Timpul, octombrie 1895 (nr. 219-242)
1895-10-14 / nr. 230
k I * % 1 . ANUL AL ȘAPTESPREZECELEA. No. 230 EDIȚIA A TREA ABONAMENTELE Redacția și Administrația — 23,STRADA DOAMNEI,23 —TIMPUL Un exemplar 15 Bani , inclus pe tuna ...................................... 40 lei , pe 6 Iani .........................................20 lei , pe 3 Iani..........................................10 lei Pentru strennătate, un an...........................50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0.20 bani numărul la Agend de joumaux strangera, rue da Maubeuge, 69 i la toate chioșcurile. SAMBATA 14/26 OCTOMBRE 1895 ANUNCIURI șî INSERȚII Linia 80 litere petit pag. IV ..... . 0,4. Reclame ...... „ III......................2,50 .................................... II ..... • 5.En Paris anunciUrile se primesc la Agenția Bavan, S^Place de la Bourse Redacția și Administrația 23, S Tii AUA DOAMNEI, 23 Un esemplar Ifi Bșu&f Voința Națională de eri îngână câteva neadevăruri și boncete fățarnice drept răspuns la generala indignare a presei și a opiniei publice față de răzbunarea d-lui Dimitrie Sturdza. Nu discutăm, căci sunt lucruri care n’au nevoie de comentarii. Revolta conștiinței publice a fost așa de generală și așa de spontanee, încât chiar roșilor în inima lor trebue să le fie rușine, dacă mai pot roși. Voința Națională însă îndrăznește să alunece pe un povârniș periculos. In articolul în care insultă pe generalul Lahovari și aprobă actul d-lui Sturdza, cu o perfidie fără seamăn se încearcă să amestece și pe Capul Statului, pe care noi, loviții, și loviți de un guvern proaspăt și încă vitreg de alt sprijin decât încrederea Coroanei. Fam lăsat cu desăvârșire în afară în plângerile noastre. Intr’adevăr ziarul colectivist profită de o frază din articolul Constituționalului, pentru a pune la iveală tentativa neobrăzată de a arunca asupra capului Statului răspunderea faptului miniștrilor colectiviști. Confratele nostru conservator spusese că detestabila tendință a rușilor de a transforma armata într’un câmp de lupte politice, tendință care se dovedește nu numai din afacerea generalului Lahovari, dar și din multe altele, este menită să transforme armata noastră intr’o armată sud-americanâ. Ipocrita Voință găsește că vorbind astfel «uităm că Regele este șeful suprem al armatei». Nu avem destule cuvinte ca să protestăm în contra unei asemenea îndrăzneli-Nu-i destul ca tu, minister chemat la putere numai prin încrederea Regelui, înainte chiar de a fi făcut măcar un simulacru de alegeri, să abuzezi de poziția ta și să revii asupra unei afaceri definitiv regulată de către predecesorul tău și el, ministru responsabil al Regelui, care este Capul suprem al armatei, nu este destul să ai necuviința de a califica ca rea purtare un fapt în urma căruia același Cap suprem al armatei apăruse la manevre cu generalul învinuit și-i acordase și un concediu de boală, nu-i destul ca concomitent cu această monstruoasă răsbunare să anunți pretutindeni că ești hotărît să distrugi orice disciplină în armată și prin reprimirea ofițerilor demisionați să ne duci desigur mai departe decât Republicele sud-americane, — mai trebue necuviinței colectiviste să tîrască pe Rege în luptele noastre și să cerce să-și adăpostească răsbunările ei meschine în dosul Coroanei de oțel. Asta e prea mult. Asta nu o suferim. Lupte cu noi, lupte, căci au cu dânșii toate puterile. Au guvernul, au bătăușii, au ipocrizia, au lipsa de orice scrupul, au toate avantagiele pe care le dă răutatea inimei, uscăciunea creerilor și sâlbătecia urei. Nouă, opozanți, plini de păcate, după cum spun dânșii, huliți de țară, căci țara este a lor, nu ne trebue nici o pavăză. Luptăm singuri și luptăm cu încredere, pentru că de partea noastră stă adevărul. N prevenim însă pe d-lor să nu se ascundă după nimeni, mai ales când nu ați întrebat pe cel după care se ascund și când dacă F ar întreba, desigur că nu le-ar răspunde. Colectiviștii vecini e aceiași!! In opoziție, obraznici față de Coroană până a o amenința în modul cel mai trivial, la putere, nu numai cu spinări elastice, ceea ce la urma urmei este o chestie de gust, dar perfizi și căutând să pună vecinie înainte autoritatea neconsultată a Capului Statului. Este vreme ca lucrurile acestea să înceteze, acum mai ales când roșii nu datoresc puterea decât chemării Capului Statului și când din această pricină bârfelile lor pot fi mai primejdioase. ------------------------------------------ TELEGRAME Din Camera ungară Budapesta, 23 Octombre. Camera deputaților. Alte două interpelări s-au mai depus asupra incidentelor din Agram. Președintele consiliului a declarat că va răspunde Vineri la toate interpelările în mod colectiv. Din Bulgaria Sofia, 23 Octombre. Stricăciunile cauzate de apele pe drumurile de fer orientale sunt așa de mari încât comunicațiunile nu vor putea fi restabilite îndată. Apele au luat poduri; rambleurile s’au dărîmat în trei locuri. Din cauza asta, deschiderea Sobraniei,’fixată pe Dumineca viitoare, s’a amânat pe foaia următoare, pentru ca deputații să poată sosi la timp. Știrile din Bulgaria de Sud anunță că teritoriul dintre Bazardjik și Filipopoli este inundat pe o lărgime de 12 kilometri. E temere mare pentru podul drumului de fer Târnova-Seiman a cărui distrugere ar atrage o întrerupere lungă. Apele au inundat mahalaua Stanimaka la E ilipopoli, s’au produs stricăciuni mari. Depozitele de vinuri au fost inundate câte va case s’au dărîmat. Azi e timp frumos, situația s’a îmbunătățit. Apele scad. Azi trebuia să vie înaintea Casației procesul Lukanov și a celor două funcționari ai poliției, condamnați la 4 ani închisoare pentru că au maltratat pe Ivanov. Curtea a amânat procesul pe Sâmbătă. Transvaal Paris, 23 Octombre O casă de bancă mare franceză, cu un capital de 50.000.000 franci, este pe punctul de a se fonda pentru afacerile Transvaalului. Primele case de bancă și industriașii mari vor participa la crearea sa. Ciclon Havana. 23 Octombre Un ciclon a cauzat pagube considerabile ; liniile telegrafice vor fi întrerupte, precum și drumurile de fier; câmpiile sunt inundate; recoltele perdute. Centenarul Institutului Franței Paris, 23 Octombre Serbările centenarului Institutului Franței au început în timpul dimineței printr-un serviciu religios la $1 Germain-des-pres; aproape toți membrii Institutului au asistat. Serbările vor ține mai multe zile. Italienii in Africa Massala, 23 Octombre Generalul Baratieri telegrafiază din Adua că fortificațiile din Makale și organizarea țârii continuă. Generalul a numit pe Sebat șef din Enderta și pi Degiacali, șef din Endampeni. Se semnalează o confuzie mare dincolo de graniță. Generalul Baratieri a fost obiectul unei recepțiuni strălucite la Adua-Theophilos, șeful clerului s’a dus cu pompă mare spre întâmpinarea lui. Generalul va merge mâine la Asmara. Budgetul Austriei Viena, 24 Octombre Camera deputaților.—Budgetul pe 1896 prezintat de guvern dă 662.691.582 fiorini la cheltueli și 662.902.808 fiorini la venituri , deci un excedent de 211.226 fiorini, adică cu 173.617 fiorini mai mult decât în 1895. Din budgetul pe 1896 se va întrebuința ea și în anii precedenți o sumă de 3.000.000 fiorini, provenind din veniturile curente, pentru a acoperi datoria publică. ------------------------------♦------------------------ ALEGERI LIBERE E în afară de orice discuțiune că guvernul liberal este guvernul națiunei și că el nu vine la putere decât chemat și adus de voturile națiune!. Acum, se cam întâmplă câte o dată, așa cum s’a întâmplat în toamna anului acesta, ca națiunea, în loc să’șî aibă domiciliul în fața urnelor și să vorbească acolo, locuește în palatul din calea Victoriei și se rostește din acest edificiu. Dar aceasta este un mic detaliu. Partidul liberal este nu numai al națiunei, el se mai laudă și cu alegeri libere. Cine nu’l crede pentru trecut, să’șî aducă aminte de bâtele lui Toboc-Ulmeanu , cine nu’l crede pentru viitor, să citească micile spiciuri pe care le ține și ministrul de interne și cel de resboiu și cel l’alți înalți demnitari ai d-lui Sturdza. Domniile lor nu scapă cea mai mică ocaziune pentru a ne spune că așa libertate cum are să fie la alegerile viitoare, nu s’a mai pomenit. Fără să fim tocmai tocmai curioși, neam permite cu toate acestea să adresăm d-lui ministru de interne o mică întrebare, nu prea discretă : »Pentru ce anume nu s’a grăbit guvernul să disolve imediat Corpurile legiuitoare și să ceară Națiunea de a consfinți prin voturile ei încrederea provizorie ce le-a arătat Suveranul ?» Ar fi fost așa de ușor lucru pentru stăpânirea noastră să facă apel la corpul electoral, astfel încât la 15 Noembre să -și înceapă sesiunea ordinară a Parlamentului. Zăbava aceasta pusă în convocarea alegătorilor nu prea răspândește siguranța că ciomagul și influența morală de tristă memorie nu vor juca nici un rol. Limbile rele cam șoptesc că amicii alegerilor libere sunt ocupați cu transformarea administrativă desăvârșită a tuturor județelor, în vederea unor alegeri pe sprinceană. Negreșit că discursurile generalului Budișteanu, prin care povățuește pe ofițeri să se abție de la vot, declarațiunile d-lui Eleva prin care ia angajamentul și nu-și văze nasul în urnă, sunt prețioase, dar nu ar fi fost real dacă măsurile pregătitoare ale administrațiunei ne ar fi putut hrăni convingerea că practica va fi tot așa de frumoasă ca teoria. Tare ne este frică cum că în ziua votului ne vom alege numai cu discursurile guvernului și cu o ciomăgeală în regulă. ------------------------------------------------------------- Generalul Lahovari Toată presa, afară de ziarele colectiviste, desaprobă în termenii cei mai energici actul de răzbunare al generalului Budișteanu. Iată ce scrie Lupta asupra acestui fapt ? Ce se impută generalului Lahovari: Că a ajuns la lovituri cu ministrul țărei la Petersburg. Este oare acest fapt așa de grav încât să justifice actul guvernului și mai ales raportul ministrului de războia i Fără îndoială, nu. Fapta generalului a fost motivată pe un cuvânt insultător ce ’i s’a adresat și minutul de violență, pe care l’a avut, l’a plătit cu două dueluri, cn care s’a purtat ca un om de onoare și ca un brav. S’a purtat astfel încât după al douilea duel, chiar și ziarele liberale, care il atacau cu ultima violență, ’și-aui încetat campania lor. Pentru ce atunci lovitura pe care ’i-o dă guvernul? Ea nu este decât o răzbunare, pentru că generalul Lahovari, ca ministru de războiu, a trecut la pensie câțiva generali liberali. Ministrul Lahovari nu a comis însă nici o violență trecând pe generalii liberali la pensie, el a făcut un act, la care îl dădea drept legea; a trecut la pensie pe niște generali cari aveau 40 de ani de serviciu și împliniseră și vârsta legală. Mai este și cazul generalului G. Angelescu. Știm cu toții in ce împrejurări a fost pus la pensie generalul Angelescu — și să ne dea voia spune că generalul Angelescu căzuse în greșeală. Dar oricum ar sta lucrurile, noi credem că misiunea unui guvern nu este de a -și răzbuna, a lovi și a persecuta pe adversarii politici; dimpotrivă, niște adevărați bărbați de Stat când vin la putere, trebue, dacă nu să uite, în tot cazul să înăbușe în ei toată ura, tot veninul acumulat în opozițiune și să nu se ocupe decât de interesele Statului. Procedând dimpotrivă, bărbații politici din fruntea partidelor nu se mai deosebesc în nimic de agenții cei mici. La dreptul vorbind, ce deosebire sa mai poate face între cutare cârciumar liberal care fiindcă i-a ajuns partidul la putere, ia la bătae pe vecinul său conservator, și un ministru liberal care, abia ajuns la putere, se apucă să persecute și să lovească pe miniștrii căzuți ? E dureros să ajungem a face asemenea comparații, dar așa se prezintă lucrul. încă o dată, nu este aceasta misiunea unul guvern și nu sunt moravuri de aplaudat. Răzbunările, loviturile meschine nu onorează pe acei cari le săvârșesc, ci dovedesc numai că nu sunt pătrunși de datoria pe care le o impune greaua și delicata sarcină, de a conduce un Stat. încă odată noi protestăm din toate puterile noastre în contra actului violent de răzbunare, săvîrșit în contra generalului Lahovari. * * * L'indépendance Roumaine face din noi istoricul celor petrecute la Sinaia și cari au slujit de pretext pentru actul de răzbunare al generalului Budișteanu : Să relatăm aci — scrie ziarul francez — din nou și cu toate amănuntele incidentul din Sinaia, adresându ne oamenilor de onoare cei mai riguroși în materie de disciplină pentru a judeca dacă in afacerea aceasta există umbra unei reproș la adresa generalului Lahovari. Generalul se afla in vilegiatură la Sinaia și se ducea din când in când la casinul din ace, oraș fregventat de toate personagiile distinse. Se făcea aci câte o dată o partidă de poker foarte inocentă, cu mize absolut neînsemnate. Generalul luă într’o zi parte la una din aceste partide șezând alături de unul din amicii săi cel mai buni,d. Alexandru Catragi, ministrul României la Petersburg. El se afla deci în bună companie și într’o situație absolut corectă. Or, se întâmplă că, în urma unei observațiuni foarte politicoasă făcută vecinului sau, d. Catargi, nervos in acea zi, relevă observația printr-un cuvânt care, spus în public cu un ton desagreabil, trebuia să ofenseze pe general. Acesta făcu un gest care provocă plecarea imediată a d-lui Catargi, anunțând că va trimite martori, întrebămi încă o dată : ce incorectitudine a comis un ofițer care a relevat, chiar în mod prea viu, o ofensă? Presa cea urâcioasă a schimbat incidentul în bătie, dar procesul-verbal al martorilor, persoanele de față au povestit faptele așa cum s’au petrecut și d. Catargi însuși a declarat realmente că nu a agravat conflictul printr’o ripostă care, de altmin trelea, după legile onoarei, nu ar fi schimbat întru nimic rolul de ofensat. Generalul Lahovari constitui imediat ca martori doaă ofițeri superiori, dându-le misiunea de a se pune la complecta dispoziție a martorilor d-lui Catargiu. Se regulează condițiile duelului, dictate de principalul martor al d lui Catargi, generalul Candiano, și întâlnirea avu loc imediat. Duelul se făcu la douăzeci de pași, cu pistoale cu ghidon și la comandă, care dedea adversarilor patru secunde pentru a viza. Trebuiau să se schimbe trei gloanțe. Martorii, cunoscând vechile legături de prietenie cari țineau pe acești doui oameni puși in față acum printr’o împrejurare nenorocită și neașteptată, își deferă toate silințile pentru a’i împăca, știind cât regretă și unul și altul ceea ce se întâmplase; mai mult, generalul Candiano, martorul d-lui Catargiu, ținu combatanților un mic discurs care a fost reprodus în procesulverbal, așa încât după schimbul celor dintâi două gloanțe, fără rezultat, generalul Lahovari, după avizul martorilor, îmbrățișă pe vechiul său prieten, și cei patru oameni de onoare prezenți, dintre cari trei ofițeri, declarară prin proces-verbal onoarea satisfăcută. Repetăm întrebarea : Se poate, în toate acestea, imputa ceva generalului Lahovari? Acest incident închis în mod așa de onorabil a fost exploatat de presa opoziției, care a copleșit de injurii pe acești două oameni onești. Inutil să amintim că numai patima politică îmboldea presa. Generalul Lahovari, revoltat de atâta îndrăzneală, trimise martori ziarului care se distinsese mai mult prin violență și ceru, în mod cu totul cavaleresc, nu să cunoască pe adevăratul autor al acestor atacuri, ci să i se spună daca ia cineva răspunderea. I se opuse un ofițer tînăr care luase parte la manifestația de indisciplină din anul trecut și căruia generalul Lahovari îi primise demisia. Fie. Generalul acceptă pe acest adversar și, pentru întâlnire, puse condiții foarte grele. Se bătură voinicește amândouă, și generalul, după ce a atras pe adversar de mai multe ori, fu el însuși grev rănit. Acest epilog al afacerii din Sinaia a fost judecat de toată lumea ca fiind cu totul spre onoarea generalului și numeroase telegrame din toate colțurile te rău și chiar din străinătate au probat admirația camarazilor săi și simpatia generală. Afacerea a fost clar judecată de opinia publică, și M. 8. Regele, la întoarcerea din străinătate, a închis o definitiv menținând pe d. A. Catargi la Petersburg și lăsând generalului Lahovari direcțiunea manevrelor pe lângă persoana Sa. Nu s’ar explica cum că Majestatea Sa ar fi judecat altfel, îngăduind cincisprezece zile prezența lângă Sine a unui ofițer care ar fi avut o purtare rea, cum afirmă generalul Budișteanu. Suntem dar azi pur și simplu în fața unei răsbunări, dictată ministrului de răsboiui de oameni politici cari ’i au încredințat un portofoliu și ’1 au făcut să uite că nu era nici competent, din punctul de vedere al disciplinei militare, să judece o afacere căreia predecesorul său îî dedese o soluție definitivă. Această sinceră expunere a faptelor era necesară pentru a arăta o dată mai mult cât da nedreaptă este această măsură în privința generalului Lahovari, pe care de altfel nu l poate atinge. Cei treizeci și trei de ani ai săi de serviciu ireproșabili 11 proteg contra oricărei încercări dușmănoase îndreptată inpotriva lui în scop de a-i micșora. ♦ Germania și Rusia Prințul Lobanow la Berlin. — Rezerva Rusiei față de Germania.—Chestiunea orientală — Scutul creștinilor. — Obstacole pentru relațiuni mai cordiale. A fost mult comentată in presa europeană vizita prințului Lobanow, ministru de externe al Rusiei, făcută împăratului Wilhelm II al Germaniei. Acum, ziarul Berliner Tageblatt a primit de la un «înalt personagiu diplomatic» o explicațiune care merită să fie menționată pentru probabilitatea ei. Personagiul acesta a zis că vizita prințului Lobanow, de altmintrelea un act de politeță, a fost aranjată de când cu prezența la Petersburg a prințului de Hohenlohe, cancelarul Germaniei, și a avut o însemnătate politică serioasă, ceea ca reese din faptul că prințul de Hohenlohe a avut o audiență lungă la Hubertusstock, la împăratul Wilhelm, înainte de sosirea prințului Lobanov. Rezerva Rusiei față cu Germania, provenită dintr’o neîncredere mică, a fost menținută și în primul timp al domniei Țarului Nicolae II, și abia acum, în zilele din urmă, pare că raporturile s’au îmbunătățit puțin. Poate că sfetnicii Țarului au atras atenția asupra faptului că acum, față cu constelația ciudată a situațiunii, cu tulburările din Balcani și cu evenimentele ce se așteaptă în Asia răsăriteană, există puncte de atingere între interesele rusești și germane înuntrul Europei și în afară. Am avut, pentru aceasta, dovada, acum câtva timp, in conlucrarea Germaniei cu Rusia și Franța cu prilejul intervențiunii lor contra Japoniei. Asemenea puncte de atingere s’ar găsi și în evenimentele din Turcia, deși aci comunitatea de interese dintre Germania și Rusia cu greu s’ar putea formula printr’o coaliție. Este deci probabil că chestiuni de felul acesteia au format obiectul discuțiunii dintre prințul Lobanow și bărbații de Stat germani. Din partea Germaniei s’a dat desigur numai asigurarea că Germania e hotărîtă să meargă mână în mână cu Rusia numai întrucât e vorba de scutul creștinilor. Un angajament mai larg nu putea să se fi luat știind că Puterile triplei alianțe nu au voit să se alieze cu Puterile cari au intervenit pentru reformele din Armenia. Numai când lucrurile din Cornul de aur ar lua o întorsătură mai critică. Puterile celeilalte ar putea să ia o atitudine oarecare. Probabil, însă, că și eventualitatea aceasta a fost discutată la Berlin de prințul Lobanow. Nu trebue să uităm însă că cu toate asigurările prințului Lobanow sub raportul intențiilor reale și amicale, amiciția strânsă a Rusiei cu Franța formează un obstacol, care va împedica o unire mai strânsă între Germania și Rusia. Prezența la Berlin a prințului Solomon nu a putut deci schimba vederile bărbaților politici ai Germaniei. Totuși vizita aceasta a introdus o fază nouă în relațiunile celor două Puteri, fază al cărei efect se va resimți în Orient. Eastern ---------------------------------------------------------