Timpul, noiembrie 1896 (nr. 242-265)
1896-11-26 / nr. 261
ANUL AL OPTSPREZECELEA — NO. 261 UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an.............................................30 lei » pe 6 luni.............................................18 lei » pe 3 luni..............................................10 lei Pentru streinătate, un an ....... 50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Humorul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA București, Pasagiul Român 78 SITUAȚIA Cele ce se petrec în partidul liberal merită o deosebită luare aminte. Neapărat ele nu pot avea nici o înrîurire directă asupra politicei generale a acestei țâri; partidul liberal a încetat de a mai putea influența în ceva mersul României contimporane. El poate deține câte o dată și foarte vremelnicește puterea, nu mai are, însă, nici un imperiu asupra spiritelor. Ca document omenesc, însă, criza din partidul liberal este de un mare interes. Să lămurim în câteva trăsături situația de azi a partidului. Un guvern în care se aflau cei trei crai de la râsărit al liberalismului: Dimitrie Sturdza, fost tahigraf la divanul ad-hoc și prin urmare reputat tobă de experiență și de autoritate, Eugeniu Stătescu, numai ßlax, cum i se zicea, adică cunoscător de legi și plin de deșteptăciune și de iscusință, Nicolae Fleva, omul curentelor populare, vine acum de abia un an la cârma Statului succedând unui partid hotărît să nu le facă nici o greutate. Intr’acest an de zile singura lor grijă este de a se desființa unii pe alții. După trei luni, Sturdza și Stătescu asvârle pe Fleva sub cuvântul că ar fi traficat cu contrabandiștii și sub insulta bisericei de caș. La rândul lui, Fleva acuză pe Sturdza de trădarea intereselor naționale în Ungaria și în Macedonia, iar față de Stătescu stă într’o prudență expectativă, până în ziua în care declară—poliția lui frate-său de «bandiți ai Capitalei». In ceasul în care se înfățișează o chestie mai grea, Fleva acuză pe Sturdza și Stătescu că au călcat dreptatea, au profanat Biserica, că au prostituat justiția și au înjosit țara, iar Sturdza și Stătescu denunță opiniei publice pe Fleva ca pe un ambițios vulgar, care asmuță derbedeii asupra Camerei și Senatului cu banii lui Ghenadie arghirofilul și pune în primejdie siguranța Statului. Iar când evenimentele dovedesc că în această chestie Fleva avea dreptate, Sturdza și Stătescu se iau și dânșii la păruială, se acuză unul pe altul de a fi urzitorii păcatului, și odată cu dărâmarea magherniței, asistăm, uimiți, la desfacerea partidului liberal în trei tulpine. Pe când iau poziție cei trei antagoniști, din fundul tabloului apare o ceată de coriști care se avansează până la rampă ca să joace un intermezzo sub conducerea unui perenoble, gata să asigure pe fiecare din cei trei că numai pentru dânsul lucrează, și tot de o dată foarte hotărît să continue negoțul pe propria sa firmă. Și ca să fie priveliștea și mai complectă, Sturdza și Stătescu, care până eri întrebuintau bătăușii și forța armată a țârei ca să împedice venirea la putere a unui resvrătitor ca Fleva, se întrec care mal de care să -și alieze pe primul disident în contra fostului său coleg, Joul, pe piața teatrului, din ordinul lui Sturdza.Stătescu se șarjează inofensivii partizani al lui Fleva, iar Sâmbătă Stătescu trimite la Fleva ca să-l ajute în contra lui Sturdza. Sturdza aleargă după Fleva ca să-l izoleze pe Stătescu, iar Aurelian de la mijloc întinde ambele brațe ca să-i păcălească pe amândoui. Ce este și mai curios din punctul de vedere etic, este că fiecare dintre cei patru alergători, este hotărît să tragă pe sfoară pe ceilalți. Nici Sturdza, nici Stătescu, nici profesorul de la școala de agricultură nu au alt gând decât să adoarmă momentan pe Fleva. Și la rândul lui, Fleva nu tratează cu ei, decât cu gândul de ai stăpâni el. De altă parte, Sturdza nu are alt vrăjmaș mai mare decât pe Stătescu, și Stătescu ar vrea pe oricine la putere, afară de Sturdza. Iar Aurelian se teme de amândoui, și fiecare dintre cei doi șefi de Aurelian. Care să fie pricina acestui extraordinar canibalism între fruntașii liberali ? Este aceeași care explică întreagă concepția partidului liberal. Acest partid are o instinctivă oroare de tot ce este superioritate de orice spia. Meritul îi displace. Nu numai că nu’l înțelege, dar nu vrea să-l înțelegă. Pentru un liberal, Dimancea ca și Coco Dimitrescu este totuna : un glas la întrunire, un vot la Cameră. Așa stabilită erarhia liberală, este evident că toată lumea are drept la șefie și că orice șef va fi întotdeauna contestat. Pe această doctrină liberalii au produs întrun an patru candidați la locul de prim-ministru. Dacă vor mai sta, numărul se va înmulți în progresie geometrică. Deja Epurescu de la Giurgiu găsește că nu a fost consultat la formarea noului minister și are pretenție să priceapă cauzele crizei. Până într’o lună speța Epureștilor va spori cum nici nu ne închipuim, și ceea ce a fost partidul liberal de guvern, va fi înlocuit printr’un fel de colecție de apucați: toți doritori de a fi puși în situații înalte, tocmai fiindcă nu li se cuvin, și toți hotărîți de a face imposibilă viața nenorocitului interimar la preșidenția consiliului liberal. Dacă ar fi cu putință ca oamenii aceștia să mai facă ceva în țara aceasta, priveliștea intrigelor lor ne-ar îngriji și mâhni. In starea de absolută neputință în care sunt, ea ne procură numai un admirabil sfert de ceas de petrecere inocentă și de rîs vesel.——------——- ----------------------— TELEGRAME Budgetul Austriei Viena, 5 Decembrie. Camera deputaților a abordat discuția generală a budgetului. Din Reichstagul german Berlin, 5 Decembre Reichstag. D-na Posadowsky declară că cancelarul Imperiului are de gând să prezinte Reichstagului un proiect de conversiune a datoriilor imperiului, identic cu cel prezintat dietei prusiene. Italienii in Africa Roma, 5 Decembrie. Italia și Esercito anunță că la Massalai s’au îmbarcat 200 de Ascaris, pe bordul lui Volta, cu destinația spre coasta Benadir. Regele Serbiei in Italia Florența, 5 Decembre. Regele Serbiei a sosit. A fost primit la gară de primarul orașului, de primul aghiotant al prințului moștenitor și de o mulțime numeroasă. --------------------m-M-----------------------■ De ce a căzut cabinetul Sturdza ? Iată cestiunea pe care ’ș-o pune bătăiosul Epurescu. Și are dreptate valorosul deputat ale cărui apostrofe resună până în zidurile Rusciucului. Și știți de ce are dreptate ? Pentru că dacă a căzut cabinetul Sturdza, oricine se întreabă : Ce caută d-nii Cantacuzino și Stoicescu în ministerul Aurelian ? Ce mutră vor face acești douî domni în ziua când Mârzescu, advocatul cu onorar al Mitropolitului Ghenadie, va veni cu revizuirea sentinței Sinodului ? N’aș voi să fiu în pielea lor. Dar nu e destul atât; d. Dimitrie Sturdza a zis la Senat că, retrăgânduse, guvernul său a făcut un mare act.. Și nci e bine să punem un mare punct de întrebare: înțelegem ca să se vorbească de o faptă mare de abnegațiune, când un guvern se retrage de bună voie pentru a nu periclita un interes obștesc. EDIȚIA A TREIA De bună voie s’a retras oare d. D. Sturdza ? Nu. El a fost pur și simplu dat afară din cauză de incapacitate, fiindcă a ridicat cestiunea Mitropolitului și s’a încurcat așa de rău în ea încât nu mai știa cum să scape. Luni întregi fostul prim-ministru a cântat pe toate tonurile că cestiunea Mitropolitului este sfârșită, irevocabil sfîrșită, a spus-o prin ziarele sale, a repetat-o în întruniri publice și intime, a declarat-o corpului diplomatic, a proclamat-o în conciliabulele partizanilor săi. De o dată, criza isbucnește, cabinetul este silit să se retragă și noul minister liberal ce cuprinde și pe două miniștrii căzuți declară Parlamentului că va îndeplini programul partidului și că va da o soluțiune la cestiunile arzătoare care sunt la ordinea zilei. Cu alte cuvinte, noulî miniștrii zic celor vechi : «N’ațî îndeplinit programul partidului, n’ațî putut rezolva cestiunile arzătoare, de aceea v’ațî retras și am venit noi ca să facem ceea ce voi n’ațî putut face». Adică , ați fost niște incapabili și iată de ce ațî fost dați afară. Nu e vorba, frumos compliment a făcut d. Aurelian colegilor sei din ministerul căzut și groasă piele au d-nii Cantacuzino și Stoicescu pentru a primi o asemenea palmă cu atâta nepăsare. Dar biata Voință li plângem de milă. Șase luni ’și a umplut coloanele înjurând ca la ușa cortului pe Mitropolitul Ghenadie și pe d. Fleva. Ce mai zici surata ! Nu-i așa că am pus botul pe labe ? «Hoțul», «nemernicul», «arghirofilul», «nerușinatul» Ghenadie îl veți numi mâine «I. P. S. S. Mitropolitul Ungro- Vlahie», capul Bisericei ortodoxe și autocefale române». Pe «nebunul», «contrabandistul» N. Fleva, pe șeful papuriștilor, pe tulburătorul de strade, il veți numi mâine precum l’ațî ndmit acum un an eminentul bărbat de Stat, elocintele tribun al poporului, etc. O stare mai rușinoasă pentru un partid nu ’și poate cine va închipui. Dreptate au acei cari întreabă pe guvernul actual de ce a venit și de ce a căzut predecesorul său. Tot partidul liberal a devenit un mare punct de întrebare. --- -----------------54UH&N —-----------=— MARȚI 26 NOEMBRE (8 D-BRE) 1896 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURÎ ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV........................0,40 Reclame...................... » . III.........................2,50 . ...................... » II.........................5 — la Paris anunciurile se primesc la Agripa Haxas, 8 Place de la Bourse, REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA f București, Pasagiul Român 7 8 D. A. STURDZA Sub titlul acesta, Tribuna din Sibiu publică în ultimul număr un articol din care reproducem aci pasagiile principale : «D. D. A. Sturdza s’a retras dară, mai bine zis, a fost înlăturat de la puterea de care s’a folosit un an de zile în mod atât de păgubitor pentru propria sa vază și reputațiune ce și-o câștigase ca șef al partidului naționalliberal din România, câtă vreme acesta se afla în opozițiune. D. Sturdza a venit la putere în împregiurările cele mai avantagioase și se retrage acum, după un an de guvernare, în niște împregiurări foarte urîte, pentru a sa aproape rușinătoare. Nu încape nici o îndoială, că ultima lovitură, lovitura de moarte, a dat-o guvernului demisionat și împovărat de păcate scandalurile înscenate din partea organelor polițienești în zilele din urmă, și goana pornită din partea lor în contra cetățenilor din capitala română, îndeosebi in contra studenților. Aceștia din urmă — cum se știe — au fost atacați și bătuți până la sânge din partea bătăușilor și organelor guvernului chiar în localurile Universității, unde se aflau adunați ca să asiste la prelegeri. Pășirea energică în cauză a d-lui Titu Maiorescu, rectorul Universității, care a deschis imediat o anchetă și a constatat in mod clar nevinovăția studenților și vinovăția organelor guvernamentale, apoi telegrama adresată din partea d-sale Regelui Carol la Sinaia, în care se tâlmăcia M. Sale starea lucrului, a fost însă de ajuns ca situația să se limpezească. M. Sa Regele a plecat imediat din Sinaia la București, unde convingându-se și mai bine despre vandalismele organelor guvernului, făcute din îndemnul guvernului, a cerut și a primit demisiunea întregului cabinet. D. D. A. Sturdza s’a dus clară, și s’a dus de silă, nu de voe, a fost — dat afară. Acesta e sfirșitul tuturor oamenilor de seama d-sale. Oameni lipsiți de sinceritate și statornicie, pe lângă aceasta mai înzestrați încă și cu urîta patimă a răsbunarii, nu pot să stea în fruntea unei țări decât numai până ce-i cunoaște țara și nu pot să abuseze mult nici de încrederea pusă în ei din partea Coroanei. Căderea d-lui Sturdza nu o va regreta dară nimeni, nici în România, nici în alte țâri. D. Sturdza a dovedit, cât a fost la putere, o totală lipsă de tact și de prudență politică în toate chestiunile mari, pe cari le-a pus singur la ordinea zilei. Nu mai vorbim de scandaloasa afacere a Mitropolitului Ghenadie, de care s’a scârbit întreaga lume civilizată, și pe care alt om, cu mai mult tact și mai mare circumpspecțiune, poate că ar fi rezolvat-o într-un mod mai puțin alarmant, poate chiar mulțumitor pentru toate părțile. Lipsa de tact a d-lui Sturdza a făcut însă din această cestiune un scandal rușinător național. Dar părerea d-lui Sturdza în chestiunea națională e și mai condamnabilă, pentru că d. Sturdza curat acestei chestiuni poate să mulțumească venirea d-sale la putere. Căldura cu care d. Sturdza luase in apărare cele trei milioane de Români de sub coroana sfântului Ștefan, —vorbirile cele frumoase ale d-sale din Senat și de la Orfeu, ținute în favorul nostru, al fraților subjugați, au pus la cale în țara întreagă un curent puternic în favorul d-lui Sturdza. Țara era cu noi și pentru noi, și fiindcă d. Sturdza se arăta a fi asemenea pentru noi, și a fi apărătorul nostru,—întreaga țară era și pentru d. Sturdza. D. Sturdza însă a abuzat în modul cel mai josnic de încrederea ce ’i-a dat-o țara. Ajuns la putere prin chestiunea națională, primul lucru ce ’l a făcut a fost, că a lovit cu piciorul în ‘ chestiunea națională. Și-a negat toate ideile mărețe, toate principiile frumoase, întregul seu trecut, iar ce era până aci negru pentru d. Sturdza s'a făcut dintr’odată alb, ba alb de tot. D. Sturdza, venit la putere, s’a pus să înăbușeascâ mișcarea națională. Impedicarea mișcării naționale în România însă nu ’l-a mulțumit, ci d-sa s’a pus să o nimicească chiar cu desăvârșire. A băgat ceartă și zizanie între amicii cauzei noastre de dincolo, și a băgat ceartă și neînțelegeri și între noi. Ne-a spart și nu a destinat. Astfel ,și-a îndeplinit d. Sturdza promisiunile făcute când era în opozițiune. Ei bine, un astfel de om, condus, nu de principii, ci de interese personale, nu poate să se joace mult cu încrederea primită de la concetățenii săi. ’L-a cunoscut Coroana^ ’l-a cunoscut țara și catastrofa a urmat, a trebuit să urmeze. D. Sturdza s’a dus de la putere fără a fi deplâns de nimenea, afară doar de oamenii săi de casă. Și d. Sturdza, cu căderea aceasta, urmată în niște împregiurări atât de regretabile,și a încheiat cariera de bărbat de Stat al României pentru totdeauna. De aci Încolo se va îngropa în hrisoavele cele vechi ale Academiei Jromâne, și își va petrece timpul cu descifrarea lor, de la conducerea afacerilor țârii însă îl va dispensa pe viitor chiar partidul său, căruia s’a dovedit a fi nu spre folos — ci chiar primejdios. ----------------------mm*---------—------- EVENIMENTELE DIN TURCIA — Prin fir telegrafic — Constantinopol, 5 Decembre. Sinodul patriarhatului a respins cererea de anulare a alegerea monseniorului Ambrosie ca mitropolit din Uskub, cu toată protestarea a 50 de familii sârbești din Uskub. După intervenirea Rusiei, patriarhul ecumenic a fost chemat la Yldiz-Kiosk, unde ’i s’a exprimat dorința să nu ratifice alegerea mitropolitului Ambrosie. Patriarhul a declarat că, alegerea făcându-se în condițiunile legale, el nu poate să ordone o alegere nouă fără avizul Sinodului. Depeșile din Uskub anunță că, cu toată nemulțumirea produsă de această alegere, membrii competenți ai Sinodului declară că e cu neputință de a crea un asemenea precedent și că influența slavă nu trebue să fie predominantă. Ceialți membri ai Sinodului se tem de o schismă sârbească în caz de refuz al patriarhului. Constantinopol. 6 Decembre. 30 de condamnați la exil au fost îmbarcați pe bordul lui Dechanik, aparținând societăței de navigație Massuse, fără ca să se cunoască punctul-unde». vor fi conduși. Transportul de resbel Ismer e gata să transporte la Djedda alți condamnați la exil. ----------------------—-——--------------- SITUAȚIA IN GRECIA — Prin fir telegrafic — Atena, 5 Decembre. O remaniere ministerială este iminentă. Miniștrii de resbel, justiție și instrucțiune publică vor fi înlocuiți Paris. 5 Decembre. Agenția Havas află din Atena că Regele a indicat guvernului măsurile de luat pentru stabilirea unui lagăr permanent și pentru chemarea a două clase de rezervă pentru exerciții. Atena. 6 Decembre. Mesagiul regal adresat primului ministru zice că Regele dorind ca armata să fie la înălțimea misiunei sale, a crezut de nevoe să înființeze un lagăr permanent, unde armata se va consacra cu desăvârșire instrucțiunei militare. Regele a mai crezut de nevoie încă ca rezervele să fie chemate sub drapele în așa mod, incât ele sa formeze o forță de 12,001 oameni. De asemenea se va constitui o comisiune de ofițeri superiori însărcinată să aleagă o pușcă pentru armată. Regele crede că măsurile propuse vor permite armatei să atinga scopul urmărit de mult timp. Mesagiul conchide zicând că dorința cea mai vie a Regelui este ca armata să fie demnă de misiunea sa. Lucrările de reorganizare vor fi inaugurate prin înființarea unui lagăr permanent. Acest mesagiu a produs o vie sensație. Atena. 6 Decembrie. D. Delyannis a luat interimul ministerului instrucțiunei publice, în locul d-lui Petridis, grav bolnav. Leaderii opoziției. Întrebați asupra mesagrului regal, au declarat că evenimentele au silit guvernul să-și modifice atitudinea și să aprobe programul opoziției. Demisia în masă a ofițerilor de cavalerie ar fi fost oprită de mesagrul Regelui. Camera a adoptat propunerea prin care se aprobă politica guvernului in cestiunea cretană. _,______________iVfi'TifTiT'tiM'i „. . _________, PRESA STREINA ȘI CĂDEREA D-LUI STURDZA Cu deosebire presa din Austria și Ungaria se ocupă mai pe larg de căderea guvernului Sturdza. Nu vom releva unele neexactități în reproducerea numelor proprii— cum, de pildă, d. Ștefan Șendrea a fost botezat de Pester Lloyd cu numele «Scenare», iar de Neue Freie Presse «Ghendre»—, nici erorile de fapte intenționate, căci au fost transmise de Skupiewski, cum e depeșa anunțând,că după formarea ministerului Aurelian, «conservatorii Nicu Filipescu și Victorianescu» au organizat o manifestație de stradă cu ajutorul unor bătăuși, cari au fost respinși fără greutate. Ne vom ocupa numai de părerile presei streine asupra cauzelor care au determinat căderea guvernului Sturdza. Neue Freie Presse găsea că mitropolitul Ghenadie, «acest prelat prizonier intre zidurile unei mânăstiri, lipsit de situația și de puterea sa», a fost destul de tare pentru a răsturna un cabinet. Și ziarul vienez găsea că deoarece tot partidul liberal rămâne la putere, nu se va schimba politica exterioară a României. Pester Lloyd s-a putut informa mai bine de cauzele crizei ministeriale și stabilește că două împrejurări trebue să fi conlucrat la aceasta: «înteifi modul cum a fost judecat și executat mitropolitul Ghenadie, apoi cursa pe care poliția a crezut că trebue s’o întinză unei părți a populației capitalei». Intrând în amănunte, ziarul oficios din Budapesta crede că mitropolitul Ghenadie putea să compteze pe sprijinul opiniei publice și continuă astfel : «Avea, întru aceasta, dreptate deja din cauză că pătimașul Dimitrie Sturdza a procedat, în toată afacerea, cam nonbalant din punctul de vedere juridic. Sturdza a cerut, și aceasta e o necesitate constituțională, un decret regal pentru a da pe mitropolitul în judecata Sinodului. Sinodul a pronunțat caterisirea lui Ghenadie și’l-a destituit din înalta sa demnitate bisericească, ceea ce Sturdza s’a grăbit într’atât să execute, încât nu a respectat dispoziția relevată de juriștii canonici și tot atât de constituțională, după care trebue să existe un decret regal și pentru destituire»