Timpul, ianuarie 1896 (nr. 1-23)
1896-01-24 / nr. 18
ANUL AL OPTSPREZECELEA. — No. 18. UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an.........................................30 lei « pe 6 luni..........................................18 lei * pe 3 luni..........................................10 lei Pentru streinătate, un an.............................50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0.20 .b. numărul la Agence de journaux étrangers, ■i rue de Maubeuge, 69 și la tote chioșcurile. -----• REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA — 16, Strada Academiei, 16 — diția mRKJA Oscilațiune Stârpiciunea complectă de care adversarii noștri de la putere au dat dovezi strălucite în primul timp după venirea lor la putere, se putea oarecum scuza sau explica prin faptul că erau nepregătiți și că puterea le-a venit așa din senin. Ei puteau să ne răspunză: „Așteptați puțin ca să ne desmeticim și în urmă veți vedea ce vom face“. De aceea ,i-am lăsat în pace un cârd de vreme în ce privește activitatea lor legislativă și reformatorie căci știam bine că în curînd vom avea prilegiul de a le cere din nou socoteala. De altmintrelea, trebue să mărturisim că ei înșiși ne-au scutit de osteneala de a-i critica, prin modul - cum s’au purtat până acum. Intr’adevĕr, ce poți discuta cu un partid și cu un guvern care de trei luni și jumătate n’au făcut altceva decât a da țerei spectacolul unor frământări intestine care au ajuns până la certuri scandaloase ivite chiar între miniștrii de pe banca ministerială. In fine, criza prin care aui debutat guvernanții noștri a luat un sfîrșit. Oculta, cum o numesc fleviștii, sau inculta, cum suntem în drept a o numi, a ești învingătoare; d. Fleva a fost mazilit; colectivitatea s’a reînființat după chipul și asemănarea celei de tristă memorie de la 1888 , câmpul politic este măturat și nimic nu mai împedică guvernul și pe amicii săi în lucrarea lor. De două săptămâni Camerile colectiviste au intrat în a doua parte a primei lor sesiuni, care în genere este cea mai spornică sub fiecare regim. Cu toate acestea, stârpiciunea legislativă urmează și frământările intestine nu încetează. In cercurile colectiviste nu auzi vorbindu-se decât de formări de grupuri, de nouă maziliri ministeriale, de disidențe mai mult sau mai puțin pronunțate. Și este de notat că toate aceste frământări nu pornesc din vreo deosebire de idei sau de program. I-a ferit Dumnezeu pe colectiviști de asemenea lucruri, ce deosebire de idei sau de program poate exista între oameni cari n’au nici idei, nici program politic, ci, numai pofte ? La colectiviști capul și gândul joacă un rol cu totul scundac în acțiunea lor politică ; rolul de căpetenie îl joacă stomacul și apet tul. Frământările se învârtesc dar împrejurul unor cestiuni de persoane. De pildă, se vorbește în tabăra guvernamentală despre o nouă mazilire a unui ministru : întrebi pe un colectistual marcant despre cauza unei asemenea schimbări, el Nî răspunde că el nu știe anume pentru ce; apare un nou ziar sau se anunță aparițiunea unei alte gazeta liberala; întrebi despre ideile pe care le va reprezenta ziarul, ți se respunde : „Suntem vr’o șease-ze î smn șaptezeci de deputați și senatori cari scoatem ziarul!“ Dar cind e vorba despre atitudinea noulor ziare, despre scopul aparițiunea lor, respunsul este steriotip : „Vom fi naționalî-liberali!“ Asta îmi amintește o operetă franceză în care se cântă dansând pe cuvinte : „ Nous ni, sommes ni hommes ni femmes, nous sommes tous des Auvignats!“ Nu e de mirat că față cu o astfel de situațiune a partidului guvernant, după abia trei luni și jumătate de putere, să înceapă deja a se produce o reacțiune sănătoasă a opiniunei publice. Alegerea d-lui G. Gr. Cantacuzino la Ploești este un simptom caracteristic al acestui revirement. Colectiviștii puseseră ca candidat pe un membru al dinastiei Stoicescu și concentraseră toate puterile lor pentru a -î asigura izbânda. Două miniștri, președintele Adunărea, oratorii partidului ,șî au dat întîlnire la Ploești, cetatea liberalismului, pentru a exercita tot felul de presiuni asupra alegătorilor; toate institutele de credit în care domnește colectivitatea au lucrat pe capete la câștigare de voturi pentru candidatul colectivist, care de altmintrelea este un bărbat onorabil și un medic distins. Cu toată legitima înrîurire de care se bucură d. G. Gr. Cantacuzino în Prahova, lupta era din cele mai grele pentru dânsul. In urma presiunei exercitate de partidul guvernamental prin toate mijloacele licite și ilicite, izbânda candidatului conservator nu se poate explica decât prin o oscilare puternică a opiniunei publice, provocată de desamăgirea pe care au suferit-o cetățenii față cu regimul colectivist. Alegerea de la Ploești este primul avertisment dat colectivității; pentru noi ea este o invitație de a ne pune pe lucru. TELEGRATMCIE O scrisoare a împăratului Wilhelm Berlin, 3 Februarie. Monitorul publică o scrisoare de mulțumiri a împăratului, pentru felicitările ce a primit, cu ocazia zilei nașterii sale, din toate părțile lumii unde locuiesc germani. împăratul constată cu satisfacție că silințele sale neîncetate pentru siguranța și prosperitatea patriei întâmpină din ce în ce mai mult, în toate straiele sociale, oameni inteligenți și o grabă veselă care îl ajută la executarea lor. Din Transvaal Johannesburg, 3 Februarie. La adunarea generală a Camerei minelor, președintele a declarat că nu este adevărat că companiile minere ar avea de gând să suspende lucrările lor. Codul civil german Berlin, 3 Februarie. Reichstagul a început discuția codului civil. D. Niederding, subsecretar de Stat a relevat calitățile proiectului care, dacă nu e satisfăcător din toate punctele de vedere, deschide totuși orizonturi mai vaste și aduce națiunii avantaje mari politice, economice și morale. Mai mulți deputați au expus apoi părerile partidelor lor politice respective ; cea mai mare parte sunt favorabile proiectului. Discuția va continua mâine. Parlamentul norvegian Christiana, 3 Februarie. Stortingul s-a deschis. In discursul tronului, Regele speră că, ca și în trecut, deputații vor păstra o atitudine independentă. Mai exprimă încă dorința ca comitetul uniuneî să croiască un drum care să conducă cele două popoare la o fericire desăvârșită. Din Scupcină Belgrad, 3 Februarie. Skupcina a adoptat un proect autorizând pe consiliul de miniștri să acorde avantage și altor exporturi decât acela al porcii, cât timp va fi oprit în Ungaria. Președint, comisiunea de finanțe a îndreptat atacurile sale în contra unei prese «scandaloase» care dă dovadă de puțin patriotism. Ziariștii indigeni au părăsit atunci sala, pe când d. Garaschanine dă deplină dreptate comisiunei de finanțe. Din Parlamentul frans neez din Paris, 3 februarie. Camera adoptă de urgență convențiunile de delimitare și de comerț între ranța și China. ’ație a d-lui Aceștia au IR s Respinge punerea sub a .iMagnal, cerută de sociali, cerut-o pentru că fostul ministru a condus negocierile privitoare la drumurile de fer de Sud. Raportul constată că convențiunile lu această privință au fost o operă folositoare. D. Dussaussoy chestionează pe d. Wiger asupra importului vitelor și se plânge că piața e plină de oi germane, ungurești și americane. D. Wiger respunde că va îngriji ca circulările ministeriale să se aplice în mod riguros, mai cu deosebire aceea care obligă pe importatori să împartă oile,— cu măruntaiele necesare,—prin cartiere. Convertirea prințului Boris Viena, 3 Februarie. Noua Presă Liberă află din Sofia că după audiența acordată de prințul Ferdinand d-lui Stoilow și în care i-a anunțat consimțământul său la conversiunea prințului Boris, prințul și-a reservat să tranșeze personal toate chestiunile în legătură cu acea a botezului. El le consideră ca personale, iar nu ca afaceri de guvern. Italienii In Africa Massalah, 3 Februarie. Makonnen a liberat pe ofițerii italieni reținuți ca zălog. Ei au sosit azi în lagărul italian. Temniță și Exil Zilele trecute Tribuna din Sibiu a început să discute chestia temniței și a exilului cu privire la neînțelegerile dintre conducătorii Românilor cari s’au dus în temniță și cei cari au preferat cruzimea exilului. Cu multă ironie Tribuna ia peste picior pretenția că exilul e mai potrivit decât temnița, faimoasa pretenție a martirului Dim. Sturdza din discursul său de la Orfeu. «Ideia legată de temniță, ideia luptei hotărâte și consecvente, fără a se teme și fără a incongiura pedeapsa, pe care dușmanii seculari ar putea-o — călcând toate principiile de drept—aplica, ideia aceasta a luptei gata la martir trece ca un fir roșu prin întreaga istorie a vieței noastre politice», scrie ziarul sibian. Articolul continuă, făcând o scurtă istorie a întregei vieți a Românilor de dincolo și adaogă : «Ca un fir roșu se trece prin istoria întregei noastre vieți politice ideia temniței care am zis că la noi înseamnă : consecvență, statornicie neclintită, perseverare până în fine, credință nestrămutată către stindardul nostru, programul partidului național. Străbunii noștri, anteluptătorii poporului din trecut, știau una și bună , să lupte și să sufere cu bărbăție toate consecințele luptei lor, știind că numai astfel pot impune dușmanului neîmpăcat. Ei nu umblau cu chițibușuri... De aceea lupta lor era frumoasă, căci de minți era gândită și din inimi era scoasă, inimi mari, tinere încă, chiar și când erau bătrâne....Din temnițele ungurești va resári libertatea Românilor.» Dar din exil? Alegerea de la Ploești Ni se scrie din Ploești: Clubul conservator din Ploești s’a născut cu noroc. Cu ocazia inaugurării s’a celebrat și cea dintâi și victorie electorală a noastră de la alegeri încoace. Rareori lupta în Prahova a fost așa de vie ca acum. Candidatul liberal avea întreitul avantagiu de a fi fratele unui ministru, de a fi avut ocazia ca medii să facă servicii mai tuturor alegătorilor și de a fi un om cu desăvîrșire simpatic. D. Grigorescu, care se pricepe la alegeri, încă din numărul ziarului Democratul, care poartă sforăitoarea emblemă: Românism, cugetare, acțiune, de Joir, 18 Ianuarie, publică două articole în contra candidatului nostru, unul intitulat Conservatorii-junimiști la Prahova și a lui Tabloul răpirilor d lui G. G. Cantacuzino, în care înșiră nu mai puțin de 11 așa zise răpiri. Pentru a încălzi partidul, ministrul Stoicescu s’a dus în Ploești încă de Sâmbătă seara și după sosirea sa s’a ținut o întrunire publică, în care după ce a spus o sumă de comedii și de caraghioslâcuri d. Delavrancea, a luat cuvântul deputatul Dobrescu-Geanabet și a declarat că este o ca omnie că d sa nu ar vota pentru candidatul dr. Stoicescu și a rugat pe alegători să voteze pentru fratele ministrului. Astfel pe lângă d. Grigorescu s’a mai declarat ca"activist sadea și singurul deputat Flevist din Prahova. A doua zi, Duminică, ziua votârei, d-nii Aurelian, președintele Camerii, d, ministru C. Stoicescu și d ministru de finanțe G. Cantacuzino au stat toată ziua in curtea primăriei, descusând în parte pe fiecare alegător care venea să voteze. Așa erau desiguri acești ani despre victoria lor, încât pe la orele 4 deputatul colectivist X a spus în gura mare în curte că conservatorii vor fi bătuți într-un mod rușinos pentru că din alegătorii cari venise să voteze pentru ei la alegerile generale, la alegerea de Duminică au lipsit mai mult de 20. Cu toată încrederea lor însă în reușită, miniștrii roșii au făcut toată ziuiea pe agenții electorali, iar Grigorescu a stat neclintit la ușa săei de votare. Când s’a aflat victoria noastră o bucurie generală s’a lățit în oraș. Ploeștii se simțeau mândri că scapă de odiosul tiraniei colectiviste. Un mare număr de MERCURI ȘI.MÎNDArIE (ROTOR) 189 b .•* 10 BA AXCXdITRI și INSERT! Linia 30 litere petit pag IV . Reclame..............................III In Paris anun ția Havas, 8 Pia REDACȚIA - 16, Str, ș.c la j -- ft; % - - alegători s’au strâns imediat la clubul. conservator, care se află cam în fața statuei libertățeî, și acolo au felicitat pe d. George Gr. Cantacuzino. Șampanie s’a destupat destulă și toasturile d lor Cantacuzino, Th. Văcărescu, Take Ionescu, Luca E'efterescu, Serghiescu și alții au fost aclamate cu cea mai mare veselie. In tot timpul lăutarii cântau sus în club și muzica cânta jos în stradă, sub ferestrele clubului. Când au plecat la gară de Cantacuzino și ceilalți alegători din București, mulțițimea i-a însoțit până la gară cu torțe și cu muzică și trenul s’a pornit spre București în sunetul muzicei și zgomotul aclamațiunilor generale. Detaliu caracteristic: In același tren, pitulat într’un compartiment cu perdelele lăsate, se află d. C Stoicescu, ministru lucrărilor publice. Noi Ploeșteni, ne simțim mândri că am dat semnalul luptei și așteptăm voioși o altă ocazie ca să dovedim colectiviștilor că din Prahova vor trebui să-șî facă bagajiul. Comarnic „Sesiunea viitoare 11 Președintele consiliului de miniștri a găsit formula pentru a amâna act calendar realizarea făgăduelilor solemne făcute în opoziție. Când principele Gr. M. Sturdza a întrebat pe d. Dim. Sturdza, cu ocazia discuției răspunsului la adresa Tronului, de ce nu a menționat în mesagiu desființarea legei minelor și a legei maximului, d. prim-ministru a răspuns : — In „sesiunea viitoare“ ne vom ocupa și de aceste legi; în sesiunea de acum avem alte lucrări. Mai târziu, d. C. Iarca, deputat de Buzeu, a întrebat din nou pe d. Dim. Sturdza când are de gând să abroge legea maximului. Președintele consiliului a răspuns: — In „sesiunea viitoare“. In ședința de erî a Camerii, d primministru a dat două răspunsuri analoage, unul prin organul ministrului sau de finanțe, altul prin propria sa guriță. Două deputați de Buzeu au întrebat pe d. G. C. Cantacuzino când va preface licența pentru băuturile spirtoase în impozit pe vadră, așa cum a făgăduit când erau conservatorii la putere ; și d-sa a răspuns : — In „sesiunea viitoare“. Imediat după aceasta, d. C. Dobrescu- Argeș a întrebat pe d. ministru al cultelor când va prezenta un proiect pentru modificarea legei clerului, atât de aspru combătută de partidul liberal; și d Dim. Sturdza, în lipsa d-lui P. Poni, a răspuns scurt: — In „sesiunea viitoare“. Am mai înțelege amânările acestea tipice dacă actuala sesiune legislativă ar fi împovărată de lucrări, dar vedem că de aproape două luni reprezentanții Națiunii nu au avut să muncească decât la numărarea diurnei, iar programul lucrărilor viitoare e așa de sărac, că ar putea fi epuizat, admițând cea mai largă discuție în 10—12 zile. De ce atunci, legile importante în „sesiunea viitoare“? Răspunsul acesta al președintelui de consiliu e oglinda credincioasă a guvernului și a puterii sale de muncă pentru țară. BUDGETUL VIITOR Intrnnamente generale cunoaștem, grație unor indicațiuni sumare date de un ziar financiar al liberalilor, suma budgetului pe anul 1896—97, lat.o, în două cuvinte: d. ministru al finanțelor se slujește de recensământul făcut anul trecut spre a spori evaluările veniturilor, numai la câteva capitole, cu vreo 6. citește , șase milioane față cu evaluările anului precedent. Ar suna cam ciudat aceasta, aproape ca o calomnie, dacă am avea a face cu un ministru al finanțelor care ’și respectă cuvântul dat in opoziție; dar d. G. C. Cantacuzino e un membru de frunte al partidului național-liberal unul din membrii Ocultei, și ca atare l’am calomnia numai dacă am presupune că e în stare să pue în practică ideile susținute în Voința Națională când mânca pâinea.... amară a opoziției cu sosul dividendelor de la Letea. Iată, ca să fim crezuți și de cei mai neîncrezători, în ce constă sporul la venituri pe care d. ministru al finanțelor îl va trece în proiectul de budget general pe 1896—97: Impozit funciar : Constatările din 1894-95 Lel 13.797 Recensământul din 1895 „ 16.689 Diferință în plus . . Lel 2.892 care reprezintă una din cifrele cu ci se va umfla viitorul proiect de budy Și trebue notat că aci nu s’au trec încă veniturile vămilor, al monopolurii și al băuturilor spirtoase, ale căror eluări se vor face iarăși pe baza dreptulor constatate în primele opt luni a exercițiului budgetar 1895—96. Așteptăm budgetul întreg spre a’l naliza mai pe larg ; constatăm numai i lucru, că d. G. U. Cantacuzino, minitrul finanțelor, e pe cea mai bună ca de a’șî înstrăina simpatiile d-lor An. Strojan, Em. Porumbaru și B. St. Delavrancea —dacă aceștia mai profesează principiile financiare manifestate cu prilej discuțiunii budgetare din anul trecut. Impozit personal. Constatările din 1894-95 Lei 5.648. Recensământul din 1895 „ 6.159 Diferență în plus. . Lei II1L Licențe: Constatările din 1894 95 Lei 5.222. Recensământul din 1895 Diferență în plus. . Lei 5.258. 35~ Patente: Constatările din 1894 95 Lei 3.092 Recensământul din 1895 „ 4.011.1 Diferența în plus . . ~Lei 9Î8. Umbre, amenzi, înregistrări, etc.: încasările primelor opt luni ale exercițiului budgetar 1894-95 .......................Lei 8.234.1 Idem pentru exercițiul 1895 -96. . . ................. 9.071.1 Diferință în plus pe 8 luni Lei '837.( Diferință evaluată pe 1 an Lei 1 255.1 Taxa asupra viilor și livezilor : Constatările din 1894—95 Lei 977! Recensământul din 1895 . „ 1,151 Diferință în plas . . . Lei 1731 Recapitulând toate aceste diferințe care se întemeiază d. ministru al ființelor, și anume: Impozitul funciar ... Lei 2,892.1 „ personal . . . 511.5 Licențele....................... 35.1 Patente........................... 918.0 Timbre, amenzi, etc. . . 1,255.6 Vii și livezi................... 173.8 găsim un total de ... Lei 5,786 6 Atacuri contra Mol Favre In Franța au reînceput atacurile contra prezidentului Republicei. Prima isterie scandaloasă prin care se încerca contromiterea d-lui Felix Faure, istoria faptelor comise de socrul sau care dispărus lăsând datorii mari, nu a prins. S’a desgropat acum alta, în legătură cu instrucția începută acum contra unui oarecar Edwards, fondatorul unei societăți indochineze de opium. Ziarul Libre Parole a anunțat afacerea acesta în termenii următori: «Se spune că instrucția —în afacerea Edvar —ar fi deja închisă, pentru că judecătorul de instrucție Dopffer a văzut lucruri grozave sub velul pe care de-abia a îndrăznit să-l ridice După o versiune foarte probabilă, Dopffer a fi spus lui Edwars: — S’au găsit la dv. trei fotografii de scrisori. Aveți originalele ? — Nu le am cu mine, fu răspunsul este al fostului editor al ziarului Le Matin. — Puteți să mi le înmânați ? — Nu, asta dv. Pot insă să vă spun că dacă voiți să aveți dovada că le posed htr’adevĕr arestați-mă imediat și mâine scrisorile vor publicate într’un ziar. Natural că d. Edwards nu a fost arestat. Pare că, dacă scrisorile acestea grozave ar fi fost publicate, ar fi trebuit si mergem, opt zile mai tirziu, la congresul din Versailles». La notița aceasta, Le Rappel a răspuns următoarele: «In palatul Bourbon s’a șoptit că un gazetar foarte influent ar fi luat parte, pe timpul când d. Felix Faure era sub-secretar de Stat la departamentul coloniilor, la reînoirea privilegiului pentru banca indo-chinezi. Pe acest domn influent, sub-secretarul de Stat de atunci l’a ținut in curent, cum e obiceiul, cu tratările urmate. Un grup de deputați nemulumiți vrei să se slujească acum de acest fapt neînsemnat pentru a reinoica contra prezidentului Republicei atacurile cari apar atât de regulat și fără scrupul, încât trebue să ne Întrebăm pentru cine se lucrează cu chipul acesta». S’a dovedit, în adevăr, că scrisorile d-lui Felix Faure către d. Edwards sunt