Timpul, iunie 1897 (nr. 120-142)

1897-06-10 / nr. 126

Y­A 4­I ANUL AL NOUA­SPREZECELEA — No. 126 EDIȚIA A TREIA UN NUMER 10 BANI A B 0 H­A­I­ESTELE In țară pe un an.........................................30 lei » pe­­•> luni.........................................18 lei » pe 3 luni.............................................. lei Pentru streinătate, un an ...... . 50 lei la­ Paria ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA b­ucurești, iPasagiul Brouian 7 JOSNICIE GRATUITA Hotărît, unde este o ticăloșie de făcut, d. Dim. Sturdza nu pierde prilegiul de a o face. Căci este o ticăloșie faptul comis de dînsul față cu vaporul Smirny. S’au călcat în picioare legile in­ternaționale și morale ; s’a lovit în re­­numele nostru tradițional de țară ospitalieră ; s’a comis un fapt care nu se poate califica destul de aspru din partea întregei lumi civilizate. Se știe cum s’au­ petrecut lucru­rile . Acum o lună a sosit în portul Galați vaporul Sm­irny al companiei «Egea» având pe bord mărfuri și pasageri. Pasagerii aveau pașapoarte în regulă vizate de un consulat ro­mânesc ; vaporul era sub pavilon român, în obținută prin urma autorizației legale mijlocirea ambasadei noastre din Constantinopole. Conform dreptului fluvial și ma­ritim internațional, ori­ce vas pur­tând ori­ce pavilon poate naviga și acosta pe ambele părți ale Dunărei supunându-se numai măsurilor de poliție maritimă. Apele Dunărei sunt declarate in­ternaționale printr’o serie de tratate cari toate s’au consfințit în urmă prin tratatul din Berlin. Așa­dar, vaporul Smirny nu putea să fie împiedicat de a naviga, de a acosta și de a debarca pasageri pose­dând pașapoarte în regulă și mărfuri, în ori­ce port de pe malul Dunărei. Singurul lucru ce se putea admite este dreptul Statului riveran opri debarcarea unor pasageri de a sus­pecți, consemnându-l pe bordul va­sului și obligând pe căpitanul co­răbiei să-i reîntoarcă la locul de îm­barcare. Aceasta este o mâsură de poliție care aparține de drept autorităților fie­cărui port. Dar aci se oprește dreptul rive­ranilor iată cu navigația în timp de pace. Cum a procedat însă d. Dimitrie Sturdza , îndată ce a sosit vaporul, d-sa poruncește căpitanului de port de a nu lăsa pe pasageri să debarce, sub cuvânt că ei sunt refugiați din Gre­cia. In urmă, se dă ordin căpitanu­lui vaporului de a părăsi imediat apele române, se oprește descărcarea mărfurilor și în fine vaporul se isgo­­nește cu forța, de un vas de rasboiu­ românesc. Toate aceste demersuri ale gu­vernului nostru au fost atâtea lovi­turi date principiilor mentale ale dreptului celor mai ele­internațional. Chiar măsura de poliție relativă la debarcarea pasagerilor n’avea ra­țiune de a fi în fața pașapoartelor vizate de consulul român. Dacă nici cu un pașaport investit cu sigiliul consulatelor noastre nu poți debarca într’un port al României, naște în­trebarea : Cu ce acte trebue să fie înarmat un călător care voește să pătrundă pe teritoriul nostru ? Cum am zis mai sus, să admitem un moment că autoritățile au drep­tul să suspecteze pe pasageri și sor­­ginta actelor lor de legitimație și să­­-și exerciteze dreptul de control, o­­prind debarcarea lor. Dar cu vasul și cu mărfurile pe care le transportă ce asta poate să aibă a face autori­tatea portului de­cât de a constata patenta liberă în ce privește masu­rile sanitare, dacă sunt materii ex­plozibile și alte măsuri de poliție ale portului ? Ori­ce alt amestec în mer­sul vasului, în itinerarul său, în debarcarea mărfurilor, este o lovitură flagrantă în libertatea de navigație și a comerciului. In timp de pace, un vas nu se poate expulza nici împiedica în mersul său de-a­ lungul Dunărei, de la gu­­rele fluviului până la Donauwoerth, din moment ce se conformează re­gulamentelor fluviale și măsurilor de poliție sanitară și speciale ale por­turilor unde acostează. Și, pentru ce acest lux de ilega­lități și de acte arbitrare ? Pentru a împiedica pe câți­va Greci cari își făcuseră datoria către patria lor, de a se întoarce în țara de unde plecaseră. Cu alte cuvinte, d. Sturdza zicea acestor nenorociți: «Dacă ați fi rămas aci pe pământul nostru pe când frații voștri se luptau în contra dușmanului, dacă ați fi fost dezertori sau lași, erau­ bine primiți în țara românească; astă­zi însă, după ce v’ați făcut da­toria plătind tributul sângelui către țara noastră, poate primi» !România nu va mai de josnicie morală! Nici când țara românească deve­nise vasală prin restălmăcirea trata­telor din partea Turcilor, nu s’a călcat în mod atât de fățiș și de du­reros principiile ospitalității de care ne-am fălit în­tot­dea­una ! Am putea cita exemple despre a­­titudinea demnă pe care au păstra­t-o guvernele Moldovei și ale Mun­teniei față cu unele exigențe pe care le-au manifestat vecini puternici în privința expulzării unor refugiați, și aceștia din urmă erau oameni po­litici și nu aveau pașapoarte. Era rezervat Regatului român de sine stătător să refuze ospitalitatea unor oameni cari nu erau într’o si­­tuațiune anormală sau excepțională, ci se conformaseră tuturor regulilor internaționale. Și suntem siguri că d. Dim. Sturd­za a făcut și acest act de josnicie precum le face toate, adică nesilit de nimeni, numai și numai pentru că la aceasta îl împinge firea lui slugarnică. Josnicia este la d. Dim. Sturdza o a doua natură ; el are nevoe de densa ca de o hrană zilnică. Pentru densul, a trăi este a sluji ! —-------------------»SKsf^f--------------------­ TELEGRAME €inma Constantinopol, 19 Iunie. La Djedda sunt în fie­care zi trei derese cauzate de ciumă; boala prezintă un caracter ușor, 2000 de pelerini turci rămași la Djedda vor fi transferați în trei insule ale mării Roșie, până ce vor sosi corăbii pentru a-i transporta la destinație. Un­ proces de spion­agiu­ Viena, 19 iunie. Fremdenblatt vorbește de un proces recent de spionagiu în contra a doui ofițeri austriaci puși în urmărire. In acest proces era vorba de un atașat militar al unei puteri străine și de o decorațiune străină obținută de unul din a­­cești ofițeri. Fremdenblatt este autorizat să declare că nu este vorba de actualul atașat militar al acestei puteri. Invoc­i franceze La consiliul de miniștri Paris, 19 iunie, ținut la Elisey. D-nu Hanotaux a anunțat că D. Gerard, mi­nistrul Franției în China a semnat la Peking o învoială recunoscând Franției avantagii noi comerciale și politice în regiunile vecine ale Tonkinului. Afară de asta D. Hanotaux a anunțat că a intervenit o înțelegere cu Venezuela pentru re­luarea relațiunilor diplomatice. Cu­trem­ni‘iil­e lui Indii Simlah, 19 Iunie Este temere ca în Assam să nu fi perit 6000 de persoane în urma cutremurului de pământ. ------------- ----------——­­54 BJ ------------------------—­ Scrisoarea Regelui M. S­ Regele a adresat președinte­lui consiliului de miniștri următoarea scrisoare publicată in Monitorul Ofi­cial de erî, Duminică : Scumpul Meu președinte al Consiliului, O nenorocire, pe cât de neașteptată, pe atâta de mare, a lovit greu țara în anul acesta prin ploile torențiale, cari în timp de câte­va săptămâni s’au revărsat în mod continuu­ peste întreg teritoriul nostru. Rîurile au eșit în mod neobicinuit din malurile lor și au umplut văile și câmpiile de apă ; dea­luri întregi s'au prăbușit și au cauzat stricăciuni însemnate locuințelor și să­dirilor ; orașele și satele de-alungul Dunărei au suferit stricăciuni foarte considerabile ; câmpii întinse acoperite cu recolte mănoase au­ fost distruse cu deseviișire. In tot timpul lunge­­nele domnii nu s’a întâmplat ca apele să fi cauzat pagube atât de mari avere­ pu­blice și celei private, îngrijit de această nenorocire care atinge soarta unui immer însemnat de familii de muncitori, rămase astăzi fără locuințe, fără hrană, lipsite, chiar de amândouă, am convocat, îndată ce tim­pul s’a înseninat, consiliul de miniștri, pentru a’î expune vederile și dorințele Mele și a’î cere sfat, căci suferințele iubitului Meu popor au pătruns tot­­dea­una foarte viu și adânc inima Mea, și am căutat imediat a le alina nu nu­mai prin ajutoarele ce personal am dat și apelurile ce am îndemnat a se face către sufletele compătimitoare, ci și prin crearea de instituțiuni speciale de prevedere a timpurilor de nevoi. Dintre cele două instituțiuni, menite a veni in ajutorul celor atinși de pu­terile elementare ale naturii, cea mai tânără, acea din 1894, care poartă nu­mele Reginei și al Meu, posedă astă­zi fonduri însemnate, "insă ea a fost in­stituită numai pentru a alina suferin­țele produse de secetă, care adesea bân­­tue Regatul, iar aceea creată în 1887 pentru incendiuri și inundații nu s’a putut desvo­ta într’un mod îndestulă­tor, pentru ca din veniturile ei să se poată ușura păgubi atât de mari și de generale. Am decis, deci, a dărui din lista Mea civilă 200.00­0 lei la comitetul central al incendiaților și al inunda­ților, spre a veni în ajutorul acelora cari au avut perderi însemnate în ur­ma acestei nenorociri. Dacă s’ar uni cu această sumă capitalul de care dis­pune comitetul central al incendiaților și inundaților, nevoile cele mai urgente ar putea f satisfăcute. Pentru necesi­tățile ulterioare s-ar putea lua bani cu împrumutare de la fundațiunea «Ca­­rol-Elisabeta», iar guvernul va pro­pune Corpurilor legiuitoare resursele necesare pentru a reîntregi fondurile întrebuințate. % ^ In zilele de nenorocie tată fiii pa­triei au fost din vechime uniți cu gân­dul și cu fapta spre a alina durerile celor loviți de soarta nemiloasă. Nu se îndoiesc că și de astă­ dată vom urma strămoșește­ datine. Consiliul de miniștri va propune în cel mai scurt timp, organizarea cea mai priincioală a mijloacelor cu care cu toții să venim în ajutorul celor ne­norociți. Primește, scumpul Meu președinte al Consiliului, încredințarea sentimen­telor de înaltă stimă ce-ți păstrez. Carol. -----------------------&&----------------------­ ...CA mu PE SPÂNZURAT Perfida Voința Națională își dă aerul că apără pe d. P. S. Aurelian de a­­cuzațiile ce i-au adus unele ziare in cunoscuta afacere Wachtel, dar­­ și-a înjghebat pledoaria așa, că fostul prim­­ministru național-liberal ese și mai vinovat. Intr’adever, se reproșează d-lui Au­relian nu atât faptul că a acordat știuta scutire de vamă, ci termenul cel lung, de opt ani, neuzitat până acum. Când Drapelul răspunsese în chestia aceasta, a trecut cu vederea peste punctul acesta, unul dintre cele mai importante, și noi am întrebat atunci: «Și, pe­­ lângă aceasta, care a fost motivul că s’a acordat scutirea pe ter­menul lung de opt ani ! Dacă d. Au­relian ținea morțiș să încuragieze in­dustria frânghiei în­potriva culturei cânepei, putea acorda scutirea pe un termen de unul sau două ani, cum se făcea mai înainte. De ce, dar, opt ani! Nu îndreptățește această bănu­ială că afacerea aceasta nu e de­loc curată ?» Drapelul n’a mai răspuns ; în schimb ne procură azi Voința lămuririle ne­cesare, dovedind cu cifre că scutiri de felul acesta nu s’au acordat îna­inte de­cât pe termene scurte. Iată pa­­sagii din Voința cu privire la punctul acesta: «Supunându-se cazul consiliului de miniștri, acesta, prin jurnalul No. 8 din 24 Maiu 1888, a permis fabricanților de frînghie, care întruniau condițiunele legei industriale, de a introduce, cu scutire de vamă, cânepa necesară din străinătate, pe termen de un an, cu în­cepere de la 1 iunie 1888. Mai ’nainte, însă, de a expira terme­nul acordat mai sus, fabricanții de frân­ghii și sfori au cerut ministerului pre­lungirea termenului de scutire de vamă a cânepei, pentru motivul că nu o pu­­teau procura din țară în cantitate sufi­cientă. Consultându-se din nou camera de comerciu, s-a primit un râspuns iden­tic cu cel din anul trecut. Pe baza acestui răspuns, consiliul de miniștri, prin jurnalul No. 3 din 5 Iunie 188p, a prelungit termenul fabricelor de a importa cânepa până la 1 Iunie 1886. In fine, prin jurnalele consiliului de miniștri No. 28 din 26 Iunie 18 po ; No. 11 din 1g Iulie 18pr și un alt jurnal din 1892 s’a mai prelungit această scu­tire de vamă inca pe câte un an, adică până la 1 Iunie 1893». Explicațiile acestea documentate în­dreptățesc dar și mai mult Întrebarea: de ce a acordat d. Aurelian scutirea pe opt ani, când nici un ministru înain­tea d-sale n’a făcut’o ? Nu este insă numai atât. In răspunsul înserat în Drapelul d. Aurelian afirma că comisia indus­trială s’a pronunțat pentru acorda­rea scutirei de vamă. Voința arată a­­cum că fostul președinte al consiliu­lui... nu spune adevărul. Cităm tex­tul din Voința Națională : «D. Wachtel a insistat din nou, în doua rânduri, să i se acorde și scuti­rea de vamă pentru cânepă. In fața a­­cestor cereri, s’a consultat comisiunea industrială care, pe motivele arătate în avisul de mai sus, a opiniat a nu se mai acorda, sub nici un cuvânt, scutire de vamă pentru cânepă». Cu toate acestea, continuă Voința... «... La 20 ianuarie 1897, d. Wachtel­­ și-a reînoit cererea. Ministrul domeniilor de atunci... a acordat petiționarului dreptul de a in­troduce fără vamă 300.000 kilograme cânepă, în fie­care an pe termen de opt ani». E clar? E constatat acum că d. P. S. Aurelian a nesocotit opinia catego­rică a comisiei industriale și, pe lângă aceasta, a acordat și un termen neu­zitat, numai pentru a înlesni fabrice­ Wachtel consumarea unei afaceri mă­noase în dauna Statului"? Și, ca să dovedească și mai mult că d­. Aure­lian a făcut o favoare, Voința a­­daugă: «Avantajele, însă, acordate d-lui Wach­tel, sau vor trebui să fie generalizate, adică întinse și la cele­l­alte fabrice, sau—după părerea unora cari cred că această industrie e de ajuns protejată, așa în­cât străinii nu se mai prezintă la nici o concurență — să fie retrase». Inutil să continuăm a cita. Noi am așteptat răspunsul Voinței Naționale cu mare încredere, pentru­ că cunos­când toate amănuntele acestei afaceri, știam că ziarul oficios nu va putea, ori­cât ar căuta să apere pe d. Au­relian, de­cât să confirme acuzațiile presei. Așa s’a și întâmplat. Acum afacerea Aurelian-Wachtel-Mârzescu, a adăugat încă un capitol la intere­santa chestiune «de ce liberalii sunt colectiviști». —-------------------------------­—*-----------­ JUBILEUL REGIPA VICTORIA — Prin fir telegrafic — Londra, 19 iunie. La prânzul oferit de Imperial Insti­tute primilor miniștrii ai coloniilor bri­tanice, s-a remarcat în asistență prințul de Galles, marchizul de Salisbury, d. Chamberlain și lord Rosebery. Prințul de Walles a ridicat un toast în sănătatea miniștrilor coloniilor expri­mând urarea ca pacea să se menție mult timp încă, dar adăugând că este convins că în cazul când pavilionul național ar fi amenințat, toate coloniile se vor ridica pentru a păzi integritatea imperiului britanic. Londra, 20 Iunie. Azi a fost la catedrală un serviciu divin la care au asistat prinții, corpul diplomatic și notabilitățile. Pentru prinții țârilor catolice serviciul religios s’a ce­lebrat la oratoriul Brompton. Windsor, 20 Iunie. Azi diminiață s’a celebrat un serviciu divin în capela castelului, în prezența Reginei Victoria și a familiei regale ; publicul nu era admis. După această ceremonie religioasă, Regina a sărutat cu tandrețe pe membrii familiei regale, începând cu împărăteasa Frederic ; a­­sistenții au fost adânc emoționați de a­­ceastă scenă mișcătoare. După amiazi s’a oficiat un serviciu public în aceeași capelă. Aseară s’a făcut în fața palatului o retragere militară la care au asistat Regina, împărăteasa Frederic, marele duce Sergiu și membrii familiei regale. ---------------------------------------------------­ ■ MARȚI 10/22 IUNIE 1897 UN NUMER 10 EAM ARUNCIURI ȘI ISERJI­ Linia 30 litere petit pag. IV...................0,40 Keclame..................... > III................ . 2,50 » ..................... * II........................5“ la Pi­s­i» anunciurile se primesc la Agenții Havai, 8 Place de la Boursa. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Hamu­rciu, Pasagiul Rom­ân , TURCIA — Prin fir telegrafic — Constantinopol, 19 Iunie. Numeroase arestări s’au făcut de curând printre softale și în alte clase ale populațiunei mahomitane. Se crede că ele sunt în legătură cu propaganda făcută în favoarea anexării Tesaliei. Constantinopol­, 19 Iunie. Știrea după care ambasadorii sunt fără instrucțiuni, ceea­ ce ca­lisează în­târzieri în vederea păcii, este falsă, întârzierile nu sunt provocate de­cât de modul de a negocia din partea de­legaților turci de­oare­ce Tewfik-pașa trebue să ceară instrucțiuni noul la Yldiz-Kiosk, ori de câte­ ori este vorba de a lua vr’o decisiune însemnată. Constantinopol, 19 iunie. Azi s’a ținut o întrunire a ambasa­dorilor, apoi a­­ 3-a conferință pentru negocierile în privința păcii,care con­tinuă a avea un mers satisfăcător. Atena, 20 Iunie. Rezerviștii clasei 1886 au fost văr­sați în landsturm. Atena, 20 Iunie. După cererea d-lui Averoff, bogatul patriot elen domiciliat la Alexandria, guvernul grec a decis punerea în li­bertate a ofițerilor egipteni făcuți prizonieri în timpul resbelului, pe bordul uni corăbii a companiei Hadji Daaly. Guvernul a mai pus în libertate trei amploiați germani arestați pe bor­dul Minervei. Colonia, 20 iunie. Gazeta de Colonia confirmă candi­datura d-lui Numa Droz, fost preșe­dinte al confederațiunei elvețiene, ca guvernator general al insulei Creta, dar se așteaptă un refuz probabil din partea sa. PAGINI LI­TE­RARE 15) M. PREVOST-DUCLOS ORAȘUL VRĂJIT (Urmare) Mimun și Chocolată fură înhățați, ca și generalul lor , Tringlota, agățându­­de Mimun ca de o pradă pierdută și regăsită, arătă nenorocitului spahi dinții ei lungi înegrițî. Dar ce supliciu extraordinar se pre­gătește condamnaților? La lumina in­cendiului care nu se stinge încă, Izidor vede că se aduc niște saci mari foarte lungi. Ce însemna aceasta? Sacii aceștia erau din piele de antilopă. Ce se va face oare cu materialul acesta ? Sârmanul bucătar are îndată dezle­­garea acestui mister. Două ajutoare ale călăului țin în pi­cioare pe Ciocolată, pe când un al trei­lea îl pune pe cap un sac care-î vine până la picioare. Mulatrul este băgat ca o umbrelă în tocul ei. El cere aju­torul lui San­ José­ de Cacuaco, patro­nul lui, care pare că nu-l aude. Prizonierul este culcat la pământ. Atunci șeful Auspicilor înaintează cu un pas solemn și aruncă în sac o pa­sere galbenă, un șearpe și un pește. După asta, ajutoarele călăului leagă sacul cu o frînghie lungă de vr’o 2 metri. Legătura e­sdravănă. Ei rostogolesc sacul în care se află Chocolată , ser­­manul Jack-Jack se mișcă, se sbuciumă, scoate gemete și invoacă mereu pe San-Cacuaco, care râmâne surd. Acum vine rîndul lui Minmm. Cu el se face același lucru, numai că în mo­mentul când îi pune pe cap sacul de piele de antilopă, Tringlota vine o ul­timă dată și -i clănțănește dinții în față. «—Hamdu Utah! (laudă Domnului) zice musulmanul care se lasă, a fi legat fără să facă vr’o mișcare.­Șeful vrăjitorilor îî pune in sac o pa­săre care se numește aghiotant, o mai­muța mică și o șopârlă. El e legat, îm­pachetat și butoiul acesta este rostogo­lit lângă prăjina de Ciocolată. <—Acum e rîndul meu, își zice Izidor, sacu o să ’mi vie ca o mănușe». Aceiași operație se face și cu el. In vremea ce ’l legați, gândul lui se făcea din ce în ce mai melancolic, din cauza amarei consolațiuni pe care­­ i-o dicta amorul lui propriu. «—Iată, își zicea el, ce­va să zică să fi un adevarat general ! Eu am soarta tuturor oamenilor mari! Vedeți pe La Fayette, acest bătrîn așa de respectabil

Next