Timpul, iunie 1895 (nr. 121-144)

1895-06-11 / nr. 130

SUCCESE Cine poate uita zgomotul făcut, de opozițiune în contra legei mi­nelor . Luni întregi opinia publică a fost agitată prin toate mijloacele licite și ilicite, s’au scris sutimi de articole și de broșuri, s’a vorbit săptămâni întregi la tribuna par­lamentară, s’au ținut întruniri pu­blice, s’a format un fel de ligă an­­timinieră, în fine, opozițiunea s’a retras din Senat și din Cameră pu­blicând un manifest în care legea minelor figurează ca motivul prin­cipal al acestei grave deciziuni. Câte prăpăstii nu se prevesteau teren din cauza legei minelor ? Con­­stituțiunea era sfâșiată, străinii erau să ne copleșească, teritoriul româ­nesc era să fie desnaționalizat, bo­­gățiile ascunse în sinul pământu­lui nostru erau să fie date pradă veneticilor, în scurt, legea minelor era finis Romániaé. Nu e vorbă, mult succes n’a do­bândit, opozițiunea cu aceste agi­tațiuni sterile, țara, a răspuns prin o indiferență desprețuitoare la toate elucubrațiunile poftitorilor de pu­tere pentru care legea minelor nu era de­cât un mijloc de a pescui în apă tulbure. Formidabila campanie ce era me­nită a ne spulbera, s’a redus la un banchet, cu toast­ele obligatorii și cu ciocniturile obicinuite de pa­hare între colectiviști și vr’o patru «boeri» disidenți. Deciziunea de a cutreera țara și de a face propagandă în contra guvernului și în special în contra legei minelor, a rămas platonică. Șefii colectivităței s’au împrăștiat, unul la Gastein, altul la Viena, al treilea pe țărmurile, măre­ azurie, iar «boerii» disidenți au­ făcut ca guzganii de câmp care își arată numai capul pentru a dispare în­dată în găurile lor. Așa­dar, a fost, un fiasco com­plect­; și nici nu putea să fie alt­fel în fața unei mișcări artificial create de politician­ fără scrupul, uniți cu câți­va nemulțumiți în rătăcire. Aceasta este numai partea po­litică a isbândei noastre, adică, con­statarea că adversarii noștri n’au putut să influențeze opiniunea pu­blică și să producă o mișcare câ­tuși de puțin serioasă in contra regimului conservator prin cam­pania crâncenă pe care au între­­prins’o cu atăta zgomot cu prile­­giul legei minelor. Dar pe noi conservatori nu ne mulțumesc a­­semenea succese. Știam cu ce ad­versari avem a face și nu ne-am Îndouit un moment că vom întâmpina tot felul de rezistențe pe calea noas­tră reformatorie din partea unor oameni care pun pasiunile lor mai presus de­cât, interesul ob­ștesc. Vorba era pentru noi de a vedea până la ce grad prevederile și așteptările noastre în privința aplicărei legei minelor se vor rea­liza? In materie economică și mai ales în cestiunile care privesc re­sursele naturale ale pământului, nimeni, fie el cel mai iscusit eco­nomist, nu poate prevede cu o si­guranță absolută modul cum se desvoltă și mai ales timpul când se desvoltă niște asemenea pro­bleme. Tot ce poate face un gu­vern înțelept este de a pregăti tă­­rîmul, de a da impulsul necesar și bine-făcâtor, prin legi și măsuri care pun o bază serioasă și înles­nesc anga­jarea capitalelor indigene și străine în întreprinderi miniere. Acesta a fost scopul legei mi­nelor. Naște întrebarea: Fost’a el atins ? In toate țerile unde s’a legiferat, în privința minelor, au trecut ani și iar ani până când s’a putut apre­cia rezultatul acestor legiuiri. S’ar putea dar crede cu drept cuvânt că întrebarea este­ prematură. Se vede însă că și în materie de mine, țara noastră va avea norocul de a beneficia de experiența altor țări. Abia au trecut câte­va luni de la promulgarea legei și deja efectele ei bine-făcătoare încep a se mani­festa. Se fac explorări pe diferite puncte ale țarei și cele mai multe din­­ ele dau rezultate neașteptat de favorabile. S’au produs un oare­care număr de cereri de concesiuni, ceea­ ce dovedește că noul regim minier este privncios inițiativei pri­vate. Despre guvern, nici nu încape îndoială că dânsul lucrează cu sîr­­guință pentru a descoperi bogății minerale și a organiza exploatarea lor pe domeniele Statului. Nu suntem dintre acei cari voesc să exagereze zicând că­ legea mi­nelor va face într’o clipă din Ro­mânia o nouă Californie, dar nu se poate tăgădui că ea reprezintă un pas însemnat pe care îl face țara noastră pe calea desvoltărei sale economice. Din punctul de vedere politic și teoretic țara a răspuns criticilor și bârfelilor colectiviste prin indife­rența cu care a primit, agitația lor nesănătoasă în contra legei minelor; din punctul de vedere economic și practic, răspunsul este dat prin activitatea rodnică și bine­făcătoare la care legea a dat loc deja în primele luni după promulgarea ei. ---------------—» ■ ■­­............... TELEGRAME din Camera Comunelor Londra, 21 Iunie. Camera Comunelor discutând budgetul res­­belului, a adoptat cu 132 voturi contra 125 o propunere a d-lui Brodrick de a reduce cu ioc de lire onorariul ministrului de resbel din cauza nesuficienței rezervei de munițiuni. Ministrul, d. Campell-Banner­­mann, a cerut imediat amânarea discuției budgetului resbelului. Consiliul de miniștri s’a întrunit îndată. Opiniunea generală este că sesiunea se va închide cât mai curând posibil ș r că Parla­mentul va fi disolvat. Din Parlamentul italian Roma, 21 Iunie, Guvernul a prezintat budgetul provizoriu­ pentru Iulie și August. D. Cavalotti și alți deputați ai extremei stânge au prezintat o propunere care cere ca dispozițiunile disciplinare propuse erl de d. Cibrario să se întinză și asupra miniștri­lor cari sunt deputați. Conversiunea sârbă Belgrad, 21 iunie. Consiliul de miniștri a aprobat stipula­­țiunile financiare convenite la Carlsbad ; ra­tificarea se va face după ce aceste stipula­­țiuni vor fi formulate în mod definitiv. Din Reichstagul austriac Viena, 21 iunie Camera deputaților’a adoptat proiectul care autoriză guvernul Bosniei și Herțegovinei să încheie un împrumut de 24,000,000 de co­roane din care se va plăti drumul de fier de la Brod la Zenica, construit din creditul de ocupare a­l acestor provincii. Comisiunea budgetară a delegațiunei aus­triace a adoptat budgetul provinciilor ocupate. Tinărul ceh­ Herold a cerut să se acorde provinciilor organizația autonomă garantată de tratatul din Berlin. D. de Kau­ay a răspuns că tratatul din Berlin nu conține nici o disposiție privitoare la autonomia acestor provincii, dar și mi­nistrul ar dori o asemenea organizație, de­cât nu s’ar putea sfătui această de­cât peste două sau trei ani. In acest moment, ea ar constitui o armă de care populația nu ar ști să se servească. Chestia armenească Constantinopol, 22 Iunie. Nota remisă de Poartă la 16 Iunie amba­sadorilor celor trei puteri recunoaște în prin­cipii necesitatea reformelor, fără ca cu toate astea să menționeze anume Armenia. Promite numirea unui comisar, dar această numire nu este supusă la ratificarea puterilor. Alte puncte ale notei fiind foarte vagi, am­basadorii au cerut explicațiuni, mai cu deo­­sebire în privința dispozițiunilor a căror dis­cuție finală este rezervată Porții. Se crede că o înțelegere se va stabili în sine, de­și trebue să întârzieze puțin. Prima diviziune a escadrei engleze a plecat de la Tripoli în Asia; a doua a luat direcția Nordului; se asigură că ea merge la Smyrna și la Creta. Desmin­țire Constantinopol 21 iunie. Știrea în privința reaparițiunei holerei la Constantinopol este cu desăvârșire inexactă ; starea sanitară a orașului este minunată. Incidentul turco-bulgar Constantinopol, 22 Iunie. Incidentul turco-bulgar a fost provocat de niște neînțelegeri locale neînsemnate. Cele două părți au ordonat o anchetă. Sofia, 22 Iunie. Nu e adevărat că Bulgaria a deschis o an­chetă asupra incidentului de la granița bul­gară-turcă ; ea s-a mărginit să comunice Porții faptele, insistând din nou asupra necesității regulării graniței recunoscută altă dată de Turcia. Am­ănuntele autentice lipsesc încă, dar Bul­garii au avut două soldați și un gendarm răniți; pomacii au avut mai mulți morți. ---------------------------——----------------------­ Indignară prefăcută N’am avut oare cu prisos dreptate atunci când ne băteain joc de svârcolirile colectiviștilor, de banchetul și discursurile lor, de íiga avocaților în contra legei minelor și de toate mărețele întruniri fă­găduite ? Ce s’a ales din toate ? Praf, par’că nimic n’ar fi fost. Și nepăsarea care a urmat după o aprindere de o săptămână este firească, de­oare­ce indignarea a fost prefăcută. Nimic din ceea­ ce au spus și din ceea­­ce s’au încercat să împărtășească publi­cului, nu era în realitate simțit, justificat. Nici criticele în contra legei gendar­merie­, nici acelea în contra legei maxi­mului, a minelor, etc., nu erau serioase. Avem convingerea că mâine­le vor veni liberalii la putere, nici una din aceste legi nu va fi desființată. Ei vor uza de dense­e, le vor păstra, încântați poate că le-au făcut alții și că i-au scutit ast­fel de nevoia muncei. In analele noastre parlamentare și le­gislative, regăsim numeroase dovezi de această natură, numeroase indignări pre­făcute din partea liberalilor și angaja­mente luate pe cuvântul de onoare că vor distruge operile guvernului conser­vator. Ca să nu cităm de­cât un exemplu : Cine nu -și amintește toată campania romilor în contra monopolului tutunurilor ? Ce făgăduesi, câte întruniri, câte dis­cursuri pe vremurile acelea, spre a com­bate monopolul cu aceeași furie desvol­­tată astăzi în conta gendarmeriei, legei minelor și altora . Dar când a sosit timpul să se execute, liberalii au trecut cu buretele peste dis­cursurile lor și legile au rămas în picioare. încrederea pe care liberalii o inspirau țărei a dispărut însă tocmai din cauza lipsei lor de seriozitate, și astăzi când voesc să joace iarăși comedia din tre­cut nu mai găsesc spectatori care să-i aplaude. Se adună cei cu punga groasă între dânșii, mănâncă bine, beau bine, vorbesc și mai bine, își făgăduesc unul altuia marea și cu sarea, dar când este vorba să meargă mai departe, nu ’i mai înso­țește nimeni de­cât acei care așteaptă vre­o pricopseală din schimbarea unui guvern. Astfel acum, întrunirea cea moastră nu se poate ține. Și asistăm la­ un spectacol ridicol : ac­țiunea opoziției liberală în loc să meargă crescendo, cum ar fi natural, merge des­­crescendo. Tensiunea instrumentelor a fost prea mare, exagerată și toate coardele au plesnit înainte de a începe concertul. -----------------------------------------------—* lupii mirilor ie iri-fct Discursul împăratului Wilhelm la Ham­burg. — Punerea ultimei pietre. — Canalul împăratului Wilhelm. — Revista flotelor. — Prânzul de gală. Putem da astăzi textul complect al toas­tului pronunțat de M. S. împăratul Wil­helm II la banchetul din Hamburg. Iată-1: «Scumpul meu primar ! Sunt adânc miș­cat de cuvintele auzite; adânc mișcat, îna­inte de toate, de primirea ce mi-au făcut Hamburgezii, căci nici o dată nu mi s’a mai făcut așa o primire. Entuziasmul ce m’a întâmpinat, nu a fost un entuziasm artificial, nici obicinuit. Entuziasmul a ră­sunat ca un uragan. Știți bine că nu tr­e­­bue să cred, că entuziasmul acesta se a­­dresa numai persoanei mele; ci recunosc într’ânsul bătaia pulsului întregului nos­tru popor german, care e mândru de a vedea întregul imperiu unit reprezintat prin principii și oaspeții săi. Primiți așa­dar mulțumirea mea cea mai cordială și fiți interpretul recunoștinței mele și iață cu Hamburgerl. «Ast­fel de momente, prin care trecem astăzi, recheamă în noi amintirea și îna­inte de toate amintirea în formă de recu­noștință; trebue să ne amintim cu recu­noștință și dor pe marele împărat, care s’a dus, și pe fiul sau cel mai strălucit, sub cari s’a născut opera, la care ați fă­­cut acum aluzie. Nouă tuturor ne răsună încă în memorie entuziasmul de la ultima vizită a defunctului meu bunic. Noi îm­preunăm două mări, în spre mare se în­dreaptă gândurile noastre, marea, simbolul veciniciei. «Mările nu despart, mările unesc ! Mă­rile se împreunează prin acest nou mem­bru pentru propășirea și pacea popoarelor. Puterea cuirasată, întrunită în portul din Kiel, trebue să fie în același timp un simbol al păcii, al cooperărei tuturor po­poarelor culturale europene pentru păs­trarea și menținerea misiunei culturei europene. «Aruncând o privire spre vecinica mare, aruncăm o privire și spre marea popoa­relor. Nu­mele tuturor popoarelor se în­­dreptează încoace cu privirea întrebătoare; ele pretind și doresc pacea; numai în pace se poate desvoltă comercial lumea, numai în pace poate înflori, și pacea o vom menține, voim să o menținem. Fie ca în pacea aceasta să înflorească și să propășească și comercial Hamburgului ! Urmează’l vecinie scutul vulturului impe­rial, ori­unde și-ar îndrepta calea în lume ! Ridicăm acum cu toții paharele noastre și chem In sănătatea scumpului nostru oraș hanseatic Hamburgi Să trăiască, să tră­iască, pentru a treia oară să trăiască !». * * . * Asupra urmării serbărilor de la Kiel primim astăzi prin Agenția română de­­pe zile următoare : Hoh­enauf 21 iunie. împăratul a vizitat la 9 ore ?1 juni. de dimineață cuirasatul rusesc Rurik. împărăteasa s’a instalat înainte de amiazî pe Hohenzollern. Ceremonia deschiderei solemne a cana­lului și punerea ultimei pietre s’a făcut în urmă. In memoria împăratului Wilhelm cel Mare, împăratul a botezat canalul : «Canalul impă­­*­ratului Wilhelm, în numele lui Dum­fries­en­, în onoarea împăratului Wilhelm, •■pentru salutul Germaniei și binele popoa­­­relort. Documentul pus în ultima piatră exprimă bucuria împăratului de a putea pune noul canal la serviciul public, în prezența repre­zentanților Statelor federate, a reprezentan­ților poporului german și a trimișilor pute­rilor amice, împăratul deschide canalul cu toate avantagiile sale, tuturor popoarelor na­vigatoare fără deosebire; dorește ca canalul să servească în­tot­dea­una numai pentru luptă, semn de recunoștință a poporului german pentru marele împărat care a unit Germania, împăratul a trecut după amiază pe un timp admirabil, revista flotelor, cea mai splendidă ce s’a putut vedea vr’odată; împăratul era pe bordul lui Hohenzollern , purta uniforma de amiral ; la trecerea pe dinaintea corăbiilor a fost primit prin acla­­mațiuni și urale. La prânzul de gală ce s’a dat seara, îm­păratul a rostit un discurs salutând în mod cordial pe prinți și pe reprezentanții puterilor și declarând că Germania consacră opera concepută și terminată în puțin timp comu­­nicațiunilor pacinice ale națiunilor. Supune la aprecierile străinătății silințele sale pentru menținerea păcii. Germania va fi fericită că, canalul împăratului Wilhelm consacrat ser­viciului păcii, să menție și să întărească re­­lațiunile sale amicale cu cele­l­alte puteri. A terminat ridicând un toast în sănătatea Suveranilor și puterilor amice. Cuvintele împăratului au fost salutate cu o triplă slavă de urale. Paris, 21 iunie. Cea mai mare parte a ziarelor relevează declarațiunile pacinice ale împăratului Wil­helm la Hamburg, dar cred că pacea nu poate fi asigurată de­cât prin împăciuirea Franței cu Germania, după regularea chestiunei Alsacia-Lorena. ----—­ Noul minister din Austria Cabinet provizoriu. — Meritele contelui Kielmansegg,­­ Geranții ministerelor.­­Armistițiul pentru rezolvarea afacerilor urgente. Reichstagul din Viena a primit bine, în ședința sa de alaltă­ ori, noul cabinet rezidat de contele de Kielmansegg, și, ind dar că ministerul acesta nu are altă misiune de­cât să gereze afacerile Statului până la constituirea unui cabinet definitiv, Parlamentul nici nu putea să facă alt­fel de­cât să-l aprobe. Se crede că după ce se vor vota două­spre­zecimile trebuin­cioase până la sfârșitul lui iulie, Reichs­tagul va fi prorogat; după aceia se va constitui cabinetul definitiv și unii vor să știe că aceasta se va face abia prin Oc­­tombre, înainte de redeschiderea sesiunei parlamentare. Constituirea cabinetului actual a produs o surprindere în Austria, pentru că nu­mele contelui Kielmansegg, citat deja de mai multe ori cu prilegiul combinațiunilor ministeriale, nu a fost de loc menționat in criza actuală. Mar cu deosebire în Viena, contele Kiel­­mansegg se bucură de mari simpatii, pen­tru că a desvoltat aci, ca guvernator al Austriei de jos, o activitate spornică; nu­mirea sa a fost deci primită fără nici o umbră de neîncredere. Populația vienezâ îl cunoaște ca pe un om de inițiativă și de muncă. Chemarea sa în fruntea unui cabinet de afaceri a satisfăcut prin urmare, cum­­ asigură Neue Freie Presse, opinia publică a Vienei. Și ministrul de finanțe, d. Boehm de Bawerk, va fi bine primit. D-sa este un celebru economist național al școalei vie­­neze, o știință vastă, o sîrguință de ier, un simțimânt foarte conștiincios și o bună­voință amabilă l’au distins în­tot­deauna. De mai mult de două ani și-a întrebuin­țat toată puterea pentru reforma impozi­telor. El posedă multe calități, necesare unui ministru al finanțelor. Cel­ i­alți membri ai guvernului sunt funcționari superiori distinși, cari au avut un contact aproape zilnic cu Parlamen­­tul. Nici el nu sunt cu totul necunoscuți publicului. Șeful de secțiune, d. de Wittek, care a fost însărcinat cu gerarea minis­terului de comercii, a exercitat o influență remarcabilă asupra legislațiunei econo­mice din ultimele decenii Șalul de sec­țiune, d de Rittner, a fost sufletul mi­nisterului instrucțiunei publice și gerează acum afacerile acestui departament. Meri­tele șefilor de secțiune d. de Kral, care gerează ministerul justiției, și d. dr. de Blumenfeld, gerantul ministerului agricul­turei, au fost scoase la iveală și cu oca­zia ultimelor deschiteri din Camera senio­rilor și Reichstag. Provizoratul, explică Neue Freie Presse, a fost o necesitate. S’a recunoscut că prin­cipele Windischgraetz nu va putea con­duce un cabinet provizoriu în configurația actuală a partidelor. Nouii miniștri au însă avantagiul de a fi rămas departe de luptele partidelor. Neutralitatea politică la un minister definitiv e sau o înșelăciune, sau o minciună știută. Un minister fără culoare politică e o greșeală, pentru că fie­care guvern trebue să conducă țara după principii precise și să fie seamă de partide Un minister provizoriu cu un pro­gram mărginit și un scop hotărît poate fi neutral și greșeala se schimbă aci în a­­vantagiu, pentru că un ast­fel de guvern e în măsură să provoace acel armistițiu scurt, care asigură rezolvarea lucrărilor parlamentare urgente. Răstorn ------------------------ --------------------------­ O ședință furtunoasă Camera italiană Agenția română ne a comunicat pe scurt scandalul întâmplat în ședința de Miercuri a Camerei italiane. Iată câte­va amănunte interesante : Deputații Lecci, Imbriani și Luzzatto ce­rură, cu ocazia discuției răspunsului la me­sagiul Tronului, ca să se introducă amen­damente pentru a cere Regelui o am­nistie generală , dar îșî retraseră în urmă amendamentele. Primul ministru, d. Crispi, zise atunci că s’a făcut foarte bine retrăgîndu-se a­­mendamentele acestea, căci când va spsi momentul oportun, miniștrii vor recomanda Regelui actul de clemență... D. Costa : Ziceți mai bine actul de drep­tate ! D. Crispi: Nu, de clemență ! De cle­mență pentru acel cari au fost orbiți și ră­tăciți. (întreruperi sgomotoase. Voci: «Toți trebue liberați, toții») D-v. văgândiți nu­mai la căpetenii. (Voci: Nu l așa , calom­nie !) noi ne gândim însă numai la cei a­­păsați și părăsiți, (Zgomot mare).

Next