Timpul, iulie 1897 (nr. 143-169)

1897-07-22 / nr. 161

y­­V ANUL AL NOUA-SPRE­ZEGELEA — NO. 161 EDIȚIA A TREIA UN NUMER 10 BANI ABONAMEN­TELE In țară pe un an.......................................30 lei » pe 6 luni.......................................................18 lei » pe 3 luni.......................................................10 lei Pentru străinătate, un an...................................50 lei In­c.»r­. ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACT!! S! ADMINISTRAȚIA București, Pasagiul Român 7 Pânea de Toate Zilele Am urmărit discuția din presa noastră asupra scumpirei pânei, dar nu ne-am spus până acum cuvântul. Drapelul făcuse mai intâiu niște obiecțiuni foarte judicioase, insistând asupra împrejurării anormale ca clasă de negustori, brutarii, să rea­­­lizeze un câștig mai însemnat asu­pra unui obiect de prima necesitate tocmai într’un an de mizerie. Drapelul n’a părut însă destul de convins de propriile sale argumente, în urma motivelor ce s’au dat de cei interesați pentru scumpirea pa­­nei și a revenit asupra primei sale judecăți. Ni se pare că Dreptatea a pus de­getul pe bubă, căci în numărul său de azi ea combate cu mult succes argumentele pe care le dă Primăria ca să justifice inacțiunea ei. Autoritatea comunală s’a scuzat cu argumentul că dacă ar face ea concurență brutarilor prin manutanța de la Colentina ar pierde câte un ban și jumătate la fie­care bucată de pâne. Dreptatea pune cu drept cuvânt la îndoială exactitatea acestui cal­cul, dar, admițându-l ca exact, încă nu înțelege ca Primăria să se abțină de la un mic sacrificiu pecuniar, când prin el poate mare folos populațiunii aduce un așa orașului, și mai ales sărăcimii. Și Dreptatea vede în această îm­prejurare o protejare a antreprenorului manutanței.intereselor Nu putem ști până la ce grad a­­ceastă gravă acuzațiune e întemeiată, ceea ce știm însă este că pe timpul administrației conservatoare, antre­prenorul manutanței, care e­­vreiu, a încercat să obțină prelungirea con­tractului său cu Primăria în condi­­țiuni avantagioase pentru densul, că reușise a găsi protectori, dar că vi­gilența administrațiunii conservatoare a împedicat prelungirea contractului înainte de espirarea termenului, pen­tru ca să poată lăsa joc liber concu­renței dând această întreprindere prin licitație publică. După contractul pe care 1 are Primăria cu antreprenorul manutan­ței, acesta e dator să scoată, la ne­voie, cantitatea de pâne ce -i va cere Primăria în anumite condi­­tiuni. Administrațiunile conservatoare au uzat tot­d’a­una de acest drept, de câte ori brutarii au scumpit pânea, și tot­d’a­una au reușit ca în doua trei zile să facă pe brutari să revină la prețurile normale. Căci nu e nevoie de o îndelun­gată concurență. E destul ca timp de câte­va zile Primăria să vândă pânea mai eftin de­cât brutarii, pen­tru ca aceștia să nu concurența și să revină poată susține la prețurile normale, așa că dacă Primăria ar fi chiar nevoită să facă un sacrificiu bănesc, el n’ar putea fi în tot cazul de­cât foarte neînsemnat. Dacă Primăria n’ar fi avut în ve­dere acest avantaj, atunci n’ar fi în­chiriat manutanța sa de la Colentina cu un preț de doua ori mai mic de­cât acela pe care l’ar fi putut obține, fără condiția impusă manutanței de a scoate pentru densa pâine la ori­ce cerere. .... ... Banii Primăriei fiind banii publi­cului e o greșită socoteală de a face pe public să plătească brutarilor, a­­supra diferinței de preț la pâne, de sute de mii de ori mai mult de cât economisește Primăria prin faptul că nu scoate pâne, chiar cu pagubă, câte­va zile de-a rândul. Aceasta însemnează să scoți o mie de lei dintr’un buzunar, ca să poți băga un ban în cel­ l’alt buzunar.­­ Să facă bine domnii de la Primă­rie să silească pe­ antreprenorul ma­nutanței să scoată pâne. Primăriile conservatoare au făcut’o tot­d’a­una, ele au mers până a dis­tribui pânea prin mahalale cu căru­țele Primăriei, până a cumpâra până la Giurgiu și a o vinde cu pagubă în București. Ne aducem aminte că sub regre­tatul Pake Protopopescu chiar mă­celarii se puseseră odată în grevă și nu se mai găsea carne în Capitală. Atunci energicul primar conservator a cerut concursul armatei, a cum­­părat cirezi de boi, a pus pe soldați să taie carnea, iar pe agenții Primă­riei s’o vînză în hale, care erau o­­cupate militărește. Dar conservatorii sunt ciocoi, strigoi cari sug sudoarea poporului, pe când liberalii noștri, ieșiți din rărunchii națiunii, sunt singurii cari se intere­sează de soarta sărăcimii. Și liberalii noștri se mai zic și democrați! Iubiți cetățeni, plătiți scump pâ­nea voastră de toate zilele și nu cîrcuiți, căci sunt la putere amicii poporului. ----------------------omm*---------------------­ TELEGRAME Regele Siamului in Anglia Londra, 31 Iulie. Regele Siamului a sosit aseară. Situația in Portugalia Lisabona, 31 Iulie. Trupele portugheze au bătut pe insurgenții din Gasaland. 300 din acești din urmă au fost omorîțî. Paris, 31 Iulie. Agenția Havas zice că știrile din Portuga­lia constată că la Lisabona și la Oporto s’a restabililit ordinea. Mișcarea revoluționară din Oporto n’a reușit. ---------------------------------------------------------­ Partidul „sănătos“ Sub forma unei polemici cu Timpul, Voința Națională dă o lecție Drape­lului. Va fi destul să spunem care e con­cluzia la care ajunge gazeta care aderă pe d. Ionel Brătianu, ca să se vază că nu nouă, ci Aurelianiștilor se adre­sează. Noi încheiasem un articol asupra ten­dinței Aurelianiștilor de a creia institu­­țiuni financiare spre a lovi în Sturd­­zești, cu frazele următoare : «Partidul liberal ’și-a închipuit că poate să se dispenseze de ori­ce muncă politică, din mo­mentul ce stăpânește interesele materiale și s’a cufundat ast­fel, încetul cu încetul, în cel mai abject materialism. A ajuns ast­fel, modern Gargantua, la o des­­voltare trupească monstruoasă, dar spiritul ’i­ s’a atrofiat cu desăvârșire. Nu mai poate simți, nu mai poate cugeta, poate numai să mănânce. Astă­zi începe să-și primească pedeapsa și cu vremea ’și-o va primi întreagă, repetind pe propria­’i socoteala o experiență de mult fă­cută dar pe care n’a fost în stare s’o priceapă. Partidul liberal, multă vreme invulnerabil, e lovit de moarte». La aceasta, Voința Națională ne răs­punde, zicând că de multe ori s’a pro­orocit peirea partidului liberal, ceea ce nu l’a împiedicat (pe acest partid) să remițe «sănătos ca și mai ’nainte», și termină ast­fel : «Lucrul acesta îi mărturisește chiar Timpul în încheerea articolului său ; «partidul liberal —zice el—a fost multă vreme invulnerabil»... Ne mulțămim, de­o­cam­dată, cu această con­statare pentru trecut, cât pentru viitor, sperăm și credem cu tot dinadinsul că vom ști să mai dăm ocazie Timpului de a aprecia tot așa și de aci înainte invulnerabilitatea partidului națio­­nal-liberal». Gazeta sturdzistă polemisează ca tot­­dea­una : necinstit. Noi n’am înțeles nici de cum să spu­nem că partidul național-liberal e sănă­tos acum. Am fi mințit prea boacăn dacă dedeam măcar a înțelege așa ceva. Cum poci să zici că un partid e sănă­tos, când vezi cum se desface în bucă­țele, bucățele? De un așa «partid» nu poți spune că e sănătos, ca și de un U111 Gell­uia. Țr o când un picior, când o ureche, etc.A . Dar concluziunea Voinței Naționale nu ni se adresează nouă, ci Drapelului, Aurelianiștilor. Acestora li se spune: «De­geaba vă căsniți, căci partidul nostru e invulnerabil! Nu voi o să dați lovitura de moarte partidului condus de d. Dimitrie Sturdza ! Puteți să ne ata­cați cât voiți; suntem invulnerabili!». Aurelianiștii au altă părere. Și ni se pare nouă că aceștia au dreptate. In ori­ce caz nu e departe vremea când se va constata aceasta. ---------------------------------------------------­ MITROPOLITUL ANTIM Citim în Drapelul­ L’Indépendance Roumaine— care a trimis pe primul ei redactor la Con­­stantinopol și în Macedonia pentru a studia situația la fața locului — ne spune că să avem bune speranțe în­tr’un apropiat triumf al cauzei Ro­mânilor macedoneni mai ales din punct de vedere religios. Mitropolitul Antim n’a fost și nu este recunoscut de nimeni, dar auto­ritățile turcești îl recunosc de fapt și-l protejează cât se pot în contra perse­­cuțiunilor și intrigilor grecești. L’ Indépendance spune că o biserică română în Macedonia, oficial recunos­cută de Turcia, ar fi de un folos e­­norm pentru Românii de acolo. De aceasta nimeni nu s’a îndoit. Ziarul francez mai adaogă că Sulta­nul are multă bună-voință pentru Români, că să nu desperăm de reu­șita cauzei lor, probă slulgarii cari au așteptat ani de zile până ce șî-a fi vă­zut biserica recunoscută de Turcia. L’Indépendance sfîrșește sfătuind pe toată lumea să se fer­ească de o agi­tație intempestivă în chestia macedo­neană. Toate bune, dar situația de azi nu se mai potrivește cu s­iuația de acum trei­zeci de ani de când Bulgarii au putut se aștepte vreme îndelungată pentru a-și vedea biser­ica recunoscută. Azi evenimentele se precipită, Bul­garii și Serbii fac progrese uriașe pe ruinele grecismului în peninsula bal­canică, și dacă nu dobândim cât mai curând de la Turcia tot ceea­ ce avem dreptul și interesul să dobândim, va veni un moment — foarte apropiat — când ori­ce reforme i­i s’ar acorda vor fi prea târzii, căci ne vom izbi de pu­terea prea superioară a slavilor. Publicul trebuie să remâe calm și guvernul înțelept, de acord. Dar este un calm și în înțelepciune o energie care aduce foloase mai mari de­cât e­­nergia gălăgioasă. •î~ “■ ~ IN 5 . U . !**­ « CAÎlV OTipu» gie o cerem guvernului român — cât mai e vreme. ----------------------t#--*------------------— ÎNCHEEREA păcii — Prin fir tekgrafic — Tratall’ele Constantnbpol, 31 Iulie. Indemnitatea pentru pagubele cauzate proprietății private în timpul resbelului greco-turc a fost regizată de prelimină­rile de pace în mod cu această cestiune să devie obiectul unei ațelegeri reciproce. Dacă s’ar produce evergențe arbitra­­giul celor doue puteri ?­ va tranșa ne­înțelegerea. Ambasadorii au ținf o întrunire de­ dimineață. După amiaz a fost o confe­­rință­ la Top­hane pentru negocierile pre­liminare în privința pîî, conferință care a ținut până seara târzi. Lódra, 31 Iulie. Se anunța din Atena statului Times că guvernul grec își du cele mai mari silințe spre a putea plă primul versă­­mânt al indemnităței deesbel. Una, 31 Iulie. Vorbind de ultimele îgociări în pri­vința păcii, FremdenbU face să reiasă atitudinea Germaniei în c cea­ ce privește controlul finanțelor Greci și declară că atitudinea sa este pe dilmn justificată. Baronul de Calice s’a ablat deci îndată la propunerile colegulu’său german, a­­poi și Rusia ’și-a dat*desiu­nea. Nu e nici un motiv pentru * cele­ 1 av., putem­ să facă opoziție acest propuneri v este în interesul Greciei i­ar TMarcj0T de a primi propunerile putelor mediatoare. Constafind P ° la 1 August. Negocierile cu PofAí­i- privința câtor­va amănunte de în ședința ce se­­ vor continua Marii T­­op­hane. Se așteaptă la o apr ° iati­ încheiere­a pre-Ao pace. Constatopol, 1 August. Valeli-pașa, comantul Perei, a plecat ieri la Volo, cu sabi de onoare pentru cei un­spre­zece coidanțî de trupe ai armatei de operațiunifara de asta mai duce cu sine marelordon al ordinului Osmaniei cu brilian pentru Suleiman­­pașa, 230.000 de alii comemorative și salutul imperial pi armată. ena. 1 August. Ziarele consideră isura controlului financiar ca o atie a independenței Greciei și preved conațiuni de tot felul. MARȚI 22 IULIE (3 AUGUST) 1897 UN tyyjilEMO BANI ADUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV.........................0,40 Reclame..................................III...............................2.50 . ...................... II..............5­ la Paris anunc­urile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Pasagiul Român , Londra, 1 August. Se anunță din Constantinopol Agenției Reuter că în conferința de ieri, ambasa­dorii au terminat să examineze ultima parte a tratatului de pace. Te’wfik-pașa a depus mai multe amendamente cărora am­basadorii vor răspunde în scris. Azi a fost o conferință care a ținut 3 ore. La Creta Malta, 31 Iulie, 400 de oameni de infanterie engleză au plecat în Creta, pe bordul transportului Tyne. Paris, 1 August. Temps cere Europei să înțeleagă necesi­tatea de a alunga din insula Creta pe Djevad-pașa, și garnizona turcească ce ocupă insula. ------­—----------------------------------------­ Austria și Bulgaria — Prin fir telegrafic — Viena, 31 iulie. Fremdenblatt zice că d. Stoilow, în­tr’o conversație ce a avut cu un re­dactor al ziarului Berliner Localanzei­ger, ar fi vorbit într’un mod foarte iritat asupra atitudinei presei austr- ungare cu ocazia procesului Boitcew. D. Stoilow ar fi zis că silințele pen­tru a stabili raporturi între această afacere și curtea bulgară vin din par­tea Austriei și explicația se găsește în relațiunile încordate dintre Austro-Un­­garia și Bulgaria. Fremdenblatt zice că este cu nepu­tință de admis ca un ministru respon­sabil să se servească de asemenea cu­vinte și să fi vorbit în special de re­lațiunile încordate dintre Austro-Un­­garia și Bulgaria, de care nu se știe nimic. Fremdenblatt crede că trebue să se aștepte o notă declarând că cuvintele d-lui Stoilow n’au fost reproduse în JLAAWIÜ. wxw­ iT yi­oco­l.O Oo, partea CO­mpo­tentă va face o rectificare. Berlin, 1 August. Ziarele blamează în mod foarte aspru aserțiunile d-luî Stoilow în intervie­wul ce a avut cu un redactor al zia­rului Berliner Localanzeiger. D. Stoi­low lansând insinuațiuni violente la adresa Austro-Ungariei a voit să mas­cheze încurcăturile cauzate în cercu­rile conducătoare din Sofia de proce­sul Boit­ew.­ ­>© rí ® JK-INUNDATIUNI — Prin fir telegrafic — Petersburg, 31 Iulie La Kertsch au fost inundațiuni mari. Sunt 150 de morți. Până acum s’au găsit 13 cadavre; cele­l­alte se crede că au fost duse de ape în mare. Breslau, 31 Iulie. Pagubele cauzate de inundația din Silezia sunt foarte mari și se urcă la mai multe milioane de mărci. Primăria din Loebtau s’a surpat în urma inundației, sunt mai multe vic­time. Linz, 31 Iulie. In urma inundațiunilor, un tren a căzut de pe înălțimea unui rambleu, lângă stația Kremsmünster, în Austria de sus. Șeful trenului și mecanicul au fost omorîți. Un amploiat al gărei a fost rănit. Salzburg, 31 Iulie. Un tren de călători a deraiat între Hallwang și Seekirchen. Trenul a că­­zut de pe înălțimea unui rambleu. Me­canicul a fost omorît, fochistul este ră­nit grav. Nici un călător n’a fost rănit. Viena, 1 August.in Primejdia inundațiilor continuă tot basmul Dunărei. Inn descrește, pe când Traun și Ischl cresc mereu. Situația s’a îmbunătățit la Gmunden , din fericire s’a putut tri­mite nutrimente. Dunărea debordând, a cauzat pagube mari la Linz și la Mauthausen. Lângă Viena, Dunărea crește m­ereu. S’au lu­at măsuri pentru a preveni ori­ce even­tualitate. In Polonia au căzut ploi torențiale. In Silezia nu mai e nici o temere de primejdia apelor. finîlnd pagini isto­rice PRINȚUL DE BISMARCK DUPĂ CONCEDIAREA SA iii In convorbirea cu d. Lwow, redactor la Nowoie Wremia, se atinse și poli­tica interioară a Germaniei. Ziaristul rus întrebă pe Bismarck de adevăra­tele cauze ale concedierii sale. «N’a fost nici o cauză, răspunse prin­țul simplu. Majestatea Sa e foarte puter­nic și simte un prisos de forțe, de aceea vrea să fie propriul său cancelar dar Ma­iestatea Sa, cu toată energia sa, se va convinge în curând, când va face încer­carea, că e un lucru obositor și greu, chiar dacă­­ și-ar întrebuința toate pute­rile. Se zice că împărăteasa Frederic a jucat un rol activ la concediarea mea , dar nu e adevărat; împărăteasa se temea, din contră, de consecințele plecării mele : ea stă în relațiuni bune cu mine și e în genere o fem­ee foarte cuminte». Bismarck tăcu un moment. Apoi continuă : «Anul trecut, Suveranul unuia din cele dintâi­ State din Europa îmi zise : «Prin­cipe, vă cred, dar sunteți oare înși­vă convins de siguranța pozițiunii d­v?» () l-am răspuns franc și cu convingere a­dâncă : «Sire, sunt absolut sigur de în­crederea nelimitată a stăpânului meu­ și sunt convins că voi rămâne la postul meu până la sfârșitul zilelor mele sau cel puțin, cât timp voi­ fi capabil» — și de­odată, câte­va luni mai târziu, în­crederea mea se dovedi neîntemeiată... Da, ’mi-a fost foarte amar». «Excelența Voastră, întrebă gazetarul, e hotărîtă să remâne acum în plină ne­­activitate ?» «Nu. Pentru mine personal, pentru fo­losul meu personal nu voi lucra. Dar dacă­­ i-ar place vre­ odată patriei mele să mă cheme și voi­ fi de folos, mă voi­ supune cât timp îmi vor permite pu­terile». «Și pauza aceasta nu va strica cum­va eventualei d­v. activității viitoare?» «Natural că poate avea o influență oare­care, răspunse Bismarck simplu. Roata ceasornicului, căruia un dinte rupt ,i-a pricinuit o pauză, cu greu merge tot a­­tât de regulat și exact, ca mai înainte». Prin Aprilie presa rusă comunică cum că Germania se apropie de Rusia recunoscând de bună politica națională rusă ; că Franța și Germania se înțeleg­ că tripla alianță devine inutilă, și a­­ceasta cu atât mai mult că după retra­gerea prințului de Bismarck Austria nu mai e susținută de Germania în politica din Balcani, dar că Italia e veselă că scapă de marile sarcini militare ce-­i sunt impuse prin participarea la tripla alianță. Pentru a arăta adevărata situație po­litică, Hamburger Nachrichten publi­cară un articol, în care se spunea, în­tre altele și următoarele : «Nu cunoaștem motivele și scopul a­­cestei schimbări bătătoare în ochi în a­­precierile presei ruse. Poate că există in­tenția de a face o presiune, prin publi­citate, asupra Austriei; in ori­ ce caz afir­mările presei ruse sunt lipsite de realitate. Austria nu poate crede că nu mai are să se aștepte la sprijinirea politicei sale cin­stite din Balcani fără prințul de Bismarck, pentru­ că, cât­ timp Bismarck conducea politica Germaniei, ast­fel de planuri e­­goiste n’au fost nici­o­dată sprijinite; din contră, prințul a profitat de ori­ce ocazie, mai ales în chestia bulgară, pentru a de­monstra cât se poate de clar că nu vrea să favorizeze interesele speciale ale Aus­triei în Balcani în contra Rusiei. O așa tendință nici nu există în tripla alianță; acesta acoperă numai pe damnum emer­gens, un lucrum cessans al puterilor participante. Nu e treaba Germaniei să favoriseze în Balcani planuri egoiste ale Austriei. Dacă ele ar exista în realitate și ar trebui favorizate in mod internațio­nal, Austria nu se va adresa Germaniei, ci co-interesaților la starea lucrurilor din romm­anla balcanică. Dintre aceștia fac parte toate puterile mari, remân deci An­glia, Franța și Italia. Intre Austria și puterile acestea pot interveni ori­când în­țelegeri fără amestecul Germaniei. «Din punctul acesta de vedere — al neinteresării Germaniei în chestiile bal­canice — poate să fie chiar oare­cum în­temeiat când presa rusă speră că Germa­nia va lăsa Rusiei mâna liberă. In mar­­ginele rezervei făcute, acesta a și fost tot­dea­una cazul. Un interes specific german nu comandă contrariul. După a­ *) Suveranul acesta era Țarul Rusiei, pe timpul prezenții sale la Berlin în Octombre 1889.

Next