoziția opozițiunei localurile de școale primare pentru a se întruni și a deblatera în special contra d-lui Filipescu. Și cine aduce aceste acuzațiuni ? Partidul care, fiind la putere, întemnița pe ziariști, devasta redacțiile și spărgea cu bâta întrunirile ce se țineau în săli care se închiriau, de către opoziție, cu mii de lei pe zi ! Acestea când erau la putere. Ce fac azi, când sunt în opoziție ? D. Barbu Ștefănescu a recitat, în mijlocul celei mai absolute tăceri, colecția pe trei ani a Voinței Naționale. Două ședințe le-a ocupat d. Barbu Ștefănescu declamând anecdote și fapte diverse care, după expresiunea spirituală a unui confrate, își vor serba în curând centenarul — și nimeni nu l’a împiedicat de la satisfacția naivă de a crede că spune lucruri noul și interesante. Numai d. C. Stoicescu, la un moment, DIN GERMANIA (Prin fir telegrafie) Berlin, 14 Decembre. Reichstagul a discutat interpelarea d-lor Paasche și Friedberg, naționali-liberali, în privința modificării impozitului zahărului. Spre a Înlătura prejudiciul cauzat de taxa de impozit al zahărului german în străinătate, d. Paasche propune sporirea primei de exportațiune. Secretarul de stat d. Posadowsky zice că grava situație a industriei zahărului provine din tratamentul diferențial ce suferă din partea Statelor Unite, precum și din supra-producțiune. Dar cancelarul și Statul vor da întotdeauna acestei chestiuni cea mai bine-voitoare atențiune (A plause). D. Richter cere un nou tratat de comerț cu America. D. Marschall declară că guvernul german a protestat în contra supra taxei zahărului. D. Cleveland a invitat congresul în mesagiul sau de a revoca această supra-tixă, trebue așteptată deciziunea congresului. Urmarea discuției pe mâine. Mâine de asemenea discuția cerere de urmărire în contra d-lui Liebknecht, Berlin, 14 Decembre. Reichsanzeiger publică o ordonanță datată de la 15 ale lunei unde se spune că întreaga administrație a protectoratelor împreună cu toate autoritățile, toți funcționarii cari depind de divizia colonială a ministerului afacerilor străine trec sub răspunderea directă a cancelarului. Cu toate acestea divizia colonială va rămâne, pentru relațiile cu statele străine și pentru politica generală, sub ordinele secretarului de stat la afacerile străine. ------------------------------------------------ Scene spinoase la Camera italiană Telegraful ne-a adus pe scurt relațiunea scenelor turbulente petrecute pe muntele Citorio în jurul «hârtiilor d-lui Giolitti». Chestia aceasta era să devie aproape o cutie a Pandorei. Sunt oare atât de compromițătoare actele acestea ? D. Giolitti voise să le dea spre citit câtorva deputați; aceștia l-au povățuit însă să le publice. Giolitti nu i-a ascultat, ci le-a adus în Cameră și a voit să le predea președintelui. Biancheri le-a respins în mod energic. Crispi s-a pronunțat contra publicării lor. Doui opozanți violenți, Coppino și Cavallotti, propuseră alegerea unei comisiuni de cinci deputați pentru primirea și cercetarea documentelor sustrase de la judecătorul de instrucție. Camera a ales o comisiune, care a petrecut o noapte întreagă cu citirea actelor. Lumea a așteptat cu impactență ședința Camerei de la 80 Noembrie, în care trebuia să se citească raportul comisiunei de cinci. Iată un rezumat al desbaterilor : Imbriani, întrebând care va fi soarta judecătorului de instrucție și a procurorului, cari s’au ocupat cu procesul băncei romane, ministrul de justiție Calenda respunde că ambii magistrați au fost tre-