Timpul, iunie 1895 (nr. 121-144)

1895-06-25 / nr. 141

ANUL AL ȘAPTE­SPRE­ZECELEA.— No. 141 EDIȚIA A TREIA SAMBATA 24 IUNIE (6 IULIE) 1895 în țară pe un an.........................................40 lei !­ „ pe 6 luni.........................................20 lei , pe 3 luni.........................................10 lei Pentru străinătate, un an...........................50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0.20 bani numeral la Agence de joumaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. Redacția și Administrația — 23, STRADA DOAMNEI. 23 — Un exemplar 15 Bani abonamentele TIMPUL ANTI­CITĂRI și INSERȚII tiiu­a 80 litere petit pag. IV......................0,40 Reclame....................„ III...........................2,50 . ••••.” 11.....................5.­In Paris anunciurile se primesc la Agti[ia B­aikis, 8 Place de la Bourse •v / '/ Redacția și Administrația­­ 23, STRADA DOAMNEI, 23 — — Un exemplar 15 Bani­­!­" Fiind­că veni vorba... Fac ce fac colectiviștii, și gândul tot la alegeri, prin tot zgomotul, prin toate urletele, își aduc aminte că nu peste mult va suna ceasul încercărei și nu știu ce să -și facă capului. Căci el știu bine că în­cercarea va fi foarte primejdioasă pentru șleahta lor, va fi poate cea din urmă. De aceea de pe acum cearcă să răsucească lucrurile și să ame­țească lumea. Se știe cât de sdrobitor efect a avut pentru colectivitate liniștea și indiferența cu care guvernul și partidul conservator au primit fai­moasa și caraghioasa retragere din Parlament a minorităței. Spera­seră colectiviștii să dea o straș­nică lovitură și când colo au pri­mit ei una, se așteptaseră să a­­­runce zăpăceala și descurajarea în rândurile majorităței, și când colo majoritatea și-a continuat și sfârșit lucrările fără a băga măcar în seamă că neprețuita minoritate nu mai răspundea la apelul nominal. Capetele strâmte care conduc turma colectivistă nădăjduiau să li se facă măcar cinstea unei disol­­vări imediate a Parlamentului, și dacă n’ar fi câștigat nimic din alegeri, ar fi fost totuși un succes moral, căci disolvarea imediată ar fi arătat că regimul e silit să fie seamă de partidul colectivist și nu poate merge înainte fără «con­lucrarea» lui. Grozavă reclamă și-ar fi făcut liberalii din aceasta. Dar n’a fost să fie pe cheful colectivității, și acum... sunt acri strugurii. «Guvernului ii e frică de ale­geri», așa ne spune Voința Națio­nală de aseară. «El nu îndrăsnește să consulte națiunea, din cauza hoțiilor ce se descoperă și cari tre­­buesc cocoleșite, îi trebue vreme guvernului până să scape pe vi­novați și până să împace pe con­servatorii cinstiți cari sunt grozav de nemulțumiți. Călătoria d-lui Ca­­targiu prin județele de peste Mil­­cov n’are alt scop de­cât acesta. Dar lucrurile merg greu: d. gene­ral Manu nu vrea să se împace cu nici un chip, și dacă se vor cocoloși hoțiile descoperite acum, vor eși la iveală altele. In viitoa­rele alegeri, partidul conservator nu numai va cădea, ci va pieri. Ori­cum, din cauza acestei situa­­țiuni desperate, e probabil că ale­gerile nu se vor face de­cât după 15 Februarie». Am rezumat conștiincios, în li­niile de mai sus, primul articol al Monitorului colectivist de aseară; căci e de toată nostimația. Auzi, mă rog ! D. Catargiu s’a dus la Fălticeni, nu ca să inspec­teze autoritățile, ci ca să înăbușe afacerea de la Galați și să împace pe generalul Manu. Ce diplomație! In vremea asta, e adevărat, ins­trucțiunea judiciară a afacerii de la Galați urmează cu multă acti­vitate, cum se poate vedea din chiar organele colectivității, dar ce face cu asta: d. Catargiu e un șiret și jumătate și n’a plecat în călătorie de­cât ca să întindă mu­șamaua. In vremea asta d. general Manu se odihnește la București ori la moșie, de ostenelile sesiunii parla­mentare. d. Catargiu, dacă avea ceva de descurcat cu d-sa, putea s’o facă la București. Dar nu-l cunoașteți pe d. Catargiu! D-sa s’a dus la Fălticeni ca să se îm­pace cu d. general Manu care e la București! Iată ce gogomănii e în stare să spuie un colectivist torturat de căldură și de pofta budgetului. Dar să nu ne pierdem vremea analizând neghiobiile colectiviste, și fiind-că vem­ vorba de viitoarele alegeri și de situațiunea de acum, să le spunem colectiviștilor două vorbe sănătoase. Ori­când se vor face alegerile, noi ne vom prezintă cu fruntea sus înaintea națiunii; și avem tot dreptul să credem că corpul elec­toral ne va acorda o încredere încă și mai desăvârșită de­cât până acum. Când, sunt aproape patru ani, ne-am adresat tezei, nu puteam de­cât să-i facem un șir de promisiuni, să luăm către dânsa un număr de angajamente. La alegerile viitoare vom putea să arătăm cât de mult am lucrat într’un timp așa de scurt și cât de complect, cât de cinstit ne-am ținut curentul dat. Ne pre­­zintăm dar mai tari, căci avem un chiezaș care nu inșală nici­odată: munca săvârșită de noi în acești patru ani. Ce vor putea să arate adversarii noștri? Nimic alt, de­cât că în toată vremea asta au rîvnit la pu­tere, fărâ să legitimeze prin nimic rîvna aceasta. Iar în cât privește abuzurile și hoțiile cu cari se face atâta zgomot, vom arăta corpurilor electorale că le-am urmărit fără cruțare, așa cum trebue să facă un guvern care pune cinstea mai pre­sus de ori­ce. Și națiunea va putea să puie în cumpănă purtarea noastră cu aceea a adversarilor noștri când erau ei la putere — și vom vedea. Nu noi tremurăm de frica în­cercării viitoare, pentru că n’avem de ce tremura. Din potrivă, avem conștiința împăcată că ne-am făcut datoria în toate direcțiunile, și a­­ceasta ne face să pășim mândri și cu fruntea ridicată. Vom vedea cu ce mutră se vor prezintă colectiviștii cei fără de prihană. ------------------------------♦..........................—— puns: «E minciună; scrisoarea a fost fal­sificată». Zgomot mare. Se anunță în culoare că d-nii Marescalchi și Galii au schimbat martori și că trebue să se bată mâine dimineață cu sabia. Răspunzând la o întrebare a d-lui Bonin în privința documentelor relative la Vene­zuela, înserate în Cartea Verde, d. Blanc declară că principiile susținute de Germania și Italia relativ la reclamațiunile și la repre­­zintarea în străinătate sunt identice. O do­vadă palpabilă a bunelor raporturi între ca­binetele din Bem­a și Berlin este că în lipsa titularilor respectivi ai legațiunilor, inte­resele italiene la Caracas au fost girate de legațiunea germană, și interesele germane din Guatemala, de către legațiunea italiană. Atitudinea diplomației italiane a înlesnit o Învoială cu binele a reclamațiunilor Italiei. TELEGRAME împrumutul ruso-chinez Londra, 4 Martie. Reuter află din Peking că împrumutul ruso-chinez s’a semnat. Londra, 3 Iulie, împrumutul chinez s’a subscris de 10 ori. Din Parlamentul francez Paris, 4 Iulie. Cariera.—Comisiunea băuturilor, în înțe­legere cu guvernul, a decis să continue dis­cuția reformei băuturilor. D. Doumont, noul raportor, a anunțat această deciziune Camerei. D. Goblet a zis că pentru că guvernul a fost bătut, trebuia să se retragă. D. Richot a răspuns că chestiunea nu a avut de loc un caracter politic, dar că dacă Camera crede că guvernul nu trebue să mai urmeze discuția, s’ar retrage îndată. (Nume­roase protestări). După un schimb de observațiuni se reia discuția reformei băuturilor. Comisiunea vămilor a adoptat în unanimi­tate, cu mai puțin trei voturi, învoiala franco­­elvețiană. D. Măline a fost numit raportor. Din Camera greacă Atena, 4 Iulie, Camera a respins cu 58 voturi și 13 abțineri proiectul de reținere a stafidelor. D. Deryannis a declarat că consideră mă­sură ca nesuficientă, dar că totuși lasă ami­cilor săi libertatea de a vota cum vor voi. Din Parlamentul italian Roma, 4 iulie. Cariera. D. Clemeni a depus o întrebare d-lui Blanc asupra măcelului lucrătorilor italieni, la 12 iunie, la Saint-Julien (Franța). In timpul discuției budgetului lucrărilor publice, ministrul Saracco s’a declarat favo­rabil pentru gaurirea Simplonului, dar gu­vernul italian nu a primit încă nici o propu­nere din partea Elveției. Deputatul Marescalchi, fost consilier al pre­fecturei din Bolonia, afirmând că a văzut o scrisoare a unui ministru la ministrul jus­tiției spre a rechema la ordine pe funcțio­narii săi, sub-secretarul de Stat Galii a răs­♦ ■ -----­ IN FAMILIE Du peut-on être mieux, qu'au sein de la familie—zice un proverb francez, des­pre a cărui veracitate ne conving zilnic frații colectiviști. Familia lor este împrăștiată pe la Banca Națională, Creditele rural și urban, și nu este ocaziune de care să nu profite spre a ne dovedi că ei trăesc acolo ca în sînul lui Abraham. Chef­­eneco, cu banii acționarilor ! Mai întuia o largă distribuțiune de lofuri cu șapte țîțe pentru d-nii directori, sub-di­­rectori, avocați, apoi diurnele cu toptanul și la caz de împrumuturi, bani avansați cu o mărinimie fără margini. Cazul cel mai proaspăt este acel al ine­vitabilului Petre Stoicescu, inamovibilul sub-director de la Creditul funciar. D-sa a cumpărat la o licitație publică imobilul răposatului Chrisoscoleo din stra­da Primăverei pe prețul de no­ ooo lei— citiți bine una sută zece mii lei. Din cauza bulevardului Colțea care trece pe dinaintea acestei proprietăți, d. Petre Stoicescu a cedat mai întâia primăriei capitalei terenul necesar pentru lărgirea stradei. Apoi a mai parcelat o altă parte din proprietate, acea care rămâne cu fațada pe bulevard spre a o vinde sau a face vre­ o construcție pe deasa în vii­tor—nu știm bine anume pentru care din aceste două motive. In sfârșit imobilul în cestiune — dimi­nuat , prima cu ce a luat primăria pentru aliniere, secundo, cu ce a parcelat d. P. Stoicescu pentru o altă clădire, onorabilul sub-director al Creditului fonciar rural s’a gândit să’l ipoteceze la Creditul fon­­ciar urban. Cât credeți că a dat Creditul urban d-lui P. Stoicescu pentru această pro­prietate cumpărată pe 110.000 lei și cion­tită în trei bucăți, adică pentru una din aceste trei părți? Nici mai mult, nici mai puțin de­cât 70.000 lei împrumut. Fiind dată regula Creditului de a nu îm­prumuta asupra unui imobil de­cât a treia parte din valoarea proprietăței, ajungem la următorul rezultat: Pentru ochii cei frumoși ai d-lui Petre Stoicescu, Creditul funciar urban a prețuit 210.000 lei o proprietate cumpărată pe trio.ooo lei, atunci cănd era neclintită încă de proprietar! Eî, în asemenea condițiuni cum naiba să nu fie mult colectiviștii unul la altul ? Ce zic Voința și Gazeta Poporului despre această frumușică afacere ? Ar fie oare dispuse să primească nu­mirea unei expertize, așa cum a făcut primăria capitalei cu terenurile necesare creierei intrepozitelor pe locul Lahovari ? Fericit mai este și d. Petre Stoicescu. Minele pe care le exploatează se găsesc chiar în capitala Regatului și pe suprafața solului.­­Prin fir telegrafic) Belgrad, 4 Iulie. Se așteaptă pe azi deriziunea Regelui în privința crizei ministeriale. Soluțiunea cea mai probabilă e un cabinet Simici. Niște proclamări revoluționare în limba bulgară destinate Macedoniei s’au confis­cat ani de poliție. Regele a primit demisiunea cabinetului Cristici și a însărcinat pe d. Simici, mi­nistrul Serbiei la Viena, cu formarea unui nou minister de coalițiune. S-au început negocieri cu radicalii pen­tru a-l face să intre în cabinet. Se crede că d. Simici va avea lista sa complectă. Viena, 4 iulie. Corespondența Politică află din Belgrad că d. Novakovici, șeful progresiștilor, a de­clarat că partidul său nu putea să pri­mească misiunea de a forma cabinetul. Neue Freie Presse consideră următoarea combinație ministerială sârbească ca pre­­probabilă : Preșidenția și afacerile străine, a. Simici; finanțele, Pacu; interne, Milo­­salievici; justiția, Giorgevici; comerțul d. Milanovici; resbelul, generalul Pavlovici; instrucția, d. Nicolae Nicolici; lucrările pu­blice, d. Velimirovici sau colonelul Stan­­covici. Un cabinet eventual Simici ar disolva Scupcina care trebue să se întrunească la 6 iulie, ar retrage proiectul de învoială fi­nanciară și ar face să se revizuiască Con­stituția. ------------------------------------------------------------­ Chestiunea orientală — Prin fir telegrafic — Sofia, 4 iulie. Agenția Balcanică asigură din sorginte autentică că guvernul bulgar nu a reînoit reclamația sa către Poartă în privința indem­nității pentru victimele agresiunilor bande turcești contra unui port bulgar.nici Guvernul bulgar a întrebat Poarta dacă este adevărat, după știrea venită din Con­­stantinopol, că comandantul corpului de ar­mată din Adrianopol ar fi primit ordinul de a intra în Bulgaria în caz de incident se­rios la graniță, fără să aștepte instrucțiunile guvernului otoman. Guvernul bulgar a adău­­gat că dacă știrea s’ar confirma, s’ar vedea silit, ca măsură defensivă, să mobilizeze o parte a armatei. Marele Vizir a desmințit această știre pe care a calificat-o de Ivon : a adăugat că gu­vernul princiar trebue să aibă încredere în spiritul pacinic al Porții. In urma acestor explicațiuni guvernul bul­gar a oprit toate măsurile de concentrare și de mobilizare de trupe. A exprimat marelui Vizir mulțumirea sa pentru explicațiunele sale și a dat Porții asigurarea sentimentelor reale și pacinice ale Bulgariei. Agenția Balcanică desminte știrele răs­pândite la Constantinopol și aiurea și după care plecarea agentului bulgar la Constanti­nopol, d. Dmitroff, ar fi fost provocată de o întreținere ce acest agent ar fi avut cu ma­rele vizir în privința afacerilor din Macedo­nia și a episcopilor din Macedonia. Ches­tiunea episcopilor nici nu a fost atinsă în întreținerea agentului Bulgariei cu marele Vizir. De asemenea este inexactă știrea că d. Dmitroff trebue să fie înlocuit la expirarea concediului său. Constantinopol,, 4 iulie. Știrea răspândită în străinătate în pri­vința mobilizării redifilor diviziei din Vesküli este lipsită de temelii. -------------------------------------------------------------­ Din Marea­ Britanie Personagiile distinse din noul cabinet englez. — Disolvarea Parlamentu­lui.— Discuția asupra rezerve­lor de munițiuni de răsboiü. Noul cabinet englez cuprinde numărul neobicinuit de mare de opt­spre­zece mi­niștri. Aceasta va face, cum crede Times, ca adevărata conducere politică a guver­nului să revie unui cerc mai restrâns și anume miniștrilor Lord Salisbury, duce de Devonshire, Arthur Balfour, Chamber­­lain și Goschen. Faptul că în cercul acesta restrâns se găsesc trei unioniști lberați e o dovadă nouă a fuziunei sincere a celor două par­tide, din care se compune cabinetul de acum. Ministerul acesta dispune în mod evi­dent de atâtea talente, câte n’a avut până acum nici un cabinet englez. Afară de cei cinci bărbați cari ocupă portofoliile cele mai importante și al căror renume politic e făcut de mult, tenorul sub-se­­cretar de Stat la afacerile străine, George Curzon, care și-a făcut un nume prin scrierile sale asupra politicei asiatice, e considerat ca o putere distinsă. Noul mi­nistru de interne, Sir Matthies White- Ridley fusese candidatul conservator pentru postul de speaker în Camera Co­munelor în urma demisiei lui Peel. Sir Henry James, care a fost de două ori ministru sub Gladstone și căruia i s-a prezis, după ce a trecut la unioniști, un mare viitor politic, a trebuit să se mul­țumească, din cauza sănătății sale sdrun­cinate, cu portofoliul cancelarului duca­tului Lancaster. Noul ministru de räsboiü, Marquis of Landsdowne a mai siegent ca sub-secre­­tar de Stat la departamentul resbelului și mai înainte ca Lord al tezaurului în sfa­tul Coroanei și a fost apoi guvernator ge­neral în Canada și vice-rege al Indiei. Earl Cadogan a fost numit acum vice-rege al Indiei și e și dânsul un om de mare valoare. Toți cei­ l’alți miniștri — Lord George Hamilton ca secretar de Stat pen­tru Indii, Lord Balfour de Burleign ca secretar de Stat pentru S­coția, Lord Ash­burne ca Lord-cancelar pentru Irlanda , Lord Halsbury ca Lord-cancelar, Viscount Cross ca păstrător al sigiliului—sunt per­sonagii politice marcante din taberele par­tidelor conservator și unionist, care au format actualul cabinet. In ședința de Marți a Camerei Comu­nelor, primul Lord al tezaurului, d. Arthur Balfour, comunică cum că guvernul pro­pune un budget provizoriu pentru admi­nistrația civilă, pentru armată și flotă pen­tru a putea conduce afacerile pe timpul alegerilor generale. Dacă discuțiunile pen­tru budgetul provizoriu se vor sfârși până Sâmbătă, Parlamentul va fi prorogat Sâm­­­bătă și Luni va fi disolvat, înainte de pro­rogare guvernul voește să termine cu bi­­lul extrădărilor, aceasta fiind necesar pen­tru a îndeplini îndatoririle luate față cu Franța, tot așa și cu bilul relativ la fa­brici și ateliere. Sir Harcourt, leaderul partidului libe­ral, susține propunerea guvernului. Camera Comunelor adopta atunci bud­getele provizorii pentru administrația ci­vilă și marină. La discuția budgetului provizoriu pen­tru armată, fostul ministru de räsboiț din cabinetul Rosebery, Campbell-Bannermann, repeta declarația că rezerva munițiunilor de rasboin este suficientă. Ministrul Balfour răspunse că nu vrea să redeschidă cearta ce ridicase înainte de demisionarea cabinetului precedent, dar trebue să accentueze că resursele Angliei pentru aprovizionarea de munițiuni nu sunt atât de ușor de lichidat cum crede d. Campbell- Bannermann. Atelierele Statului pot să fabrice, lucrând fără Întrerupere ziua și noaptea, numai două și jumătate milioane de cartușe pe săptămână. Pe fa­­bricele particulare nu se poate conta. In India avem o mare rezervă de pulbere Cordi­; de ce nu există și In Anglia o asemenea rezervă ? In India rezerva e de 600, în colonii de 500-800 cartușe de fie­care pușcă. Rezervele din Anglia nici nu pot fi comparate cu acestea. D. Chamberlain, ministrul coloniilor, a­­daose la aceasta că rapoartele primite de când a luat în posesiune portofoliul, con­firmă impresia despre nesuficiența muni­țiunilor de rezervă. Se vor face imediat toate demersurile pentru a le mări. Se adoptă apoi și budgetul provizoriu pentru administrația militară. O telegramă primită eri­ne a anunțat că în Camera Comunelor s’a adoptat bilul privitor la fabrice și ateliere. Remâne prin urmare să se mai voteze și bilul de ex­trădare pentru ca Parlamentul să se poată disolva Luni, așa cum a anunțat gu­vernul. * * * Telegrama de mai jos a Agenției Ro­mâne ne arată noua complectare a cabi­netului englez , Londra, 4 luni-, Earl Latom a fost numit Lord șambelan și Earl Orslow Lord secret­ar al Indiei. Eastern ------------------------------------------------------------­ Răsboiul din Madagascar Corespondentul din Majunga al ziarului Le Temps scrie, din Madagascar, că sol­dații francezi se depărtează tot mai mult in direcția de răsărit; informațiile, prin urmare, nu mai ajung în Europa cu aceiași preciziune ca mai înainte, și autenticitatea lor nu e îndestul demonstrată. In Majunga n’au mai rămas de­cât vre­ o 3000 de oameni. Grosul corpului expedi­­ționar e înșirat pe coasta dreaptă a rîului Betsiboca ; brigada generalului Voyson ocupă țara până la Marovoay și a gene­ralului Metzinger de la Marovoay până la Maro­olo. Avant-garda trebue să fie în momentul acesta la două zile de drum de Suberbieville, unde, cum s’a relatat deja, generalul Duchesne vrea să strângă trupe, merinde și material în număr și cantitate îndestulătoare pentru a se asigura că nimic nu-i va lipsi când va voi să reia drumul spre Tananariva. Starea sanitară nu e așa de rea cum s’ar putea crede după un popas prelungit în părțile joase ale coastei și marșuri cu totul obositoare prin bălțile golfului Bom­­betoka; pesimiștii zic că 25 la sută din efectiv sunt ori bolnavi sau prea obosiți pentru a face servicii într-o expediție de așa natură; această cifră însă este evi­dent exagerată, zice corespondentul lui Temps­, vă vom­ asigura că la Mayunga, în ambulanțe și pe bordul vaporului Sham­rock numărul bolnavilor e de 500, poate de 600 socotind și pe cei cari sunt în convalescență. Din nenorocire disenteria, cu totul necunoscută până aci, și-a făcut apariția și s’au constatat câte­va cazuri mortale de tetanos. Directorul serviciului sanitar a interzis formal, din pricina a­­ceasta, injecțiile subcutanate de morfină

Next