Timpul, iunie 1896 (nr. 120-143)
1896-06-11 / nr. 128
ANUL AL OPTSPREZECELEA. — NO. 128 EDIȚIA A TREIA UN NUMER_10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an.............................................30 lei » pe 6 luni..............................................18 lei » pe 3 luni.............................................10 lei Pentru streinătate, un an................................50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numarul la: Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Pasagiul Român 7-8 D-LUI LASCAR CATARGIU Iată, in extenso, discursul rostit era, la întrunirea conservatoare din Iași, de către venerabilul șef al partidului conservator l Domnilor. Văd cu bucurie că cetățenii Ieșeni, de câte ori se face apel la ei când interesele Țerei sunt amenințate, se grăbesc cu toții a veni. Bucuria ce o simte cu atât mai adâncă, cu cât nu pot uita că din Moldova a pornit avântul ce a făptuit România de astăzi și că printre d-voastră sunt tineri ce au moștenit de părinți datoria de a fi nădejdea Țarei. N’am făcut apel la d-voastră în urma unei întâmplări pur politice și care ne ar face să ne strângem rândurile și să ne numârăm , aici nu e chestie politică, e ceva mai presus de politică, e vorba de fapta îndrăzneață pe care un guvern abia născut, dar împovărat cu păcate, a săvârșit-o lovind în conștiința noastră a tuturor, batjocorind Biserica noastră creștină și batjocorind Țara întreagă în fața străinătății. Iașul a fost, în trecut, martorul ridicării cu gendarmi a unui Mitropolit, când, sub Cuza-Vodă, s’a surghiunit la Slatina Mitropolitul Sofronie. D-voastră însă știți cu toții că Camera de atunci a numit îndată o comisie și că a ajuns ca raportorul —aveam onoarea să fie ea—să citească numai raportul acelei comisiuni pentru ca ministerul să cadă. Camera de atunci era Cameră aleasă după legea convențională și totde auna se afla într’ânsa o minoritate care știa a’și face datoria. Nu se pomenea pe atunci de unanimitățile cu care guvernanții de azi s’au înzestrat după ce tot ei singuri au modificat legea electorală și Constituția. Am fi nădăjduit ca după atât amar de lupte din care au eșit Unirea și întemeierea unei Dinastii care să ne dea liniștea înăuntru și fața în afară, ca după progresele în instituțiile și în moravurile noastre politice, am fi nădăjduit că asemenea nelegiuriri nu s’ar mai putea întâmpla nici odată. Guvernul actual ne-a dovedit însă că ne înșelăm, că n’avem nici legi, nici instituții și că la noi se poate tot. Deci suntem astăzi întruniți spre a ne sfătui, să vedem ce avem a face pentru a pune stavilă pornirilor acestui guvern care în opt luni n’a cruțat nici administrație, nici armată, nici justiție și a isprăvit prin a se scoborî la intrigi josnice între Vlădici, abuzând de slăbiciunea unor bâtrâni ca să le smulgă iscălitura pentru o nelegiuire, toate acestea spre a face din Capul Bisericei și din clerul subaltern agenți politici și unelte. Cu asemenea procedări nu mai pot fi nici Biserică, nici Stat. De aceea opinia mea este ca actualul guvern, care nici nu merită acest nume, să fie cât mai grabnic râsturnat. Pentru acest sfârșit cu mic, cu mare, trebue cu toții să protestăm din toate puterile noastre, să cerem un guvern de oameni care să respecte și legile și Biserica Țorei, spre a putea avea și noi pace și liniște în credințele noastre de veacuri și a ne recăpăta încrederea în legile pe care s’a întemeiat Statul român și în puterea și propășirea lui. MARȚI 11/23 IUNIE 1869 UN NUMĂR 10 BANI ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. VI............................0,40 Reclame......................... » III.............................2,50 » » II.....................5.— In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse.. K — iM REDACȚIA SI ADMINISTRA*! ^ București, Pasageul Bl iisT DISCURSUL ÎNTRUNIREA conservatorilor la ÎNTRUNIREA din Iași Sosirea In Iași întrunirea publică pe care partidul conservator a ținut-o erî la Iași, este una din cele mai impozante întruniri care s’au ținut în capitala Moldovei. Aproape tot ce numără mai distins partidul conservator în Moldova de sus ’și-a dat erî întâlnire la Iași și a ținut să facă d-luî Lascar Catargiu, venerabilul nostru șef, o primire din cele mai splendide. Așa, la sosirea în gara Iași d. L. Catargiu, care era însoțit de d-nii Take Ionescu, G. Panu, M. Balș, M. Deșliu, A. Ghica și de numeroși membri ai partidului conservator cari s’au urcat în tren din stațiile Tecuciu, Bârlad și Vasluiu, a fost primit cu urale scoase din sute de piepturi. Tot peronul gării era înțesat de o lume aleasă și numeroasă, care a salutat cu un viu entuziasm pe bătrânul bărbat de stat și pe ceîlalțî șefi. Printre cei prezenți la gară am remarcat între alții pe d-nii: Eug. Ghica Budești, V. Vlădoianu, Costea Balș, Dimitrie și Ioan Zarifopol, P. Misir, Dim. G. Rosetti, Abgar Buicliu, G. Botez, P. Nițescu, Leon Bogdan, A. Bädäran, N. Niculaide, V. Lazu, I. Diamandi, G. Pavlov, căp. Mavrodi, C. Chirilă, D. Greceanu, D. Castroianu, Al. Exarcu, D. Grigorovici, general Teleman, C. M. D. Miclescu, G. Aslan, A. C. Cuza, Al. Dabija, D. Andreiu, N. Pogonatu, căp. Carp, dr. T. Filipescu, G. Irimescu, Dim. Alexandrescu, dr. V. Bejan, dr. E. Pușcariu, G. G. Balaiș, I. Deliu, P. Papadopol, I. Tufescu, Jean și Catargi , colonel Dimitrescu-Tasian, I. Ivanov, P. Sion, Gr. Cogălniceanu, A. D. Hulban, I. Vidrașcu, Al. Mavrodi, maior Jipa, E. Ludwig, V. Dogariu, dr. Lebell, colonel Cristea, Cesar Cătănescu, Gr. Buțureanu, I. Paul, N. Culianu, col. Porfiriu, D. Sturdza Scheianu, C. Ivașcu, Dr. Riegler, C. Faur, D. Donici, G Mavrocordat, D. Stati, I. Negrea, S. Rășcanu, C. Albinetz, Mironescu, An. Buzdugan, A. Rășcanu, G. Emandi, colonel Cociurescu, colonel Rentz, M. Vasiliu Cristescu, T. Emandi, Nestor Cincu, Hagiopol, A. Papadopol Calimah, M. Milo, Const. Romanescu, M. Ghițescu, St. Ganea, Leon Ghica, Th. Ghica, Gr. Ghica Doreanu, N. St. Georges, căp. Teleman, D. Dobreanu, Sebastian Moruzi, I. Vasiliu, C. Sterea, C. P. Constantinu, Lascar Sion, N. Dima, T. Pogor, T. Iacob, N. Cananäü, M. Melidonovici, P. S Alexandrescu, Al. Lambrior, M. Arceleanu, S. Dragomir, TMaximovici, G. Ionescu, Grigore, Vasile și G. Scorpan, Frunzetti, W. Kirnitzky, C. Prasa, S. Goldenthal, I. Chirilă, M. Ianculescu, I. Bantăș, N. Albu, P. Botez, M. Belador, Eugen Ceaur Aslan, V. Dimitriu, prof., I. Costin, I. Radu, Leon Grigorescu, Leopold Hax, loan Popa, căp. Negoiescu, etc. etc. Eșind din gară, d. L. Catargiu s’a urcat într’o trăsură deschisă și a fost condus de alte 109 trăsuri la locuința d-lui Leon Bogdan. întrunirea La orele 3, sala Pastia este plină de lume. Intrarea d-lui L. Catargiu și a celorlalți șefi este primită cu aplauze frenetice. Cel dintâin care ia cuvântul este : D. Lascar Catargiu . Domnilor, întrunirea de azi are de scop să ne sfătuim asupra chestiei mitropolitului. Oratorii își vor expune părerile și după aceea vom lua hotărîrea dictată de împrejurări. Discursul 1-lui Alexandrescu D. Dim. Alexandrescu: Să’mî dați voie, ca unul dintre cei mai tineri din luptătorii din localitate, să iau eu cel dintâiu cuvântul. Vom ține seamă de împrejurarea că e atât de cald încât noi abia putem vorbi și d-voastră abia puteți asculta, de aceea n’am de gând să vorbesc de toate ilegalitățile și de toate păcatele guvernului, căci atunci n’ași sfîrși nici până mâine. Ați văzut cum ați judecat pe capul Bisericei, i-ați refuzat ceea ce nu se refuză nici criminalilor : dreptul de apărare. Lovindu-se în mitropolit, s’a lovit în simțimîntele noastre religioase. Ca să vă dau o dovadă de cât de adânc este iubit sentimentul religios, să vă spun că azi, pe când mă întorceam de la manifestația grandioasă pe care ați făcut-o șefilor noștri, doai țărani vorbeau între dînșii. — Numai plouă, măi frate, zicea unul. — Cum să plouă, răspinse cel-l-alt, când mitropolitul Moldovei a vândut pe fratele său pentru o făgăduială, care s’a mai dat și altora, între alții, unuia care s’a fotografiat în costumul lui Adam fără frunză de viță. Dar trec. A făgăduit omul cel mic de talie și mic de suflet desființarea legea maximului, și a menținut-o , a legei minelor, și a reglementat-o , a gendarmeriei și abia a atins-o. Guvernul acesta, fals liberal, cum sunt unele monede false, a săvârșit, în opt luni, mai multe ticăloșii decât ar fi putut severși în opt ani o bandă de reifăcători. Și pe când așa porecliții liberali nu fac și n’au făcut mai nimic pentru țară, d. Lascar Catargiu, șeful nostru, și cu colegii cu cari conlucrează, nu numai că n’a umilit niciodată țara, dar încă a inzestrat-o cu tot ce face fața țerei noastre azi. Și pe oamenii aceștia îi numesc colectiviștii ciocoi ! Pe omul acesta, pe venerabilul Lascar Catargiu, l’au lovit cu pietre ! Ciocoiul este parvenitul, burtăverde, omul ajuns fără drept și fără merite. Să vé spun eu, din acest loc istoric unde s’a jucat hora «Unirea» și unde s’au spus toate minciunile liberalilor, cine e ciocoiu, cine e de disprețuit între cei cari fac politică fățarnică. Treceam într’o zi pe strada Colțea, în București, înaintea caselor gălbeazel de la justiție, întâlnesc pe un șchiop: primarul de la Galați, pe un deputat de acolo și pe mai mulți fruntași din Covurlui. La întrebarea mea: «Ce faceți aici?» liberalii îmi răspund: «Am voit să vedem pe d. Stătescu, dar nu ne poate primi pentru că are consiliu de miniștri acasă». Ei bine, abia mă despărțisem de dânșii și Întâlnesc, într’o trăsură, pe pântecosul ministru de domenii și pe obezul ministru de interne ca să zică, nu era consiliu de miniștri ci gălbeaza nu primise pe colectiviști numai pentru că nu voise să-î primească. Și daca n’a primit amici de mâna întâia, vă închipuiți cum tratează pe umili și pe nevoiași. Iacă ciocoiul ! La miniștrii conservatori și la venerabilul nostru șef toată ziua ușile erau deschise și desfid să mi se arate un singur om care a voit și n’a putut să vorbească cu oricare din membrii fostului cabinet. Iată pentru ce tinerii spijină pe Lascar Catargiu iar nu pe liberali Liberalii au făcut odios cuvântul «liberal», cuvânt care, pângărit de ei, va dispare în curând până și din dicționarul limbei române. E ușor să te întitulezi «liberal» fiindcă există liberali falși cum există monedă falsă. Discursul d-lui Emandi. D. Teodor Emandi: Nu vă pot exprima, domnilor, recunoștința pentru onoarea de a mă chema să vorbesc, decât spunându-ne că mă simt foarte fericit de această onoare. Acțiunea partidului liberal trebue împărțită în două : prima epocă, ilustrată de Rosetti și Brătianu și a doua epoca ilustrată de Sărățeanu, Sturdza și Cosmovicî al d-voastră. Inprima epocă cei doui leaderi au strâns în jurul lor pe toți tinerii generoși, iar în a doua epocă stîrpiciunile cari au urmat uriașilor au gonit de la dânșii pe toți oamenii cinstiți și cu merite. In această epocă așa zișii liberali au grămădit păcate peste păcate. Conservatorii, în ultimul timp, au făcut atâtea acte mari, încât epoca de la 1887—1895 este pagina cea mai glorioasă din cartea vieței d-lui Lascar Catargiu. Revenind la putere după retragerea noastră, porecliții liberali au mers din nelegiuire în nelegiuire până la infamia pentru care suntem convocați să ne sfătuim azi. Cu sfâșietoare durere trebue să constat că din orașul acesta, de unde adesea a pornit scânteia patriotismului și a luminei, a plecat de astă dată omul care a adus la îndeplinire infamia cu mitropolitul Ghenadie, infamie care, sub raportul moravurilor, ne dă înapoi cu secole întregi. Voința Națională din zilele trecute zicea, făcând un lung rechizitoriu partidului conservator: «conservatorii au încetat de a fi partid de guvernământ pentru că s’au coborît în stradă». Ei bine, cu această ocazie, ca întotdeauna, Voința Națională minte și batjocorește. Nu s’a coborît ci s’a ridicat partidul conservator venind între d-voastră. Conservatorii s’au ridicat până la aspirațiile și idealul d-voastră și se vor menține la această înălțime până când vom repune cel mai vitreg și cel mai putred regim din câte urgii au trecut peste țara nostră. Discursul d-lui Take Ionescu D. Take Ionescu (primit cu aplauze furtunoase) : Iubiți cetățeni, pentru a doua oară am cinstea de a mă prezenta înaintea dv. Acum 3 ani puneam piatra fundamentală la clădirea universității, înălțăm un monument, dovadă a hărniciei și patriotismului generației de astăzi pentru generațiile viitoare ; azi plângem împreună distrugerea muncii multor generații trecute. Ați urmărit toate faptele guvernului încât nu mai e nevoe să insist și eu asupra amănuntelor. Vă întreb însă pe ce se bizue stăpânirea de azi în săvârșirea atâtor nelegiuiri ? Pe doui aliați vremelnici și pe o idee falsă. Istoria vorbește despre un Țar în timpul căruia Rusia era amenințată de o invazie de afară și fiind întrebat pe ce se bizue ca să înfrângă pe dușmani, a răspuns : — Mă bizui pe cei doui mari și neinvinșî generali Ghenarie și Februarie. Aliații vremelnici ai guvernului colectivist sunt generalii Iulie și August. Colectiviștii nu mai trăesc decât scumptând efectul căldurilor asupra indignărei opiniei publice. Ei așteaptă cu nerăbdare ceasul secetei și al băilor minerale ca să scape de urgia poporului. Insă căldurile vor trece și dacă guvernul va rămânea până la Septembre, indignarea și emoția publică vor fi la apogeu. Oricumă în el, ori agitația țării este de abia la început. Ideea falsă iat-o . Care dintre dv. nu a avut ocazia de a vorbi între patru ochi cu câte un colectivist și n’a văzut cu câtă frică și îngrijire colectiviștii vorbesc de soarta guvernului lor, pe când în ziarele lor sunt obraznici și semeți. Intre patru ochi colectiviștii sunt mieii lui D-zeu și îți declară că într’adevăr guvernul e slab, dar că 8 luni e prea puțin timp ca să cadă. Auziți, pare că regatul României ar fi un apartament mobilat care să ia cu contract pe termen fix ? Fie ! Să coborîm și noi discuția la acelaș nivel meschin și să ne închipuim că România este un apartament mobilat dat cu contract colectiviștilor. Totuși nu putem să uităm că orice contract de închiriere conține și o clauză că chiriașul nu poate să dărâme casa, căci atunci e dat afară. Ei bine, guvernul colectivist spurcă și dărâmă casa românească. Pentru a vă dovedi aceasta vom lua patru pilde: I Nu poate fi națiune fără patriotism și patriotismul se bizue pe mândria zilei de azi și pe nădejdea zilei de mâine. In 8 luni guvernul colectivist a slăbit patriotismul Românului. De la această tribună istorică s’au făcut scuzele cele știute, s’au făcut de la această tribună pentru că tot în Iași se vorbise altădată de mărgăritarele coroanei lui Ștefan cel mare. Vă întreb este vreunul dintre D-v. care în fața acestor scuze să nu fi simțit că-i pătrunde îndoiala asupra puterii acestui neam și să nu-î fi slăbit patriotismul ? Chiar Ungurii cari sunt ardenți patrioți au simțit dispreț de modul cum au fost serviți de d. Sturdza. Al II-lea păcat. Nu e mai mare nevoe în societate de cât de dreptate. Și dreptatea nu atârnă numai de bunătatea judecătorilor ci de convingerea publicului că ei sunt imparțiali. Prefer o magistratură încovoiată cu credința publicului că e independentă decât una independentă, dar pe care publicul ar crede-o încovoiată. Guvernul pentru pofta meschină de a schimba 2 judecători a sădit în inima Dr. convingerea că procesele se câștigă prin influența avocatului care e amicul guvernului. Al 111-lea păcat. Cu patriotismul slăbit și cu o justiție nesigură nu piere un popor căci ceea ce face tăria reală a unui Stat e tăișul săbiei aperătorilor săi. Tăișul săbiei apărătorilor României este știrbit. De la tribuna Parlamentului ministrul de răsboi, fără a schimba arma a declarat că armata României este înarmată cu ciomege. Credeți că se câștigă bătăliile numai cu generali buni și pricepuți și cu arme de precizie? Nu! Bătăliile se câștigă cu entusiasmul soldatului care e sigur că va învinge și cu teama dușmanului că va fi învins. Inchipuiți-vă ceasul primejdiei, închipuiți-vă că un regiment înarmat cu ciomege ar fugi dinaintea vrăjmașului. Cine ar îndrăsni să-i osândească ? Fuga lor n’ar dovedi lașitatea soldatului ci patima ministrului. Dar în străinătate ? Credeți că este puțin lucru să se afle că eroii de la Plevna, guvernați de Hohenzolernul Orientului, sunt înarmați cu ciomege ? Al IV-lea păcat. Un popor nu se întreține numai cu satisfacerea nevoilor materiale. Ceea ce îl înalță este partea sufletească, care îi dă idealul și entusiasmul. Acest ideal îmbrăcat în forma metafizică a credinței religioase l’a știrbit guvernul liberal în ultimele zile. Istoria e prea dureroasă și o cunoașteți din nenorocire foarte bine, pentru ca să mai fie nevoie să vi-o povestesc. Monitorul Oficial a anunțat în cele 3000 comune din țară că 19 ani a fost episcop, 3 ani Mitropolit un ticălos capabil să fure cele sfinte, să se compare cu D-zeu și să se asocieze cu asasinii. Iar drept răspuns miile de exemplare ale ziarelor au dovedit că ceî-l’alțî episcopi sunt încărcați cu cele mai monstruoase păcate. De nu s’ar crede decât o zecime și totuși biserica românească ar fi sdruncinată din temelie. Oratorul arată apoi cum pentru Românii din alte state, unde viața românească este reprezentată numai prin biserică, această desconsiderare a bisericei românești este cea mai grea lovitură ce ni se putea da. Constată cu mâhnire că pe pragul veacului al 20-lea guvernul liberal a îmbogățit România cu o chestie clericală de care până acum fusese scutită. Trece la procedură și arată rând pe rând peripețiile acestei afaceri extraordinare care începe cu colaborarea literară și bănească a episcopului Ghenadie cu D. Sturdza, trece prin Brâncoveneasa, prin greve comandate de miniștrii și de răspopiți, continuă prin judecăți anti canonice și instantanee, se complică prin deferirea capului bisericei în judecata Voinței Naționale, se sfîrșește prin odiosul unui guvern, care se întovărășește cu asasinii ca să acuze oamenii cu acte plastografiate, și se îngroapă sub ridicolul unei acuzări meschine : lipsa unui plumb de 180 lei și o fotografie vândută prea scump. După ce oratorul termină cu procedura guvernului, după ce vorbește și de executarea ilegală, constată că însuși guvernul nu crede chestia închisă, deoarece primul ministru s’a dus să’și apere politica la tribuna populară pe care a înălțat-o în București partidul conservator. In aceasta oratorul vede cel mai mare omagiu ce guvernul putea să aducă opoziției și declară că din moment ce conservatorii au putut tîrî pe d. Sturdza la tribuna lor, nu mai au nici un regret că nu pot să se rostească la tribuna din dealul Mitropoliei. In rezumat oratorul arată că în ultimele 8 luni s’au clătinat cei 4 stâlpi pe cari se întemeiază orice societate. Cu zguduirea lor s’a zguduit și credința noastră a tutulor în puterea și în viitorul Statului român, iar peste graniță am scăzut în rândul Statelor orientale. Se poate, a zis oratorul, ca toată civilizația noastră să fi fost o spoială ; era însă o spoială care ne înșela și pe noi și pe alții. Cu o mână răutăcioasă și dușmană, d. Sturdza a zgâriat această spoială. Dacă totuși, conchide oratorul, națiunea nu este mai tulburată și mai desperată decât este, pricina e că densa are conștiința că tot a mai rămas ceva în această țară, a rămas partidul conservator. Aceasta este unica mângâere a României în vremurile jalnice în care ne aflăm. Ea știe că suntem în stare să locuim rănile adânci care i s’au adus, deși desigur vor trebui ani mulți și muncă înzecită ca să se dreagă ceea ce s’a stricat în 8 luni de zile. Țara știe că are un partid care nu a guvernat nici pentru el, nici pentru o clasă, ci a lucrat cu spor pentru toate păturile sociale, că are un partid care a știut să unească respectul tradiției care este munca acumulată cu dorința de a asculta cu inimă voioasă nevoile viitorului, care a desfășurat un steag atât de larg încât sub cutele lui se pot umbri toate reformele legitime și care niciodată nu a uitat că interesele partidului trebue îngenuchiate înaintea intereselor generale. După cum acum 1500 de ani, lumea veche aștepta o schimbare și-și pusese nădejdea în împăratul Constantin, astfel se uită țara astăzi la partidul conservator. Atunci s’a arătat crucea pe cer și glasul tainic a spus: în acest semn