Timpul, septembrie 1897 (nr. 194-217)

1897-09-19 / nr. 208

ANUL AL NOUA­SPRE­ZECELEA — No. 208 UH NUMER 10 BANI ABONAMENTELE In țar­a pe un an.................................30 lei » pe 6 luni...........................................18 lei » pe 3 luni...........................................10 lei Pentru streinatate, un an...........................50 lei 1» P i­l» ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. mimei­ul la Agence de journaux étrangers, rue d­e Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Interneții, Pasagiul romAn 7 ediția a treia Vizita de la Budapesta Chestiunea Românilor din re­gatul S-tului Ștefan și a rapor­turilor lor cu poporul maghiar datează de sute de ani, de la sta­bilirea chiar a Ungurilor printre Românii băștinași din țările car­patine. Ca toate chestiile, ches­tia aceasta a trecut prin multe peripeții. Au fost zile de jale și au­ fost și zile de bucurie. Nici o dată ea nu a fost fără interes pentru Românii de aici. Identitatea de neam, de cre­dință, de limbii, de interese chiar în fața vrășmașului comun, poto­pul turcesc, au făcut ca viața su­­fletească a tuturor Românilor să fie una, independent de hotarele politice. In schimb, dacă pe terenul vie­­ței sufletești noi n’am cunoscut hotare, pe terenul vieței politice nici o dată n’am năzuit la bunul altuia; înțelepciunea Statului ro­mân reînviat a desmințit chiar prevederile celor mai ageri diplo­mați. Se știe că de la 1856 până la 1858 nici o putere nu s-a o­­pus mai mult la unirea Princi­patelor de­cât Austria. Motivul diplomației austriace îl spunea încă de la 1856 ambasadorul aus­triac la Constantinopol, baronul de Prokesch-Osten, în termeni categorici: «Nu vrem să întărim pe Moldo-Valahî prin unire, căci odată întăriți ei vor găsi că țara lor e prea mică, vor aspira la Bucovina, la partea românească a Transilvaniei, la Banat și vor cere Balcanii drept frontieră». Evenimentele au dat cea mai crudă desmințire acestor prooro­cii. Din toate țările mici din O­­rient numai România n’a pro­vocat nici o încurcătură interna­țională, numai ea a fost element vecinic de ordine, numai ea a mers cu abnegația până a ieși cu mâinile goale dintr’o conflagrație politica în care ’și a vărsat sân­gele cu belșug. Această politică a fost politica tradițională a României. Ea se rezuma într’un cuvânt: chestia Românilor din Ungaria este o chestie care face parte din idealul național, care însă n’a in­trat în cadrul activităței Statului român. Ca urmare, Statul român nu s’a aventurat nici la intervenții pe care le­­ știa dinainte zadarnice și ducând drept la umilința, nu s’a făcut însă nici gendarmul ma­terial sau­ moral al nimănui. Sim­patiile neamului Statul român nu a avut nici ipocrizia să le tăgă­duiască, nici nerușinarea să le înăbușe. Și să nu se crează că idealul național în­tot­d­auna ar coincidă cu idealul de Stat. Olandezii nici gând n’au să cucerească Trans­­vaalul, dar au tresărit când cu in­vazia doctorului Jameson. Fran­cezii știu bine că nu se pot reîn­toarce în Canada, dar ar sângera dacă guvernul britanic ar fi bă­nuit ca britanisează în silă. Ger­manii sunt plini de simpatie pen­tru frații din Boemia, și totuși sunt aliații sinceri ai monarh­iei habsburgice. Această politică tradițională a țării, politica cumințței, singura posibilă, a fost și politica partidu­lui conservator. De aceea sub guvernul nostru s’au putut manifesta mai tare de­cât ori­când și cu răsunet euro­pean simpatiile Românilor de aici pentru cei de dincolo, și cu toate acestea raporturile dintre noi și monarh­ia dualistă să rămână in­tacte. De aceea au putut zecile de mii de oameni să străbată ulițele Bucu­reștilor ducând drept sfinte icoane portretele celor condamnați de justiția Regatului vecin, și totuși contele Kalnoky să declare că atitudinea României este perfectă. Grație acestei politice s’a putut vorbi de pe banca ministerială a României cum nu se va mai vorbi, și tot grație acestei politice s’a putut vedea în vremea noastră monarh­ul vecin grațiând pe­­ în­temnițații români. De la 1893 încoace această po­litică a încetat să mai fie politica țării și a rămas numai politica partidului conservator. Liberalii au afișat o altă po­litică. Prin glasul șefului lor­, de la tribuna Senatului, liberalii au de­clarat că a sosit ceasul în care Statul român poate să pășească pe o altă cale, și anume să ia în mâinele lui marea cestie a în­­dreptarea situației Românilor din Ungaria. La 1893 liberalii români au de­clarat oficial țărei și Europei că Românii din Ungaria sunt ne­dreptăți și sugrumați, că această sugrumare se face prin neome­noasa și schiloada călcare a le­gilor, și că Statul român este da­tor, dacă nu vrea să nu piară Românismul de pe harta lumei, să intervie diplomaticește — ca samsar­a zis d. Sturdza—ca să facă să se schimbe stările de 1­­er­uri din Ungaria. La 1893 d. Sturdza, în numele partidului liberal și cu aprobarea întregului partid, a fixat și punc­tele minimum pe care trebue să le obție intervenția Statului ro­mân și anume : respectarea le­gei naționalităților, modificarea legei de presă și penală, a legi­lor școlare, etc. La 1893 d. Sturdza a afirmat că nu numai Statul român avea această datorie, dar că acest Stat, fie din împrejurări, fie din forța proprie, are și mijloacele să facă să se primească și să reușească intervenția sa, și că singura pe­­dică la realizarea acestui scop măreț era prezența la putere a unor nemernici. La 1893 pentru prima oară un partid politic român a proclamat oficial dinaintea Țarei, a Ardele­nilor și a Europei că după păre­rea lor actuala alcătuire din Un­garia este barbară, ucigătoare a neamului românesc și că această alcătuire stă în puterile Statului român să o modifice. O ast­fel de atitudine schimba cu totul situația guvernelor române și față de Unguri, și față de Ar­deleni, și față de opinia publică din țară. Una este să nu poți, alta să poți dar să nu vrei. Noua politică liberală inaugu­rată așa de solemn la 1893 ’și-a găsit isbânda la 1895. Nemerni­cii au fost înlăturați de la guvern. D’atunci au trecut doui ani, două ani în care s’a putut expe­rimenta pe d’antregul noua poli­tică a Statului român. Care au fost roadele ? Politica de intervenție s’a apli­cat, cel puțin dintr’o parte. El se datorește, rând pe rând, intrigile din comitetul din Sibiu, diviziu­nile printre Românii de dincolo, amorțirea Ligei și plânsetele Ro­mânilor. In schimb nici unul din punc­tele de program ale intervenției nu s’a realizat. Din potrivă, nici­odată Românii din Ungaria nu s’au plâns mai mult; înainte de politica de intervenție, Românii aveau cel puțin un comitet națio­nal care-’i reprezintă și-’Î dirigia. Azi acesta este considerat c­a un delict și pedepsit cu temniță- Nici o lege din rele osândite nu s’a îndulcit, iar legea naționalităților Românii din Ungaria spun că este mai desconsacrată de­cât ori­când. Așa fiind lucrul, adică o dată hotărît că Statul român prin re­prezentanții săi app cădere să a­­precieze purtarea­ guvernului un­guresc și are și mijloace să o schimbe, ce murite că jurnalele ungurești văd în vizita M. S. Re­gelui un certificat de bună pur­tare pentru guvernul unguresc și de osândire pentru capii mișcă­rii românești? Ce mirare că dân­șii, într’o unanimitate demnă de invidiat, spun că acum s’a astu­pat gura calomniatorilor și a so­sit momentul prielnic d’a înde­plini și a doua parte a țelului na­țional : încorporarea finală a ne­­maghiarilor în naționalitatea ma­ghiară ? Ce mirare că Ardelenii se simt alungați de noi și se sbu­­ciumă în desnădejde? Ce mirare că în țară opinia publică se ma­nifestă așa cum se manifestă ? Ce mirare că cei cari vorbesc vorbesc în o peri și cei cari fac sunt și mai elocvenți ? Aceasta este clar adevărata cauză că atât în Ungaria cât și aci, publicul care nu știe să despice firul de păr în patru, crede că s’a întâmplat ceva mai mult de­cât limonadica explicație din Voința Națională. ------——---------------------------------------­ TEL­EGR­A­M­E -•priza ministă...ulti tiin lirccia Atena, 29 Septembre Mai multe ziare considerând o criză minis­terială ca inevitabilă dup­ă prezentarea trata­tului preliminărilor de pace, discută eventua­litățile ce s’ar putea produce. Hestia se declara în favoarea constituirei u­­nui cabinet luat în afară de partidele politice. Asta din contră, ar vrea ca ministerul sa fie format din oameni luați din rangurile tuturor partidelor, sub prezidenția amiralului Canar­i sau a unei­ alte persoane. Criză în Spania Madrid, 29 Septembre Cabinetul ’si-a dat demisia. Corpul ducelui de Mecklemburg Cuxhaven, 29 Septembre S-a găsit corpul ducelui Frederic Wilhelm­­de Mecklemburg. --------- ------------------------—----— SUVERANII NOȘTRI LA BUDAPESTA — Prin fir telegrafic — La galeria de tablouri Budapesta, 29 Septembre De dimineață Majestățile Lor au făcut o vizită la galeria de tablouri. In prima trăsură era șeful poli­ției; M. S. Regina României și împăratul Francisc­ Iosif erau in a doua; M. S. Regele României și arh­iducele Othon în a treia, apoi veneau suitele MM. II. în trăsu­rile următoare. O mulțime entuziastă era înși­rată pe tot parcursul cortegiului. MM.. N­. au fost primite de d. Vlassics, ministrul instrucțiunii, care a sărutat mâna M. S. Reginei Misabeta. Regina s’a întreținut cu profe­sorul de muzică Jenő Mubay, că­ruia ’i-a expr­imat părerea de rău că n’a auzit nimic din opera sa; l’a invitat să vie la Sinaia promi­­țându-i textul unei opere. MM. LI. și arhhiducii s’au în­tors apoi la palat în mijlocul siren­­elor entuziaste. La Cazarmă M. S. Regele României a sosit la cazarmă la 12 și */*• Curtea cazarmei era transfor­mată în grăd­ină plină de palmieri. Sala cea mare era ornată cu un portret, mărime naturală, a M. S. Regelui Carol, înconjurat cu ra­muri de iaurt și palmieri, și por­tretul împăratului Francisc­ Iosif, înconjurat cu drapele cu culori românești și ungurești.­ ­ VINERI 19 SEPTEM­BRE (1 O­BRE) 1897 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI ȘI MSERIIl Linia 30 litere petit pag. IV . f . . 0,40 Reclame.............................III . . . V­.­ * ...................... nf... In l*m­in anunciurile se primesc la Agenția $ * Havas, 8 Place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Pasagiu­ Român 7 După revistă, s’a făcut prezenta­rea ofițerilor, apoi s-a servit de­junul in sala cea mare. A­u asistat generalul von Beck, șeful Statului­­major general, generalul prinț de Lobkowitz, comandantul corpului al 4-lea de armată, d. Emil Ghicim, ministrul României la Viena și d. Alexandr­u Balș, consul-general al României la Budapesta. M. S. Regele Carol a ridicat un toast zicând că, ca proprietar al regimentului 6 de infanterie con­sideră ca o datorie militară și tot­­de-o dată plecând din inimă de a bea in sănătatea șefului suprem al armatei, a Majestății sale împă­ratului și Regelui Francisc­ Iosif. Colonelul Wischinka a mulțumit în numele ofițerilor, afirmând că amintirea acestei zile va rămâne gravată în istoria regimentului în mod neșters. Colonelul a adăugat că, mândru și fericit de a purta A­ugustul nume al Majestății Sale, regimentul admiră în M. Sa Re­gele Carol pe șeful cavaleresc al vitezei armate române. Regimentul nu poate să dovedească adâncul său respect pen­tr­u propr­ietar­ul său de­cât fiind în­tot­dea­una gata să moară pentru șeful suprem al ar­matei, împăratul Francisc­ Iosif. Colonelul Wischinka a r­idicat apoi paharul strigând: „Trăiască Re­gele Carol, șeful glorios al armatei românei“. M. S. Regele României s’a fo­tografiat în urmă cu ofițerii regi­mentului, apoi s’a întors la Bofig după ce și-a luat rămas la ofițeri în modul cel mal c/. „a/* Când M. S. Regele Caro­l I,a din cazarmă, o mulțim­ a primit cu eliene entuzis­t “fa. ■ 3A?3E*“- ’tul palatului au fost • f­urce de d. Banffy, ministm­­președinte, d. Tarkovich, secretar de St *’ contele Lou­is Tisza și d. Stein*1­ architect, jiajestățile lor au­ fost aclamate o mulțime imensă îngrămădită ți fața palatului In timpul vizitei edificiului, împăratul Francisc­­ ros avea la braț pe­­ M* Regina României, apoi veneau M. S. Regen­­ jarol și arh­iducele Othon. După vizita ce a ținut un sfert de oră, Majestățile Lor au epă^ .# mat întreaga l•>*­ satisfacție, ap - au făcut ^ plimbare în trăsura prin ^‘Cis. ^ 1 .­au vizitat Parcul, unde au fost primite de directorul, baron Atzel, contele Goluchowski, d. Perczel, Daniel și de numeroși domni și doamne cari au fost prezentați Majestăților Lor. In timpul plimbării prin oraș MM. IL. au fost peste tot obiectul unor aclamațiuni vii din partea unei mulțimi numeroase îngră­mădită la trecerea lor. Prânzul­­ le gală.—Toasturile Budapesta, 29 Septembre Astă seară, MM. II. române au asistat la un prânz de gală, dat la Hofburg, și la care au parti­cipat membrii familiei imperiale, marele duce rus Boris, toți dem­nitarii curții, ai Statului și ai armatei, d. Emil Ghika, ministrul României la Viena, baronul d’Ae­­renthal,ministrul Austro- Ungariei la București, consulul general și vice-cons­ulul României la Buda­pesta. M. La Regina României ședea la dreapta arh­iducesei Maria Jo­­sepha și avea la dreapta­ sa pe împăratul Franc­isc-Iosif , arh­i­­ducesa avea la stânga sa pe M. Sa Regele Carol. Prânzul a fost foarte animat. La deșert, M. Sa împăratul Fran­­cisc-Iosif a ridicat toastul ur­mător : «Plin de amintirea recepțiunea așa «de strălucită și afectuoasă ce Majes­­­tatea Voastră a bine-voit să-mi facă ala șederea mea în România, sunt fe­­­ricit să profit de prezenta ocaziune «pentru a- I exprima din nou adânca «și foarte sincera mea gratitudine. «Simt o satisfacție vie de a saluta «azi printre noi pe Majestatea Voastră ,precum și pe M. Sa Regina și, foarte «mișcat de solicitudinea constantă a «Majestății Voastre de a imprima ex­cedentelor raporturi ce există între «țările noastre un caracter de amiciție­­ «solidă și strânsă, o rog să fie com­­­«pinsă, că din partea- Mi voia căuta s € să secondez in tot­d'auria cu tot spri­jinul meu silințele Majestății Voastre. «Dumnezeu să conserve mulți ani «României pe Suveranul a cărui înaltă «înțelepciune a făcut din această țară­­ frumoasă un element de ordine și de «pace în Europa și formând urări căl­­«duroase pentru durata și consolida­­­rea unei asemenea fericite stări de lu­­­cruri, beau în sănătatea Angliștilor «Mei Oaspeți, MM. N­ Regele și «Regina României !». M. S. Regele Carol a răspuns la acest toast prin următoarele cu­vinte : «Să ’Mi permită Majestatea Voas­­­tră Să­’I exprim via și adânca Mea «recunoștință pentru cuvintele Sale așa «de măgulitoare care mă umple de «mândrie, precum și pentru primirea «cordială ce a avut bunătatea să Ne «facă. «Majestatea Voastră bine-voește să­­- și amintească că am avut imensa bu­­«curie de a o primi, tocm­- acum un «an în România. Amintea acestel­or- «zile va rămâne in­tr­i‘ auna afaoată «in inimele noastre ea a contribuit în «mod puternic s crisoluleze și mai «mult încă întele raporturi sta­bilite în v'oi “Sa de fericit intre Sta­­«tele noi’re­ raporturi care au găsit «o con­tma­re, n ° a ă >n minunata pri­­«m­ițxte. ? a & ia care copi­e a Ungariei s’a asociat în mod așa­­ de călduros și de simpatic. * Rugând pe Majestatea Voastră să «creadă în sentimentele Mele de adencă *venerațiune și urările călduroase ce o facem pentru Ea și pentru Augusta tSa Casă, ridic paharul Meu in Sănă­tatea Majestăței Voastre. Cerul să­u ce proteagă Și Sâ-I acorde încă o dom­inie lungă pentru fericirea și pacea i popoarelor credincioase ! ?Trăiască Majestatea Sa împăratul ‘Și Rege ! Trăiască Majestatea Sa im­­perăteasa și Regina !» Plecarea Budapesta, 29 Septembre Plecarea MM. II. române a fost buchetul ovațiunilor continue, al căror obiect au fost în timpul șe­dere­­­lor la Budapesta. La plecarea MM. IL. de la Hof­burg, o mulțime enormă le-a salu­tat cu el jene entuziaste și fără sfârșit. M. S. Regele Carol purta u­niforma , regimentului său austriac, împă­ratul F­rancisc­ Iosif uniforma de colonel de husari. La gară MM. IL. au fost pri­­mite de primarul din Budapesta, v guvernatorul orașului, de pre­­ș?,,*ele drumurilor de fier ale btatuui de d . Ghicka, minis­­­­trul Rom­âniei la Viena, de ba­ronul d ^­ ^­Ral, ministr­ul Aus­­tro-I­ngarieî­­^ București, de con­sulul general și vice.con­sulul Ro­mâniei la Budape­ta MM. LL. și-ah luit rămas bun în modul cel mai grațios de la toate persoanele prezinte. Suve­­reranii s’au sărutat de trei ori și M. S. Regina a sărutat pe împă­ratul, care i-a strâns mâna în mo­dul cel mai cordial. Trenul s’a pus în miștuire în mijlocul ciren­e­lor entuziaste­ ale asistenților. MM. LL. au salutat încă prin fereastra vagonului lor și împăratul Francisc­ Iosif s-a întors la Hofburg, o dată ce tre­nul nu se mai vedea. O distincție Budapesta, 29 Septembre Ziarul maghiar Híradó află că universitatea din Budapesta a conferit M. Sa Reginei României diploma de doctor de onoare. ----------------------—------------------------— PRESA DE PESTE MUNȚI SI V'ZiTA DE LA PESTA Gazeta Transilvaniei începe o se­rie de articole sub titlul: «Vizita re­gală de la Budapesta și Românii de dincoace». Din primul articol copiem pasagiile următoare : „Lozinca ce s’a­­rat locuitorilor orașului ! Budapesta nu are de scop numai a accen­­t­­ua faptul amicabilelor relațiuni în cari se­­ află domnitorii și guvernele "ambelor State, ci țintește mai vîrtos a demonstra în fa­vorul acelei direcțiuni politice, ce au ur­­mărit’o bărbații de Stat maghiari conse­­s­cvent de patru­spre­zece ani încoace, de când pentru prima oară regele Carol și guvernul său s’au apropiat de puterile tri­plei alianțe.

Next