Timpul, iunie 1895 (nr. 121-144)
1895-06-11 / nr. 130
SUCCESE Cine poate uita zgomotul făcut, de opozițiune în contra legei minelor . Luni întregi opinia publică a fost agitată prin toate mijloacele licite și ilicite, s’au scris sutimi de articole și de broșuri, s’a vorbit săptămâni întregi la tribuna parlamentară, s’au ținut întruniri publice, s’a format un fel de ligă antiminieră, în fine, opozițiunea s’a retras din Senat și din Cameră publicând un manifest în care legea minelor figurează ca motivul principal al acestei grave deciziuni. Câte prăpăstii nu se prevesteau teren din cauza legei minelor ? Constituțiunea era sfâșiată, străinii erau să ne copleșească, teritoriul românesc era să fie desnaționalizat, bogățiile ascunse în sinul pământului nostru erau să fie date pradă veneticilor, în scurt, legea minelor era finis Romániaé. Nu e vorbă, mult succes n’a dobândit, opozițiunea cu aceste agitațiuni sterile, țara, a răspuns prin o indiferență desprețuitoare la toate elucubrațiunile poftitorilor de putere pentru care legea minelor nu era decât un mijloc de a pescui în apă tulbure. Formidabila campanie ce era menită a ne spulbera, s’a redus la un banchet, cu toastele obligatorii și cu ciocniturile obicinuite de pahare între colectiviști și vr’o patru «boeri» disidenți. Deciziunea de a cutreera țara și de a face propagandă în contra guvernului și în special în contra legei minelor, a rămas platonică. Șefii colectivităței s’au împrăștiat, unul la Gastein, altul la Viena, al treilea pe țărmurile, măre azurie, iar «boerii» disidenți au făcut ca guzganii de câmp care își arată numai capul pentru a dispare îndată în găurile lor. Așadar, a fost, un fiasco complect; și nici nu putea să fie altfel în fața unei mișcări artificial create de politician fără scrupul, uniți cu câțiva nemulțumiți în rătăcire. Aceasta este numai partea politică a isbândei noastre, adică, constatarea că adversarii noștri n’au putut să influențeze opiniunea publică și să producă o mișcare câtuși de puțin serioasă in contra regimului conservator prin campania crâncenă pe care au întreprins’o cu atăta zgomot cu prilegiul legei minelor. Dar pe noi conservatori nu ne mulțumesc asemenea succese. Știam cu ce adversari avem a face și nu ne-am Îndouit un moment că vom întâmpina tot felul de rezistențe pe calea noastră reformatorie din partea unor oameni care pun pasiunile lor mai presus decât, interesul obștesc. Vorba era pentru noi de a vedea până la ce grad prevederile și așteptările noastre în privința aplicărei legei minelor se vor realiza? In materie economică și mai ales în cestiunile care privesc resursele naturale ale pământului, nimeni, fie el cel mai iscusit economist, nu poate prevede cu o siguranță absolută modul cum se desvoltă și mai ales timpul când se desvoltă niște asemenea probleme. Tot ce poate face un guvern înțelept este de a pregăti tărîmul, de a da impulsul necesar și bine-făcâtor, prin legi și măsuri care pun o bază serioasă și înlesnesc angajarea capitalelor indigene și străine în întreprinderi miniere. Acesta a fost scopul legei minelor. Naște întrebarea: Fost’a el atins ? In toate țerile unde s’a legiferat, în privința minelor, au trecut ani și iar ani până când s’a putut aprecia rezultatul acestor legiuiri. S’ar putea dar crede cu drept cuvânt că întrebarea este prematură. Se vede însă că și în materie de mine, țara noastră va avea norocul de a beneficia de experiența altor țări. Abia au trecut câteva luni de la promulgarea legei și deja efectele ei bine-făcătoare încep a se manifesta. Se fac explorări pe diferite puncte ale țarei și cele mai multe din ele dau rezultate neașteptat de favorabile. S’au produs un oarecare număr de cereri de concesiuni, ceea ce dovedește că noul regim minier este privncios inițiativei private. Despre guvern, nici nu încape îndoială că dânsul lucrează cu sîrguință pentru a descoperi bogății minerale și a organiza exploatarea lor pe domeniele Statului. Nu suntem dintre acei cari voesc să exagereze zicând că legea minelor va face într’o clipă din România o nouă Californie, dar nu se poate tăgădui că ea reprezintă un pas însemnat pe care îl face țara noastră pe calea desvoltărei sale economice. Din punctul de vedere politic și teoretic țara a răspuns criticilor și bârfelilor colectiviste prin indiferența cu care a primit, agitația lor nesănătoasă în contra legei minelor; din punctul de vedere economic și practic, răspunsul este dat prin activitatea rodnică și binefăcătoare la care legea a dat loc deja în primele luni după promulgarea ei. ---------------—» ■ ■............... TELEGRAME din Camera Comunelor Londra, 21 Iunie. Camera Comunelor discutând budgetul resbelului, a adoptat cu 132 voturi contra 125 o propunere a d-lui Brodrick de a reduce cu ioc de lire onorariul ministrului de resbel din cauza nesuficienței rezervei de munițiuni. Ministrul, d. Campell-Bannermann, a cerut imediat amânarea discuției budgetului resbelului. Consiliul de miniștri s’a întrunit îndată. Opiniunea generală este că sesiunea se va închide cât mai curând posibil ș r că Parlamentul va fi disolvat. Din Parlamentul italian Roma, 21 Iunie, Guvernul a prezintat budgetul provizoriu pentru Iulie și August. D. Cavalotti și alți deputați ai extremei stânge au prezintat o propunere care cere ca dispozițiunile disciplinare propuse erl de d. Cibrario să se întinză și asupra miniștrilor cari sunt deputați. Conversiunea sârbă Belgrad, 21 iunie. Consiliul de miniștri a aprobat stipulațiunile financiare convenite la Carlsbad ; ratificarea se va face după ce aceste stipulațiuni vor fi formulate în mod definitiv. Din Reichstagul austriac Viena, 21 iunie Camera deputaților’a adoptat proiectul care autoriză guvernul Bosniei și Herțegovinei să încheie un împrumut de 24,000,000 de coroane din care se va plăti drumul de fier de la Brod la Zenica, construit din creditul de ocupare al acestor provincii. Comisiunea budgetară a delegațiunei austriace a adoptat budgetul provinciilor ocupate. Tinărul ceh Herold a cerut să se acorde provinciilor organizația autonomă garantată de tratatul din Berlin. D. de Kauay a răspuns că tratatul din Berlin nu conține nici o disposiție privitoare la autonomia acestor provincii, dar și ministrul ar dori o asemenea organizație, decât nu s’ar putea sfătui această decât peste două sau trei ani. In acest moment, ea ar constitui o armă de care populația nu ar ști să se servească. Chestia armenească Constantinopol, 22 Iunie. Nota remisă de Poartă la 16 Iunie ambasadorilor celor trei puteri recunoaște în principii necesitatea reformelor, fără ca cu toate astea să menționeze anume Armenia. Promite numirea unui comisar, dar această numire nu este supusă la ratificarea puterilor. Alte puncte ale notei fiind foarte vagi, ambasadorii au cerut explicațiuni, mai cu deosebire în privința dispozițiunilor a căror discuție finală este rezervată Porții. Se crede că o înțelegere se va stabili în sine, deși trebue să întârzieze puțin. Prima diviziune a escadrei engleze a plecat de la Tripoli în Asia; a doua a luat direcția Nordului; se asigură că ea merge la Smyrna și la Creta. Desmințire Constantinopol 21 iunie. Știrea în privința reaparițiunei holerei la Constantinopol este cu desăvârșire inexactă ; starea sanitară a orașului este minunată. Incidentul turco-bulgar Constantinopol, 22 Iunie. Incidentul turco-bulgar a fost provocat de niște neînțelegeri locale neînsemnate. Cele două părți au ordonat o anchetă. Sofia, 22 Iunie. Nu e adevărat că Bulgaria a deschis o anchetă asupra incidentului de la granița bulgară-turcă ; ea s-a mărginit să comunice Porții faptele, insistând din nou asupra necesității regulării graniței recunoscută altă dată de Turcia. Amănuntele autentice lipsesc încă, dar Bulgarii au avut două soldați și un gendarm răniți; pomacii au avut mai mulți morți. ---------------------------——---------------------- Indignară prefăcută N’am avut oare cu prisos dreptate atunci când ne băteain joc de svârcolirile colectiviștilor, de banchetul și discursurile lor, de íiga avocaților în contra legei minelor și de toate mărețele întruniri făgăduite ? Ce s’a ales din toate ? Praf, par’că nimic n’ar fi fost. Și nepăsarea care a urmat după o aprindere de o săptămână este firească, deoarece indignarea a fost prefăcută. Nimic din ceea ce au spus și din ceeace s’au încercat să împărtășească publicului, nu era în realitate simțit, justificat. Nici criticele în contra legei gendarmerie, nici acelea în contra legei maximului, a minelor, etc., nu erau serioase. Avem convingerea că mâinele vor veni liberalii la putere, nici una din aceste legi nu va fi desființată. Ei vor uza de densee, le vor păstra, încântați poate că le-au făcut alții și că i-au scutit astfel de nevoia muncei. In analele noastre parlamentare și legislative, regăsim numeroase dovezi de această natură, numeroase indignări prefăcute din partea liberalilor și angajamente luate pe cuvântul de onoare că vor distruge operile guvernului conservator. Ca să nu cităm decât un exemplu : Cine nu -și amintește toată campania romilor în contra monopolului tutunurilor ? Ce făgăduesi, câte întruniri, câte discursuri pe vremurile acelea, spre a combate monopolul cu aceeași furie desvoltată astăzi în conta gendarmeriei, legei minelor și altora . Dar când a sosit timpul să se execute, liberalii au trecut cu buretele peste discursurile lor și legile au rămas în picioare. încrederea pe care liberalii o inspirau țărei a dispărut însă tocmai din cauza lipsei lor de seriozitate, și astăzi când voesc să joace iarăși comedia din trecut nu mai găsesc spectatori care să-i aplaude. Se adună cei cu punga groasă între dânșii, mănâncă bine, beau bine, vorbesc și mai bine, își făgăduesc unul altuia marea și cu sarea, dar când este vorba să meargă mai departe, nu ’i mai însoțește nimeni decât acei care așteaptă vreo pricopseală din schimbarea unui guvern. Astfel acum, întrunirea cea moastră nu se poate ține. Și asistăm la un spectacol ridicol : acțiunea opoziției liberală în loc să meargă crescendo, cum ar fi natural, merge descrescendo. Tensiunea instrumentelor a fost prea mare, exagerată și toate coardele au plesnit înainte de a începe concertul. -----------------------------------------------—* lupii mirilor ie iri-fct Discursul împăratului Wilhelm la Hamburg. — Punerea ultimei pietre. — Canalul împăratului Wilhelm. — Revista flotelor. — Prânzul de gală. Putem da astăzi textul complect al toastului pronunțat de M. S. împăratul Wilhelm II la banchetul din Hamburg. Iată-1: «Scumpul meu primar ! Sunt adânc mișcat de cuvintele auzite; adânc mișcat, înainte de toate, de primirea ce mi-au făcut Hamburgezii, căci nici o dată nu mi s’a mai făcut așa o primire. Entuziasmul ce m’a întâmpinat, nu a fost un entuziasm artificial, nici obicinuit. Entuziasmul a răsunat ca un uragan. Știți bine că nu trebue să cred, că entuziasmul acesta se adresa numai persoanei mele; ci recunosc într’ânsul bătaia pulsului întregului nostru popor german, care e mândru de a vedea întregul imperiu unit reprezintat prin principii și oaspeții săi. Primiți așadar mulțumirea mea cea mai cordială și fiți interpretul recunoștinței mele și iață cu Hamburgerl. «Astfel de momente, prin care trecem astăzi, recheamă în noi amintirea și înainte de toate amintirea în formă de recunoștință; trebue să ne amintim cu recunoștință și dor pe marele împărat, care s’a dus, și pe fiul sau cel mai strălucit, sub cari s’a născut opera, la care ați făcut acum aluzie. Nouă tuturor ne răsună încă în memorie entuziasmul de la ultima vizită a defunctului meu bunic. Noi împreunăm două mări, în spre mare se îndreaptă gândurile noastre, marea, simbolul veciniciei. «Mările nu despart, mările unesc ! Mările se împreunează prin acest nou membru pentru propășirea și pacea popoarelor. Puterea cuirasată, întrunită în portul din Kiel, trebue să fie în același timp un simbol al păcii, al cooperărei tuturor popoarelor culturale europene pentru păstrarea și menținerea misiunei culturei europene. «Aruncând o privire spre vecinica mare, aruncăm o privire și spre marea popoarelor. Numele tuturor popoarelor se îndreptează încoace cu privirea întrebătoare; ele pretind și doresc pacea; numai în pace se poate desvoltă comercial lumea, numai în pace poate înflori, și pacea o vom menține, voim să o menținem. Fie ca în pacea aceasta să înflorească și să propășească și comercial Hamburgului ! Urmează’l vecinie scutul vulturului imperial, oriunde și-ar îndrepta calea în lume ! Ridicăm acum cu toții paharele noastre și chem In sănătatea scumpului nostru oraș hanseatic Hamburgi Să trăiască, să trăiască, pentru a treia oară să trăiască !». * * . * Asupra urmării serbărilor de la Kiel primim astăzi prin Agenția română depe zile următoare : Hohenauf 21 iunie. împăratul a vizitat la 9 ore ?1 juni. de dimineață cuirasatul rusesc Rurik. împărăteasa s’a instalat înainte de amiazî pe Hohenzollern. Ceremonia deschiderei solemne a canalului și punerea ultimei pietre s’a făcut în urmă. In memoria împăratului Wilhelm cel Mare, împăratul a botezat canalul : «Canalul impă*ratului Wilhelm, în numele lui Dumfriesen, în onoarea împăratului Wilhelm, •■pentru salutul Germaniei și binele popoarelort. Documentul pus în ultima piatră exprimă bucuria împăratului de a putea pune noul canal la serviciul public, în prezența reprezentanților Statelor federate, a reprezentanților poporului german și a trimișilor puterilor amice, împăratul deschide canalul cu toate avantagiile sale, tuturor popoarelor navigatoare fără deosebire; dorește ca canalul să servească întotdeauna numai pentru luptă, semn de recunoștință a poporului german pentru marele împărat care a unit Germania, împăratul a trecut după amiază pe un timp admirabil, revista flotelor, cea mai splendidă ce s’a putut vedea vr’odată; împăratul era pe bordul lui Hohenzollern , purta uniforma de amiral ; la trecerea pe dinaintea corăbiilor a fost primit prin aclamațiuni și urale. La prânzul de gală ce s’a dat seara, împăratul a rostit un discurs salutând în mod cordial pe prinți și pe reprezentanții puterilor și declarând că Germania consacră opera concepută și terminată în puțin timp comunicațiunilor pacinice ale națiunilor. Supune la aprecierile străinătății silințele sale pentru menținerea păcii. Germania va fi fericită că, canalul împăratului Wilhelm consacrat serviciului păcii, să menție și să întărească relațiunile sale amicale cu celelalte puteri. A terminat ridicând un toast în sănătatea Suveranilor și puterilor amice. Cuvintele împăratului au fost salutate cu o triplă slavă de urale. Paris, 21 iunie. Cea mai mare parte a ziarelor relevează declarațiunile pacinice ale împăratului Wilhelm la Hamburg, dar cred că pacea nu poate fi asigurată decât prin împăciuirea Franței cu Germania, după regularea chestiunei Alsacia-Lorena. ----— Noul minister din Austria Cabinet provizoriu. — Meritele contelui Kielmansegg, Geranții ministerelor.Armistițiul pentru rezolvarea afacerilor urgente. Reichstagul din Viena a primit bine, în ședința sa de alaltă ori, noul cabinet rezidat de contele de Kielmansegg, și, ind dar că ministerul acesta nu are altă misiune decât să gereze afacerile Statului până la constituirea unui cabinet definitiv, Parlamentul nici nu putea să facă altfel decât să-l aprobe. Se crede că după ce se vor vota douăsprezecimile trebuincioase până la sfârșitul lui iulie, Reichstagul va fi prorogat; după aceia se va constitui cabinetul definitiv și unii vor să știe că aceasta se va face abia prin Octombre, înainte de redeschiderea sesiunei parlamentare. Constituirea cabinetului actual a produs o surprindere în Austria, pentru că numele contelui Kielmansegg, citat deja de mai multe ori cu prilegiul combinațiunilor ministeriale, nu a fost de loc menționat in criza actuală. Mar cu deosebire în Viena, contele Kielmansegg se bucură de mari simpatii, pentru că a desvoltat aci, ca guvernator al Austriei de jos, o activitate spornică; numirea sa a fost deci primită fără nici o umbră de neîncredere. Populația vienezâ îl cunoaște ca pe un om de inițiativă și de muncă. Chemarea sa în fruntea unui cabinet de afaceri a satisfăcut prin urmare, cum asigură Neue Freie Presse, opinia publică a Vienei. Și ministrul de finanțe, d. Boehm de Bawerk, va fi bine primit. D-sa este un celebru economist național al școalei vieneze, o știință vastă, o sîrguință de ier, un simțimânt foarte conștiincios și o bunăvoință amabilă l’au distins întotdeauna. De mai mult de două ani și-a întrebuințat toată puterea pentru reforma impozitelor. El posedă multe calități, necesare unui ministru al finanțelor. Cel ialți membri ai guvernului sunt funcționari superiori distinși, cari au avut un contact aproape zilnic cu Parlamentul. Nici el nu sunt cu totul necunoscuți publicului. Șeful de secțiune, d. de Wittek, care a fost însărcinat cu gerarea ministerului de comercii, a exercitat o influență remarcabilă asupra legislațiunei economice din ultimele decenii Șalul de secțiune, d de Rittner, a fost sufletul ministerului instrucțiunei publice și gerează acum afacerile acestui departament. Meritele șefilor de secțiune d. de Kral, care gerează ministerul justiției, și d. dr. de Blumenfeld, gerantul ministerului agriculturei, au fost scoase la iveală și cu ocazia ultimelor deschiteri din Camera seniorilor și Reichstag. Provizoratul, explică Neue Freie Presse, a fost o necesitate. S’a recunoscut că principele Windischgraetz nu va putea conduce un cabinet provizoriu în configurația actuală a partidelor. Nouii miniștri au însă avantagiul de a fi rămas departe de luptele partidelor. Neutralitatea politică la un minister definitiv e sau o înșelăciune, sau o minciună știută. Un minister fără culoare politică e o greșeală, pentru că fiecare guvern trebue să conducă țara după principii precise și să fie seamă de partide Un minister provizoriu cu un program mărginit și un scop hotărît poate fi neutral și greșeala se schimbă aci în avantagiu, pentru că un astfel de guvern e în măsură să provoace acel armistițiu scurt, care asigură rezolvarea lucrărilor parlamentare urgente. Răstorn ------------------------ -------------------------- O ședință furtunoasă Camera italiană Agenția română ne a comunicat pe scurt scandalul întâmplat în ședința de Miercuri a Camerei italiane. Iată câteva amănunte interesante : Deputații Lecci, Imbriani și Luzzatto cerură, cu ocazia discuției răspunsului la mesagiul Tronului, ca să se introducă amendamente pentru a cere Regelui o amnistie generală , dar îșî retraseră în urmă amendamentele. Primul ministru, d. Crispi, zise atunci că s’a făcut foarte bine retrăgîndu-se amendamentele acestea, căci când va spsi momentul oportun, miniștrii vor recomanda Regelui actul de clemență... D. Costa : Ziceți mai bine actul de dreptate ! D. Crispi: Nu, de clemență ! De clemență pentru acel cari au fost orbiți și rătăciți. (întreruperi sgomotoase. Voci: «Toți trebue liberați, toții») D-v. văgândiți numai la căpetenii. (Voci: Nu l așa , calomnie !) noi ne gândim însă numai la cei apăsați și părăsiți, (Zgomot mare).