Timpul, iunie 1897 (nr. 120-142)

1897-06-11 / nr. 127

¥­ I ANUL AL NOUA­SPREZECELEA — NO. 127___________EDIȚIA ATTREIA UN NUMINER 10 BANI ABONAMENTELE .In [ora pe un an............................................30 lei » pe 1­ luni...............................................18 lei » pe 3 luni...............................................10 lei Pentru străinatate, un an.............................50 lei in Pară, ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numérul la Agence de journaux etrangem, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Bucureștii, Pasagrul Român 7 4 JUBILEUL REGINEI VICTORIA Trei sute ș­ase­zeci de milioane de suflete omenești, mai mult de­cât un sfert din populația globului pă­mântesc, sărbătoresc astăzi jubileul de diamant al Suveranei lor. De la împărăția romană lumea n’a mai văzut o stăpânire așa de colo­sală: Jumătate America de Nord, jumătate Africa, toată Australia, par­tea de căpetenie a Asiei, mai toate insulele și mai toate strâmtorile um­brite de un singur steag , un ames­tec de toate rasele, de toate limbile și toate credințele trăind în pace sub un singur sceptru și sub un sceptru care are nevoie de mai puțini soldați de­cât o putere continentală de a doua mână. Aceasta este minunea sub care se încheie secolul al 19-lea, după cum secolul precedent se sfârșise în mijlocul unui duel uriaș între insu­lara Anglie și omul cel mai genial din câți au mâsurat pământul cu pa­sul lor, duel la care de­sigur luau parte și cele­ l’alte popoare, dar mai mult ca comparși de­cât ca luptă­tori principali. Nici­odată ca sub regina Victoria n’a crescut imperiul britanic în toate direcțiile: întinderea, sporirea popula­ției, strângerea bogățiilor, lărgirea li­bertăților, îmbunătățirea bunei stări a maselor populare, toate au mers nu cu pași gigantici, dar cu adevă­rate sărituri. Nu este ramură a vie­­ței naționale britanice în care să nu se fi scris sub domnia reginei torța paginele cele mai glorioase.Vie­în domeniul întinderei în afară, sub regina Victoria s’a îndouit și s’a întărit de la Pamir, umărul pă­­mântului, până la granițele Siamului, imperiul Indiei cu cele 290 de mi­­lioane de suflete ; sub regina Victo­ria deșertul Australiei s’a desvoltat cu ast­fel de repeziciune în­cât o­­rașe care au azi o jumătate milion de locuitori erau simple cătune când s’a suit densa pe tron ; sub regina Victoria puterea britanică în Africa, înghesuită de abia împrejurul Capului acum 60 de ani, a ajuns la două de­gete de îndeplinire a visului : Africa englezească de la Cap până la A­­lexandria ! Steagul reginei a fost purtat tri­umfător în toate colțurile pământu­lui fără a excepta Crimeia. Iar as­­tă­zi, fâlfâind peste 400 de corăbii de răsboiu care poartă 110.000 ma­rinari, el reprezintă pe toate mările simbolul unei puteri până acum ne­înfrânate și cu care greu s-ar putea măsura cineva. Măririle imperiale n’au împiede­cat desvoltarea libertăților publice. Sub regina Victoria coloniile au căpătat cea mai largă autonomie și departe de a se slăbi prin aceasta legătura dintre ele și patria-mamă, nici o dată mai mult ca acum nu s’a simțit cât de indestructibilă este dragostea coloniștilor pentru Rega­­tul­ Unit. De aceea, cu o deosebită bucurie plimbă prin orașele mari ale țărei oamenii de Stat englezi pe pri­mii miniștri ai diferitelor colonii au­tonome, veniți de pretutindeni, din America, de lângă ghețurile Nor­dului, ca și de la antipozi, din Noua- Zeelandă, ca să sărbătorească pe bă­trâna regină. Și, semn uimitor putere­ de asimilare al rasei, în frun­ar tea acestor prim-miniștri din toate țările britanice stă reprezentantul Ca­nadei, Laurier. Un Francez și un catolic simbolizând unitatea unui imperiu în care imensa majoritate este anglo-saxonă și protestantă! Ar fi de prisos să insistăm asu­pra incomparabilei creșteri a bogă­ției, a comerțului și a navigațiunei sub domnia reginei Victoria. Destul să amintim că acum un an minis­trul finanțelor putea să spună, cu o legitimă mândrie, că fără a spori cu o centinuă vre-un impozit, și nu­mai suspendând opera răscumpărărei datoriei publice, Anglia s’ar putea împrumuta în ori­ce minut cu 6 mi­liarde de franci. Acesta este te­zaurul ei de rasboin ! Destul să mai amintim că în acești 60 de ani im­pozitele indirecte au fost cu desă­vârșire reduse spre folosul claselor celor mai numeroase și că nicăeri ca în țara reginei nu cad mai mult sarcinele publice pe cei care au de unde. In aceiași ordine de idei, tot sub regina Victoria tezaurul public a dat 200 milioane pe an pentru instrucția primară, și tot sub densa nu prin legi, cât prin mersul firesc al lucrurilor, starea muncitorilor s’a schimbat cu totul. In descoperirile mecanice, în lite­ratură, în artă, în știință, epoca re­ginei Victoria este cea mai glorioasă din toată istoria Angliei, și nu are decât o rivală, epoca unei alte mari Suverane, a reginei Elisabeta. Este destul să pomenim numele lui Dar­win ca să vedem cât de norocoasă a fost vremea reginei Victoria și în producerea oamenilor cari însemnează cât un veac. Nu este clar de mirare ca cu a­­devărată dragoste, cu o dreaptă mân­drie și cu un sincer realism nenu­mărații supuși ai reginei-împărătese să se bucure de îndeplinirea celor 60 de ani de domnie, lungime de domnie la care nu ajunsese păn’ a­­cum nici unul din predecesorii M. Sale. Dir. parte-ne, noi, cari în decur­sul acestor 60 de ani nu odată ne­am bucurat de înalta și puternica bună­voință a poporului britanic și a marei sale Suverane, noi, cari nu fără admirațiune privim țara în care s’au născut instituțiile libere, guver­narea națiunei prin națiune, fără însă a dărâma nimic și tot­deauna îm­­păcând ordinea cu libertatea. Românii, cari nu fără mândrie noi, am văzut în anii din urmă încheindu-se o frumoasă legătură de rudenie în­tre Casa noastră regală și Casa M. S. britanice, noi, al căror prim prin­cipe născut pe pământul nostru este unul din cei 70 de nepoți și stră­nepoți în viața ai M. Sale, nu pu­tem decât să ne unim din toată i­­nima cu supușii M. Sale și să facem pentru dânsa și poporul britanic cele mai calde urări. ----------------------*#*­-­*#-------------------­Declarația d-lui Sturdza însă este necuviincioasă nu numai față de Ro­mânia, dar și față de Rusia. Este ceva anormal în domeniul moralei să spui omului cu care ți-au versat sângele cot la cot, că i-ar fi găurit pielea cu plă­cere dacă te plătea cine­va pentru me­seria aceasta. De aceea d. Sturdza s’a grăbit să facă scuze. D. Sturdza a declarat cu toată so­lemnitatea— acest lucru il afirmăm—că nu a spus ceea­ ce a spus corespon­dentul ziarului american. Afirmăm chiar că d. Sturdza, ca să facă să se pri­mească desmințirea sa, a plăsmuit un întreg dialog intre d-sa și gazetarul strein, dialog absolut neadmisibil pentru cine cunoaște pe d. Sturdza. Că d. Sturdza a mințit când a făcut aceste declarații post factum, nu încape îndoială. Ceea­ ce este de reținut e că iar a făcut scuze ca să nu-și piarză obi­ceiul. Al cui va fi rândul viitor ? Probabil că una câte una d. Sturdza va slei puterile europene și nu-i va mai remâne să facă mătănii de­cât prințului de la Monte-Carlo sau portarului de la Ball-Platz. “ Bun e D-zeu, o să-î vie și rândul lui. ---------------------­ TELEGIRA IVSE Urmărirea lui Crispi Roma, 21 Iunie. Italie se face ecoul unei știri care zice că ministrul de justiție va depune, în cursul săp­­tămânii, o cerere a procurorului de Bologna de a procede contra d-lui Crispi. Această cerere se va trimite birourilor care vor numi o comisiune de examinare. Din Camera italiana Roma, 21 iunie, Camera deputaților trece la discuția capi­tolelor budgetului după ce a ascultat declarațiu­­nile d-lui di Rudini. NOUĂ SCUZE D. Sturdza a mai făcut o pereche de scuze. De astă-dată încasatorul scuzelor nu mai este Austria, ci Rusia. Se știe grotescul interview pe care­­ l-a avut amețitul nostru prim-ministru cu redactorul ziarului New-York-Herald. In cursul acestui interview, pe lângă alte nostimate, d. Dimitrie Scuza a spus că România, care s’a bătut alături de Rusia în contra Turciei, ar fi fost tot așa de dispusă să se bată alături de Turcia in contra Rusiei, dacă Turcii ’i-ar fi făcut unele concesii, ca dreptul de a bate monedă și altele. Declarația aceasta, care transforma Statul și ar­mata română într’un fel de salahori militari gata să se bată pentru cine le dă mai mult, este fără pereche chiar în prea bogatul repertoriu al prostiilor sturdziste. Apărare colectiv­istă După o lună de zile Voința Națio­nală s’a h­otărît — cum am arătat și ele—să răspundă în afacerea Wachtel. Constituționalul, și după el cele­­l­alte ziare de opoziție, acuzau pe d-mi Aurelian și Mârzescu, d’a fi comis un... Wachtel, unul ca ministru de domenii, altul ca samsar — de­și era și ministru—acordând zisului Wach­tel o scutire de taxă de vamă pentru cânepa ce avea să importeze ca să fa­brice frânghii. Constituționalul spunese că Wachtel ceruse de mai m­ulte oi fiTceasta scu­tire și­­ i se refuzase, că comisia industrială fusese în contra ei, că pentru cânepă se refuzase tuturor fabricanților de frân­ghie ast­fel de scutiri și că d. Aure­­lianu nu i-a dat-o de­cât fiind­ că fu­sese samsar în ce știe colegul său de atunci, d. Mârzescu. Drapelul răspunsese cum răspunsese: Voința tăcea. In sfârșit, probabil drept răspuns la atacurile Drapelului in contra d-lui Sturdza, s’a hotărit și Voința Națio­nală să apere pe d-nii Aurelian și Mârzescu. Și și-a apărat cum se cu­venea într’o cestie de frânghie. Voința Națională spune că de la 1888 comisia industrială s’a arătat grea întru acordarea scutirei de vamă pen­tru cânepă, ca să se proteagă cultura cânepei în țară și că până la 1893, Iunie 1, li s’a acordat tuturor scutiri provizorii, pe câte un an ; Că de la 1 iunie 1893 nu s’a mai acordat nici unui fabricant scutire; Că la 17 ianuarie 1890 (ministerul Pallade) a cerut scutire pentru câ­nepă și ministerul, de acord cu comisia industrială, i-a refuzat: Că Wachtel a mai­­ insistat în două rânduri să i se acorde scutirea» și co­misia industrială opinând «a nu se mai acorda, sub nici un cuvânt, scu­tire de vamă pentru cânepă» cererea sa iar s’a refuzat. Că la 20 ianuarie 1897 Wachtel <ra reînoit cererea» și «ministrul dome­­niilor de atunci» —adecă d. Aurelian —«a acordat lui Wachtel scutirea pe termen de opt ani». Că până acum «nici o dată miniș­trii domeniilor n’au acordat vre-o scu­tire de vamă, când comisiunea in­dustrială a fost contra». Singura apărare a Voinței pentru d. Aurelian este că «ministrul este suveran» ! ! Dar atâta nu este destul. Voința Națională mai adaugă două lucruri foarte caracteristice. Ea ne spune că «avantagiile acor­date d-lui Wachtel sau vor trebui să fie întinse și la cele­l­alte fabrice, sau — după părerea unora care cred că această industrie e de ajuns protejată— să fie retrase». Aceasta pentru d. Aurelian. Ce a făcut d-sa nu s’a mai făcut nici o dată, dar ministrul este suveran! Totuși, ceea ce a făcut trebue schim­bat, trebue sau întins la toți sau re­tras ! Acum una pentru d. Mârzescu care a fost samsarul lui Wachtel. «Să știe Constituționalul—scrie ga­zeta d-lui Sturdza — că mulți din a­­micii săi ne-ar susține, și unii din foștii noștri partizani nu ne-ar fi pără­sit, dacă guvernul liberal s-ar fi ară­tat cel puțin pe jumătate așa de tole­rant ca guvernul conservator». Neapărat că fără o înjurătură la adresa conservatorilor nu se putea atunci când era vorba de... Wachtelul liberalilor, dar pentru cei de la Dra­pelul e cam­părată rău. ----------------------Ki ®--*---------------------­ Un discurs al Regelui La solemnitatea pentru punerea pie­trei fundamentale a palatului Casei de depuneri, consemnațiune și economie. M. Sa Regele a răspuns la cuvântarea ministrului de finanțe prin discursul următor : «■Am ascultat cu un viu interes cu­­«vântur­ea d-voastră și ne mulțumesc «pentru simțimintele călduroase ce ne «exprimați cu acest prilegiu. Cu deo­­­sebită plăcere voi­ pune temelia nou­­­lui palat al Casei de depuneri și de­­ economie, recunoscut ca o trebuință «neapărată în urma avântului însem­­nin­at care a luat acest institut finan­­«dar într’un­ timp relativ scurt. «O desvoltare așa de repede este o «dovadă netăgăduită cât de mult avu­ltia terei a crescut și creditul Statului i s'a ridicat prin o cârmuire înțeleaptă «și prevăzătoare. »Legea de la 1880 prescrie ca Casa «de depuneri să primească și econo­­m­iile acelora cari prin muncă au câș­­­­tigat mai mult, ca o trebuință pen­­­tru traiul lor. Această măsură este «cât se poate de fericită. Urez din «suflet ca acești bani, obolul claselor «mai sărace, să fie un sânt depozit «care să se mărească din an în an, «spre a le aduce o îndulcire în tim­­­­purile de lipsă. Doresc ca această «frumoasă clădire să devină o nouă «podoabă pentru iubita mea Capitală». ------■------------------------------------------—­ Jubileul din Anglia — Prin fir telegrafic — Londra, 21 iunie. Regina însoțită de Imperă,casaj Frederic și de principesa Beatrice, a sosit la Londra venind din Windsor. S-a dus la palatul Buckingham și a fost obiectul unor ova­­țiuni entuziaste din partea unei mulțimi imense de la gară până la Palat. Străzile sunt decorate în mod splendid. Londra, 21 iunie. Regina a conferit cu ocazia serbărilor jubileului său marea cruce a ordinului Băii lui Sir H. Rumbold, ambasador la Roma, și lui Sir O’Conor, ambasador la Petersburg. Prințul de Galles a fost numit mare­­maestru cavaler suprem și și mare cruce a ordinului Băii. Regina a creat 6 pairi noi și a numit membrii ai consiliului privat pe toți pri­­mii-miniștri ai coloniilor. Londra, 21 iunie. Camera Comunelor a votat cu 459 voturi contra 44, aparținând Irlandezilor naționaliști, o adresă de felicitări Reginei cu ocazia serbărilor jubileului seu. Apoi a decis cu 411 voturi contra 41 ca adresa să se prezinte Reginei în corpore. Camera adoptă în a doua citire intro­ducerea sistemului metric, apoi se amână pe Marcuri. Londra, 21 Iuni­e. Camera Lorzilor votează în unanimi­tate, după propunerea marchizului de Sa­lisbury, sprijinită de contele de Kimberley, o adresă de felicitări Reginei, adresă care îi se va remite in corpore. Camera se amână apoi pe Mercury. Londra, 21 iunie. Regina a primit la palatul Buckingham pe prinții indieni și pe reprezentanții Sta­telor străine. ----------------------Î4SH30*---------------------­ TURCIA JURECIA — Prin fir telegrafic — Atena, 21 Iunie. După informațiunile comunicate co­­misiunei din Constantinopol, însărci­nată să fixeze indemnitatea de resbel, recolta Tesaliei din 1897, prețuită la 73.000.000, este cu desăvârșire perdută, cheltuelile vor fi de 39.000.000. Veniturile Statului pe 1897 nu vor trece peste 65.000.000 pe când chel­­tuelile se vor urca la 165.000.000. De­ • MERCURI 11/23 IUNIE 1897 UN NUMER 10 BANI ATUNCIURI Ș­­ISERIl­ Linia 30 litere petit pag. IV...................0,40 Reclșme..................... » m................... . 2­50 * ..................... » N­................ . . s— Im Pari» anunciurile se primesc la Agentia Havas, 8 Place de la Bourse. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA București, Pasagiul Român , licitul se va micșora printr-un îm­prumut intern de 40.000.000, sumă ce se va spori cu 10.000.000 pentru chel­tuelile de repatriare a Tesalienilor. In fața unei asemenea situațiuni, guvernul a atras atențiunea puterilor să ia în considerație existența însăși a micului Stat grec și să pue de o parte ori­ce ideie de indemnitate de resbel, pentru că resbelul a fost de­clarat de Turcia, și circulara contelui Murachew declară că nici unul din beligeranți nu va trage vreun profit material din victoriile sale. Atena, 21 Iunie. Se anunță din Constantinopol zia­rului Asty că împăratul Wilhelm a trimes Sultanului o telegramă rec­o­­mandându-i să evacueze Tesalia. Constantinopol, 21 Iunie. Se asigură că Poarta va consimți la noua delimitare a graniței. Linia adoptată va merge până la Metzovo, asigurând Turciei o graniță militară excelentă, fără a lua Greciei vr’un te­ritoriu, afară de un sat cuțovlah. Cercurile diplomatice cred că pa­cea se va încheia în curând, afară de vr’un refuz neașteptat din partea vre­unei din cele două părți. Singurele dificultăți ce ar putea să se ivească in privința încheierea pa­cei sunt cele privitoare la evacuarea Tesaliei și la plata îndemnităței de resbel. Constantinopol, 21 Iunie. Azi­ a fost o întrunire a ambasado­rilor, apoi a 7- a conferință pentru ne­­gocierile in privința pacei. După un comunicat oficial, Grecii nu se vor putea întoarce in Turcia, de­cât după încheierea păcei. Gazeta Macedoniei publică o scrisoare a d-lui Naum Maimuca, secretarul Eforiei din Bitolia, către directorul acelui ziar. Reproducem din această scrisoare prea in­­t­resantă pasagiile principale și le recoman­dam rm­editațiunei adânci a d-lui Dim. Sturdza. Iată ce scrie, între altele, d. Naum Maimuca: înfrângerea rușinoasă a armatelor grecești, consecințele resboiului, tatate pentru viitorul Greciei, au produs o mare schimbare în spiritele populațiu­­nei române de aici. Printr’un sim­ți­­mânt de amor propriu răn înțeles, Ro­mânii apărători cauzei grecești nu’șî manifestă încă indignarea lor față de greșeala comisă de Statul grec. In fond însă simt nemernicia lor, lucru care’l face să dispere de viitorul lor, așa cum îl croiseră Grecii. «Apelul către Românii Macedoneni», pe care ’i-au înțeles cu toții, fiind­că s’a scris și în grecește, le-a făcut mare impresie. In conversațiunile lor intime, când își spun păsul lor cu inima deschisă, mărturisesc că tot ce au făcut până a­­cum se spulberă, iar instituțiunile lor într’o zi vor cădea în mâinele Bulga­rilor. «Nu ne pare reü, zic între dân­șii, ca să le ia Românii, de aceștia însă nici vorbă nu poate fi, de­oare­ce ro­lul ce voesc a juca în aceste părți nu pornește dintr’un interes imediat, ci dintr’un interes de compensație față de alte interese ale lor de aiurea». Aceasta a devenit pentru dânșii o convingere nestrămutată în urma loviturei ce Stur­dza a căutat să dea Eforiei. fr.E o disperare generală, printre Ro­mâni, fie grecomanî, fie naționaliști. Toți văci mărindu-se pericolul din partea Bulgarilor și nimeni nu găsește nicăeri un spri­jin pentru a ține piept contra in­­vaziunea periculosului adversar. Ziua aniversărea lui Chiril și Melodie au sărbătorit-o Bulgarii cu o pompă neobicînuită. Un cortegiu impozant, în cap cu clerul lor și cu corul, care cântă străbătând străzile principale și oprin­­du-se în curtea liceului, unde era pregă­tit un mare banchet. Astă­zi agentul comercial bulgar a ri­dicat pavilionul în prezența unui public numeros. Un serviciu divin s’a oficiat în casele consulare, casele bulgarului Robe, în față cu Lonte. Agenții co­merciale bulgărești s’au mai înființat la Adrianopole, Dedeagacî, Salonic și Usküb, unde a fost numit Dim. Ri­­zoff. La Bitolia e aproape a se sfîrși zidi­rea unul Liceu impozant în curtea bi­­sericei bulgare. La această clădire se lucrează de doi ani și abia se va sfîrși anul acesta. Liceul se va complecta cu ș­apte clase, iar numerul bursierilor se va spori în mod considerabil. Vezi car, cât de sistematic lucrează Bulgarii, fără mult tapaj și fără ca să facă mare caz de isprăvile lor reale, iar nu închipuite ca ale Grecilor sau ale Ro­mânilor, cari nu fac de­cât o simplă reclamă.

Next