Timpul, iunie 1897 (nr. 120-142)
1897-06-10 / nr. 126
YA 4I ANUL AL NOUASPREZECELEA — No. 126 EDIȚIA A TREIA UN NUMER 10 BANI A B 0 HAIESTELE In țară pe un an.........................................30 lei » pe•> luni.........................................18 lei » pe 3 luni.............................................. lei Pentru streinătate, un an ...... . 50 lei la Paria ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA bucurești, iPasagiul Brouian 7 JOSNICIE GRATUITA Hotărît, unde este o ticăloșie de făcut, d. Dim. Sturdza nu pierde prilegiul de a o face. Căci este o ticăloșie faptul comis de dînsul față cu vaporul Smirny. S’au călcat în picioare legile internaționale și morale ; s’a lovit în renumele nostru tradițional de țară ospitalieră ; s’a comis un fapt care nu se poate califica destul de aspru din partea întregei lumi civilizate. Se știe cum s’au petrecut lucrurile . Acum o lună a sosit în portul Galați vaporul Smirny al companiei «Egea» având pe bord mărfuri și pasageri. Pasagerii aveau pașapoarte în regulă vizate de un consulat românesc ; vaporul era sub pavilon român, în obținută prin urma autorizației legale mijlocirea ambasadei noastre din Constantinopole. Conform dreptului fluvial și maritim internațional, orice vas purtând orice pavilon poate naviga și acosta pe ambele părți ale Dunărei supunându-se numai măsurilor de poliție maritimă. Apele Dunărei sunt declarate internaționale printr’o serie de tratate cari toate s’au consfințit în urmă prin tratatul din Berlin. Așadar, vaporul Smirny nu putea să fie împiedicat de a naviga, de a acosta și de a debarca pasageri posedând pașapoarte în regulă și mărfuri, în orice port de pe malul Dunărei. Singurul lucru ce se putea admite este dreptul Statului riveran opri debarcarea unor pasageri de a suspecți, consemnându-l pe bordul vasului și obligând pe căpitanul corăbiei să-i reîntoarcă la locul de îmbarcare. Aceasta este o mâsură de poliție care aparține de drept autorităților fiecărui port. Dar aci se oprește dreptul riveranilor iată cu navigația în timp de pace. Cum a procedat însă d. Dimitrie Sturdza , îndată ce a sosit vaporul, d-sa poruncește căpitanului de port de a nu lăsa pe pasageri să debarce, sub cuvânt că ei sunt refugiați din Grecia. In urmă, se dă ordin căpitanului vaporului de a părăsi imediat apele române, se oprește descărcarea mărfurilor și în fine vaporul se isgonește cu forța, de un vas de rasboiu românesc. Toate aceste demersuri ale guvernului nostru au fost atâtea lovituri date principiilor mentale ale dreptului celor mai eleinternațional. Chiar măsura de poliție relativă la debarcarea pasagerilor n’avea rațiune de a fi în fața pașapoartelor vizate de consulul român. Dacă nici cu un pașaport investit cu sigiliul consulatelor noastre nu poți debarca într’un port al României, naște întrebarea : Cu ce acte trebue să fie înarmat un călător care voește să pătrundă pe teritoriul nostru ? Cum am zis mai sus, să admitem un moment că autoritățile au dreptul să suspecteze pe pasageri și sorginta actelor lor de legitimație și să-și exerciteze dreptul de control, oprind debarcarea lor. Dar cu vasul și cu mărfurile pe care le transportă ce asta poate să aibă a face autoritatea portului decât de a constata patenta liberă în ce privește masurile sanitare, dacă sunt materii explozibile și alte măsuri de poliție ale portului ? Orice alt amestec în mersul vasului, în itinerarul său, în debarcarea mărfurilor, este o lovitură flagrantă în libertatea de navigație și a comerciului. In timp de pace, un vas nu se poate expulza nici împiedica în mersul său de-a lungul Dunărei, de la gurele fluviului până la Donauwoerth, din moment ce se conformează regulamentelor fluviale și măsurilor de poliție sanitară și speciale ale porturilor unde acostează. Și, pentru ce acest lux de ilegalități și de acte arbitrare ? Pentru a împiedica pe câțiva Greci cari își făcuseră datoria către patria lor, de a se întoarce în țara de unde plecaseră. Cu alte cuvinte, d. Sturdza zicea acestor nenorociți: «Dacă ați fi rămas aci pe pământul nostru pe când frații voștri se luptau în contra dușmanului, dacă ați fi fost dezertori sau lași, erau bine primiți în țara românească; astăzi însă, după ce v’ați făcut datoria plătind tributul sângelui către țara noastră, poate primi» !România nu va mai de josnicie morală! Nici când țara românească devenise vasală prin restălmăcirea tratatelor din partea Turcilor, nu s’a călcat în mod atât de fățiș și de dureros principiile ospitalității de care ne-am fălit întotdeauna ! Am putea cita exemple despre atitudinea demnă pe care au păstrat-o guvernele Moldovei și ale Munteniei față cu unele exigențe pe care le-au manifestat vecini puternici în privința expulzării unor refugiați, și aceștia din urmă erau oameni politici și nu aveau pașapoarte. Era rezervat Regatului român de sine stătător să refuze ospitalitatea unor oameni cari nu erau într’o situațiune anormală sau excepțională, ci se conformaseră tuturor regulilor internaționale. Și suntem siguri că d. Dim. Sturdza a făcut și acest act de josnicie precum le face toate, adică nesilit de nimeni, numai și numai pentru că la aceasta îl împinge firea lui slugarnică. Josnicia este la d. Dim. Sturdza o a doua natură ; el are nevoe de densa ca de o hrană zilnică. Pentru densul, a trăi este a sluji ! —-------------------»SKsf^f-------------------- TELEGRAME €inma Constantinopol, 19 Iunie. La Djedda sunt în fiecare zi trei derese cauzate de ciumă; boala prezintă un caracter ușor, 2000 de pelerini turci rămași la Djedda vor fi transferați în trei insule ale mării Roșie, până ce vor sosi corăbii pentru a-i transporta la destinație. Un proces de spionagiu Viena, 19 iunie. Fremdenblatt vorbește de un proces recent de spionagiu în contra a doui ofițeri austriaci puși în urmărire. In acest proces era vorba de un atașat militar al unei puteri străine și de o decorațiune străină obținută de unul din acești ofițeri. Fremdenblatt este autorizat să declare că nu este vorba de actualul atașat militar al acestei puteri. Invoci franceze La consiliul de miniștri Paris, 19 iunie, ținut la Elisey. D-nu Hanotaux a anunțat că D. Gerard, ministrul Franției în China a semnat la Peking o învoială recunoscând Franției avantagii noi comerciale și politice în regiunile vecine ale Tonkinului. Afară de asta D. Hanotaux a anunțat că a intervenit o înțelegere cu Venezuela pentru reluarea relațiunilor diplomatice. Cutremni‘iile lui Indii Simlah, 19 Iunie Este temere ca în Assam să nu fi perit 6000 de persoane în urma cutremurului de pământ. ------------- ----------——54 BJ ------------------------— Scrisoarea Regelui M. S Regele a adresat președintelui consiliului de miniștri următoarea scrisoare publicată in Monitorul Oficial de erî, Duminică : Scumpul Meu președinte al Consiliului, O nenorocire, pe cât de neașteptată, pe atâta de mare, a lovit greu țara în anul acesta prin ploile torențiale, cari în timp de câteva săptămâni s’au revărsat în mod continuu peste întreg teritoriul nostru. Rîurile au eșit în mod neobicinuit din malurile lor și au umplut văile și câmpiile de apă ; dealuri întregi s'au prăbușit și au cauzat stricăciuni însemnate locuințelor și sădirilor ; orașele și satele de-alungul Dunărei au suferit stricăciuni foarte considerabile ; câmpii întinse acoperite cu recolte mănoase au fost distruse cu deseviișire. In tot timpul lungenele domnii nu s’a întâmplat ca apele să fi cauzat pagube atât de mari avere publice și celei private, îngrijit de această nenorocire care atinge soarta unui immer însemnat de familii de muncitori, rămase astăzi fără locuințe, fără hrană, lipsite, chiar de amândouă, am convocat, îndată ce timpul s’a înseninat, consiliul de miniștri, pentru a’î expune vederile și dorințele Mele și a’î cere sfat, căci suferințele iubitului Meu popor au pătruns totdeauna foarte viu și adânc inima Mea, și am căutat imediat a le alina nu numai prin ajutoarele ce personal am dat și apelurile ce am îndemnat a se face către sufletele compătimitoare, ci și prin crearea de instituțiuni speciale de prevedere a timpurilor de nevoi. Dintre cele două instituțiuni, menite a veni in ajutorul celor atinși de puterile elementare ale naturii, cea mai tânără, acea din 1894, care poartă numele Reginei și al Meu, posedă astăzi fonduri însemnate, "insă ea a fost instituită numai pentru a alina suferințele produse de secetă, care adesea bântue Regatul, iar aceea creată în 1887 pentru incendiuri și inundații nu s’a putut desvota într’un mod îndestulător, pentru ca din veniturile ei să se poată ușura păgubi atât de mari și de generale. Am decis, deci, a dărui din lista Mea civilă 200.000 lei la comitetul central al incendiaților și al inundaților, spre a veni în ajutorul acelora cari au avut perderi însemnate în urma acestei nenorociri. Dacă s’ar uni cu această sumă capitalul de care dispune comitetul central al incendiaților și inundaților, nevoile cele mai urgente ar putea f satisfăcute. Pentru necesitățile ulterioare s-ar putea lua bani cu împrumutare de la fundațiunea «Carol-Elisabeta», iar guvernul va propune Corpurilor legiuitoare resursele necesare pentru a reîntregi fondurile întrebuințate. % ^ In zilele de nenorocie tată fiii patriei au fost din vechime uniți cu gândul și cu fapta spre a alina durerile celor loviți de soarta nemiloasă. Nu se îndoiesc că și de astă dată vom urma strămoșește datine. Consiliul de miniștri va propune în cel mai scurt timp, organizarea cea mai priincioală a mijloacelor cu care cu toții să venim în ajutorul celor nenorociți. Primește, scumpul Meu președinte al Consiliului, încredințarea sentimentelor de înaltă stimă ce-ți păstrez. Carol. -----------------------&&---------------------- ...CA mu PE SPÂNZURAT Perfida Voința Națională își dă aerul că apără pe d. P. S. Aurelian de acuzațiile ce i-au adus unele ziare in cunoscuta afacere Wachtel, dar și-a înjghebat pledoaria așa, că fostul primministru național-liberal ese și mai vinovat. Intr’adever, se reproșează d-lui Aurelian nu atât faptul că a acordat știuta scutire de vamă, ci termenul cel lung, de opt ani, neuzitat până acum. Când Drapelul răspunsese în chestia aceasta, a trecut cu vederea peste punctul acesta, unul dintre cele mai importante, și noi am întrebat atunci: «Și, pe lângă aceasta, care a fost motivul că s’a acordat scutirea pe termenul lung de opt ani ! Dacă d. Aurelian ținea morțiș să încuragieze industria frânghiei înpotriva culturei cânepei, putea acorda scutirea pe un termen de unul sau două ani, cum se făcea mai înainte. De ce, dar, opt ani! Nu îndreptățește această bănuială că afacerea aceasta nu e deloc curată ?» Drapelul n’a mai răspuns ; în schimb ne procură azi Voința lămuririle necesare, dovedind cu cifre că scutiri de felul acesta nu s’au acordat înainte decât pe termene scurte. Iată pasagii din Voința cu privire la punctul acesta: «Supunându-se cazul consiliului de miniștri, acesta, prin jurnalul No. 8 din 24 Maiu 1888, a permis fabricanților de frînghie, care întruniau condițiunele legei industriale, de a introduce, cu scutire de vamă, cânepa necesară din străinătate, pe termen de un an, cu începere de la 1 iunie 1888. Mai ’nainte, însă, de a expira termenul acordat mai sus, fabricanții de frânghii și sfori au cerut ministerului prelungirea termenului de scutire de vamă a cânepei, pentru motivul că nu o puteau procura din țară în cantitate suficientă. Consultându-se din nou camera de comerciu, s-a primit un râspuns identic cu cel din anul trecut. Pe baza acestui răspuns, consiliul de miniștri, prin jurnalul No. 3 din 5 Iunie 188p, a prelungit termenul fabricelor de a importa cânepa până la 1 Iunie 1886. In fine, prin jurnalele consiliului de miniștri No. 28 din 26 Iunie 18 po ; No. 11 din 1g Iulie 18pr și un alt jurnal din 1892 s’a mai prelungit această scutire de vamă inca pe câte un an, adică până la 1 Iunie 1893». Explicațiile acestea documentate îndreptățesc dar și mai mult Întrebarea: de ce a acordat d. Aurelian scutirea pe opt ani, când nici un ministru înaintea d-sale n’a făcut’o ? Nu este insă numai atât. In răspunsul înserat în Drapelul d. Aurelian afirma că comisia industrială s’a pronunțat pentru acordarea scutirei de vamă. Voința arată acum că fostul președinte al consiliului... nu spune adevărul. Cităm textul din Voința Națională : «D. Wachtel a insistat din nou, în doua rânduri, să i se acorde și scutirea de vamă pentru cânepă. In fața acestor cereri, s’a consultat comisiunea industrială care, pe motivele arătate în avisul de mai sus, a opiniat a nu se mai acorda, sub nici un cuvânt, scutire de vamă pentru cânepă». Cu toate acestea, continuă Voința... «... La 20 ianuarie 1897, d. Wachtel și-a reînoit cererea. Ministrul domeniilor de atunci... a acordat petiționarului dreptul de a introduce fără vamă 300.000 kilograme cânepă, în fiecare an pe termen de opt ani». E clar? E constatat acum că d. P. S. Aurelian a nesocotit opinia categorică a comisiei industriale și, pe lângă aceasta, a acordat și un termen neuzitat, numai pentru a înlesni fabrice Wachtel consumarea unei afaceri mănoase în dauna Statului"? Și, ca să dovedească și mai mult că d. Aurelian a făcut o favoare, Voința adaugă: «Avantajele, însă, acordate d-lui Wachtel, sau vor trebui să fie generalizate, adică întinse și la celelalte fabrice, sau—după părerea unora cari cred că această industrie e de ajuns protejată, așa încât străinii nu se mai prezintă la nici o concurență — să fie retrase». Inutil să continuăm a cita. Noi am așteptat răspunsul Voinței Naționale cu mare încredere, pentru că cunoscând toate amănuntele acestei afaceri, știam că ziarul oficios nu va putea, oricât ar căuta să apere pe d. Aurelian, decât să confirme acuzațiile presei. Așa s’a și întâmplat. Acum afacerea Aurelian-Wachtel-Mârzescu, a adăugat încă un capitol la interesanta chestiune «de ce liberalii sunt colectiviști». —-------------------------------—*----------- JUBILEUL REGIPA VICTORIA — Prin fir telegrafic — Londra, 19 iunie. La prânzul oferit de Imperial Institute primilor miniștrii ai coloniilor britanice, s-a remarcat în asistență prințul de Galles, marchizul de Salisbury, d. Chamberlain și lord Rosebery. Prințul de Walles a ridicat un toast în sănătatea miniștrilor coloniilor exprimând urarea ca pacea să se menție mult timp încă, dar adăugând că este convins că în cazul când pavilionul național ar fi amenințat, toate coloniile se vor ridica pentru a păzi integritatea imperiului britanic. Londra, 20 Iunie. Azi a fost la catedrală un serviciu divin la care au asistat prinții, corpul diplomatic și notabilitățile. Pentru prinții țârilor catolice serviciul religios s’a celebrat la oratoriul Brompton. Windsor, 20 Iunie. Azi diminiață s’a celebrat un serviciu divin în capela castelului, în prezența Reginei Victoria și a familiei regale ; publicul nu era admis. După această ceremonie religioasă, Regina a sărutat cu tandrețe pe membrii familiei regale, începând cu împărăteasa Frederic ; asistenții au fost adânc emoționați de această scenă mișcătoare. După amiazi s’a oficiat un serviciu public în aceeași capelă. Aseară s’a făcut în fața palatului o retragere militară la care au asistat Regina, împărăteasa Frederic, marele duce Sergiu și membrii familiei regale. --------------------------------------------------- ■ MARȚI 10/22 IUNIE 1897 UN NUMER 10 EAM ARUNCIURI ȘI ISERJI Linia 30 litere petit pag. IV...................0,40 Keclame..................... > III................ . 2,50 » ..................... * II........................5“ la Pisi» anunciurile se primesc la Agenții Havai, 8 Place de la Boursa. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Hamurciu, Pasagiul Român , TURCIA — Prin fir telegrafic — Constantinopol, 19 Iunie. Numeroase arestări s’au făcut de curând printre softale și în alte clase ale populațiunei mahomitane. Se crede că ele sunt în legătură cu propaganda făcută în favoarea anexării Tesaliei. Constantinopol, 19 Iunie. Știrea după care ambasadorii sunt fără instrucțiuni, ceea ce calisează întârzieri în vederea păcii, este falsă, întârzierile nu sunt provocate decât de modul de a negocia din partea delegaților turci deoarece Tewfik-pașa trebue să ceară instrucțiuni noul la Yldiz-Kiosk, ori de câte ori este vorba de a lua vr’o decisiune însemnată. Constantinopol, 19 iunie. Azi s’a ținut o întrunire a ambasadorilor, apoi a 3-a conferință pentru negocierile în privința păcii,care continuă a avea un mers satisfăcător. Atena, 20 Iunie. Rezerviștii clasei 1886 au fost vărsați în landsturm. Atena, 20 Iunie. După cererea d-lui Averoff, bogatul patriot elen domiciliat la Alexandria, guvernul grec a decis punerea în libertate a ofițerilor egipteni făcuți prizonieri în timpul resbelului, pe bordul uni corăbii a companiei Hadji Daaly. Guvernul a mai pus în libertate trei amploiați germani arestați pe bordul Minervei. Colonia, 20 iunie. Gazeta de Colonia confirmă candidatura d-lui Numa Droz, fost președinte al confederațiunei elvețiene, ca guvernator general al insulei Creta, dar se așteaptă un refuz probabil din partea sa. PAGINI LITERARE 15) M. PREVOST-DUCLOS ORAȘUL VRĂJIT (Urmare) Mimun și Chocolată fură înhățați, ca și generalul lor , Tringlota, agățândude Mimun ca de o pradă pierdută și regăsită, arătă nenorocitului spahi dinții ei lungi înegrițî. Dar ce supliciu extraordinar se pregătește condamnaților? La lumina incendiului care nu se stinge încă, Izidor vede că se aduc niște saci mari foarte lungi. Ce însemna aceasta? Sacii aceștia erau din piele de antilopă. Ce se va face oare cu materialul acesta ? Sârmanul bucătar are îndată dezlegarea acestui mister. Două ajutoare ale călăului țin în picioare pe Ciocolată, pe când un al treilea îl pune pe cap un sac care-î vine până la picioare. Mulatrul este băgat ca o umbrelă în tocul ei. El cere ajutorul lui San José de Cacuaco, patronul lui, care pare că nu-l aude. Prizonierul este culcat la pământ. Atunci șeful Auspicilor înaintează cu un pas solemn și aruncă în sac o pasere galbenă, un șearpe și un pește. După asta, ajutoarele călăului leagă sacul cu o frînghie lungă de vr’o 2 metri. Legătura esdravănă. Ei rostogolesc sacul în care se află Chocolată , sermanul Jack-Jack se mișcă, se sbuciumă, scoate gemete și invoacă mereu pe San-Cacuaco, care râmâne surd. Acum vine rîndul lui Minmm. Cu el se face același lucru, numai că în momentul când îi pune pe cap sacul de piele de antilopă, Tringlota vine o ultimă dată și -i clănțănește dinții în față. «—Hamdu Utah! (laudă Domnului) zice musulmanul care se lasă, a fi legat fără să facă vr’o mișcare.Șeful vrăjitorilor îî pune in sac o pasăre care se numește aghiotant, o maimuța mică și o șopârlă. El e legat, împachetat și butoiul acesta este rostogolit lângă prăjina de Ciocolată. <—Acum e rîndul meu, își zice Izidor, sacu o să ’mi vie ca o mănușe». Aceiași operație se face și cu el. In vremea ce ’l legați, gândul lui se făcea din ce în ce mai melancolic, din cauza amarei consolațiuni pe care i-o dicta amorul lui propriu. «—Iată, își zicea el, ceva să zică să fi un adevarat general ! Eu am soarta tuturor oamenilor mari! Vedeți pe La Fayette, acest bătrîn așa de respectabil