Timpul, septembrie 1897 (nr. 194-217)
1897-09-19 / nr. 208
ANUL AL NOUASPREZECELEA — No. 208 UH NUMER 10 BANI ABONAMENTELE In țara pe un an.................................30 lei » pe 6 luni...........................................18 lei » pe 3 luni...........................................10 lei Pentru streinatate, un an...........................50 lei 1» P il» ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. mimeiul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Interneții, Pasagiul romAn 7 ediția a treia Vizita de la Budapesta Chestiunea Românilor din regatul S-tului Ștefan și a raporturilor lor cu poporul maghiar datează de sute de ani, de la stabilirea chiar a Ungurilor printre Românii băștinași din țările carpatine. Ca toate chestiile, chestia aceasta a trecut prin multe peripeții. Au fost zile de jale și au fost și zile de bucurie. Nici o dată ea nu a fost fără interes pentru Românii de aici. Identitatea de neam, de credință, de limbii, de interese chiar în fața vrășmașului comun, potopul turcesc, au făcut ca viața sufletească a tuturor Românilor să fie una, independent de hotarele politice. In schimb, dacă pe terenul vieței sufletești noi n’am cunoscut hotare, pe terenul vieței politice nici o dată n’am năzuit la bunul altuia; înțelepciunea Statului român reînviat a desmințit chiar prevederile celor mai ageri diplomați. Se știe că de la 1856 până la 1858 nici o putere nu s-a opus mai mult la unirea Principatelor decât Austria. Motivul diplomației austriace îl spunea încă de la 1856 ambasadorul austriac la Constantinopol, baronul de Prokesch-Osten, în termeni categorici: «Nu vrem să întărim pe Moldo-Valahî prin unire, căci odată întăriți ei vor găsi că țara lor e prea mică, vor aspira la Bucovina, la partea românească a Transilvaniei, la Banat și vor cere Balcanii drept frontieră». Evenimentele au dat cea mai crudă desmințire acestor proorocii. Din toate țările mici din Orient numai România n’a provocat nici o încurcătură internațională, numai ea a fost element vecinic de ordine, numai ea a mers cu abnegația până a ieși cu mâinile goale dintr’o conflagrație politica în care ’și a vărsat sângele cu belșug. Această politică a fost politica tradițională a României. Ea se rezuma într’un cuvânt: chestia Românilor din Ungaria este o chestie care face parte din idealul național, care însă n’a intrat în cadrul activităței Statului român. Ca urmare, Statul român nu s’a aventurat nici la intervenții pe care le știa dinainte zadarnice și ducând drept la umilința, nu s’a făcut însă nici gendarmul material sau moral al nimănui. Simpatiile neamului Statul român nu a avut nici ipocrizia să le tăgăduiască, nici nerușinarea să le înăbușe. Și să nu se crează că idealul național întotdauna ar coincidă cu idealul de Stat. Olandezii nici gând n’au să cucerească Transvaalul, dar au tresărit când cu invazia doctorului Jameson. Francezii știu bine că nu se pot reîntoarce în Canada, dar ar sângera dacă guvernul britanic ar fi bănuit ca britanisează în silă. Germanii sunt plini de simpatie pentru frații din Boemia, și totuși sunt aliații sinceri ai monarhiei habsburgice. Această politică tradițională a țării, politica cumințței, singura posibilă, a fost și politica partidului conservator. De aceea sub guvernul nostru s’au putut manifesta mai tare decât oricând și cu răsunet european simpatiile Românilor de aici pentru cei de dincolo, și cu toate acestea raporturile dintre noi și monarhia dualistă să rămână intacte. De aceea au putut zecile de mii de oameni să străbată ulițele Bucureștilor ducând drept sfinte icoane portretele celor condamnați de justiția Regatului vecin, și totuși contele Kalnoky să declare că atitudinea României este perfectă. Grație acestei politice s’a putut vorbi de pe banca ministerială a României cum nu se va mai vorbi, și tot grație acestei politice s’a putut vedea în vremea noastră monarhul vecin grațiând pe întemnițații români. De la 1893 încoace această politică a încetat să mai fie politica țării și a rămas numai politica partidului conservator. Liberalii au afișat o altă politică. Prin glasul șefului lor, de la tribuna Senatului, liberalii au declarat că a sosit ceasul în care Statul român poate să pășească pe o altă cale, și anume să ia în mâinele lui marea cestie a îndreptarea situației Românilor din Ungaria. La 1893 liberalii români au declarat oficial țărei și Europei că Românii din Ungaria sunt nedreptăți și sugrumați, că această sugrumare se face prin neomenoasa și schiloada călcare a legilor, și că Statul român este dator, dacă nu vrea să nu piară Românismul de pe harta lumei, să intervie diplomaticește — ca samsara zis d. Sturdza—ca să facă să se schimbe stările de 1eruri din Ungaria. La 1893 d. Sturdza, în numele partidului liberal și cu aprobarea întregului partid, a fixat și punctele minimum pe care trebue să le obție intervenția Statului român și anume : respectarea legei naționalităților, modificarea legei de presă și penală, a legilor școlare, etc. La 1893 d. Sturdza a afirmat că nu numai Statul român avea această datorie, dar că acest Stat, fie din împrejurări, fie din forța proprie, are și mijloacele să facă să se primească și să reușească intervenția sa, și că singura pedică la realizarea acestui scop măreț era prezența la putere a unor nemernici. La 1893 pentru prima oară un partid politic român a proclamat oficial dinaintea Țarei, a Ardelenilor și a Europei că după părerea lor actuala alcătuire din Ungaria este barbară, ucigătoare a neamului românesc și că această alcătuire stă în puterile Statului român să o modifice. O astfel de atitudine schimba cu totul situația guvernelor române și față de Unguri, și față de Ardeleni, și față de opinia publică din țară. Una este să nu poți, alta să poți dar să nu vrei. Noua politică liberală inaugurată așa de solemn la 1893 ’și-a găsit isbânda la 1895. Nemernicii au fost înlăturați de la guvern. D’atunci au trecut doui ani, două ani în care s’a putut experimenta pe d’antregul noua politică a Statului român. Care au fost roadele ? Politica de intervenție s’a aplicat, cel puțin dintr’o parte. El se datorește, rând pe rând, intrigile din comitetul din Sibiu, diviziunile printre Românii de dincolo, amorțirea Ligei și plânsetele Românilor. In schimb nici unul din punctele de program ale intervenției nu s’a realizat. Din potrivă, niciodată Românii din Ungaria nu s’au plâns mai mult; înainte de politica de intervenție, Românii aveau cel puțin un comitet național care-’i reprezintă și-’Î dirigia. Azi acesta este considerat ca un delict și pedepsit cu temniță- Nici o lege din rele osândite nu s’a îndulcit, iar legea naționalităților Românii din Ungaria spun că este mai desconsacrată decât oricând. Așa fiind lucrul, adică o dată hotărît că Statul român prin reprezentanții săi app cădere să aprecieze purtarea guvernului unguresc și are și mijloace să o schimbe, ce murite că jurnalele ungurești văd în vizita M. S. Regelui un certificat de bună purtare pentru guvernul unguresc și de osândire pentru capii mișcării românești? Ce mirare că dânșii, într’o unanimitate demnă de invidiat, spun că acum s’a astupat gura calomniatorilor și a sosit momentul prielnic d’a îndeplini și a doua parte a țelului național : încorporarea finală a nemaghiarilor în naționalitatea maghiară ? Ce mirare că Ardelenii se simt alungați de noi și se sbuciumă în desnădejde? Ce mirare că în țară opinia publică se manifestă așa cum se manifestă ? Ce mirare că cei cari vorbesc vorbesc în o peri și cei cari fac sunt și mai elocvenți ? Aceasta este clar adevărata cauză că atât în Ungaria cât și aci, publicul care nu știe să despice firul de păr în patru, crede că s’a întâmplat ceva mai mult decât limonadica explicație din Voința Națională. ------——--------------------------------------- TELEGRAME -•priza ministă...ulti tiin lirccia Atena, 29 Septembre Mai multe ziare considerând o criză ministerială ca inevitabilă după prezentarea tratatului preliminărilor de pace, discută eventualitățile ce s’ar putea produce. Hestia se declara în favoarea constituirei unui cabinet luat în afară de partidele politice. Asta din contră, ar vrea ca ministerul sa fie format din oameni luați din rangurile tuturor partidelor, sub prezidenția amiralului Canari sau a unei alte persoane. Criză în Spania Madrid, 29 Septembre Cabinetul ’si-a dat demisia. Corpul ducelui de Mecklemburg Cuxhaven, 29 Septembre S-a găsit corpul ducelui Frederic Wilhelmde Mecklemburg. --------- ------------------------—----— SUVERANII NOȘTRI LA BUDAPESTA — Prin fir telegrafic — La galeria de tablouri Budapesta, 29 Septembre De dimineață Majestățile Lor au făcut o vizită la galeria de tablouri. In prima trăsură era șeful poliției; M. S. Regina României și împăratul Francisc Iosif erau in a doua; M. S. Regele României și arhiducele Othon în a treia, apoi veneau suitele MM. II. în trăsurile următoare. O mulțime entuziastă era înșirată pe tot parcursul cortegiului. MM.. N. au fost primite de d. Vlassics, ministrul instrucțiunii, care a sărutat mâna M. S. Reginei Misabeta. Regina s’a întreținut cu profesorul de muzică Jenő Mubay, căruia ’i-a exprimat părerea de rău că n’a auzit nimic din opera sa; l’a invitat să vie la Sinaia promițându-i textul unei opere. MM. LI. și arhhiducii s’au întors apoi la palat în mijlocul sirenelor entuziaste. La Cazarmă M. S. Regele României a sosit la cazarmă la 12 și */*• Curtea cazarmei era transformată în grădină plină de palmieri. Sala cea mare era ornată cu un portret, mărime naturală, a M. S. Regelui Carol, înconjurat cu ramuri de iaurt și palmieri, și portretul împăratului Francisc Iosif, înconjurat cu drapele cu culori românești și ungurești. VINERI 19 SEPTEMBRE (1 OBRE) 1897 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI ȘI MSERIIl Linia 30 litere petit pag. IV . f . . 0,40 Reclame.............................III . . . V. * ...................... nf... In l*min anunciurile se primesc la Agenția $ * Havas, 8 Place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Pasagiu Român 7 După revistă, s’a făcut prezentarea ofițerilor, apoi s-a servit dejunul in sala cea mare. Au asistat generalul von Beck, șeful Statuluimajor general, generalul prinț de Lobkowitz, comandantul corpului al 4-lea de armată, d. Emil Ghicim, ministrul României la Viena și d. Alexandru Balș, consul-general al României la Budapesta. M. S. Regele Carol a ridicat un toast zicând că, ca proprietar al regimentului 6 de infanterie consideră ca o datorie militară și totde-o dată plecând din inimă de a bea in sănătatea șefului suprem al armatei, a Majestății sale împăratului și Regelui Francisc Iosif. Colonelul Wischinka a mulțumit în numele ofițerilor, afirmând că amintirea acestei zile va rămâne gravată în istoria regimentului în mod neșters. Colonelul a adăugat că, mândru și fericit de a purta Augustul nume al Majestății Sale, regimentul admiră în M. Sa Regele Carol pe șeful cavaleresc al vitezei armate române. Regimentul nu poate să dovedească adâncul său respect pentru proprietarul său decât fiind întotdeauna gata să moară pentru șeful suprem al armatei, împăratul Francisc Iosif. Colonelul Wischinka a ridicat apoi paharul strigând: „Trăiască Regele Carol, șeful glorios al armatei românei“. M. S. Regele României s’a fotografiat în urmă cu ofițerii regimentului, apoi s’a întors la Bofig după ce și-a luat rămas la ofițeri în modul cel mal c/. „a/* Când M. S. Regele Carol I,a din cazarmă, o mulțim a primit cu eliene entuzist “fa. ■ 3A?3E*“- ’tul palatului au fost • furce de d. Banffy, ministmpreședinte, d. Tarkovich, secretar de St *’ contele Louis Tisza și d. Stein*1 architect, jiajestățile lor au fost aclamate o mulțime imensă îngrămădită ți fața palatului In timpul vizitei edificiului, împăratul Francisc ros avea la braț pe M* Regina României, apoi veneau M. S. Regen jarol și arhiducele Othon. După vizita ce a ținut un sfert de oră, Majestățile Lor au epă^ .# mat întreaga l•>* satisfacție, ap - au făcut ^ plimbare în trăsura prin ^‘Cis. ^ 1 .au vizitat Parcul, unde au fost primite de directorul, baron Atzel, contele Goluchowski, d. Perczel, Daniel și de numeroși domni și doamne cari au fost prezentați Majestăților Lor. In timpul plimbării prin oraș MM. IL. au fost peste tot obiectul unor aclamațiuni vii din partea unei mulțimi numeroase îngrămădită la trecerea lor. Prânzul le gală.—Toasturile Budapesta, 29 Septembre Astă seară, MM. II. române au asistat la un prânz de gală, dat la Hofburg, și la care au participat membrii familiei imperiale, marele duce rus Boris, toți demnitarii curții, ai Statului și ai armatei, d. Emil Ghika, ministrul României la Viena, baronul d’Aerenthal,ministrul Austro- Ungariei la București, consulul general și vice-consulul României la Budapesta. M. La Regina României ședea la dreapta arhiducesei Maria Josepha și avea la dreapta sa pe împăratul Francisc-Iosif , arhiducesa avea la stânga sa pe M. Sa Regele Carol. Prânzul a fost foarte animat. La deșert, M. Sa împăratul Francisc-Iosif a ridicat toastul următor : «Plin de amintirea recepțiunea așa «de strălucită și afectuoasă ce Majestatea Voastră a bine-voit să-mi facă ala șederea mea în România, sunt fericit să profit de prezenta ocaziune «pentru a- I exprima din nou adânca «și foarte sincera mea gratitudine. «Simt o satisfacție vie de a saluta «azi printre noi pe Majestatea Voastră ,precum și pe M. Sa Regina și, foarte «mișcat de solicitudinea constantă a «Majestății Voastre de a imprima excedentelor raporturi ce există între «țările noastre un caracter de amiciție «solidă și strânsă, o rog să fie com«pinsă, că din partea- Mi voia căuta s € să secondez in totd'auria cu tot sprijinul meu silințele Majestății Voastre. «Dumnezeu să conserve mulți ani «României pe Suveranul a cărui înaltă «înțelepciune a făcut din această țară frumoasă un element de ordine și de «pace în Europa și formând urări căl«duroase pentru durata și consolidarea unei asemenea fericite stări de lucruri, beau în sănătatea Angliștilor «Mei Oaspeți, MM. N Regele și «Regina României !». M. S. Regele Carol a răspuns la acest toast prin următoarele cuvinte : «Să ’Mi permită Majestatea Voastră Să’I exprim via și adânca Mea «recunoștință pentru cuvintele Sale așa «de măgulitoare care mă umple de «mândrie, precum și pentru primirea «cordială ce a avut bunătatea să Ne «facă. «Majestatea Voastră bine-voește să- și amintească că am avut imensa bu«curie de a o primi, tocm- acum un «an în România. Amintea acestelor- «zile va rămâne intri‘ auna afaoată «in inimele noastre ea a contribuit în «mod puternic s crisoluleze și mai «mult încă întele raporturi stabilite în v'oi “Sa de fericit intre Sta«tele noi’re raporturi care au găsit «o contmare, n ° a ă >n minunata pri«mițxte. ? a & ia care copie a Ungariei s’a asociat în mod așa de călduros și de simpatic. * Rugând pe Majestatea Voastră să «creadă în sentimentele Mele de adencă *venerațiune și urările călduroase ce o facem pentru Ea și pentru Augusta tSa Casă, ridic paharul Meu in Sănătatea Majestăței Voastre. Cerul său ce proteagă Și Sâ-I acorde încă o dominie lungă pentru fericirea și pacea i popoarelor credincioase ! ?Trăiască Majestatea Sa împăratul ‘Și Rege ! Trăiască Majestatea Sa imperăteasa și Regina !» Plecarea Budapesta, 29 Septembre Plecarea MM. II. române a fost buchetul ovațiunilor continue, al căror obiect au fost în timpul șederelor la Budapesta. La plecarea MM. IL. de la Hofburg, o mulțime enormă le-a salutat cu el jene entuziaste și fără sfârșit. M. S. Regele Carol purta uniforma , regimentului său austriac, împăratul Francisc Iosif uniforma de colonel de husari. La gară MM. IL. au fost primite de primarul din Budapesta, v guvernatorul orașului, de preș?,,*ele drumurilor de fier ale btatuui de d . Ghicka, ministrul României la Viena, de baronul d ^ ^Ral, ministrul Austro-Ingarieî^ București, de consulul general și vice.consulul României la Budapeta MM. LL. și-ah luit rămas bun în modul cel mai grațios de la toate persoanele prezinte. Suvereranii s’au sărutat de trei ori și M. S. Regina a sărutat pe împăratul, care i-a strâns mâna în modul cel mai cordial. Trenul s’a pus în miștuire în mijlocul cirenelor entuziaste ale asistenților. MM. LL. au salutat încă prin fereastra vagonului lor și împăratul Francisc Iosif s-a întors la Hofburg, o dată ce trenul nu se mai vedea. O distincție Budapesta, 29 Septembre Ziarul maghiar Híradó află că universitatea din Budapesta a conferit M. Sa Reginei României diploma de doctor de onoare. ----------------------—------------------------— PRESA DE PESTE MUNȚI SI V'ZiTA DE LA PESTA Gazeta Transilvaniei începe o serie de articole sub titlul: «Vizita regală de la Budapesta și Românii de dincoace». Din primul articol copiem pasagiile următoare : „Lozinca ce s’arat locuitorilor orașului ! Budapesta nu are de scop numai a accentua faptul amicabilelor relațiuni în cari se află domnitorii și guvernele "ambelor State, ci țintește mai vîrtos a demonstra în favorul acelei direcțiuni politice, ce au urmărit’o bărbații de Stat maghiari consescvent de patrusprezece ani încoace, de când pentru prima oară regele Carol și guvernul său s’au apropiat de puterile triplei alianțe.