Timpul, ianuarie 1895 (nr. 1-24)

1895-01-24 / nr. 19

ANUL AL ȘAPTE­SPRE­ZECELEA.­ No._19R­OTyIA IV TREIA MARȚI 21 IANUARIE (5 FEBR.) 1895 ABONAMENTELE In țară pe un an ........ . 40 lei „ , pe 6 luni .......... 20 lei pe 3 luni...................................10 lei Pentru streinătate, un an.......................50 lei Redacția și Admin­ist­rația — 23. STRADA DOAMNEI. 23 — Un exemplar 15 Bani CA COPIII Ați băgat de seamă? De cât­va timp și anume de când s’a stabilit înțelegerea între guvern și președinții Corpurilor le­giuitoare asupra proiectului mine­lor. Voința doaga copiilor.Națională a dat în Acum nu mai are de lucru cu d. Carp, ci cu d-nii Cantacuzino și Manu. Onorabilii președinți ai Corpuri­lor legiuitoare au capitulat, me rog, după socoteala Voinței­, ei au îngenunchiat în fața d-lui Carp, care le-a pus piciorul pe grumazi. Și, întocmai cum fac copiii, or­ganul liberal scornește tot soiul de fleacuri pentru a îmboldi amorul propriu al președinților: da că d. Carp și-ar fi bătut joc într-o sec­țiune a Senatului de vederile d-lui Cantacuzino, ba că cutare intim al ministrului domeniilor ar fi vor­bit cu dispreț de președinții Cor­purilor legiuitoare și așa mai de­parte. Cum să discuți asemenea nimi­curi ? Nu poate nimeni crede că pa­tronii Voinței sunt așa de simpli în­cât sâ nu priceapă cum că, atunci când într’un partid se ivesc deose­biri de vederi asupra unui punct oare­care, aceste deosebiri se pot înlătura printr’o înțelegere onora­bilă, fără ca unii sau alții să ca­pituleze. In special, în chestiunea minelor, de­oare­ce proiectul guvernului a primit câte­va modificări provocate tocmai de obiecțiunile președinților Corpurilor legiuitoare, cum mai poate fi vorba de vr’o capitula­ți­une din partea d-lor Cantacuzino și Manu? E multă probabilitate că d-nii de la Voința înțeleg aceasta tot așa de bine ca ori­care. Și tot probabil e că nu-și vor fi închipuind—de­și la liberali multe sunt cu putință—că cu scor­nituri copilărești vor putea să bage neînțelegeri între guvern și preșe­dinții Corpurilor legiuitoare. Atunci cum trebue să ne ex­­plicăm atitudinea Voinței! O singură explicare e posibilă. Partidul liberal a contat foarte mult pe o desbinare a partidului conservator în chestiunea minelor. Au sperat liberalii că înțelegere nu se va putea face cu nici un chip și că guvernul va eși cel pu­țin micșorat în putere și prestigiu­ ,de nu se va retrage. Dar înțelegerea s’a făcut și spe­ranțele liberalilor s’au evaporat. Cine e vinovat, în ochii parti­dului liberal, pentru această dure­roasă decepțiune? Neapărat că, în primul rând, o­norabilii președinți ai Corpurilor legiuitoare, domnii Cantacuzino și Manu. Aceștia sunt de vină, căci nu trebuiau să se înțeleagă cu nici un chip și să facă astfel jocul par­tidului liberal Și pentru asemenea mare vină, ei nu pot scăpa nepedepsiți; de aceea, siliți vor fi să citească în Voința Națională, măcar timp de o lună, că au capitulat în chip ru­șinos în fața d-lui Carp, că nu sunt oameni de principii și de caracter și alte năzdrăvănii de același soiü. Din fericire, președinții Corpuri­lor legiuitoare își au de mult și solid făcută reputațiunea, așa că n’au să se prea îngrijească de mâ­nia Voinței. Supărarea acestui organ, din po­trivă, trebue să-i măgulească, căci se dovedește că bine au lucrat; numai laudele Voinței ar putea să-i mâhnească. Paguba tot a liberalilor va fi, căci făcând politică cu copiii, vor ajunge să fie tratați cum se tra­tează nevârstnicii. -----------------------------------------------------­ T­ELEGRAME Alegerea patriarh­ului ecumenic Constantinopole, 2 Februarie. Monseniorul Anthymos, mitropolitul insu­lelor Lero si Kadyno, a fost ales patriarh­ ecumenic. Afacerea ambasadorului marocan Madrid. 2 Februarie. Toți miniștrii ți toți ofițerii casei regale, precum ți mai mulți generali au făcut vi­zită ambasadorului Marocului. Pare stabilit că generalul Fuentes e nebun. Câți­va ofițeri cari prânzeau erl la oțel și faceau zgomot, au fost arestați și conduși la închisoarea militară pentru ca­­ au refuzat să se liniștească. Madrid, 3 Februarie. Ancheta în afacerea generalului Fuentes, care a lovit pe ambasadorul Marocului, con­tinuă : se crede că generalul Fuentes va fi pus sub observația medicală, spre a se con­stata starea sa mintală. Ambasadorul Marocului a făcut vizită d-lui Sagasta și d-lui Ganovas. Revoluția din insulele Sandwich Londra, 2 Februrie. Reuter află din Honolulu că toți șefii re­­voluțiunii au fost arestați și trimeți înain­tea unui consiliu de resbel ; trei dintr’iuții s’au recunoscut culpabili. Ex-regina Lilinokalani a fost arestată subt acuzarea de participare la revoluție. Finanțe americane Washington, 2 Februarie Cheltuelile pe Ianuarie au întrecut veni­turile cu 6.719.048 dolari. Convingerea ge­nerală este că se vor emite in curond 100 milioane de obligațiuni­­ la suta rambursa­bile in 30 ani. Răsboiul din Madagascar Zanzibar, 2 Februarie. Hovașii au încercat fara succes la 23 Ia­­nuarie să bombardeze Tamatave , dar au fost reduși repede la tăcere de către avizul «Pa­pin» ți bateria de uscat. Hovașii au avut un tun demontat. Starea sanitară este destul de satisfăcă­toare. Arestarea unor anarh­iști Roma, 2 Februarie. O perchiziție făcută la numiții Ravaglia ți Capelli a adus arestarea lor în urma des­coperirei de embleme și inscripțiuni anar­­­histe, precum ți de mașine infernale omo­­râtoare, printre care trei bombe. Ravaglia a mărturisit că el a fabricat a­­ceste bombe, că el a aruncat pe acea din ziua arestării lui Paul Lega­ll pe acea de la 20 Septembre 1894. Alți doui complici au fost de asemenea ar­estați. Criza ministerială din Norvegia Cristiania, 2 Febrarie. Regele a chemat pe d-nii Sivert și Nielsen, președinții Camerelor, pentru a-i consulta a­­supra crizei ministeriale. Afacerea Giolitti Roma, 2 Februarie. Opimone asigură că ministerul public n-a implicat pe d. Giolitti în procesul funcțio­narilor acuzați de sustragere de documente la Banca romană, fiind-că, ca ministru, tre­buia, în virtutea art. 47 al Constituțiunei, să fie dat la judecată de Cameră și judecat de Senatul constituit în înaltă Curte de justiție. Finanțe grecești Oficialul publică un decret, hotărând ca veniturile ți cheltuelile pentru 1895 să fie regulate după proiectul supus Camerei. Ra­tificarea acestui decret va fi cerută Camerei îndată după convocarea sa. Câte­va ziare critică decretul ca necorect. Congresul morarilor din Petersburg Petersburg. 2 Februarie Congresul morarilor a decis să redigeze un program pentru congresele periodice care se vor ține la Petersburg, să fondeze un bi­­rou pentru protegerea intereselor morarilor și să stabilească sindicate în diferite ținu­turi ale imperiului pentru exportul făinei Congresul cere scăderea tarifelor exportu­lui numai pentru făină ți la transporturile din interior ți pentru rămășițele de grâu. Petersburg. 3 Februarie Congresul morarilor a decis să fie seamă de exportul făinei rusești pe piețele Engli­tezei, ale Egiptului și porturilor asiatice ale Mării Negre ți Mediterane­. Din Petersburg Petersburg. 3 Februarie Consiliul băncei internaționale din Peters­burg a decis să urce capitalul de fondațiune de la 13 la 18 milioane ruble. Daunele curtei familiei imperiale, soțiele și fiicele demnitarilor civili ți militari ți co­loneii­ regimentelor din Petersburg au fost prezintați împărătesei în sala de concert a palatului de iarnă, împărăteasa purta o ro­chie albă și ordinul Catherinei, b­aroul Dricul săracilor a condus Sâmbătă la ultimul locaș pe d. G. Păucescu, un mic avocat din București, încetat din viață după două luni de boală. Sărmanul om, lipsit de ori­ ce mijloace, s­a luptat cu moartea, primind medica­mente de la un spital, încălzind camera în care locuia cu ceva lemne adunate de pomană din când în când de la un ve­cin milos și hrănindu-și cu un codru de pâine trupul său atrofiat. Acest sfârșit mizerabil ne-a umplut su­fletul de amărăciune și de indignare când ne-am adus aminte că d. Păucescu era un membru devotat al partidului liberal și un membru al baroului din București. Indiferența celor de la clubul liberal nu ne-a surprins, căci ei nu’și risipesc dra­gostea și banul de­cât pentru acei cari se pun la rândul întâiu în întrunirile pu­blice și bat toba mare în fața statuei lui Mihaii­ Viteazul. Ei împodobesc cu mii de cunune coșciugul lui Meschin, dar nu scot măcar pălăria de pe cap când trece carul funebru care conduce pe Păucescu la cimitir. Nepăsarea însă a baroului bucureștean și în special nepăsarea consiliului de disci­plină al acestei corporațiuni ne-a re­voltat. Avem aici în București peste 400 avocați cari plătesc o cotizație anuală de minimum 60 lei fie­care, tocmai în sco­pul de a veni la caz de nevoe în ajuto­rul confraților lor izbiți de vre-o boală sau de vre o nenorocire. Se adună prin urmare pe fie­care an peste 20.000 de lei care sunt lăsați sub administrația consiliului de disciplină toc­mai spre a ajuta pe cei în lipsă, și ră­mâi uimit când afli că un avocat a mu­rit fără nici o îngrijire, a fost îngropat cu furgonul primăriei. La ce mai stau în capul consiliului de disciplină cei șapte avocați, în cap cu d. Dimitrie Gianni, dacă pot asista impa­sibili la o asemenea rușine pentru ba­roul nostru ? Ne vor răspunde poate că cotizațiu­­nile adunate nu sunt suficiente spre a satisface toate nevoile. Suntem siliți să-i credem, mai ales când vedem că aceste cotizațiuni în loc de a fi întrebuințate cum ar trebui, se distribuesc celor ce au greaua sarcină de a păstra într'un dulap colecția Boerescu sau jurisprudența Cur­ței de casație. Indiferența consiliului de disciplină pentru baroul întreg nu o tragem nu­mai din faptul că el nu s’a gândit să vie în ajutorul unui avocat bolnav. Nu­­ zilnic sunt mii de fapte mărunte care ne dovedesc că nici prestigiul, nici demnitatea, nici interesele baroului nu au apărători în actualul consiliu de dis­ciplină. Și dacă d-nii cari fac parte din acest consiliu au nevoe de ceva lecțiuni spre a învăța cum trebue să se poarte, îi în­demnăm să treacă pe la unele din nu­meroasele corporațiuni car­e există în Bu­curești, cum e spre exemplu : societatea Peleșul, societatea Ajutorul, societatea Căruțașilor, a Birjarilor, etc. etc. Aceste societăți sunt compuse din oa­meni cu mai puțină cultură, dar negreșit cu ceva mai multă inimă de­cât d-niî Tache Gianni și C-nne. Mrdiiul vaporului „Ella“ O telegramă ne-a comunicat róul nau­fragiul acestui vapor. Iată amănuntele: Marele vapor transatlantic «Elba», apar­ținând companiei «Norddeutscher Lloyd», plecase Marți, 29 Ianuarie s­. n., din Brerna spre New-York. Mercur­ dimineața, pe când traversa marea de Nord, «Elba» a fost lovită de vasul englezesc de cărbuni «Crathie» și s-a scufundat. Coliziunea s'a Întâmplat la 47 mile la sud-vestul farului de lângă Hoek. Era foarte întuneric. Toți pasagerii se culca­seră. Sguduitura a fost teribilă. «Crathie» străpunsese partea unde sunt mașinele. Apa acoperi imediat partea d­inapoi a Elbei». Nici un pasager din clasa I nu a fost scăpat, ci numai 5 din clasa II. Lovitura a fost urmată de o zăpăceală groaznică. Fie­care căuta să ajungă lun­­trele de scăpare. Unul din pasagerii scăpați, Hoffmann, povestește: Două luntre fură coborâte; una se scufundă imediat. Din persoanele ce se aflau­ pe luntrea aceasta a scăpat numai o femee, Anna Boecker. După 20 de minute, pe când femeia și copiii se co­­borau în luntre, se scufundă de o dată «Elba». Luntrea cu 20 de persoane scă­pate a fost purtată de valuri timp de 6 ore. După aceea a întâlni luntrea de pes­cari «Wildflower» și o trase la mal, lângă Lowestoft. După lista pasagerilor, se aflau pe «El­ba» 53 de pasageri de clasa I, 86 de clasa II și vre-o 150 de ofițeri, mateloți și servitori ai vaporului. Au perit prin urmare vre-o 270 de oameni. Pe timpul catastrofei erau multe va­poare prin apropiere. Pe «Elba» s-au a­­prins imediat după coliziune o mulțime de rachete. Știrile sunt oare­cum contrazicătoare în privința primelor momente după coli­ziune. Unul din pasagerii scăpați susține că ofițerii ar fi căutat să tacă imediat re­gulă, dând comanda: «întâi femeile și copiii in luntre!» Alți pasageri povestesc că ar fi domnit din capul locului panica cea mai mare. Căpitanul K. de Gessel a rămas pe punte și a comandat până în ultimul moment. Cei scăpați sunt: Unii pasageri, primul inginer, un ofițer, patru mașiniști, șapte mateloți și două conductori de busolă. O depeșă din Londra dă amănuntele următoare : Când s’a întâmplat coliziunea, era încă întuneric, atmosfera a fost însă limpede pentru că era o vijelie mare. Ză­păceala a fost deci enormă. Oamenii aler­gară din cabine, cel mai mulți aproape despuiați. Luntrele de scăpare fură cobo­râte, dar dispărură printre valuri și oa­menii pieriră. Un pasager, Peter Pomierski din Prusia, se ținu de resturile unei lun­tre scufundate și fu scăpat de luntrea cea­l’altă. Pentru că s’au coborît mai multe lun­tre, se presupune că vezi-una sau două din ele ar putea să fi fost scăpate. Până acum nu se știe încă nimic. * * * Asupra acestui naufragiu Agenția ro­mână ne comunică telegramele următoare : Rotterdam, 2 Februarie Vaporul «Crabhie» a fost sechestrat și pus sub pază judiciară. Căpitanul, pilotul și mateloții cari erau de gardă In timpul ciocnirei au fost ascultați de justiție Au declarat că nu știu­ unde și cu care vapor ciocnirea a avut loc, nici dacă vaporul s’a scufundat. N’au auzit strigăte de disperare. Londra, 2 Februarie D. Foster, deputat din Lowestoft, a trimis împăratului Wilhelm condoleanțe cu ocazia desastrului vaporului «Elba» și a primit de la Împărat o telegramă de mulțumire Inioralare a mareșalului Canrobert (Prin fir telegrafie) Paris, 2 Februarie: înmormântarea mareșalului Canrobert s-a făcut azi în mijlocul unei afluențe mari. O mulțime enormă se afla pe parcursul cortegiului, cu toate că era un rrig foarte mare. Trupele garnizoanei făceau garda. Personagiile principale s-au dus direct la Invalizi. După ceremonia religioasă la biserica Invalizilor, ministrul de resbel a mulțumit corpului diplomatic pentru strălucitele do­vezi venite din străinătate și a făcut alu­zie «la vocea elocinte care evoca era amin­tirea de la Saint-Privat». A zis că sângele generos vărsat în Crimea trebuia să dea naștere stimei reciproce neperitoare și so­lidarității care unesc azi Francia și Rusia pentru menținerea păcii lumii. Mareșalul Canrobert s-a opus la St. Privat unui ina­mic înverșunat cu o energie de neuitat sdrobit de număr, el a lăsat pentru tot­dea­una semnul sau sângerând și glorios pe pământul ce patria a pierdut. După asta trupele au defilat și corpul a fost coborît în cavou. Printre coroanele depuse pe coșciug se observă acelea a reginei Engliterei, rege­lui Italiei, coloniei italiene, a armatei ru­sești. Pe tot drumul, mulțimea își scotea pă­lăria cu respect. Familia, mini­trii, generalii, corpul di­plomatic și archiepiscopul de Paris au a­­sistat la ceremonie. ANITNCIURI și INSERȚII Lini» 30 litere petit pag. IV , .­­ . 0,40 Reclame.............. „ III..................2,50 • . • . II •#,­I« Pari» anunciurile se primesc la Agenția Ba­va», 8 Place de la Bourse Mr.. . -----­­ 1 ^Redacția și Administ­rația STRADA DOAMNEI, 23 — n exemplar 15 Bani Răsboiul chinezo-japonez (Prin fir telegrafic) Hieroshima. 2 Fib­uarie Oficial. Luarea forturilor Wei-Hai-Wei este rezultatul cooperațiunei dibace a flo­tei și a armatei. Apărarea Chinezilor, având in vedere forța localităței, a fost destul de slabă. Forturile au fost luate după câte­va ore. Cu toate acestea câte­va forturi s-au părat cu tărie. Perderile din ambele părți sunt mari. Atacul diviziei a 6 a japoneză a început în zori de zi, în același timp cu focul bastimentelor japoneze în contra for­turilor din Sud-Vest. Divizia a 6-a a oco­lit fortul Rai-d­es-vas­se, l’a atacat și l’a luat la 5 ore după amiazi. Lupta a con­tinuat. Chinezii s’au retras în urmă. Shanghai. 2 Februarie Se asigură din izvor sigur că miniștrii Angliei, Franciei și Rusiei la Tokio și la Peking au primit de la guvernele lor or­dinul de a sfătui China și Japonia să se înțeleagă asupra condițiunilor de pace. Londra. 2 Februarie Reuter află din Che­ Foo că forturile Vestului Wei-Hai-Wei au fost luate la 30 Ianuarie după o resistență vine O cano­­nieră japoneză s’a scufundat; depozitul de iarbă de pușcă a făcut explozie ; sunt mulți morți. Forturile din estul orașului Wei- Hai-Wei n’au fost încă luate. Timpul urît împiedică urmarea operațiunilor. Londra. 2 Februarie Reuter află din Shanghai că se asigură acolo că un cuirasat și două torpiloare japoneze au fost puse în neputință de luptă de forturile insulei Liu-Kung-Tan. Flota chinezească se află încă la Wei-Hai-Wei. Hieroshima. 3 Februarie Mandatele negociatorilor de pace chi­nezi fiind găsite foarte defectuoase, auto­ritățile japoneze au refuzat de a trata și au invitat pe Chinezi să plece. Chinezii vor pleca mâine la Nagasaki sub pro­tecția autorităților. Yokohama. 3 Februarie O depeșă oficială de la 1 Februarie anunță că fortul Paichigatso lângă Wei- Hai-Wei și corăbiile de resbel japoneze au îndreptat la 31 Ianuarie focurile lor în contra corăbiilor chineze, care au trebuit să se refugieze spre a nu fi lovite de inamic. Știrile asupra situației la Wei-Hai-Wei sunt contradictorii. Ziarele japoneze anunță că zece corăbii și câte­va torpiloare au fost prinse După o altă știre două co­răbii japoneze s-ar fi scufundat și o alta ar fi foarte stricată. Din Republica franceza — Prin fir telegrafic — Paris, 2 Februarie. Cariera. Ministrul de resboiu este între­bat dacă este adevărat că o parte a ma­terialului de resboiu destinat pentru Mada­gascar a fost încredințat spre transportare unei companii engleze. Generalul Zurlinden răspunde că gu­vernul s­a adresat unor companii engle­zești pentru transportarea unor canoniere fluviale și a unor bărci, pentru că nici o companie franceză nu este organizată pen­tru aceasta. Mai mulți deputați cer rezilierea con­tractului. D. Richot obiectează întârzierea ce s-ar ivi în transportare. Ministrul de resbel zice că ministrul marinei refuzase de a se însărcina cu a­­ceste transporturi. Minstrul marinei respunde că ar fi tre­buit să dărâme pereții navelor mari de transport. A trebuit deci să se adreseze la navigația privată. D. Lockroy declară că are încredere în patriotismul ministrului marinei. Ordinea de zi pură și simplă primită de d. Ribot s’a votat. D. Ribot respunde la o chestiune asupra crizei monetare. Zice că părăsirea baterii argintului este regretabilă, dar numai o înțelegere a puterilor poate să rezolve chestiunea în favoarea bimetalismului. Oratorul speră că se va reveni la siste­mul bimetalismului. Berlin, 2 Februarie. Reichsanzeiger publică depeșile schim­bate între împăratul Wilhelm și fiul ș ginerele lui Canrobert. Adaogă telegrame fiului mareșalului, care zice: «Am dure­roasa onoare a comunica Majestății Voa­stre moartea tatălui meu, mareșalul Can robert» și respunsul împăratului: «Adân mișcat de știrea care-mi sosește, ți­t și vă esprim condoleanțele mele sincere. Mo­știi și tatăl meu mi-au vorbit adesea d bravul mareșal și au exprimat în pri­vința lui admirația și respectul cel ma profund».

Next